Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 11/2020

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2020

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a dispus suspendarea cererii de revizuire pentru lipsa părţilor în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea în tot a încheierii atacate.

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât recursul vizează o încheiere definitivă pronunţată de către secţia I civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării, faţă de dispoziţiile art. 7 şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru, prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.

În temeiul art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în prezenta cauză.

Potrivit art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, sunt hotărâri definitive [...] orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Pentru a da eficienţă reglementărilor legale elaborate în scopul asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor, precum şi principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite.

Potrivit art. 129 din Constituţia României "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Încheierea recurată prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor în conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. pronunţată de secţia I civilă, a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 414 alin. (1) teza I coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. civ. şi nu este supusă recursului în faţa Completului de 5 judecători, fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. anterior evocat.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ. cu referire la existenţa unor hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul x/2019

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul x/2019

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL