Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 6 mai 2015, reclamanta SC A. SA - în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - A.M.P.O.S.D.R.U. şi a solicitat anularea Deciziei nr. 378 din 12 noiembrie 2014 emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivul de convergenţă privind proiectul x, SMIS 24359 - "CAP-COMPAS, Calificări perfecţionări competente provocări ale ajutorului de stat" şi anularea acestui proces-verbal.
2. Prin notele depuse la termenul din 12 noiembrie 2015, reclamanta a solicitat, ca urmare a anulării actelor administrative: exonerarea de la plata sumei de 779.217,45 RON şi declararea ca fiind eligibile a tuturor cheltuielilor de 1.113.167,79 RON, care constau din 755.840,93 RON contribuţie din fondurile UE, 23.376,52 RON contribuţie publică naţională, 333.950,34 RON (30%) contribuţie beneficiar; recunoaşterea îndreptăţirii de a primi 779.217,45 RON, reprezentând transa III de plată; obligarea pârâtului la plata sumei de 779.217,45 RON datorată în baza contractului de finanţare respectiv şi reţinută din cuantumul tranşei IV.
II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
3. Prin Sentinţa nr. 74CA din 28 aprilie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea modificată formulată de reclamanta SC A. SA - prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE (AMPOSDRU) .
III Recursul formulat de reclamantă
4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4), 5) şi 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinţei, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în subsidiar modificarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii.
5. În motivarea cererii de recurs, în prima parte, recurenta reclamantă a reluat notele şi concluziile scrise depuse la instanţa de fond, iar în a doua parte a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4), 5) şi 8) C. proc. civ.
6. În cadrul motivelor de casare, a invocat faptul că prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul art. 488 pct. 4) C. proc. civ., atunci când, procedând în mod similar organului de control, şi-a arogat competenţe de organ de urmărire penală al DLAF sau OLAF, respectiv al unei instanţe penale, luând în considerare audierile (în plus, telefonice, fără identificarea persoanelor) asupra unor foşti cursanţi, în cadrul unei suspiciuni de fraudă. Aceşti cursanţi au fost întrebaţi cu ce au sudat şi răspunsurile au fost interpretate în defavoarea recurentei-contestatoare, deşi fără o prealabilă identificare a identităţii acestora, ceea ce telefonic ar fi fost imposibil. A contestat o asemenea modalitate de cercetare veritabil penală, realizată fără garanţiile acesteia, de către un organ necompetent material. Prima instanţă nu a combătut în niciun fel criticile de acest fel aduse modului de cercetare şi, o dată în plus, a reţinut ca valabile toate răspunsurile foştilor cursanţi, fără să analizeze, să combată şi să înlăture în vreun fel observaţiile sale. Procedând astfel, prima instanţă nu doar că şi-a însuşit opiniile eronate, nelegale şi neprocedurale ale organului de control, dar şi-a depăşit ea însăşi propriile puteri judecătoreşti, atribuindu-şi atribuţiile unei instanţe penale; în aceeaşi criticabilă modalitate, prima instanţă a valorificat declaraţii scoase din context ale domnului C., pe care intimata nici măcar nu le-a invocat, iar instanţa nu le-a pus în discuţia părţilor.
7. A invocat recurenta încălcarea prevederilor art. 488 pct. 5) C. proc. civ., întrucât prima instanţă a procedat la soluţionarea contestaţiei deduse judecăţii fără punerea în discuţia părţilor a considerentelor reţinute (altele decât cele ce au constituit obiectul contestaţiei), cu încălcarea principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 C. proc. civ. şi al oralităţii reglementat de art. 15 C. proc. civ., fără verificarea temeiniciei şi valabilităţii acelor considerente care nu puteau fi reţinute de prima instanţă decât în puterea unei eventuale expertize contabile, probă administrată fie şi în condiţiile art. 22 C. proc. civ., din oficiu, din grijă faţă de preîntâmpinarea oricărei greşeli în cauză; ar fi fost de acord cu administrarea ei, cu atât mai mult cu cât punctul de vedere al unei asemenea expertize ar fi contrazis considerentele primei instanţe.
8. Prima instanţă ar fi trebuit să ţină seama de o asemenea expertiză în aprecierea valorii contabile a veniturilor pe care aceasta a reţinut că proiectul cu fonduri europene l-ar fi obţinut din această activitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât argumentul nu a fost invocat nici de către intimată şi nici pus în discuţia prealabilă a părţilor. Aceste argumente sunt invocate în susţinerea solicitării de casare cu trimitere, pentru administrarea unor asemenea probe şi pentru ca asemenea dezbateri să poată avea loc procedural, inclusiv cu respectarea dreptului la apărare. Procedând în maniera dispusă, prima instanţă i-a îngreunat situaţia în propria contestaţie, încălcând astfel principiul universal non reformatio in pejus, ceea ce ar reclama el însuşi o prioritară soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare.
9. Recurenta a invocat şi încălcarea prevederilor art. 488 pct. 8) C. proc. civ., fiind evident că prima instanţă nu putea pronunţa decât o soluţie de încălcare a normelor de drept material, ba chiar a logicii, rezultând nu doar că nu ar trebui să nu primească, dar chiar ar trebui să restituie ceea ce niciodată nu i s-a acordat (tranşa III de plată, imputată ca datorie bugetară de către organul de control, deşi tranşa III nu a fost niciodată primită, ci doar solicitată şi rămasă neacordată). Sunt încălcate, astfel, normele compensaţiei legale, care nu poate opera decât în prezenţa unor creanţe reciproce, inexistente în acest caz, în care, în absenţa vreunei plăţi, statul nu are nicio creanţă în raport cu recurenta.
10. A arătat că o altă normă de drept substanţial încălcată este norma fundamentală, constituţională, a neretroactivităţii legii civile; a criticat modalitatea de interpretare a normelor juridice civile de către organul de control în ceea ce priveşte Ordinul MMFES/MEF nr. 3/2008 şi al Ghidului Solicitantului aplicabil la acel moment (în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare, conform căruia cheltuielile de tip FEDER erau eligibile) şi al Ordinului MMFES/MEF nr. 1117/2010, intrat în vigoare la 2 luni după încheierea contractului, aplicat retroactiv. Sesizată cu o asemenea modalitate de aplicare a legislaţiei civile asupra contractului părţilor, prima instanţă a reţinut că respectivul contract de finanţare ar fi fost încheiat în acord cu legislaţia europeană şi regulamentele acesteia, a omis că legislaţia europeană nu obligă (dimpotrivă) la respectarea unei legi viitoare, neaflate în vigoare la momentul încheierii contractului.
11. Prima instanţă a reţinut că respectivul contract ar fi obligat la respectarea legislaţiei europene şi orice alte normei juridice aplicabile; or, asumarea obligaţiei de respectare a legislaţiei nu include asumarea obligaţiei de respectare a unor principii nelegale, cum este cel al aplicării retroactive a legii, interzis de art. 15 din Constituţie. De altfel, a mai arătat recurenta, a contestat rezultatul controlului bazat pe o asemenea interpretare, nu modificarea legislativă intervenită, cu atât mai mult cu cât a admis că a fost de acord ca, în noul context legislativ, să încheie un act adiţional la contractul iniţial, prin care cheltuielile de tip FEDER să fie declarate cheltuieli pentru producţie supuse finanţării. Dar, pornind de aici, organul de control a reţinut, în mod incorect, că ar fi modificat fişe, situaţii etc, ceea ce nu corespunde realităţii. Dimpotrivă, a implementat un proiect având în vedere o anumită situaţie financiară bazată pe deductibilitatea cheltuielilor de tip FEDER, pentru ca pe parcurs să se confrunte cu o altă situaţie, şi, ca şi cum acest lucru nu ar fi fost suficient, a fost sancţionată.
12. Intimatul -pârât nu a formulat întâmpinare.
IV Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
13. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor din cererea de recurs care se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4), 5) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
14. Între reclamanta SC A. SA şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) s-a încheiat la data de 14.06.2010 contractul de finanţare x, SMIS 24359 - "CAP-COMPAS, Calificări perfecţionări competenţe provocări ale ajutorului de stat".
15. Prin Procesul-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă privind proiectul x, s-a reţinut valoarea totală a cheltuielilor neeligibile de 1.271.709,07 RON, formată din: suma de 1.113.167,79 RON aferentă cererii de rambursare nr. x aprobată la plată de către AMPOSDRU, compusă din 380.901,69 RON - contravaloarea cheltuielilor de tip FEDER, 528.476,40 RON - contravaloarea materiei prime din inox, cupru, aluminiu şi 114 tone de oţel carbon, 70.618,50 RON - 50% din cantitatea de oxigen şi GPL achiziţionate în cadrul proiectului pentru instruirea practică, neutilizate în cadrul proiectului conform condicii formatorilor; suma de 158.541,28 aferentă cererii de rambursare nr. x, solicitată la rambursare şi neaprobată la plată, formată din 17.114 RON - contravaloarea cheltuielilor de tip FEDER şi 145.933,68 RON - contravaloarea cheltuielilor materiei prime din inox, cupru, aluminiu.
16. S-a stabilit valoarea totală a cheltuielilor afectate de neregulă în sumă de 1.113.167,79, din care contribuţie din fonduri UE 755.840,93 RON (97%), contribuţie publică naţională 23.376,52 RON (3%), din care bugetul de stat 23.376,52 RON (100%), contribuţie beneficiar 333.950,34 RON (30,00%).
17. Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. x din 12 noiembrie 2014.
18. Concluziile organului de control au fost următoarele: cheltuielile de tip FEDER nu sunt eligibile conform prevederilor art. 39 din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 şi ale Ordinului 1652/2010; cheltuielile de tip FEDR, aşa cum sunt definite în Ordinul Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, nu sunt eligibile pentru proiectele de tip ajutor de stat; beneficiarul nu a putut justifica/fundamenta necesarul de materiale achiziţionate prin proiect printr-o documentaţie tehnică de specialitate, nu s-a respectat programa de instruire practică, materialele scoase din gestiune nu se justifică corelat cu programa şi condica formatorilor, iar din interviurile avute cu persoanele din grupul ţintă nu rezultă utilizarea acestora în cadrul instruirii practice efective; beneficiarul a valorificat produsele rezultate în urma pregătirii practice ca şi deşeuri de fier vechi, deşi în momentul semnării contractului de finanţare şi-a asumat în cadrul secţiunii Sustenabilitatea proiectului faptul că va organiza şi după finalizarea proiectului cursuri de calificare în meseriile de sudor şi lăcătuş; având în vedere faptul că beneficiarul a vândut la firmele de colectare deşeuri rezultatele activităţii de practică, acestea nu au putut fi evaluate şi măsurabile în conformitate cu valoarea finanţării acordate pentru această activitate conform principiului cost eficienţă şi, prin urmare, cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea consumabilelor pentru procesul de instruire practică sunt neeligibile şi constituie creanţă bugetară.
19. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4) C. proc. civ., depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti, acesta se referă la situaţia în care instanţa a pronunţat o hotărâre cu exces de putere, altfel decât în limitele prevăzute de lege, prin depăşirea atribuţiile care îi revin, cu încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, prin imixtiune în atribuţiile puterii legislative sau executive, ale unei alte autorităţi, sau în domenii excluse puterii judecătoreşti.
20. Argumentele recurentei nu se referă, în fapt, la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, privesc faptul că instanţa a luat în considerare audierile unor foşti cursanţi, că şi-a însuşit şi valorificat declaraţiile şi opiniile organului de control, aspecte care au rezultat din procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
21. Susţinerile care vizează netemeinicia hotărârii atacate nu privesc nelegalitatea hotărârii recurate şi nu constituie motiv de casare, stabilirea situaţiei de fapt, interpretarea materialul probator administrat în cauză pe baza căruia a fost reţinută exced competenţei instanţei de recurs în cadrul controlului de legalitate; reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ care beneficiază de prezumţia de legalitate, în sensul că a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de veridicitate, potrivit căreia actul administrativ este prezumat a corespunde adevărului, şi care are caracter relativ, putând fi răsturnată, prin probele administrate, în cazul atacării la instanţa de contencios administrativ şi a constatării nelegalităţii, iar potrivit art. 249 C. proc. civ., reclamanta avea sarcina de a proba susţinerile din cererea de anulare formulată.
22. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, este nefondat.
23. Susţinerile recurentei, care a invocat că nu au fost puse în discuţia părţilor considerentele reţinute (altele decât cele ce au constituit obiectul contestaţiei), fiind încălcat principiul contradictorialităţii, reglementat de art. 14 C. proc. civ., şi al oralităţii, reglementat de art. 15 C. proc. civ., că nu a fost verificată temeinicia şi valabilitatea acelor considerente care nu puteau fi reţinute de prima instanţă decât printr-o eventuală expertiză contabilă, în condiţiile art. 22 C. proc. civ., din oficiu, de care să se ţină seama în aprecierea valorii contabile a veniturilor pe care a reţinut că proiectul l-ar fi obţinut din această activitate, argument care nu a fost invocat de către intimată şi pus în discuţia prealabilă a părţilor, fiindu-i astfel îngreunată situaţia în propria contestaţie, cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, argumente pentru care a solicitat şi casarea cu trimitere, sunt nefondate.
24. Cu privire la proba cu expertiză, pe care instanţa trebuia să o solicite din oficiu, potrivit susţinerii recurentei, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată cuprinde "arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere". Reclamantul "poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat", conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Dispoziţiile art. 254 C. proc. civ. prevăd imperativ că "(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor.".
25. Potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele şi poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc, însă alin. (6) precizează că "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".
26. Reclamanta s-a adresat instanţei şi a solicitat anularea anularea Deciziei nr. 378 din 12 noiembrie 2014 emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x din 23 septembrie 2014 de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, anularea acestui proces-verbal şi exonerarea sa de la plata sumei de 779.217,45 RON, precum şi declararea ca fiind eligibile a tuturor cheltuielilor de 1.113.167,79 RON. Prin cererea de anulare, reclamanta a invocat, cu privire la aspectele avute în vedere privind deşeurile metalice provenite din proiect, că susţinerile organului de control nu sunt reale, întreaga cantitate care a rezultat în urma pregătirii cursanţilor fiind comercializată ca şi fier vechi, cantitate regăsită în totalitate de către organul de control.
27. Instanţa de fond nu a reţinut aspecte neinvocate, a reţinut prin sentinţa recurată cele constatate prin procesul-verbal contestat, faptul că deşeurile metalice reprezentau 3% din masa totală a deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţilor proiectului, nota explicativă pe care echipa de control a solicitat-o de la managerul de proiect, C., în care se menţionează că s-au valorificat, pe perioada desfăşurării cursurilor, 39,88 tone în valoare de 48.360,41 RON, şi faptul că toate deşeurile metalice depozitate au fost valorificate după procesul de instruire practică, rezultând în final o cantitate suplimentară de 196,32 tone deşeuri metalice, în valoare de 238.509,50 RON, conform facturilor, sumă care a fost evidenţiată la capitolul Venituri din proiect din cadrul evidenţei cheltuielilor, faptul că la momentul semnării contractului de finanţare reclamanta şi-a asumat obligaţia că va organiza şi după finalizarea proiectului cursuri de calificare în meseriile de sudor şi lăcătuş, precum şi faptul că, potrivit cererii de finanţare, proiectul nu era declarat ca fiind generator de venituri.
28. Aspectele reţinute privesc argumentarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, astfel că nu se pune problema încălcării principiilor contradictorialităţii şi oralităţii şi nici problema agravării situaţiei în propria contestaţie, şi nu este incident nici motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin sentinţa recurată, instanţa a judecat fondul cauzei, a reţinut în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, a examinat-o prin prisma motivelor şi a dispoziţiilor legale invocate şi a respins-o ca neîntemeiată.
29. Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, este, de asemenea, nefondat.
30. Cu privire la susţinerile recurentei referitoare la tranşa III de plată, încălcarea compensaţiei legale, se reţine că procesul-verbal de constatare a fost întocmit în urma misiunii de control demarate având la bază aspecte semnalate în suspiciunea de fraudă nr. 2306 din 31 iulie 2012 şi suspiciunea de neregulă nr. 99136 din 27 iunie 2012 cuprinzând constatări cu implicaţii financiare privind implementarea proiectului, modul de utilizare a materialelor achiziţionate de către beneficiar pentru instruirea practică a grupului ţintă.
31. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în procesul de verificare a solicitărilor de plată "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.". Chiar în situaţia în care sumele reprezentând contribuţia UE şi cele de la bugetul statului au fost încasate deja de beneficiar, autorităţile competente sunt obligate să îşi exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a acestor fonduri, în situaţiile în care nu sunt respectate condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.
32. Prin procesul-verbal s-a reţinut că valoarea totală a cheltuielilor neeligibile este de 1.271.709,07 RON, formată din suma de 1.113.167,79 RON, aferentă cererii de rambursare nr. x aprobată la plată de către AMPOSDRU, şi suma de 158.541,28 RON, aferentă cererii de rambursare nr. x, solicitată la rambursare şi neaprobată la plată. Pe cale de consecinţă, s-a stabilit valoarea totală a cheltuielilor afectate de neregulă în sumă de 1.113.167,79, din care contribuţie din fonduri UE 755.840,93 RON (97%), contribuţie publică naţională 23.376,52 RON (3 %), din care bugetul de stat: 23.376,52 RON (100%) şi contribuţie beneficiar 333.950,34 RON (30,00%).
33. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, motivele de recurs sunt nefondate.
34. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, cheltuieli eligibile sunt "cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cât şi din cofinanţarea publică şi/sau cofinanţarea privată, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor".
35. Potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, forma în vigoare la data încheierii contractului, "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare; b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. 5 şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare." art. 13 din H.G. nr. 759/2007 prevede că "În conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autorităţile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conţinutul programului operaţional gestionat şi prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.".
36. Ajutorul de stat a fost acordat recurentei reclamante prin contractul de finanţare x, încheiat la data de 14 iunie 2010, în condiţiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, din 6 august 2008, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 214/3 din 9 august 2008, precum şi a prevederilor Ordinului Ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 309/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică "Bani pentru formare profesională".
37. Conform articolului 38 din Regulament, "1. "formare specifică" înseamnă formare cu un conţinut aplicabil direct şi principal postului actual sau viitor al angajatului în întreprindere şi care oferă calificări ce nu pot fi transferate către alte întreprinderi sau alte domenii de activitate sau care pot fi transferate numai într-o măsură limitată. 2. "formare generală" înseamnă formare cu un conţinut care nu este aplicabil exclusiv sau preponderent postului actual sau viitor al angajatului în întreprindere, însă care oferă calificări ce pot fi transferate într-o mare măsură către alte întreprinderi sau alte domenii de activitate. Formarea este considerată generală dacă, spre exemplu: (a) este organizată în comun de întreprinderi independente diferite sau dacă este disponibilă pentru angajaţi ai unor întreprinderi diferite; (b) este recunoscută, certificată sau validată de autorităţi sau organisme publice sau de alte organisme sau instituţii cărora un stat membru sau Comunitatea le-a acordat competenţele necesare".
38. Articolul 39 din Regulament prevede costurile eligibile ale unui proiect de ajutor de formare: "(a) costurile de personal ale formatorilor; (b) costurile de deplasare ale formatorilor şi participanţilor la formare, inclusiv pentru cazare; (c) alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale şi furnituri direct legate de proiect; (d) amortizarea instrumentelor şi echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate exclusiv pentru proiectul de formare; (e) costul serviciilor de îndrumare şi consiliere privind proiectul de formare; (f) costurile de personal ale participanţilor la formare şi costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli generale) până la valoarea totalului altor costuri eligibile menţionate la lit. (a) - (e). în privinţa costurilor de personal ale participanţilor la formare, se iau în considerare numai orele în care participanţii participa efectiv la formare, după deducerea eventualelor ore lucrătoare", cheltuielile de tip FEDR nefiind eligibile.
39. La data încheierii contractului de finanţare x, 14 iunie 2010, era în vigoare Ordinul comun MMFES/MFS nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013.
41. Ordinul MMFES/MFS nr. 3/185/2008 a fost abrogat prin Ordinul nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţiunilor sectorial "Dezvoltare resurse umane 2007 - 2013", în vigoare de la 23 august 2010, iar la data de 17 decembrie 2010 a intrat în vigoare şi Ordinul nr. 1652/2010 privind aprobarea formatului standard al bugetului, anexă la contractul de finanţare încheiat pentru proiectele depuse în cadrul schemei de ajutor de stat pentru ocuparea forţei de muncă, denumită Bani pentru completarea echipei, al schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică, denumită Bani pentru formare profesională, şi al schemei de ajutor de minimis Bani pentru sănătatea şi siguranţa salariaţilor; potrivit art. 3 din acesta, " (1) În termen de 15 zile de la data publicării prezentului ordin, beneficiarii semnatari ai contractelor de ajutor de stat din cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică, denumită "Bani pentru formare profesională" - liniile de finanţare nr. x "Programe de mentorat pentru tinerii angajaţi", nr. 76 "Calificarea/Recalificarea angajaţilor proprii" şi nr. 77 "Specializarea/Perfecţionarea angajaţilor proprii" -, au obligaţia iniţierii unui act adiţional privind modificarea bugetului în conformitate cu formatul standard prevăzut în anexa nr. 2. (2) În vederea încadrării corespunzătoare a cheltuielilor eligibile prezentate în cadrul Ghidului solicitantului în conformitate cu prevederile ordinului de cheltuieli eligibile al Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", beneficiarii semnatari ai contractelor de ajutor de stat din cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică, denumită "Bani pentru formare profesională" - liniile de finanţare nr. x "Programe de mentorat pentru tinerii angajaţi", nr. 76 "Calificarea/Recalificarea angajaţilor proprii" şi nr. 77 "Specializarea/Perfecţionarea angajaţilor proprii" -, vor utiliza Ghidul de completare a bugetului prevăzut în anexa nr. 5.".
42. Cheltuielile de tip FEDER nu sunt eligibile atât în conformitate cu dispoziţiile comunitare, art. 39 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 800 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), cât şi cu cele naţionale, Ordinul nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, Ordinul nr. 1652 din 30 noiembrie 2010, Anexa nr. 5 - Ghid de completare a bugetului - corespondenţa dintre categoriile de cheltuieli eligibile prezentate în Ghidul solicitantului şi în ordinul de cheltuieli eligibile pentru proiectele de tip Ajutor de stat.
43. Între părţi a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x din 7 aprilie 2011, prin care bugetul proiectului a fost modificat, cheltuielile de tip FEDR prevăzute iniţial în cererea de finanţare au fost transferate la capitolul bugetar C "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale şi furnituri direct legate de proiect".
44. A susţinut reclamanta că listele de achiziţie de material şi echipamente care au stat la baza întocmirii bugetului proiectului, în care au fost incluse şi cheltuieli de tip FEDER, nu au fost schimbate, ele rămânând aceleaşi încă de la semnarea contractului, schimbându-se doar subcapitolul de cheltuieli din cadrul bugetului din cheltuieli de tip FEDER în "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale şi furnituri direct legate de proiect", capitolul "Materiale direct atribuite susţinerii activităţii de educaţie şi formare", astfel că, practic, prin modificarea survenită ca urmare a încheierii Actului Adiţional nr. 1 la contract, nu se mai află în prezenta unor cheltuieli de tip FEDER, toate cheltuielile pentru materiale şi furnituri direct legate de contract având altă linie bugetară, coroborată cu legislaţia în vigoare, fiind asumate de autoritatea contractantă prin semnarea actului adiţional nr. 1.
45. Cheltuielile reţinute ca fiind neeligibile, reprezentând contravaloarea materialelor utilizate în procesului de formare a grupului ţintă, sunt, însă, cheltuieli de tip FEDR, cheltuielile neeligibile. Faptul că aceste cheltuieli au fost reîncadrate la un alt capitol bugetar, linia bugetară C "Alte cheltuieli curente, precum cele pentru material şi furnituri direct legate de proiect", capitolul "Materiale direct atribuite susţinerii activităţii de educaţie şi formare", nu modifică natura acestora.
46. Raportat la cele reţinute, sunt nefondate susţinerile recurentei, în condiţiile în care neeligibilitatea cheltuielilor de tip FEDR rezultă din prevederile art. 39 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 800 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), unul din actele comunitare în baza căruia a fost acordat ajutorul de stat prin contractul de finanţare, precum şi din prevederile Ordinului nr. 1.117/2.170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin gramul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013 şi ale Ordinului nr. 1652 din 30 noiembrie 2010, Anexa nr. 5 - Ghid de completare a bugetului - corespondenţa dintre categoriile de cheltuieli eligibile prezentate în Ghidul solicitantului şi în ordinul de cheltuieli eligibile pentru proiectele de tip Ajutor de stat, în baza cărora a fost încheiat între părţi actul adiţional la contractul de finanţare.
47. Pentru aceste motive, Înalta Curte, raportat la motivele de casare invocate de recurentă, constată că este legală sentinţa recurată prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, având în vedere dispoziţiile comunitare şi naţionale incidente contractului de finanţare şi actului adiţional la acesta, încheiate între părţi.
V Soluţia instanţei de recurs
48. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4), 5) şi 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 74CA din 28 aprilie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.
GGC - LM