Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Răspunsurilor nr. x/16.12.2014 şi sub nr. x/15.10.2014 emise de pârât şi recunoaşterea dreptului societăţii la încasarea sumelor reţinute în Contractele ISPA în favoarea sa şi obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:
- 503.044,43 euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reţinute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/03 în baza aplicaţiei de plată nr. x/28.01.2014, aferenta Certificatului final de plata emis de Inginer cu Certificat de buna execuţie nr. 24837/18.12 2013 şi
- 213.535,43 euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reţinute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/04 în baza aplicaţiei de plata nr. x/28.01.2014, aferenta Certificatului final de plata emis de Inginer cu Certificat de buna execuţie nr. 23029/22.11.2013, precum şi obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 148/2016 pronunţată în data de 15 iunie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene Bucureşti şi Ministerul Fondurilor Europene prin reprezentant Ministerul Finanţelor Publice pentru "anulare act administrativ".
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi rejudecând procesul în fond să se admită acţiunea în contencios administrativ.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta SC A. SA a arătat următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Instanţa de fond a constatat ca fiind nefondate susţinerile recurentei-reclamante în sensul ca sumele reprezentând partea a doua a sumelor reţinute s-ar fi aflat în posesia Ministerului Finanţelor Publice şi în prezent se afla în posesia paratului Ministerul Fondurilor Europene, deşi A. SA a susţinut ca aceste sume ar fi trebuit să se provizioneze de aceste doua instituţii gestionare ale contului ex-ISPA pe perioada executării cele două contracte ISPA, nefiindu-i imputabilă A. SA neluarea măsurii de transfer a sumelor reţinute din Contul ex-ISPA în patrimoniul sau începând cu luna august 2012 pana în anul 2014, perioada în care A. SA s-a adresat celor doua instituţii, învederându-le ca B. are obligaţia remedierii unor lucrări în cele doua contracte ISPA. Dacă Ministerul Finanţelor Publice a amânat transferul garanţiilor sub forma "sumelor reţinute", Ministerul Fondurilor Europene, a refuzat punere la dispoziţia Societăţii A. SA a sumelor reţinute.
Raţionamentul instanţei a pornit de la răspunsul nr. x/16.12.2013 şi nr. y/16.12.2014 emise de Ministerul Fondurilor Europene prin care s-a comunicat reclamantei faptul ca plata celei de-a doua jumătăţi a sumelor reţinute urmează sa se efectueze după expirarea perioadei de notificare a defectelor.
Instanţa de fond a însuşit raţionamentul de la pârâte că perioada de notificare a defectelor excede însă perioadei de eligibilitate a Memorandumului de finanţare (31.12.2011), în acest caz finanţarea revenind beneficiarului final A. SA, deşi art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 135/2007 stabileşte ca se suporta din fondurile Ministerului Finanţelor Publice şi articole de cheltuieli, altele decât cele de la lit. d) care au fost incluse în contractele ex-ISPA în baza prezumţiei de eligibilitate şi care au fost declarate ulterior ca neeligibile pentru rambursare prin prisma naturii cheltuielii respective; cele vizând suplimentarea bugetelor contractelor de asistenta tehnica şi supervizare sau contracte noi necesare finalizării contractelor ex-ISPA; alte sume necesare continuării şi finalizării proiectelor ex-ISPA; sume pentru acoperirea plăţii TVA aferente livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi execuţiei de lucrări finanţate din contribuţia financiara a Uniunii Europene prin Programul ex-ISPA şi din co-finanţarea aferenta ai căror beneficiari sunt operatorii de apă-canal.
Instanţa de fond a apreciat greşit că în contul ex-ISPA al măsurii, datorită mecanismului de plăţi în cadrul contractelor de lucrări, nu se regăsesc sume aferente "Retention Money" şi MFE nu se afla în posesia sumelor reţinute fără să stabilească vreo culpa în sarcina MFP, MFE sau A. SA.
Atât paratele, cât şi instanţa de fond se referă la un proces de soluţionare ce ar fi trebuit iniţiat de Contractor şi nu de Beneficiarul final care este A. SA. Deci cauza de fata reprezintă o alta situaţie decât cea luata în considerare de instanţa în motivarea soluţiei sale pentru ca revendicarea sumelor reţinute se face de către beneficiarul final, devenit Autoritate contractanta prin Actele adiţionale nr. x la cele doua contracte ISPA în discuţie.
A. SA solicită garanţia personală datorată acestei societăţi de B. pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale contractuale de finalizare şi remediere a lucrărilor, garanţie reţinută (sub forma sumelor reţinute) pe parcursul derulării contractelor ISPA din facturile emise de B., garanţia fiind o "suma angajata" în cadrul contractelor de lucrări, şi nu o "cheltuiala suplimentară".
Sumele reţinute au fost angajate la plata lucrărilor în contract prin emiterea facturilor de către B. potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (emiterea facturii de către Contractor în perioada 2007-7.12.2011 în Contractul ISPA 03 şi, respectiv, anul 2008-29.11.2011 în Contractul ISPA 04, în care se precizează procentul de 10% reprezentând sume reţinute drept garanţii, semnifica prestarea serviciului şi transferul sumelor reţinute în patrimoniul B. prin dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora de către compania turca, chiar daca B. nu a avut şi dreptul de dispoziţie asupra acestora, drept recunoscut atât contractual, cat şi prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. k) din O.U.G. nr. 63/2007în favoarea A. SA).
Astfel, A. SA are drept de dispoziţie asupra Sumelor reţinute pana la executarea lucrărilor în contractele ISPA conform clauzei 1.1.4.11: "Sumele reţinute" înseamnă sumele cumulate pe care Beneficiarul le retine potrivit prevederilor Sub-clauzei 14.3 (prezentarea situaţiilor interimare de lucrări) şi le plăteşte potrivit prevederilor Sub-clauzei 14.9.
Alineatul 2 din subclauza 14.9 din contractele ISPA stipulează ca "dacă rămân lucrări de executat potrivit prevederilor clauzei 11 (perioada de garanţie) sau clauzei 12 (testele după terminare), Inginerul va fi îndreptăţit sa retina costul estimat al acestor lucrări pana la executarea acestora".
Prin Anexele la Procesele-verbale de la terminarea lucrărilor din 7 decembrie 2011 şi din 27 octombrie 2011, Inginerul a constatat ca mai sunt lucrări de executat în ambele contracte, lucrări de remediat, astfel ca acesta a dispus reţinerea celei de a două jumătăţi a sumelor reţinute.
Faptul ca Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul MFP nu a evidenţiat în contul ex-ISPA aceste sume nu este imputabil A. SA pentru ca potrivit pct. 1.3, I.4 şi 1.6 din Normele din 14 martie 2011 cuprinse în Ordinul nr. 1763/2011 de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 135/2007 A. SA nu este responsabilă cu managementul financiar al contului Programului ex-ISPA
După încheierea proceselor-verbale la terminarea lucrărilor în anul 2011 a fost eliberata de către OPCP prima jumătate a sumelor reţinute, dar nu s-a eliberat a doua jumătate a sumelor reţinute întrucât în Anexa la procesele-verbale la terminarea lucrărilor (anexa care face parte integranta din Contractul ISPA) Inginerul FIDIC a stabilit necesitatea efectuării de către B. a lucrărilor de remediere în perioada de Notificare a Defecţiunilor (perioada de garanţie) în conformitate cu Subclauza .2 alin. (1) Teza 1 şi alin. (3) din Condiţiile Generale, Subclauza 11.4 alin. (2) lit. a) şi Subclauza .6 alin. (3) din Condiţiile Generale ale Contractului ISPA.
Aceste dispoziţii contractuale ca şi Subclauza 14.9 alin. (2) şi (3) îndreptăţeau Inginerul a retina costul estimat al lucrărilor de remediere pana la executarea acestora, din facturile emise de B. privind contravaloarea lucrărilor/serviciilor prestate, cheltuielile pentru aceste sume reţinute fiind deja "angajate" cată vreme au fost menţionate în aceste facturi drept sume reţinute, aşa cum a constatat şi aportul de expertiza administrata în cauza.
A. SA a solicitat prin adresa nr. x/29.01.2014 efectuarea plăţii sumelor reţinute din fonduri de la Bugetul de Stat pentru ca angajarea cheltuielilor de la bugetul de stat în baza prevederilor O.U.G. nr. 135/2007 cu modificările şi completările ulterioare se face ulterior transmiterii de către autoritatea contractantă a unor documente în măsură să probeze indisponibilitatea surselor de finanţare alternative menţionate la punctul 2.1.5 din Ordinul MFP nr. 1.763/182/2011.
Ori, la pct. 2.1.5. din Ordinul MFP nr. 1763/182/2011 a doua sursa de finanţare alternativa pe care ar fi trebuit A. S.A. să o probeze ca indisponibilă o constituie venituri obţinute în baza prevederilor O.U.G. nr. 63/2007 privind regimul veniturilor încasate de autorităţile contractante pe parcursul licitării şi implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA şi PHARE finanţate de Uniunea Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta arată că în mod greşit a considerat instanţa de fond ca prevederile alin. (2) şi 3 al clauzei 14.9 nu sunt de natura a conduce la concluzia susţinută de către reclamanta, întrucât aceste clauze reglementează posibilitatea inginerului de a nu autoriza la plata costul estimat al lucrărilor ramase de executat fără a se face vreo referire 'a obligaţia autorităţii responsabile pentru execuţia plăţilor către contractori de a avansa sumele menţionate la alin. (3) în conturile angajatorului beneficiar."
Contractele ISPA nu fac nicio referire la autorităţile responsabile pentru execuţia plăţilor către contractori (MFE, respectiv, MFP), iar clauza 14.9 alin. (2), indicata de instanţa de fond, are în vedere autorizarea la plata către antreprenorul B., reglementare care nu priveşte situaţia de faţă.
Cat priveşte constatarea ca prin adresa nr. x/22.02.2016 depusă la dosar - obiecţiunile la raportul de expertiza "pârâtul prin reprezentant, a precizat faptul ca la momentul închiderii măsurii şi transmiterea balanţei finale de către CE au fost rambursate toate sumele solicitate aferente sumelor eligibile plătite în cadrul măsurii, mai puţin sumele aferente părţii a doua a sumelor reţinute. Aceste sume nu au putut fi solicitate la rambursare deoarece acestea nu au putut fi plătite pana la data finalizării memorandumului de finanţare ca urmare a inexistentei unei garanţii bancare care să acopere valoarea acestora", se arată că A. SA a avut la dispoziţie scrisori 3 garanţie bancara care au acoperit valoarea lucrărilor de remediere estimate de Inginer sa cum rezulta din Minutele Inginerului din 28 septembrie 2012 depuse la dosarul cauzei: 3 2.015.000 Euro, în Contractul ISPA 03 şi de 912.000 Euro, în Contractul ISPA 04. Deci, în prisma acestei constatări, trebuie sa se retina ca existenta scrisorilor de garanţie bancara în cele doua Contracte ISPA la valoarea mai sus amintita a constituit premisa pentru a se face plata sumelor reţinute de către parate pana la data finalizării memorandumului de finanţare, la începutul perioadei de notificare a defecţiunilor când au fost emise de către Inginer procesele-verbale de la Terminarea Lucrărilor din 7 decembrie 2011 şi din 27 octombrie 2011.
Aprecierea instanţei de fond reprezintă o aplicare greşita a legii, mai precis a prevederilor pct. 2.1.6 din Normele din 14 martie 2011 de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 135/2007 privind, alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea şi finalizarea masurilor ex-ISPA, pentru sectorul Mediu cuprinse în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1763/2011:
"cu excepţia situaţiilor specifice definite la punctul 3 al prezentelor norme, angajarea cheltuielilor de la bugetul de stat în baza prevederilor O.U.G. nr. 135/2007 cu modificările şi completările ulterioare se va face ulterior transmiterii de către autoritatea contractanta a unor documente în măsura sa probeze indisponibilitatea surselor de finanţare alternative menţionate la punctul 2.1.5. În acest scop, autoritatea contractanta va transmite către AM următoarele informaţii şi documente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .".
Referitor la dobânda acumulată în contul măsurii ex-ISPA, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 63/2007. Textul vizează şi dobânda acumulată în contul măsurii ex-ISPA, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 63/2007. Consecinţa logica a acestei prevederi este ca sumele reţinute trebuia eliberate către A. SA în baza proceselor-verbale emise de Inginer în anul 2011, încasate de A. SA pentru a fi utilizate împreună cu dobânda acumulată pentru finalizarea Contractelor ISPA, aşa cum prevede O.U.G. nr. 63/2007.
În baza acestui text legal, având în vedere ca Hotărârea Arbitrala Parţială emisa de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă ICC Paris a dispus restituirea sumei de 723.660,00 Euro, din valoarea Garanţiei de buna execuţie (reprezentând scrisoare de garanţie bancara încasată de A. SA la întreaga valoare de 912.000 Euro) A. SA trebuie sa încaseze suma de 215.477,87 Euro în Contractul ISPA 04.
Prin Hotărârea arbitrală finală, arbitrul a respins cu autoritate de lucru judecat cererea Antreprenorului B. vizând suma de 215.477,87 Euro reprezentând a doua jumătate a garanţiei sub forma sumelor reţinute, considerând ca acestea sunt la dispoziţia A. SA pentru ca inginerul a stabilit dreptul de reţinere al recurentei-reclamante din prezenta cauza asupra sumelor reţinute pentru efectuarea lucrărilor de remediere.
Şi în Contractul ISPA 03 Inginerul a stabilit în Certificatul final de plată ca valoarea costurilor suplimentare este de 2.521.832,32 Euro, iar scrisoarea de garanţie bancara prezentata de B. a avut valoarea de 2.015.000 Euro, deci diferenţa de prejudiciu trebuie recuperata din garanţia sub forma sumelor reţinute.
Aşadar, aşa cum rezulta şi din Raportul de expertiza, în ambele contracte A. SA are costuri suplimentare ce trebuie acoperite din sumele reţinute, după executarea garanţiilor prezentate sub forma scrisorilor de garanţie bancara, şi, având în vedere ca aceste sume au devenit indisponibile în sensul precizat la pct. II din textul pct. 2.1.5. din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2011 cuprinse în Ordinul nr. 1763/2011 paratele în prezenta cauza trebuie sa restituie suma de 503.044,43 Euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reţinute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/03 şi suma de 213.535,43 Euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reţinute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/04.
Cu privire la TVA, instanţa a făcut o aplicare greşita a art. 137 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece a apreciat ca paratul Ministerul Fondurilor Europene s-a raportat în mod corect la prevederile contractuale în stabilirea valorii lucrărilor de remediere întrucât valoarea în contract acceptata este exprimata în euro fără TVA, iar împrejurarea ca recurenta-reclamanta ar fi îndreptăţită a fi despăgubită de către Contractor cu toate sumele achitate de aceasta pentru lucrările de remediere vizează raporturile dintre reclamanta şi societatea B..
Arată recurenta că potrivit art. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 135/2007 sunt cheltuieli finanţabile de la bugetul de stat cheltuielile cu asistenta tehnica şi supervizare, iar potrivit pct. 3.5 din Normele de aplicare cuprinse în Ordinul MFP 1763/2011 A. SA îndeplineşte condiţiile de finanţare a acestor cheltuieli în cele două Contracte ISPA.
Sentinţa recurată este nelegală în ceea ce priveşte afirmaţia că, de asemenea, cheltuielile cu taxe legale, avize, autorizaţii reprezintă cheltuieli care sunt în sarcina investitorului şi nu pot fi incluse în valoarea totala a costurilor înregistrate de către beneficiar pentru remedierea defecţiunilor, obligaţia investitorului de suporta asemenea taxe subzistând pana la finalizarea contractului.
De altfel, mai precizează reclamanta că nu se indică temeiul contractual potrivit căruia, în situaţia în care B. ar fi executat lucrările de remediere, acestei societăţi îi revenea obligaţia de a suporta şi cheltuielile cu taxe, avize, autorizaţii.
SC A. SA nu solicita din sumele reţinute cheltuielile cu taxe legale, avize şi autorizaţii deja suportate în perioada de desfăşurare normala a lucrărilor în contract, ci cheltuielile reprezentând taxe legale, avize şi autorizaţii pentru lucrările de remediere pentru care se percep taxe locale de avizare şi autorizare suplimentare şi care trebuie suportate de către B. din garanţii reprezentând sumele reţinute, pentru ca daca ar fi finalizat contractul fără a fi necesare lucrări de remediere, aceste taxe suplimentare nu ar mai fi trebuit plătite.
Aşadar, aceste cheltuieli se încadrează în prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 63/2007, având caracter de cheltuieli suplimentare neimputabile A. SA, dar şi în prevederile clauzei 11.4 alin. (2) lit. a) 2.5, 7.6 alin. (3) din Condiţiile Generale ale Contractelor ISPA care stabilesc obligaţia Antreprenorului de a plăti beneficiarului "toate costurile rezultate" în cazul omisiunii remedierii defecţiunilor ("rezultate din nerespectarea solicitării).
Instanţa de fond a încălcat şi prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 135/2007 care se refera la suportarea de la Bugetul de stat a costurilor de asistenta şi expertiza juridică şi tehnică, a costurilor de arbitraj şi/sau judecată, cheltuieli suplimentare apărute în contractele ISPA ce au fost constatate prin probatoriul administrat în dosar şi calculate în raportul de expertiză.
Cheltuielile de judecata reprezintă cheltuieli suplimentare, pentru ca daca B. şi-ar fi îndeplinit obligaţia de finalizare a Contractului în termenii negociaţi şi agreaţi A. SA nu ar fi fost nevoită sa ceara băncilor executarea scrisorilor de garanţie bancara şi Ministerului Fondurilor Europene eliberarea sumelor reţinute, iar potrivit art. 1657 şi art. 1731 din C. civ., cheltuielile de judecata sunt creanţe accesorii creanţelor în interesul cărora au fost făcute, iar cheltuielile de judecata vin înaintea tuturor creanţelor în interesul cărora au fost făcute.
Instanţa de fond a încălcat, astfel, prevederile pct. 3.4.1. din Anexa 2 la Ordinul MFP nr. 1763/2011 de aplicare a art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 135/2007.
În privinţa dobânzilor instanţa de fond s-a mărginit doar sa menţioneze punctele de vedere ale părţilor în litigiu, fără a îşi prezenta în vreun fel opinia cu privire la afirmaţiile părţilor.
Apărările intimatului
Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte refuzul Ministerului Fondurilor Europene de a restitui sumele reţinute (adresa nr. x/15.10.2014)
Recurenta a arătat că aceste cifre reprezentând partea a doua a sumelor reţinute s-ar fi aflat în posesia pârâtului Ministerul Fondurilor Europene şi ar fi trebuit să provizioneze cele două instituţii gestionare ale contului ex-ISPA, pe perioada execuţiei celor două contracte ISPA.
În fapt, recurentul a arătat următoarele:
Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005-04 a fost încheiat iniţial intre B., în calitate de contractor şi Ministerul Finanţelor Publice - Unitatea Centrala de Finanţare şi Contractare în calitate de Angajator, A. SA având calitatea de Beneficiar Final; prin semnarea Actului Adiţional nr. 1 la Contract, A. SA a devenit Angajatorul exclusiv conform contractului.
Lucrările în contract s-au derulat pana la data de 7 noiembrie 2011, când Inginerul a emis Procesul Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor. În procesul-verbal de Recepţie la terminarea lucrărilor, inginerul a certificat faptul ca: (i) data finalizării tuturor lucrărilor este 27 octombrie 2011, (ii) data estimativă finală a Perioadei de Notificare a Defectelor ("DNP") este 26 octombrie 2012 şi (iii) există lucrări minore sau defecte ramase, enumerate în anexa la Procesul Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor.
Inginerul în contract a emis în data de 11 septembrie 2012 o alta decizie declarând ca Lucrările de Remediere trebuie finalizate pana la 26 septembrie 2012, ca DNP pentru Staţia de Pompare Turnu urma sa fie prelungită cu 12 luni începând de la data aprobării testelor efectuate conform sub-clauzei 11.6 din Condiţiile Generale ale Contractului ("GC") din Contract şi ca A. SA are dreptul de a pretinde 214.500,00 Euro pentru Lucrările de Remediere ramase a fi executate de către Contractor.
De asemenea, B. trebuia sa plătească A., conform Sub-clauzei 2.5 din GC, costurile rezonabile ocazionate de către acesta din urma pentru remedierea defectelor sau deteriorărilor; A. SA putea retine Garanţia pentru banii reţinuţi rămasă conform Sub-clauzei 14.9 din GC şi putea lichida Garanţia de buna execuţie conform Sub-clauzei 4.2. din GC; de asemenea, i s-a cerut contractorului prelungirea valabilităţii garanţiei de buna execuţie pro rata pentru suma de 188.340,00 Euro. Perioada de Notificare a Defecţiunilor a fost extinsă până la 26 octombrie 2013. Procedând în conformitate cu Sub-clauza 4.2 din GC A. SA a executat Scrisoarea de Garanţie Bancara prezentată în contract în suma de 912.000 EUR întrucât Contractorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de remediere şi nu a extins valabilitatea Scrisorii de garanţie bancara emisă în contract până la remedierea lucrărilor şi finalizarea contractului, adică până la data de 26 octombrie 2013.
Societatea a procedat la utilizarea sumei de 912.000 EUR pentru operaţiunile şi lucrările necesare finalizării Contractului amintit mai sus, ţinând seama şi de adresa Ministerului Finanţelor Publice, Autoritatea de Management Ex-ISPA nr. 592111/8.10.2012.
B. a considerat executarea scrisorii de garanţie bancară la întreaga sa valoare ca nelegală şi a acţionat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris societatea A. SA solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 723.660 EUR reprezentând diferenţa între valoarea Scrisorii de garanţie bancara în suma de 912.000 EUR şi 188.340 EUR - valoarea lucrărilor considerate conform cererii de arbitrare ca neexecutate la data introducerii acesteia.
Cererea sa a făcut obiectul dosarului nr. x la Curtea Internaţională de Arbitraj şi a fost admisă prin hotărârea parţială recepţionată de societate la data de 6.11.2013.
Împotriva acestei hotărâri societatea a promovat acţiune în anulare având în vedere că, pornind de la o gravă confuzie între procesul-verbal de recepţie la Terminarea Lucrărilor (Taking Over Certificate) şi procesul-verbal de recepţie finala (Performance Certificate), Arbitrajul a respins excepţia de neîndeplinire a propriei obligaţii de către B. Turcia, a interpretat eronat dispoziţiile art. 4.2 din Contract, a calificat drept rea credinţă din partea societăţii executarea Scrisorii de garanţie bancară la întreaga sa valoare, considerând ca dispoziţiile Ordonanţei nr. 63/2007 nu sunt aplicabile în litigiul dintre A. SA şi B. şi a dispus restituirea sumei de 723.660 EUR solicitată de societatea turcă.
De asemenea, Arbitrajul a considerat, contrar adresei Ministerului Finanţelor Publice, Autoritatea de Management Ex-ISPA nr. 592111/8.10.2012, că societatea A. se poate îndestula din sumele reţinute ("Retention money"), chiar dacă nu a folosit în integralitatea sa Scrisoarea de Garanţie Bancara prezentată în contract.
Prin Hotărârea Arbitrala Parţială s-a hotărât, cu putere de lucru judecat, ca din suma totală de EUR 912.000 societatea A. SA trebuie să restituie B. suma de EUR 777.012,58 (garanţie şi dobânda). Hotărârea Arbitrala Parţială face obiectul recursului declarat la Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2013, întrucât acţiunea în anulare a Hotărârii Arbitrate Parţiale promovata de A. SA a fost respinsa ca nefondată.
Reclamanta-recurentă consideră afirmaţia că valoarea lucrărilor de remediere revendicate de Beneficiarul final în suma de EUR 2.644.861,29 era acoperita de valoarea totala a scrisorilor de garanţie bancara este infirmata de cele doua Hotărâri Arbitrale emise de Curtea Internaţională de Arbitraj şi încalcă dispoziţiile referitoare la încasarea de către Autoritatea contractanta A. SA a Sumelor reţinute cuprinse în art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 63/2007, norme imperative, opozabile tuturor, astfel ca Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Fondurilor Europene nu pot invoca inopozabilitatea acestor prevederi legale, cu atât mai mult cu cat şi opinia arbitrului din Hotărârea Arbitrala Parţială a fost ca societatea are la dispoziţie Sumele reţinute pentru a acoperi cheltuielile de remediere a lucrărilor.
Plata celei de-a doua jumătăţi a sumelor reţinute se efectuează doar în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile clauzei 14.9 din contract. Conform acestei prevederi contractuale partea a doua a sumelor reţinute va fi autorizată şi plătită imediat după expirarea perioadei de notificare a defecţiunilor după emiterea certificatului de recepţie la finalizarea lucrărilor
Câtă vreme inginerul nu a certificat a doua jumătate a sumelor reţinute pentru plata către contractor, nu se poate considera că acele sume au intrat în proprietatea societăţii B..
Instanţa constată că nu pot fi reţinute argumentele prezentate de reclamantă prin raportare la condiţiile şi efectele juridice ale dreptului de retenţie şi privilegiului legal.
Conform clauzei 1.1.4.11 din Contract - condiţii generale "Sume Reţinute" înseamnă sumele cumulate pe care Beneficiarul le reţine potrivit prevederilor Sub-Clauzei 14.3 [Prezentarea Situaţiilor Interimare de Lucrări] şi le plăteşte potrivit prevederilor Sub-Clauzei 14.9 [Plata Sumelor Reţinute].
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 63/2007, în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, expresiile sume reţinute şi garanţie bancară aferentă sumelor reţinute sunt definite astfel:
"g) sume reţinute - sumele cuvenite contractorului, reţinute de autoritatea contractantă din plăţile efectuate către contractor pe parcursul implementării proiectului, până la expirarea perioadei de notificare a defectelor;
h) garanţie bancară aferentă sumelor reţinute - scrisoare de garanţie bancară, care se prezintă în original de către contractant, în cuantumul sumelor reţinute acestuia şi pentru perioada prevăzută după finalizarea proiectului până la expirarea perioadei de notificare a defectelor;"
Conform prevederilor clauzei 14.9 din Contract - Condiţii speciale "Alternativ, a doua jumătate a Sumelor Reţinute va fi certificată pentru plată:
- după ce Inginerul a emis Certificatul de Recepţie la Terminarea Lucrărilor (cl. 10.1) şi
- după ce angajatorul a primit a garanţie bancară pentru sumele reţinute, într-o formă, şi de la o bancă aprobată de către Beneficiar.
Această garanţie bancară va fi pentru:
- cea de a doua jumătate a Sumelor Reţinute; şi
- pentru toate Lucrările de remediere a eventualelor defecte produse înainte de sfârşitul Perioadei de Notificare a Defecţiunilor şi completarea oricărei lucrări rămase neterminate.
Termenii şi condiţiile pentru garanţia pentru sumele reţinute trebuie să fie aceleaşi cu cele prevăzute în sub-clauza 4.2. pentru garanţia de bună execuţie...".
Potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 63/2007 (forma în vigoare începând cu data de 01.07.2010) "(1) Veniturile încasate din executarea garanţiilor de bună execuţie, executarea garanţiilor pentru plăţile finale, executarea garanţiilor bancare aferente sumelor reţinute, precum şi din sumele reţinute şi din penalităţile de întârziere în executarea contractelor se utilizează pentru remedieri necesare în vederea continuării şi finalizării proiectului, inclusiv pentru finanţarea cheltuielilor suplimentare care pot apărea în vederea atingerii obiectivelor proiectelor stabilite în memorandumurile de finanţare/acordurile de finanţare/deciziile Comisiei Europene.
(2) Autorităţile contractante trebuie să asigure că aceste sume sunt raportate de o manieră clară şi auditabilă şi că vor fi prezentate atât comitetelor de monitorizare, cât şi în cadrul raportului final.
(3) Veniturile neangajate pentru scopurile propuse la alin. (1) lit. a) şi b) vor fi avute în vedere la calculul plăţii finale a contribuţiei financiare a Comunităţii Europene.
Art. 5 din acelaşi act normativ prevede că "Prin derogare de la prevederile art. 75 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, veniturile încasate de autorităţile contractante rămân la dispoziţia acestora şi se utilizează, de regulă, pe durata de implementare a memorandumurilor de finanţare/acordurilor de finanţare/deciziilor Comisiei Europene şi, în mod excepţional, nu mai târziu de un an de la:
a) expirarea perioadei de garanţie/notificare a defectelor în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în contract;
b) intrarea în vigoare a notificării de reziliere în cazul contractelor reziliate."
Art. 1 alin. (2) lit. k) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că termenul de "venituri" semnifică sume încasate de autorităţile contractante din executarea garanţiilor de bună execuţie, a garanţiilor de participare, a garanţiilor pentru plata finală şi a garanţiilor aferente sumelor reţinute, în conformitate cu prevederile contractuale.
Conform prevederilor O.U.G. nr. 63/2007, art. 1 alin. (2), lit. f):
"scopul Garanţiei de bună execuţie este de a asigura autoritatea contractantă de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului".
Conform prevederilor O.U.G. nr. 63/2007 art. 1, alin. (2) lit. k), se constituie ca venituri ale autorităţii contractante, sumele încasate din următoarele:
"executarea garanţiilor de bună execuţie în cazul în care sunt necesare remedieri cauzate de contractant . . . . . . . . . .şi a garanţiilor aferente sumelor reţinute, emise pentru acoperirea plăţilor efectuate înainte de termenul convenit".
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, pentru cea de-a doua jumătate a sumelor reţinute, reclamanta-recurentă trebuia să constituie o garanţie bancară pe care nu a putut-o realiza datorită falimentului societăţii turce contractoare B.
În conformitate cu clauza 14.9:
"Plata sumelor reţinute se efectuează astfel: prima parte a sumelor reţinute se autorizează la plată după emiterea certificatelor e recepţie la terminarea lucrărilor iar partea a II-a a sumelor reţinute va fi autorizată şi plătită imediat după expirarea perioadei de notificare a defecţiunilor după emiterea certificatului de recepţie la finalizarea lucrărilor.
MFE a reţinut că Inginerul nu a emis certificarea pentru plata jumătăţii a doua a sumelor reţinute conform clauzei 14.9, respectiv nu a justificat îndreptăţirea la reţinerea costului lucrărilor rămase de executat, nu sunt îndeplinite prevederile art. 3.1.32 lit. l) din OMFP nr. 1763/2011, prin care sunt necesare documente la momentul execuţiei bugetare reprezentate de dovada încadrării din punct de vedere tehnic şi financiar al sumelor solicitate, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3.1.32 lit. (iii) din OMFP nr. 1763/2011, respectiv sunt necesare documente în măsură să probeze legislaţia, conformitatea şi regularitatea sumei solicitate, neexistând facturi fiscale emise pentru sumele respective.
Această împrejurare a neemiterii certificării la plata jumătăţii a doua a sumelor reţinute a fost menţionată şi în hotărârea arbitrală, conform celor arătate de reclamantă în contestaţia sa administrativă, în sensul că... "Inginerul nu a certificat a doua jumătate a garanţiei pentru Banii Reţinuţi ca fiind exigibilă pentru plata Reclamantului ... Inginerul a considerat că nu mai există un sold restant pentru a fi certificat la plată către contractor, conform sub-clauzei 14.9 din GC".
Solicitarea costurilor aferente certificatelor finale de plată pentru C-03 şi C-04, au fost iniţiate în anul 2012 după data de finalizare a memorandumului de finanţare, astfel că nu mai este posibilă încadrarea în prevederile art. 3.3.1. din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2007 şi acordarea finanţării acestor costuri.
Or, la momentul închiderii măsurii şi transmiterii balanţei finale de către CE au fost rambursate toate sumele eligibile plătite în cadrul măsurii cu excepţia părţii a doua a sumei reţinute, deoarece nu au fost considerate că îndeplinesc condiţiile prevăzute de OMFP nr. 1763/2011, precum şi pentru neconstituirea unei garanţii bancare care să acopere valoarea acestora aşa cum s-a arătat mai sus.
Rezultă că în contul măsurii EX-ISPA al MFE nu puteau să existe sumele aferente sumelor reţinute.
În ceea ce priveşte indisponibilizarea surselor de finanţare alternativă
Conform disp. art. 1 alin. (2) lit. f) şi k) din O.U.G. nr. 63/2007 constituie venituri şi sumele încasate de autorităţile contractante din sumele reţinute.
Pârâtul MFE a reţinut corect, aşa cum s-a arătat mai sus, că beneficiarul final nu a constituit venituri din executarea garanţiilor sumelor reţinute deoarece în cadrul celor două contracte ISPA C-03, C-04 nu au fost constituite de contractor garanţii pentru partea a doua a sumelor reţinute.
Reclamanta-recurentă a arătat că B. fiind în faliment nicio bancă nu s-ar fi angajat să elibereze o scrisoare de garanţie bancară care să acopere suma de 718.522,30 Euro, însă această împrejurare nu poate justifica acoperirea acestor sume de la bugetul de stat, în condiţiile clauzei 14.9 din Contract - condiţii speciale "Alternativ a doua jumătate a Sumelor Reţinute valorificată pentru plată" (...).
Recurenta a arătat că sub-clauza 14.9 din Condiţiile speciale vizează raporturile A. SA cu B. şi nu raporturile A. SA cu Ministerul Fondurilor Europene, rezultă că nu se puteau folosi a doua parte a sumelor reţinute, nefiind îndeplinite condiţiile de constituire de către MFE a sumei de 718.522,36 EURO în perioada de executare a OMFP nr. 1763/14.03.2011 şi a O.U.G. nr. 135/2007, respectiv executarea titlului executoriu emis în baza deciziei arbitrale din 28.10.2013 şi imposibilitatea constituirii garanţiei bancare datorită intrării în incapacitate de plată a B., potrivit Tribunalului Comercial din Kadikoi, Istanbul din 3.06.2010.
Referitor la plata TVA şi a dobânzii aferente sumelor achitate de recurenta-reclamantă pentru lucrările de remediere. Costuri înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecţiunilor
Recurenta arată că în calitate de parte contractantă B. trebuie să acopere întreg prejudiciul cauzat pentru efectuarea lucrărilor de remediere, având în vedere clauzele 4.2.,5.3, 7.6, 11.1-11.4, 14.9, 14.13 din Contractele ISDPA şi faptul că între A. S.A. şi terţi în executarea obligaţiei de remediere, operaţiunile efectuate de A. nu sunt în numele şi pe seama B. pentru a nu se include în baza de impozitare şi prin urmare aceste operaţiuni sunt generatoare de TVA. A mai arătat de asemenea că Inginerul a calculat sumele la care este îndreptăţit Beneficiarul, aceste sume incluzând TVA.
MFE a reţinut în adresele de răspuns că din analiza cheltuielilor certificate de inginerul FIDIC aferente lucrărilor de remediere, valoarea celor două garanţii de bună credinţă executate de beneficiar în sumă totală de 2.927.000 euro fără TVA (912.000 euro/C-04 şi 2.015.000 euro - C-03, acoperea integral costul măsurilor de remediere cu costuri suplimentare de supervizare, dobânzi şi reprezentare legală, în sumă totală de 2.644.861,29 euro fără TVA.
Valoarea lucrărilor de remediere exprimată în euro fără TVA se regăseşte în tabelele centralizatoare ale costurilor aferente lucrărilor de remediere întocmit de beneficiarul final ataşate aplicaţiilor de plată din fonduri buget de stat nr. 24/C-04 şi nr. 33/C-03.
Astfel, se constată nerespectarea de către Inginerul FIDIC a formularului de certificat de plată prin necorelarea sumelor de plată (euro fără TVA conform formularului standard, cu euro cu TVA, modificat de Inginer; preţul contractelor din formularul de contract este exprimat în euro fără TVA).
Astfel, formularul CFP emis de Inginerul FIDIC precizează la casetele cu sume, literele de la a) la k), valori exprimate în euro fără TVA (conform cu preţul contractului - euro fără TVA - din formularul de contract), iar la lit. l)/suma netă certificată pentru plată, suma este în euro cu TVA, modificat de Inginer.
Aceeaşi neconcordanţă apare şi în anexele CFP întocmite de către Inginerul FIDIC, respectiv la borderoul certificatelor de plată la zi din 26.10.2013, unde sumele la certificatul nr. 1 la nr. 22 sunt în euro fără TVA, iar la rândul aferent CFP, suma este în euro cu TVA.
Dobânda care ar putea fi datorată pentru nerestituirea sumelor reţinute
Se reţine că sumele nu au putut fi solicitate la rambursare deoarece acestea nu au putut fi plătite până la data finalizării Memorandumului de finanţare ca urmare a neexistenţei unei garanţii bancare care să acopere valoarea acestora.
Având în vedere faptul că nu a mai existat o sursă de finanţare a acestor cheltuieli, conform Acordului de Implementare Beneficiarul trebuia să asigure din surse proprii aceste cheltuieli neeligibile.
Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2007, cu modificările şi completările ulterioare, "Veniturile încasate din executarea garanţiilor de bună execuţie, executarea garanţiilor pentru plăţile finale, executarea garanţiilor bancare aferente sumelor reţinute, precum şi din sumele reţinute şi din penalităţile de întârziere în executarea contractelor se utilizează pentru remedieri necesare în vederea continuării şi finalizării proiectului, inclusiv pentru finanţarea cheltuielilor suplimentare care pot apărea în vederea atingerii obiectivelor proiectelor stabilite în memorandumurile de finanţare/acordurile de finanţare/deciziile Comisiei Europene", cheltuielile aferente activităţii de supervizare, taxe legale, avize, autorizaţii şi cele pentru reprezentarea juridică nefiind acoperite din aceste venituri.
Valoarea garanţiilor de bună execuţie de 2.130.339,50 euro a acoperit integral valoarea lucrărilor suplimentare efectuate pentru remedierea defecţiunilor de 1.744.365,87 euro, prin urmare nu există costuri suplimentare de încasat şi neplătite pentru care să fie calculate penalităţi.
Diminuarea sumelor încasate din garanţie urmare a executării beneficiarului de către contractor conform deciziei parţiale de arbitraj nu poate fi acceptată ca justificare pentru neacoperirea integrală a costurilor necesare lucrărilor de remediere.
Conform prevederilor art. 120 - Dobânzi din Codul de procedură fiscală: (1) "Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv".
Având în vedere prevederile cadrului instituţional de implementare a măsurii ISPA şi prevederile contractelor C-03 şi C-04 Autoritatea de Management Ex-ISPA (DGCIPIM - MFE), nu avea nici un fel de obligaţii de plată a acestor cheltuieli suplimentare aferente contractelor C-03 şi C-04, beneficiarul SC A. SA Galaţi deţinând responsabilitatea de Autoritate Contractantă din anul 2008 conform Acordului-cadru de Implementare.
Prevederile O.U.G. nr. 63/2007 (modificată şi completată cu O.U.G. nr. 33/2013) nu au aplicabilitate pentru dobânzi, ca urmare a neachitării unor obligaţii fiscale.
O.U.G. nr. 63/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează regimul veniturilor încasate de autorităţile contractante pe parcursul licitării şi implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA şi PHARE finanţate de Uniunea Europeană, la art. 2 alin. (2), lit. k), fiind definite aceste venituri: k) venituri:
- sume încasate de autorităţile contractante din vânzarea documentaţiei de atribuire, executarea garanţiilor de buna execuţie, a garanţiilor de participare, a garanţiilor pentru plata finală şi a garanţiilor aferente sumelor reţinute în conformitate cu prevederile contractuale, sumele reţinute şi penalităţile de întârziere în executarea contractelor, dobânzi acumulate în conturile proiectelor ex-ISPA, pentru fondurile transferate de Comisia Europeană;
- dobânzi acumulate în conturile programelor PHARE, aferente fondurilor transferate de Comisia Europeană în cadrul memorandumurilor de finanţare, începând cu programele PHARE 2003".
De asemenea, conform art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 63/2007 modul de utilizare a veniturilor "încasate din executarea garanţiilor de bună execuţie, din sumele reţinute şi garanţiile bancare aferente acestora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .se utilizează pentru: a) remedierea defecţiunilor rezultate din culpa contractantului şi continuarea implementării proiectelor în scopul realizării obiectivelor prevăzute în contracte; b) costuri suplimentare rezultate inclusiv ca urmare a extinderii sau nelicitării contractelor, rezultate din culpa contractantului".
Prevederile O.U.G. nr. 135/2007: solicitarea costurilor aferente Certificatelor finale de plată pentru C-03 şi C-04 în sumă de 2.644.861,29 euro fără TVA (2.060.528,51/C-03+584.332,78/C-04) fac obiectul unor revendicări ale beneficiarului (ci. 2.5) şi ale antreprenorului pentru C-04 (ci. 20 cu soluţionare a disputei prin arbitrai conform ci. 20.6) care au fost iniţiate în anul 2012, după data de finalizare a memorandumului de finanţare de 31.12.2011, rezultând faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 3.3.1. din Ordinul MFP nr. 1763 din 14 martie 2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea şi finalizarea măsurilor ex-ISPA, nemaifiind posibilă angajarea pentru finanţarea acestor costuri de la bugetul de stat prin O.U.G. nr. 135/2007.
Ca urmare a revendicărilor Ia care s-au considerat îndreptăţiţi beneficiarul şi contractorul. Certificatele finale de plată pe C-03 şi C-04 au fost emise de Inginer în baza ci. 14.13-Emiterea certificatului Final de Plată, fără depunerea de contractor a Situaţiilor Finale de Lucrări (ci. 14.12) şi a Scrisorii de descărcare (ci. 14.12).
Baza legală în care cheltuielile sunt exprimate în moneda euro fără TVA îl reprezintă contractul ca act juridic, valoarea de contract acceptată fiind exprimată în euro fără TVA, aşa cum este menţionat şi la condiţiile particulare de contract, cl. 14.1 - Preţul contractului; TVA aferentă lucrărilor executate în cadrul măsurilor ex-ISPA nu este prevăzut a fi suportat de la bugetul de stat - O.U.G. nr. 135/2007;
Tabele întocmite de beneficiarul final cu detalierea costurilor pentru C-03 şi C-04 pentru neexecutarea lucrărilor de remedieri în perioada de notificare a remedierilor (PND) şi a costurilor suplimentare de finalizare a contractului în PND include valoarea lucrărilor de remediere - euro fără TVA şi euro cu TVA pentru următoarele categorii de cheltuieli:
- cheltuieli aferente lucrărilor de remediere şi alte costuri suplimentare reprezentate cu: cheltuieli aferente cu activitatea de supervizare a Inginerului FIDIC; cheltuieli cu taxe legale, avize, autorizaţii; cheltuieli aferente cu reprezentarea juridică (onorariu avocat, servicii de traducere, taxa de arbitraj); cheltuielile aferente lucrărilor de remediere: includ doar valoarea lucrărilor de remediere aferente contractului în sumă totală de 1.744.365,87 euro fără TVA (1.555.660,52/C-03+188.705,35/C-04) ce cuprinde costurile înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecţiunilor.
Cheltuieli aferente cu activitatea de supervizare a inginerului FIDIC în sumă totală de 463.198,73 euro fără TVA (278.314,69/C-03+184.884,04/C-04): valoarea nu poate fi inclusă în valoarea totală a costurilor înregistrate de către beneficiar pentru remedierea defecţiunilor, având în vedere prevederile actelor adiţionale la contractele 03, 04 şi 01 de supervizare, prin care costurile cu supervizarea pentru perioadele de prelungire a C-03 şi C-04 şi pentru prelungirea perioadelor de notificare a defectelor, urmau să fie suportate de Contractori din sursele proprii, fiind implementat un mecanism de plată care implica doar consultantul, BF şi contractorii. MFE neavând astfel obligaţii de plată pentru finanţare din sursele memorandumului de finanţare sau ale bugetului de stat prin O.U.G. nr. 135/2007.
Aceste prevederi privind suportarea costurilor cu supervizarea de către Contractori au fost formalizate la contractele 01,03 şi 04 prin acte adiţionale (AA): - C-01/Supervizare: AA nr. 13; 14; 15/2011; 16/2012; 17/2012 şi 18/2012.
AA menţionate în cadrul tabelului centralizator al cheltuielilor face referire la AA nr. 18 şi 19. De altfel, aşa cum a fost precizat în cadrul Raportului nr. x/27.04.2012 de verificare aferente cererii finale de fonduri, valoarea suplimentară ce urma să fie rambursată de contractori şi care era relaţionată de prelungirea perioadei de execuţie pentru întârzierile contractorilor, nu a fost menţionată în cadrul actelor adiţionale la contract. Aceste costuri suplimentare au fost menţionate doar în notele justificative aferente actelor adiţionale întocmite de beneficiar.
Astfel nu există bază contractuală pentru suportarea de la bugetul de stat - O.U.G. nr. 135/2007 a acestor costuri aferente cheltuielilor suplimentare la costurile cu remedierea lucrărilor în Perioada de Notificare a Defecţiunilor.
Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat corect că reclamanta nu indică temeiul contractual potrivit căruia, în situaţia în care B. ar fi executat lucrările de remediere, acestei societăţi îi revenea obligaţia de a suporta cheltuielile cu taxe, avize, autorizaţii şi de asemenea, cheltuielile de arbitraj sunt considerate cheltuieli aferente arbitrajului iniţiat de contractor pe C-04 şi revendicărilor angajatorului pe C-03, C-04, în baza clauzei 2.5. Dobânda pentru facturi neplătite şi pentru recuperarea costurilor suplimentare nu reprezintă costuri înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecţiunilor.
Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs
Faţă de cele reţinute, în conformitate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 148/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.
GGC - OB