Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 799 din 16 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este Decizia nr. 830 din 19 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
S-a reţinut că cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la data de 5 decembrie 2017 (plic Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bacău), solicitându-se revizuirea Deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.
S-a constatat că revizuenţii nu au formulat cerere de repunere în termen şi nici nu au invocat vreo împrejurare care să îi fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.
În consecinţă, s-a reţinut că revizuenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în cauză.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 au declarat recurs revizuenţii A., B., C. şi D.
În esenţă, recurenţii susţin că cererea de revizuire a fost soluţionată prin încălcarea dreptului la apărare al revizuenţilor, întrucât la momentul invocării, din oficiu, a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, instanţa de judecată a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii, fără a se acorda posibilitatea revizuenţilor de formula apărări pe această excepţie prin formularea unei adrese în acest sens către revizuenţi.
De asemenea, se argumentează faptul că, în cadrul Dosarului nr. x/2016 revizuenţii au fost reprezentaţi de către av. E., fără ca acesta să fi fost împuternicit în acest sens şi fără a se stabili că revizuenţii şi-ar fi ales domiciliul procesual la cabinetul de avocat al acestuia, motiv pentru care consideră că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite în privinţa revizuenţilor, motiv pentru care se solicită repunerea revizuenţilor în termenul de formulare a cererii de revizuire.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului, respingerea excepţiei tardivităţii invocată din oficiu, repunerea revizuenţilor în termenul de formulare a cererii de revizuire şi rejudecarea în fond a cererii de revizuire cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de revizuire şi, drept urmare, respingerea apelului declarat în Dosarul nr. x/2017.
3. Procedura de filtrare a recursului
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 martie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 11 martie 2019, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar.
Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 13 mai 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de A., B., C. şi D. împotriva Deciziei nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017 şi a fost fixat termen de judecată la data de 13 mai 2019, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părţilor.
4. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Criticile recurenţilor pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Recurenţii susţin că au fost încălcate norme procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii. Se impută instanţei faptul că la momentul invocării, din oficiu, a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii, fără a se acorda posibilitatea revizuenţilor de formula apărări pe această excepţie prin formularea unei adrese în acest sens către revizuenţi.
Se reţine, că, la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2018, instanţa de revizuire a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, că atât revizuenţii, cât şi intimatul nu s-au prezentat şi, reţinând că intimatul a solicitat judecata în lipsă, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) C. proc. civ., contradictorialitatea prevede că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Acest principiu presupune că judecătorul trebuie să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanţa cât şi pe cel care se apără.
Fiecare parte are dreptul de a cunoaşte toate piesele dosarului şi observaţiile aduse de adversar la cunoştinţa judecătorului, de a participa la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor sau apărărilor sale, precum şi dreptul de a lua cunoştinţă, de a discuta şi combate susţinerile şi probele celeilalte părţi.
Cu toate acestea, procedura fiind legal îndeplinită la termenul invocării excepţiei, instanţa de revizuire nu avea îndatorirea de a lua concluziile părţii absente, părţile putând dispune de soarta procesului potrivit propriei voinţe, una din formele de manifestare a acestui drept fiind tocmai neprezentarea la termenul de judecată. Este un risc pe care acestea şi-l asumă, cunoscut fiind faptul că părţile au dreptul de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, astfel cum prevede art. 10 alin. (1) C. proc. civ.
Pasivitatea manifestată de partea/părţile care nu se prezintă la termenul de judecată la care se ridică excepţia în aceste condiţii nu-i poate fi imputabilă instanţei pe motivul necesităţii respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea şi dreptul la apărare, o asemenea conduită, fiind, cel mai adesea, de natură a conduce la perpetuarea interesului părţilor în tergiversarea soluţionării cauzei.
Pe de altă parte, judecarea cauzei pentru ipoteza în care ambele părţi lipsesc, deşi au fost legal citate, însă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă (cum este cazul intimatului, în speţa de faţă) este consacrată în mod expres de art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Ca atare, principiul contradictorialităţii este respectat chiar dacă nicio parte nu se prezintă, însă au fost legal citate, instanţa putând dispune măsuri în dosar, în măsura în care cel puţin una dintre părţi a solicitat judecata cauzei în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În speţă, intimatul a depus, la data de 20 aprilie 2018, note scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Având în vedere argumentele arătate, în mod corect, instanţa de revizuire a reţinut că, în cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la data de 5 decembrie 2017 (plic Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bacău), solicitându-se revizuirea Deciziei civile nr. 799 din 16 octombrie 2017, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri.
În ce priveşte susţinerile recurenţilor referitoare la faptul că, în cadrul Dosarului nr. x/2016, revizuenţii au fost reprezentaţi de către av. E., fără ca acesta să fi fost împuternicit în acest sens şi fără a se stabili că revizuenţii şi-ar fi ales domiciliul procesual la cabinetul de avocat al acestuia, motiv pentru care consideră că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite în privinţa revizuenţilor, ceea ce ar impune repunerea revizuenţilor în termenul de formulare a cererii de revizuire, considerentele expuse nu au relevanţa ce li se atribuie de către autori.
Pe de o parte, recurenţii-revizuenţi nu au solicitat şi repunerea lor în termenul de declarare a căii extraordinare de atac odată cu cererea de revizuire formulată, astfel cum prevede art. 186 alin. (2) C. proc. civ., formulând cererea de repunere în termenul de exercitare a revizuirii de-abia prin motivele de recurs, revizuenţii fiind obligaţi să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat (în speţă, cererea de revizuire) în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
Pe de altă parte, nelegala citare sau comunicare a hotărârii judecătoreşti de către instanţa de judecată nu aparţine ipotezei descrise de dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere motive temeinic justificate care ţin de împrejurări ce aparţin exclusiv părţii care le invocă, ca de exemplu, îmbolnăvirea şi spitalizarea părţii sau închiderea singurului oficiu poştal din localitate, în ultima zi a termenului.
De aceea, chiar dacă actul procedural al comunicării nu s-a îndeplinit sau a fost nelegal îndeplinit, recurenţii susţinând că nu a existat o alegere de domiciliu la sediul cabinetului de avocat, care nici nu ar fi fost împuternicit de aceştia să-i reprezinte în dosarul în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire (aspecte pe care, în concret, recurenţii nici nu le-au invocat şi pe care nici nu le-au adus la cunoştinţa instanţei de judecată, împrejurări apte să atragă consecinţele prevăzute de art. 172 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenţii nu au indicat o schimbare de domiciliu/sediu, nu au precizat că ar fi denunţat contractul de asistenţă juridică şi nu au solicitat expres comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, la altă adresă), asemenea situaţii nu prezintă nicio relevanţă.
Ca atare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că niciunul dintre argumentele invocate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., B., C. şi D. împotriva Deciziei nr. 1485 din 26 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2019.
Procesat de GGC - LM