Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestatoarea A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 111 din 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, arătând, în esenţă, că s-au descoperit fapte şi împrejurări noi necunoscute de instanţele de judecată, care demonstrează caracterul fals şi nul al hotărârilor pronunţate în cauză.
Prin Încheierea nr. 110 din 12 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2018 a instanţei supreme a fost trimisă spre competentă soluţionare Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 458 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta - contestatoare A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres enumerate în cuprinsul art. 453 C. proc. pen.
S-a mai reţinut că, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în C. proc. pen., putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Având caracterul unei căi de atac de fapt, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanţial, pronunţându-se, după caz, o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal (Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016, parag. 43).
În acelaşi sens, prima instanţă a reţinut că, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen. Astfel, s-a apreciat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în soluţionarea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., hotărâre care, potrivit alin. (8) teza a IV-a a art. 597 din acelaşi cod, este definitivă.
Pe de altă parte, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a constatat că decizia atacată nu a vizat aspecte legate de fondul cauzei, neîncadrându-se astfel în dispoziţiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, legiuitorul a circumscris noţiunii de hotărâre penală definitivă doar acele decizii judiciare prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanţial, pronunţându-se o soluţie de achitare, condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie la executare contestatoarea-revizuentă A.
Prin Decizia penală nr. 205 din 30 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea-revizuentă A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.
Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul V, Capitolul III C. proc. pen. privind executarea hotărârilor penale, admisibilitatea contestaţiei la executare este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care a fost reglementată procedura la instanţa de executare, cazurile şi motivele pentru care se poate formula şi admite contestaţia la executare a hotărârii criticate.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a reţinut că, în speţă, prin Decizia penală nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta - contestatoare A. împotriva Deciziei penale definitive nr. 111 din data de 25 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, ce a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din data de 23 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
Totodată, s-a reţinut că, prin Decizia penală nr. 77 din data de 23 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale definitive nr. 50 din data de 12 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluţionat apelul exercitat de petentă împotriva unei hotărâri definitive - Încheierea nr. 934 din 07 octombrie 2016 (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva altei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere, potrivit dispoziţiilor art. 340 şi urm. C. proc. pen., de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Ca atare, deşi contestatoarea A. a invocat, în scris, în mod formal, dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), c) şi d) C. proc. pen., ca motive ale contestaţiei la executare, s-a apreciat că, pe de o parte, niciunul dintre acestea nu îşi găsesc incidenţa în cauza dedusă judecăţii, iar pe de altă parte, cele susţinute de contestatoare reprezintă chestiuni de ţin de fondul cauzei, ce nu se circumscriu cazurilor prevăzute la art. 598 C. proc. pen.
Nemulţumită de soluţia dispusă, revizuenta A. a formulat contestaţie la executare, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători la data de 07 octombrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 11 decembrie 2019.
Prin rezoluţia preşedintelui de complet s-a dispus preschimbarea termenului pentru data de 9 decembrie 2019, când cauza a fost amânată pentru lipsa Deciziei penale nr. 205 din 30 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, pentru data de 12 februarie 2020.
Prin rezoluţia preşedintelui de complet, termenul a fost preschimbat pentru data de 10 februarie 2020, termen la care instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate de contestatoarea A.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 111 din 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. nu este supusă vreunei căi de atac. Per a contrario, nici deciziile penale prin care s-au respins, succesiv, ca inadmisibile, contestaţiile la executare formulate de contestatoarea A. împotriva acestei decizii penale, nu sunt supuse vreunei căi de atac.
Pe cale de consecinţă, contestatoarei nu îi este recunoscută nici calea de atac a contestaţiei la executare împotriva Deciziei penale nr. 205 din 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători aminteşte că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că în cuprinsul contestaţiei la executare, contestatoarea A. a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), c) şi d) C. proc. pen.
Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face, "când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă", potrivit lit. c), "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", iar potrivit lit. d) a aceluiaşi text legal, "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
În prezenta cauză, se constată că motivele invocate de revizuenta A., referitoare la modul de soluţionare a plângerilor penale şi a cererilor civile formulate de aceasta în perioada 2011 - 2014 vizează, în realitate, critici de legalitate ce nu se circumscriu cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de C. proc. pen.
În acest context argumentativ, Înalta Curte, Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 205 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 205 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2020.
GGC - NN