Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 90/2020

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 8 aprilie 2016, pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, solicită instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x din 18 martie 2016, emis de pârâtă, constatând inexistenţa stării de incompatibilitate a reclamantului reţinută netemeinic de pârâtă.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 179/F-CONT din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect contestaţia împotriva raportului de evaluare a incompatibilităţii nr. x.

A dispus anularea raportului de evaluare nr. x din 18 martie 2016 emis de A.N.I.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, modificarea în tot a sentinţei civile pronunţată în cauză, în sensul respingerii contestaţiei şi a menţinerii ca temeinic a Raportului de evaluare nr. x din 18 martie 2016.

În opinia recurentei prima instanţă, în mod eronat a aplicat şi interpretat prevederile din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, întrucât pentru perioada de referinţă, din interpretarea coroborată a celor două prevederi legale, rezultă faptul că prin instituirea obligaţiei unei primar de a-şi desemna un reprezentant în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ, legiuitorul a urmărit respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţile funcţiei de primar şi evitarea apariţiei unor astfel de situaţii.

Legea nr. 1/2011 prevedea obligativitatea primarului de a desemna un reprezentant al său în Consiliul de Administraţie al Grupului Şcolar Industrial însurăţei, şi anume o alta persoană din aparatul său de specialitate, pentru a nu se genera o incompatibilitate de genul celei prevăzute de art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea 161/2003. Legiuitorul folosind expresia "reprezentant al primarului" tocmai pentru a pune în concordanţă cele două acte normative astfel încât legea nouă (Legea nr. 1/2011) să respecte dispoziţiile privind incompatibilităţile funcţiei de primar stipulate expres de legea veche (Legea nr. 161/2003).

Astfel, în perioada 20 iunie 2012 - 3 octombrie 2012, având în vedere forma art. 96 din Legea nr. 1/2011 şi în lumina dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, exercitarea simultană de către intimatul -reclamant a funcţiei de primar şi a calităţii de membru în consiliul de administraţie al şcolii, generează o stare de incompatibilitate, aspect reţinut în mod temeinic şi legai de către inspectorul de integritate în raportul de evaluare contestat.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, calitatea de membru în Consiliile de Administraţie ale de învăţământ în speţă rezultă în mod evident din adresele transmise de către Primăria Costeşti către respectivele instituţii, adrese în care se menţionează faptul că A. - primarul oraşului Costeşti va face parte din componenţa Consiliului de administraţie.

Este evident astfel faptul că, prin aceste adrese, Primăria Costeşti şi-a desemnat reprezentantul în consiliile de administraţie ale celor trei unităţi de învăţământ, acest reprezentant fiind însuşi primarul -A. - chiar dacă nu a existat o dispoziţie expresă în acest sens.

De altfel, susţinerile nefondate ale instanţei de fond potrivit cărora, participarea intimatului la şedinţele consiliilor de administraţie ar fi reprezentat doar o simplă exercitare a prerogativelor conferite de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 sunt contrazise chiar de convocatoarele şi procesele-verbale încheiate cu ocazia acestor şedinţe (desfăşurate în perioada 2012 - 2013) pe care A. Ie-a semnat în calitate de membru.

Mai mult decât atât, din conţinutul acestor procese-verbale rezultă faptul că intimatul a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârilor Consiliilor de administraţie, acţiuni ce nu puteau fi realizate decât în calitate de membru al acestora întrucât conform alin. (8) al art. 96 din Legea nr. 1/2001 "Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93."

Este exclusă astfel interpretarea pe care instanţa de fond o dă prezenţei intimatului la şedinţele consiliilor de administraţie ale instituţiilor de învăţământ în speţă, având în vedere faptul că doar calitatea de membru al respectivelor consilii conferea dreptul de a participa la deliberări şi la adoptarea de hotărâri, calitate pe care şi A. a deţinut-o.

A reiterat faptul că, perioada în care, prin raportul de evaluare contestat, a fost constatată starea de incompatibilitate a intimatului este 19 iunie 2012 - 14 ianuarie 2013 perioadă în care, conform art. 96 alin. (2) - în forma aflată în vigoare la acea dată primarul avea obligaţia de a desemna un reprezentat al său în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ.

Intimatul A. avea obligaţia de a exercita funcţia publică cu respectarea principiilor privind imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public pentru a preveni generarea unei eventuale situaţii de incompatibilitate, obligaţie pe care nu a respectat-o.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de către instanţa de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate şi cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin Raportul de evaluare nr. x din 18 martie 2016 întocmit de recurenta Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant pentru că în perioada 19 iunie 2012 (data validării reclamantului în funcţia de primar) - 10 septembrie 2012 (data semnării ultimului proces-verbal ca membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Costeşti) a deţinut calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Costeşti. De asemenea s-a mai reţinut că în perioada 19 iunie 2012 (data validării reclamantului în funcţia de primar) - 14 ianuarie 2013 (data semnării ultimului proces-verbal ca membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Teoretic Costeşti) a deţinut calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Liceului Teoretic Costeşti. Totodată s-a mai constatat că în perioada 19 iunie 2012 (data validării reclamantului în funcţia de primar) - 22 octombrie 2012 (data semnării ultimului proces-verbal ca membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Costeşti - Argeş) a deţinut calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Costeşti - Argeş, încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referinţă a evaluării, şi anume 19 iunie 2012 - 14 ianuarie 2013.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcţia de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispoziţiilor până la data de 30 iunie 2014, "În unităţile de învăţământ de stat, consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar."

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al acestor dispoziţii legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de primar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispoziţiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilităţile specifice aleşilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administraţie în cazul unităţilor de învăţământ de stat de nivel gimnazial, preşcolar şi primar.

Apoi, dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii, ci prevede numai că, în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, consiliul de administraţie include şi un reprezentant al primarului, dispoziţia normei fiind precis determinată sub aspectul obligaţiei prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administraţie.

Nu există, aşadar, niciun conflict/necorelare între dispoziţiile de lege incidente cauzei, intenţia legiuitorului fiind clară şi neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilităţi între funcţia de primar şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Dispoziţiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, face posibilă evitarea/ înlăturarea situaţiei de incompatibilitate, prin obligaţia de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţiei al unităţii de învăţământ.

Această obligaţie nu se consideră îndeplinită şi nu produce efecte sub aspectul inexistenţei incompatibilităţii, în cazul în care calitatea de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii şcolare este transferată tot în persoana primarului, acesta fiind cel care participă la şedinţele consiliului de administraţie, deţinând astfel calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, adică tocmai ceea ce se interzice primarului în exercitarea mandatului său de ales local.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că numirea primarului în consiliul de administraţie nu a avut loc în temeiul şi cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ având obligaţia de a nu încălca ea însăşi regimul juridic al incompatibilităţilor.

Faptul că prin O.U.G. nr. 49/2014 au fost modificate dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se că însuşi primarul poate face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ nu înseamnă că în reglementarea anterioară primarul putea deţine valabil calitatea de reprezentant al primarului.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referinţă, participarea primarului în consiliul de administraţie al unei instituţii publice era sancţionată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligaţia de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ de nivel gimnazial, învăţământ preşcolar şi primar.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activităţii de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014."

În consecinţă, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, în calitate de primar, avea obligaţia, conform textelor de lege menţionate, să desemneze un reprezentant al primarului în Consiliile de administraţie ale Liceului Tehnologic Costeşti, Liceului Teoretic Costeşti, precum şi ale Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Costeşti - Argeş, şi nu să accepte să participe în cadrul acestora în calitate de membru.

Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nu pot fi reţinute considerentele instanţei de fond potrivit cărora participarea intimatului-reclamant la şedinţele consiliilor de administraţie ar fi reprezentat doar o simplă exercitare a prerogativelor conferite de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, deoarece, raportat şi la materialul probator administrat în cauză, intimatul-reclamant a exercitat funcţia de membru în consiliile de administraţie ale şcolilor, dovadă fiind procesele-verbale, care nu au fost contestate niciodată. Intimatul, în calitate de primar, avea obligaţia de a desemna un reprezentant în Consiliile de Administraţie ale unităţilor şcolare în discuţie, şi nu să accepte să participe în calitate de membru.

Astfel, din procesele-verbale ale şedinţelor consiliilor de administraţie încheiate în perioada de referinţă, rezultă că intimatul-reclamant a participat la aceste şedinţe, semnând procesele-verbale în calitate de membru al consiliului de administraţie. Împrejurarea că nu ar exista un act pentru perioada respectivă, prin care să fie nominalizat în această calitate nu poate duce la concluzia că nu ar fi avut calitatea de membru în consiliul de administraţie, întrucât procesele-verbale poartă semnătura sa în calitate de membru. Acesta a participat efectiv la şedinţele Consiliului de administraţie, semnând procesele-verbale de şedinţă, iar din conţinutul acestora rezultă că a participat la deliberarea şi adoptarea hotărârilor Consiliilor de administraţie, acţiuni ce nu puteau fi realizate decât în calitate de membru al acestora, întrucât conform art. 96 alin. (8) din Legea nr. 1/2001 "Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93." Se are în vedere că doar calitatea de membru al respectivelor consilii conferea dreptul de a participa la deliberări şi la adoptarea de hotărâri, calitate pe care şi intimatul-reclamant a deţinut-o.

Prin urmare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reţinută în sarcina intimatului-reclamant a fost constatată pentru perioada 19 iunie 2012 - 14 ianuarie 2013, când, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) - în forma în vigoare la acea dată, primarul avea obligaţia să îşi desemneze un reprezentant în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ, neîndeplinirea acestei obligaţii atrăgând incidenţa prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa în tot sentinţa recurată şi, pe fond, va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 179/F-CONT din 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi, pe fond, respinge contestaţia ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM