Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 11 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, au fost respinse cererile formulate de A. de recuzare a doamnei judecător B. şi domnului judecător C., membrii Completului de judecată nr. 3.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.
Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra admisibilităţii recursului
În cauză, însă, se reţine că nu mai este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de ar. 493 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, procedura menţionată nu se aplică în materia contenciosului administrativ, iar decizia ce formează obiectul prezentului recurs este pronunţată în această materie.
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Analizând recursul în condiţiile textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Se constată că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare a fost pronunţată într-un litigiu în care hotărârea de soluţionare a cauzei este o hotărâre definitivă pronunţată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În atare condiţii, se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile tezei a doua a textului citat din C. proc. civ., întrucât, dacă hotărârea finală rămâne definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu există o instanţă ierarhic superioară care să soluţioneze calea de atac.
Faţă de art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în alte materii decât cea penală, nu au, în situaţia dată, nici competenţa nici atributul instanţei ierarhic superioare, în sensul normei indicate, întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competenţa Completului de 5 Judecători în materie civilă în soluţionarea anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres şi limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.], ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu de la 11 iunie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2019.
GGC - GV