Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 266 din 9 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2016, şi recursurile declarate de A. împotriva aceleiaşi hotărâri, precum şi a încheierii din 14 septembrie 2016 şi a încheierii din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunţate de instanţa disciplinară, în acelaşi dosar.
2. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, revizuenta invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.
Se susţine, în esenţă, că decizia Curţii Constituţionale reprezintă un înscris doveditor, care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi care, sancţionând greşita constituire a completului de judecată ce a pronunţat decizia atacată, atrage nulitatea absolută a acesteia, precum şi a celorlalte acte întocmite de instanţa de judecată, conform art. 176 pct. 4 din C. proc. civ.
De asemenea, revizuenta arată că înscrisul invocat are caracter determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi condus la constatarea nulităţii Hotărârii Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/25.11.2016, prin care a fost stabilita componenţa completului de 5 judecători - C2 civil pentru anul 2017, şi la soluţionarea recursului într-o alta componenţa, astfel încât hotărârea pronunţată nu ar mai fi fost nulă absolut.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;".
În doctrină şi jurisprudenţă s-a arătat că revizuirea se justifică prin aceea că, involuntar, instanţa de judecată a săvârşit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunţării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunţării hotărârii.
De asemenea, s-a arătat că, pentru a fi "doveditor", în sensul dispoziţiilor legale citate, înscrisul trebuie să aibă o importanţă determinantă, adică să fie de natură a duce la modificarea soluţiei din hotărârea a cărei revizuire se cere; este, deci, necesar ca înscrisurile noi, invocate în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., să aibă forţă doveditoare prin ele însele, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situaţii, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.
În speţă se invocă, în calitate de "înscris doveditor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, prin care instanţa de drept constituţional a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.
Or, Înalta Curte constată că această decizie nu poate fi calificată ca "înscris doveditor" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât nu este vorba de un înscris de natură să probeze o anumită stare de fapt relevantă pentru soluţionarea litigiului dintre părţi, ci de un act jurisdicţional care conţine raţionamentul juridic care a fundamentat soluţia Curţii Constituţionale de constatare a unui conflict de natură constituţională.
Decizia menţionată nu poate fi privită ca un mijloc de probă şi, în consecinţă, efectele ei nu pot fi valorificate în cadrul unei revizuiri întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2019.
GGC - GV