Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 12 din data de 09 ianuarie 2020 Judecătoria Constanţa, secţia penală, în baza art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Constanţa a reţinut că la data de 15 noiembrie 2019 petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 1025/2019 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 17 septembrie 2019.
În susţinerea cererii formulate, petentul a arătat faptul că a fost judecat în lipsă şi nu a fost înştiinţat în mod legal sau citat de către instanţa de judecată şi nu a avut cunoştinţă despre cauză.
S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei că, potrivit art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, iar contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. a) din C. proc. pen. se judecată de către instanţa de apel.
Prin Sentinţa penală nr. 16/P din data de 10 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (2) din C. proc. pen., art. 51 din C. proc. pen. şi art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa, privind judecata în primă instanţă a cererii de redeschidere a procesului penal, formulată de către condamnatul A.
A fost declinată competenţa privind judecarea cererii condamnatului, astfel cum a fost precizată şi calificată, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
S-a constatat intervenit un conflict negativ de competenţă cu privire la judecarea în primă instanţă a cererii, între Judecătoria Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa.
A fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că la data de 15 noiembrie 2019, Judecătoria Constanţa a fost sesizată, prin administraţia locului de deţinere - Penitenciarul Codlea, judeţul Braşov, cu cererea formulată de către condamnatul A., aflat în executarea unei pedepse de 3 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1025 din 14 august 2019, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa, definitivă prin neapelare, prin care acesta solicita rejudecarea cauzei, întrucât a fost judecat în lipsă, nefiind legal citat, neavând cunoştinţă despre desfăşurarea judecăţii în primă instanţă, cerere intitulată "contestaţie în anulare", fiind indicate în mod generic, ca temei de drept, prevederile art. 426 din C. proc. pen.
La interpelarea Curţii, de a preciza natura juridică a cererii, prin indicarea cauzei juridice a acesteia şi a rezultatului judiciar avut în vedere, condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că doreşte rejudecarea în primă instanţă a cauzei, întrucât a fost judecat în lipsă.
Precizările formulate au impus instanţei învestite prin declinare calificarea cererii formulate de condamnat ca fiind o cerere de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispoziţiile art. 466 din C. proc. pen., potrivit principiului disponibilităţii procesuale active.
Ca urmare, întrucât competenţa de judecată în primă instanţă, potrivit art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă şi aceasta, în concret, este Judecătoria Constanţa, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa.
A mai reţinut Curtea faptul că autorul cererii nu a dorit să îşi precizeze actul de sesizare ca fiind o cerere de apel (în termen sau peste termen) - raportat la situaţia rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 1025/14 august 2019, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa - iar dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., circumscrise prevederilor art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu atrag în mod general competenţa curţii de apel, ca instanţă competentă material să judece apelurile declarate împotriva soluţiilor penale pronunţate de judecătoriile şi tribunalele din circumscripţia sa teritorială ci doar, în concret, în măsura în care anterior a fost sesizată şi a judecat cauza ca şi instanţă de apel, temeiul de contestaţie în anulare invocat vizând neregularităţi procedurale privind citarea în apel, nu la judecata în primă instanţă.
Astfel, s-a constatat că motivul de contestaţie iniţial invocat de condamnat nu poate fi valorificat pe această cale, raportat la judecata în apel, în măsura în care această neregularitate se afirmă a fi incidentă la judecata în primă instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 februarie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 26 februarie 2020, cu citarea părţilor şi asigurarea apărării.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa, referitor la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Curte, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Constanţa, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii formulate de condamnatul A. la data de 15 noiembrie 2019 este condiţia sine qua non a stabilirii competenţei materiale.
Evaluând cererea formulată de condamnatul A., intitulată "contestaţie în anulare" cu indicarea generică a dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta a arătat, în esenţă, că a fost judecat în lipsă şi nu a fost înştiinţat în mod legal sau citat de către instanţa de judecată şi nu a avut cunoştinţă de cauză sau despre termenul de judecată. Condamnatul a mai învederat că nu s-a aflat în ţară, fiind plecat la muncă în străinătate. Totodată, a menţionat că nu i-a fost adusă la cunoştinţă existenţa cauzei declanşate împotriva sa şi nu a semnat nicio citaţie.
De asemenea, printr-o cerere ulterioară, depusă în dosarul Judecătoriei Constanţa la data de 20 decembrie 2019 condamnatul A. a solicitat rejudecarea cauzei, având în vedere că nu a fost citat nici de organele de poliţie, nici de instanţa de judecată şi nu cunoaşte împrejurările faptei de care este acuzat.
Deopotrivă, se observă că în faţa Curţii de Apel Constanţa, la interpelarea instanţei, condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că doreşte rejudecarea în primă instanţă a cauzei, întrucât a fost judecat în lipsă, solicitare reiterată şi în faţa Înaltei Curţi, astfel cum rezultă din cele consemnate în partea introductivă prezentei hotărâri.
Prin urmare, în raport de motivele concret exprimate în cuprinsul cererii, astfel cum au fost ulterior precizate de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect redeschiderea procesului penal.
Conchizând cu privire la natura juridică a cererii formulate de condamnatul A., Înalta Curte reţine, sub aspectul instanţei competente să soluţioneze cauza, că potrivit art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
În speţă Judecătoria Constanţa a soluţionat cauza în primă instanţă, pronunţând Sentinţa penală nr. 1025 din 14 august 2019 în Dosarul penal nr. x/2018.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2020.
GGC - NN