Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentinţa penală nr. 384 din data de 25 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

A ridicat măsurile asigurătorii instituite, prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor A., B. şi C..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi în sumă de câte 500 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 28 septembrie 2015 emis în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 5 C. pen.

2. B., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

3. C., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpaţii:

1. A. sub aspectul comiterii infracţiunii de folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000,

2. B. sub aspectul comiterii infracţiunii de folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000,

3. C. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că, la data de 17.02.2015 la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a fost înregistrat denunţul formulat de numitul D. (fost prefect al judeţului Buzău) prin care a semnalat fapte de corupţie comise, în perioada 2007 - 2008, de către A. (deputat de Buzău în perioada respectivă) şi B. (secretar general al E.), formându-se dosarul penal nr. x/2015

Prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 09.03.2015 a fost dispusă începerea urmăririi penale "in rem" pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 rap. la art. 289 C. pen. anterior.

La data de 01.04.2015, prin Ordonanţa nr. x/P/2015, a fost dispusă efectuarea, în continuare, a urmăririi penale şi extinderea urmăririi penale faţă de suspectul A. pentru comiterea infracţiunilor de:

- complicitate la luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 rap. la art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

- spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 5 C. pen.

La data de 03.04.2015 a fost dispusă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A. sub aspectul comiterii infracţiunilor sus-menţionate.

La data de 24.09.2015 s-a dispus, prin Ordonanţa nr. x/P/2015, schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl priveşte pe A., din infracţiunea de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 rap. la art. 289 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., în infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 25.06.2015, a fost dispusă extinderea urmăririi penale faţă de:

- B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 C. pen.

- C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 C. pen.

La data de 08.07.2015 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de B. şi C. sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare de bani, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Totodată, în data de 21.07.2015, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată de către numitului F. (conform denunţului formulat) cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie de către reprezentanţii G. SRL în contextul derulării campaniei electorale din anul 2008.

Dosarul a fost înregistrat la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub nr. x/2015.

Conform celor denunţate, înainte de recepţia unei lucrări ce a făcut obiectul licitaţiei organizate de A.N.I.F. şi câştigate de SC H. SA, în cursul lunii octombrie 2008, F., director general la SC H. SA Constanţa a fost contactat telefonic de I. (director general al A.N.I.F.), care a solicitat un ajutor financiar în campania electorală din noiembrie - decembrie 2008, acesta candidând pentru funcţia de senator de Buzău pe listele electorale ale E..

Prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 24.09.2015, având în vedere că între cele două dosare penale exista legătură, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2015 la Dosarul nr. x/2015 al secţiei de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, urmărirea penală urmând a fi continuată în cadrul dosarului penal nr. x/2015

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în vederea finanţării campaniei electorale din anul 2008 a folosit, în scopul disimulării adevăratei provenienţe a sumelor de bani primite de la D., societatea G. SRL pentru achiziţia de materiale electorale în valoare totală de 1.213.085 RON, în acest sens fiind iniţiate circuite financiare succesive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 C. pen.

Fapta inculpatului B., de a dispune efectuarea de operaţiuni în vederea finanţării în mod ilegal a campaniei electorale din anul 2008 precum şi pentru a disimula originea ilicită (despre care avea cunoştinţă) a sumelor de bani primite pentru finanţarea campaniei electorale de la D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta inculpatei C. de a transfera suma de 1.213.085 RON prin intermediul contului deschis la J. de SC G. SRL, de conivenţă cu inculpatul A., precum şi de a disimula provenienţa acestor sume prin întocmirea de documente justificative ce nu corespund realităţii (contracte de prestări servicii, facturi fiscale, etc.) prin acte de vânzare cumpărare fictive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 C. pen.

S-a dispus clasarea faţă de inculpatul B. cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 întrucât a intervenit prescripţia, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Totodată, s-a dispus clasarea faţă de inculpatul B. cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 întrucât a intervenit prescripţia, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. f) C. proc. pen.

S-a dispus clasarea faţă de inculpata C. cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 întrucât a intervenit prescripţia, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. f) C. proc. pen.

De asemenea, au fost evidenţiate mijloacele de probă administrate pentru demonstrarea situaţiei de fapt.

În continuare, s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 03.04.2015, faţă de inculpatul A., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, începând de la data de 03.04.2015 până la data de 01.06.2015, măsură ce a fost prelungită succesiv astfel:

- prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 25.05.2015, pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la data de 02.06.2015 până la data de 31.07.2015, inclusiv.

- prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 29.07.2015 pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la data de 01.08.2015 până la data de 29.09.2015, inclusiv.

- prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 28.09.2015 pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la data de 30.09.2015 până la data de 28.11.2015, inclusiv.

Cu privire la măsurile asigurătorii, s-a arătat că prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 25.09.2015, în temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 254 C. proc. pen., s-a dispus:

1. Instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.213.090 RON.

2. Instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului B., până la concurenţa sumei de 1.213.090 RON.

3. Instituirea sechestrului asigurător şi a popririi asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei C., până la concurenţa sumei de 1.213.090 RON.

Măsura a fost pusă în aplicare conform proceselor-verbale încheiate în data de 25.09.2015 şi a comunicărilor efectuate către A.N.C.P.I.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 septembrie 2015, dată la care s-a dispus efectuarea comunicărilor prev. de art. 344 alin. (2) C. proc. pen. şi s-a fixat termen pentru depunerea cererilor şi excepţiilor cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la data de 26 octombrie 2015, termenul pentru discutarea eventualelor cereri şi excepţii fiind stabilit la data de 10 noiembrie 2015, cu citarea inculpaţilor şi asigurarea apărării.

Prin încheierea din data de 30 septembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A..

Prin aceeaşi încheiere a amânat pronunţarea cu privire la măsura asigurătorie la data de 02 octombrie 2015.

Prin încheierea din data de 2 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a admis, în parte, contestaţia formulată de inculpatul A.

A desfiinţat, în parte, Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. în sensul că a dispus ca veniturile nete lunare ce vor fi încasate de inculpatul A. în contul curent cu nr. x (RON) deschis la K. cu titlu de drepturi salariale de la angajatorul L. SRL să fie poprite în cuantum de o treime, conform art. 729 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

A menţinut celelalte dispoziţii ale ordonanţei contestate în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a admis, în totalitate, cererile şi excepţiile invocate din oficiu şi, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., B. şi C..

În temeiul art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 28.09.2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus remedierea neregularităţii actului de sesizare în sensul:

- precizării infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, cu indicarea expresă a textului de lege;

- precizării în concret, a numărului de infracţiuni de spălare de bani, aflate în concurs, reţinute în sarcina fiecăruia dintre cei trei inculpaţi şi precizarea în concret a faptelor ce compun concursul de infracţiuni;

- precizării, în concret, a faptelor reţinute ca pretins săvârşite de fiecare dintre cei trei inculpaţi care ar realiza elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, varianta normativă concretă şi efectivă care li se impută fiecăruia dintre aceştia, precum şi modalitatea alternativă din cadrul fiecărei variante normative;

- precizării mijloacelor de probă şi analiza acestora, cu privire la pretinsa fictivitate a relaţiilor comerciale enumerate la f. x - 31 din rechizitoriu dintre SC G. SRL, pe de o parte, şi SC M. SRL (fosta N. SRL), SC O. SA, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SA, SC T. S.A, SC H. SA, SC U. SRL, precum şi la f. x din rechizitoriu dintre SC G. SRL şi SC V. SRL

Totodată, a mai dispus ca procurorul să procedeze la îndreptarea erorii materiale evidente aflate la f. x din rechizitoriu.

Cererea inculpatului A. privind constatarea nelegalităţii administrării probelor în faza de urmărire penală a fost respinsă.

S-a dispus ca, în termen de 5 zile de la comunicare, să se procedeze la remedierea neregularităţii actului de sesizare de către procuror şi să se comunice dacă se menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori se solicită restituirea cauzei.

Prin ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 12.11.2015, procurorul a procedat la remedierea neregularităţilor rechizitoriului nr. x din 28.09.2015 respectiv, a precizat infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, cu indicarea expresă a textului de lege

Astfel, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., B. şi C., după cum urmează:

Referitor la precizarea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, cu indicarea expresă a textului de lege s-a arătat că:

Inculpatul A. - fost deputat E., fost preşedinte al E. Buzău şi fost asociat SC G. SRL şi SC V. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, faptă prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. constând în:

- schimbarea destinaţiei sumei de 170.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), respectiv prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale;

- transferul efectiv, prin plăţi bancare succesive a sumei de 1.213.085 RON către SC W. SRL, disimulându-se adevărata provenienţă sumei de bani primite de la D. prin crearea unui false aparenţe de legalitate a documentelor;

- dobândirea, la finalul circuitului de spălare a banilor negri a materialelor electorale de la firma SC W..

Inculpatul B.- fost deputat E., fost secretar General al E. şi fost asociat în cadrul SC V. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în:

- schimbarea destinaţiei sumei de 250.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), respectiv prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale;

- constituirea societăţii V. SRL cu un capital social în valoare de 10.000 RON, efectuarea de tranzacţii între SC G. SRL şi SC V. SRL (firmă la care era asociat, împreună cu A.) şi transferuri succesive bancare (inclusiv prin interpunerea SC V. SRL) în vederea achiziţionării de materiale electorale, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani primite de la D..

Inculpata C., asociat şi administrator al SC G. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în:

- schimbarea destinaţiei sumelor de bani primite de A. şi B. de la D., bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), respectiv prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale;

- transferul efectiv, în urma întocmirii de documente justificative ce nu corespund realităţii (contracte de prestări servicii, facturi fiscale, contracte de vânzare cumpărare etc.), prin plăţi bancare succesive a sumei de 1.213.085 RON către SC W. SRL, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani introduse în circuit prin crearea unui false aparenţe de legalitate a documentelor.

Sub aspectul laturii obiective, s-au făcut precizări în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălare de bani de către inculpaţii A., C. şi B.

Astfel, referitor la inculpatul A. s-a reţinut modalitatea prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, constând în primirea şi plata sumei către SC W. SRL, fapt prin care s-a schimbat destinaţia banilor negri; modalitatea prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în iniţierea tranzacţiilor prin SC G. SRL, sens în care a cooptat-o şi pe inculpata C.; modalitatea prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 constând în dobândirea, la final a materialelor electorale destinate campaniei electorale din 2008.

Referitor la inculpatul B. s-a reţinut modalitatea prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 constând în primirea sumei de bani urmată de dispunerea de operaţiuni în vederea constituirii SC V. SRL şi pentru achiziţia de materiale electorale pentru campania electorală din 2008; modalitatea prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 constând în înfiinţarea SC V. SRL pentru schimba şi a da o aparenţă de legalitate sumei de bani primite de la D., interpunerea acestei societăţi în circuite financiare succesive în vederea achiziţionării de materiale electorale.

În ceea ce o priveşte pe C. s-au făcut următoarele precizări, respectiv modalitatea prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 constând în primirea şi plata sumei către SC W. SRL, fapt prin care s-a schimbat destinaţia banilor negri; modalitatea prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 constând în iniţierea şi derularea tranzacţiilor prin SC G. SRL, fiind cooptată în acest scop de inculpatul A..

În ceea ce priveşte precizarea mijloacelor de probă şi analiza acestora, cu privire la pretinsa fictivitate a relaţiilor comerciale enumerate la filele x din rechizitoriu dintre SC G. SRL, pe de o parte şi SC M. SRL (fosta N. SRL), SC O. SA, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SA, SC T. SA, SC H. SA, SC U. SRL precum şi la fila x din rechizitoriu dintre SC G. SRL şi SC V. SRL s-a precizat, de către procuror, că fictivitatea relaţiilor comerciale reiese din modalitatea derulării acestora, în sensul că, în condiţiile în care sumele de bani virate de către acestea către G. SRL sunt în integralitate (făcând excepţie reţinerea comisioanelor bancare) transferate către W. SRL, nu există o corespondenţă între serviciile oferite societăţilor anterior menţionate şi serviciile prestate de SC W. SRL, aspect ce se regăseşte, în mod evident, în cadrul oricărei relaţii comerciale obişnuite.

În continuare, s-a susţinut că starea de fapt descrisă în cuprinsul rechizitoriului rezultă din analiza documentelor privind relaţiile comerciale dintre firmele anterior menţionate, din declaraţiile martorilor (inclusiv ale denunţătorilor D., F. şi X.), fiind evidenţiate legăturile şi interdependenţa dintre remiterea sumelor de bani de către D. şi modalitatea de achiziţionare a materialelor electorale în campania electorală din 2008.

Cu privire la provenienţa sumelor cu care au fost plătite materialele electorale, fiind avute în vedere denunţurile formulate în cauză, declaraţia inculpatei C. (conform căreia de relaţia cu clienţii se ocupa A.), declaraţiile martorilor, extrasele de cont, fiind expuse operaţiunile financiare derulate prin intermediul SC G. SRL relevate în actul de sesizare şi preluate întocmai, de asemenea, în ordonanţa din data de 12.11.2015.

Totodată, conform art. 278 C. proc. pen., s-a procedat la îndreptarea erorii materiale din rechizitoriu prin înlăturarea din încadrarea juridică a aplicării art. 38 C. pen. în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C. şi A., aspecte reţinute la filele x din rechizitoriu, prin înlăturarea aplicării art. 48 C. pen. din cadrul paragrafului privind clasarea faţă de inculpatul B. de la pagina 37 din rechizitoriu, iar clasarea s-a dispus faţă de art. 13 din Legea nr. 78/2000, prin modificarea sintagmei fapta inculpatului B. cu sintagma fapta inculpatului A., precum şi prin înlăturarea aplicării art. 48 C. pen. din cadrul paragrafului privind clasarea de la pagina x [alin. (1)] din rechizitoriu, iar clasarea s-a dispus faţă de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, revocând totodată, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., reţinându-se, în esenţă că, deşi aparent s-a răspuns de către procuror solicitărilor judecătorului de cameră preliminară, în realitate, nu s-a reuşit, prin precizările cuprinse în conţinutul ordonanţei din data de 12 noiembrie 2015, să se înlăture lipsa de claritate a acuzaţiilor aduse celor trei inculpaţi, care subzistă şi în continuare şi fac imposibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii. Mai mult, prin precizările făcute de procuror s-au cristalizat lacunele actului de sesizare în privinţa conţinutului acuzaţiilor aduse celor trei inculpaţi, lacune care fac imposibilă exercitarea funcţiei de judecată în prezenta cauză.

Încheierea de restituire a fost desfiinţată prin Încheierea nr. 10/C din data de 1 februarie 2016, Completul de doi judecători, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, privind pe inculpaţii A., B. şi C. şi a dispus începerea judecăţii.

Dispoziţiile privind revocarea măsurii preventive a inculpatului A. au rămas nemodificate conform încheierii nr. 251 din 27 noiembrie 2015 a Completului de doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a apreciat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este infirmată de probatoriul administrat în cauză, care nu confirmă acuzaţiile aduse inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina acestora neexistând în materialitatea lor. Astfel, s-a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat, în esenţă, în schimbarea destinaţiei sumei de 170.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), respectiv prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002].

S-a arătat că, prin actul de sesizare al instanţei, s-a susţinut că latura obiectivă consta în:

- primirea şi plata sumei către SC W. SRL (fapt prin care s-a schimbat destinaţia banilor negri); transferul efectiv, prin plăţi bancare succesive a sumei de 1.213.085 RON către SC W. SRL, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani primite de la D. prin crearea unei false aparenţe de legalitate a documentelor [art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002].

- iniţierea tranzacţiilor prin SC G. SRL (sens în care a cooptat-o şi pe inculpata C.).

- dobândirea, la finalul circuitului de spălare a banilor negri, a materialelor electorale de la SC W. SRL [art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002], respectiv în dobândirea, la final, a materialelor electorale destinate campaniei electorale din anul 2008.

Prin rechizitoriu s-a reţinut, în sarcina inculpatului B., săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în două modalităţi, respectiv, art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constând în schimbarea destinaţiei sumei de 250.000 euro, bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, s-a arătat că aceasta consta în primirea sumei de bani urmată de dispunerea de operaţiuni în vederea constituirii SC V. SRL şi pentru achiziţia de materiale electorale pentru campania electorală din anul 2008.

De asemenea, infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în constituirea SC V. SRL (având ca asociaţi pe inculpaţii B. şi A.) cu un capital social în valoare de 10.000 RON, efectuarea de tranzacţii între SC G. SRL şi SC V. SRL şi tranzacţii succesive bancare (inclusiv prin interpunerea SC V. SRL) în vederea achiziţionării de materiale electorale, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani primite de la D., latura obiectivă constând în înfiinţarea SC V. SRL pentru a schimba şi a da o aparenţă de legalitate sumei de bani primite de la D. şi interpunerea acestei societăţi în circuite financiare succesive în vederea achiziţionării de materiale electorale.

Referitor la inculpata C., s-a arătat că acuzaţiile au constat în schimbarea destinaţiei sumelor de bani primite de B. şi A. de la D., bani proveniţi din săvârşirea altei infracţiuni (folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000), respectiv prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale (art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002), latura obiectivă constând în primirea şi plata sumei către SC W. SRL (fapt prin care s-a schimbat destinaţia banilor negri). De asemenea, s-a reţinut şi transferul efectiv, în urma întocmirii de documente justificative ce nu corespund realităţii (contracte de prestări servicii, facturi fiscale, contracte de vânzare cumpărare etc.), prin plăţi bancare succesive a sumei de 1.213.085 RON către SC W. SRL, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani introduse în circuit prin crearea unei false aparenţe de legalitate a documentelor [art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002], latura obiectivă constând în iniţierea şi derularea tranzacţiilor prin SC G. SRL, fiind cooptată în acest scop de inculpatul A..

Prioritar, instanţa de fond a verificat preexistenţa infracţiunii predicat din care au fost extrase presupusele sume de bani ilicite, reţinând că infracţiunea de spălare a banilor are un caracter subsecvent, respectiv corelativ derivat, astfel că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acesteia, în mod necesar ar trebui să existe o situaţie premisă, constând în săvârşirea unei alte infracţiuni, care să genereze, în mod ilicit, bunuri care vor fi supuse procesului de "spălare", ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora, prin intermediul unor operaţiuni complexe juridice, economice sau financiare.

De asemenea, în raport de modalitatea de formulare a acuzaţiilor aduse inculpaţilor de către organele de urmărire penală, un prim element al analizei instanţei de judecată a avut ca obiect şi faptul pretinsei remiteri şi primiri a sumelor de bani, rezultate, în opinia acuzării, din infracţiunea de folosirea influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, pretins comisă de inculpaţii A. şi B..

În raport de caracterul succesiv şi corelativ al celor două infracţiuni, primirea sumei de 700.000 de euro de către martorul denunţător D. şi remiterea unei părţi din aceasta inculpaţilor A. şi B., acţiuni ce au constituit obiectul infracţiunii predicat, pe de o parte, şi, pe de altă parte, primirea de către inculpatul A. a sumei de 170.000 euro şi de către inculpatul B. a sumei de 250.000 euro, acţiuni ce au constituit latura obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor reţinută de acuzare, în sarcina celor trei inculpaţi, în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte a analizat, în continuare, situaţia de fapt din perspectiva ambelor aspecte.

În acest sens, în cauză au fost administrate probele constând în audierea inculpaţilor A. şi B., audierea martorilor din acte, D. şi Y., precum şi a martorului propus de cei doi inculpaţi, Z.. Totodată, din oficiu, au fost solicitate AA., extrasele de cont aferente tuturor conturilor deschise, pe numele martorului Z., în perioada lunilor decembrie 2007 - iunie 2008.

Instanţa de fond a arătat că organele de urmărire penală au reţinut, în esenţă că, în contextul în care martorul denunţător D. a primit de la martorul Y., prin intermediul martorului Z., suma de aproximativ 700.000 de euro pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de punere în posesie pentru nişte terenuri din judeţul Buzău, o parte din bani, respectiv suma de 170.000 euro i-a fost remisă inculpatului A., iar suma de 250.000 euro a fost remisă inculpatului B., în scopul finanţării campaniei electorale din 2008 (alegeri locale şi generale) a candidaţilor E.. Remiterea sumelor de bani celor doi inculpaţi s-a făcut în numerar, în aceeaşi zi sau cel mai târziu a doua zi după ce martorul Z. îi dăduse, în numerar, suma de 700.000 euro martorului D., ultimul deplasându-se în Bucureşti unde s-a întâlnit cu inculpaţii A. şi B.. Referitor la circuitul sumei de bani, s-a arătat că martorul Y., pentru sprijinul acordat în obţinerea terenurilor, a virat, la data de 28.12.2007 în contul martorului Z. deschis la AA., suma de 3.600.000 RON (echivalentul unui milion de euro), acesta din urmă a retras imediat banii şi i-a remis, o parte, respectiv suma de 700.000 euro martorului D.. În rechizitoriu s-a menţionat că D. a remis sumele de bani inculpaţilor A. şi B., în cursul lunii ianuarie 2008, aspect susţinut şi cu ocazia dezbaterilor, pentru ca în concluziile scrise depuse de procuror să se menţioneze, ca şi interval de timp al remiterii banilor, sfârşitul lunii decembrie 2007.

În continuare, s-a arătat că probele administrate în cauză nu confirmă situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală cu privire la retragerea banilor de către martorul Z. şi remiterea acestora martorului D., precum şi remiterea ulterioară, de către acesta din urmă, inculpaţilor A. şi B..

Astfel, instanţa a apreciat că martorul Z., audiat în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din 14 iunie 2016, a negat faptul că i-ar fi dat suma de 700.000 de euro lui D., iar inculpaţii A. şi B. au negat, de asemenea, primirea vreunei sume de bani de la acesta din urmă.

Martorul a mai arătat că, în următoarele zile, după ce a primit banii, i-a schimbat în euro, rezultând echivalentul a aproximativ 950.000 euro, sumă în valută pe care a lăsat-o în cont. A mai precizat că nu a scos efectiv banii din bancă, schimbul valutar fiind făcut doar scriptic.

Cu privire la aceste ultime susţineri ale martorului Z. s-a apreciat că se coroborează cu relaţiile transmise de AA., care arată că, din rulajul conturilor, în RON şi în euro, deschise pe numele martorului, rezultă că suma primită de acesta, la data de 28.12.2007, în cuantum de 3.600.000 RON, a fost convertită în euro, la 23 ianuarie 2008, rezultând suma de 958.739 euro, pentru ca la data de 31.01.2008, martorul să facă o altă operaţiune pe cont, cumpărând monedă naţională, suma rezultată în urma schimbului valutar, de 3.541.051 RON, fiind transferată în contul de RON al acestuia.

De asemenea, totalul retragerilor în numerar efectuate de martorul Z., în perioada de referinţă, este mult inferior cuantumului sumei reclamate de martorul D. ca fiindu-i remise de martorul Z. şi, oricum, ulterior perioadei menţionate de acuzare. Astfel, din extrasele de cont depuse la dosar, s-a reţinut că martorul Z. a ridicat, în numerar, mai multe sume de bani: 30.000 euro în 18.02.2008 - bani rezultanţi din conversiunea sumei de 109.950 RON retraşi din contul de RON, 30.000 RON în 20.03.2008, 25.000 RON în 21.03.2008, 30.000 RON, respectiv 5.000 RON în 26.03.2008, câte 20.000 RON în 27 şi 28 martie 2008, câte 26.000 RON în 4, 10 şi 25 aprilie 2008, 20.000 RON în 16.05.2008, 15.000 RON în 20.05.2008, singurul care susţine teza acuzării fiind martorul D..

Însă, examinând succesiunea declaraţiilor acestuia, instanţa de fond a constatat existenţa mai multor contradicţii, inclusiv în ceea ce priveşte data şi modalitatea de primire a banilor, respectiv de remitere a sumelor de bani inculpaţilor A. şi B..

Astfel, s-a arătat că în cursul urmăririi penale, martorul denunţător a relatat că sumele de bani au fost înmânate inculpaţilor A. şi B. în aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi după ce Z. i-a remis în numerar suma de 700.000 euro, moment plasat la începutul anului 2008, pentru ca, în declaraţia din 14.06.2016, dată în faţa instanţei de fond, martorul să revină asupra celor relatate şi să declare că suma de 700.000 euro a primit-o de la Z. în mai multe tranşe, în numerar, în prima jumătate a anului 2008, în lunile februarie - iunie, iar banii au fost daţi celor doi inculpaţi la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2008.

De asemenea, martorul D. nu a putut prezenta elemente concrete de timp, loc şi cuantum al sumelor pretins primite de la Z. şi pretins remise inculpaţilor, nici cu ocazia suplimentului de declaraţie luat la acelaşi termen de judecată, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public.

Deopotrivă, instanţa de fond a mai reţinut că, din setul de înscrisuri înaintat de AA. rezulta imposibilitatea obiectivă ca faptele să se fi petrecut astfel cum susţine martorul D., în oricare dintre variantele oferite de acesta.

Astfel, Înalta Curte nu a avut în vedere aspectele invocate de acest martor, la stabilirea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului Y., Înalta Curte a constatat că aspectele relatate de acesta, cu privire la presupusa remitere de către D. a sumelor de 170.000 euro, respectiv 250.000 euro inculpaţilor A. şi B. sunt lipsite de valoare probatorie, din moment ce martorul nu le-a perceput personal ci, i-au fost relatate de către acelaşi martor denunţător, D..

Faţă de cele arătate, Înalta Curte a constatat că probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că a existat o acţiune de remitere a sumei de 700.000 euro de către martorul Z. martorului D., din care acesta din urmă să remită sume de bani inculpaţilor A. şi B..

În acest context, s-a apreciat că întreaga construcţie a acuzaţiei are la bază, exclusiv, denunţul şi declaraţiile martorului denunţător D. care, însă, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, acuzaţia formulată în cauză dovedindu-se a fi neîntemeiată.

În plus, s-a menţionat şi faptul că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, în oricare dintre variantele normative prevăzute la lit. a), b) sau c) din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 656/2002, presupune ca bunurile prezumtiv provenite din activităţi ce se circumscriu ilicitului penal să fie supuse unor "procedee de spălare" (albire) la finalul cărora, acestea să fie reintroduse în circuitul civil ca bunuri de provenienţa licită, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.

În raport de circumstanţele concrete ale prezentei cauze relevate anterior, s-a constatat că susţinerile organelor de urmărire penală, potrivit cărora, bunurile provenite din săvârşirea unei infracţiuni, reprezentate de suma de bani în cuantum de 170.000 euro pretins remisă inculpatului A., respectiv suma de bani în cuantum de 250.000 euro pretins remisă inculpatului B. de către martorul denunţător D., sunt neîntemeiate, fiind bazate, în mod singular, pe declaraţiile contradictorii ale martorului denunţător.

În acest sens s-a mai arătat că probele administrate în cauză nu confirmă exercitarea vreuneia dintre acţiunile circumscrise elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de către inculpaţii A. şi B., susţinerile organelor de urmărire penală fiind simple afirmaţii, în condiţiile nu sunt confirmate nici măcar de către denunţătorul D..

În acelaşi timp, chiar în situaţia în care ar fi fost reală, instanţa de fond a considerat că nu poate reţine împrejurarea că inculpaţii A. şi B. ar fi avut cunoştinţă de provenienţa pretinselor sume de bani, în condiţiile în care această informaţie este relevată de o singură sursă, respectiv declaraţia martorului D., care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Referitor la derularea tranzacţiilor comerciale prin intermediul SC G. SRL, care au constituit, în opinia acuzării, latura obiectivă a infracţiunii de spălare de bani, în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte a apreciat că susţinerile organelor de urmărire penală sunt neîntemeiate şi pe acest aspect.

În acest sens s-a arătat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au disimulat originea ilicită a sumelor de bani primite de la D., prin încheierea unor contracte comerciale, urmate de transferuri bancare succesive, prin interpunerea SC G. SRL, urmărind finanţarea campaniei electorale din anul 2008 prin intermediul acestei societăţi. În acest sens, au fost expuse, în cuprinsul rechizitoriului, operaţiunile financiare derulate de SC G. SRL cu mai multe societăţi comerciale, respectiv: SC N. SRL (actuală SC M. SRL), SC S. SA, SC BB. SA, SC T. SA, SC H. SA, SC U. SRL, SC P. SRL (în prezent CC. SRL), SC Q. SRL, SC R. SRL, SC O. SRL şi SC V. SRL.

În acest sens, instanţa a reţinut că, în opinia procurorului, expusă în ordonanţa nr. x/P/2015 emisă la data de 12 noiembrie 2015 de remediere a neregularităţilor actului de sesizare, fictivitatea relaţiilor comerciale dintre aceste societăţi reiese din modalitatea derulării acestora în sensul că, în condiţiile în care sumele de bani virate de aceste societăţi către G. SRL au fost, în integralitate, transferate către W. SRL, nu există o corespondenţă între serviciile oferite societăţilor antemenţionate şi serviciile prestate de această din urmă societate, aspect ce se regăseşte în cadrul oricărei relaţii comerciale obişnuite. Mai mult, s-a apreciat ca relevantă împrejurarea că activitatea SC G. SRL s-a rezumat, în perioada de referinţă, la achiziţionarea, în mod ilicit, a materialelor electorale pentru campania electorală din anul 2008, fiind evidentă concordanţa dintre încasările avute de SC G. SRL şi plăţile efectuate de aceasta către W. SRL pentru achiziţia de materiale electorale.

Instanţa a mai reţinut că prin rechizitoriu s-a mai arătat şi că societatea V. SRL a fost înfiinţată de inculpaţii A. şi B. tocmai pentru a schimba şi a da o aparenţă de legalitate sumelor de bani remise de către denunţătorul D., însă, în actul de acuzare nu a fost indicat care a fost modalitatea prin care sumele de bani pretins primite de la martorul denunţător D. au fost introduse în circuitele financiare apreciate ca suspecte de către organele de urmărire penală, acest proces de spălare ("albire") a banilor nefiind demonstrat nici în urma administrării probatoriului de către instanţa de fond.

În acest sens, s-a arătat că, în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a administrat un vast probatoriu, constând în audierea martorilor F., X., DD., I., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. şi LL., mare parte dintre aceştia, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, dispunându-se, totodată, şi efectuarea unei expertize judiciare contabile însă, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit existenţa unui mecanism de spălare a banilor, prin introducerea într-un circuit aparent legal, a unor sume de bani de provenienţă ilicită.

S-a constatat şi că martorii, reprezentanţi ai societăţilor comerciale, audiaţi în cauză, respectiv martorul EE., reprezentantul SC N. SRL (actuală SC M. SRL), martorul FF., reprezentantul SC S. SA, martorul HH., reprezentantul SC BB. SA, martorul II., reprezentantul SC T. SA, martorul F., reprezentantul SC H. SA, martorul KK., reprezentantul SC U. SRL, SC P. SRL (în prezent CC. SRL), SC Q. SRL (în prezent SC MM. SRL) şi martora NN., reprezentantul SC O. SRL, au arătat că sumele de bani achitate SC G. SRL au provenit din fondurile proprii, ale societăţilor, iar în cazul martorului KK., şi din fonduri personale. De asemenea, că aspectele relatate de martorii antemenţionaţi au fost confirmate şi expertul judiciar, care a arătat că provenienţa sumelor cu care au fost efectuate plăţile de către SC G. SRL către SC W. SRL o reprezintă încasările facturilor emise de SC G. clienţilor săi.

Mai mult de atât, instanţa a mai reţinut că declaraţiile martorilor relevate anterior, dar şi înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală confirmă că plăţile au fost efectuate prin transferuri bancare, ceea ce denotă certitudinea efectuării lor, în acelaşi sens opinând şi expertul judiciar, care a precizat că încasarea facturilor de către G. SRL s-a realizat prin virament bancar.

Instanţa de fond a mai observat că obiectul contractelor analizate, conform declaraţiilor martorilor, nu a constat doar în furnizarea de materiale electorale, care s-a realizat doar în cazul SC N. SRL (actuală SC M. SRL), SC H. SA şi SC O. SRL. În celelalte cazuri a constat fie în servicii de monitorizare presă (SC S. SA, SC U. SRL, SC P. SRL (în prezent CC. SRL), SC Q. SRL), fie în alte servicii, (în cazul SC BB. SA şi SC R. SRL), ori achiziţii de materiale promoţionale, în cazul SC T. SA.

Totodată, martorii audiaţi, EE., FF., II., KK. şi NN. au confirmat derularea operaţiunilor comerciale încheiate cu SC G. SRL, nefiind invocate de către acuzare mijloace de probă în sens contrar.

De asemenea, opinia separată a expertului parte al DNA, la obiectivul nr. 3 al expertizei contabile, în sensul că nu au fost identificate documente justificative cu privire la prestarea efectivă a serviciilor înscrise în facturi este confirmată numai în cazul SC BB. SA şi SC H. SA, de martorii HH. şi F., reprezentanţii celor două societăţi, care au arătat că doar au efectuat plata facturilor emise de G. SRL, fără a primi, în schimb, şi produsele facturate.

Însă, instanţa a aprecia că fictivitatea relaţiilor comerciale derulate între SC G. SRL cu fiecare dintre societăţile BB. SA şi H. SA nu este de natură a releva existenţa infracţiunii de spălare a banilor, în condiţiile în care martorii au confirmat că plăţile au fost efectuate din fondurile proprii.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale dintre SC G. SRL şi SC R. SRL, apreciate, de asemenea, ca suspecte de către acuzare şi interpuse în tranzacţiile succesive de plăţi către SC W. SRL, s-a arătat că acestea nu s-au materializat, martorul LL., reprezentantul societăţii arătând că banii plătiţi i-au fost returnaţi, aspect confirmat şi de raportul de expertiză contabilă judiciară, în cuprinsul căruia este menţionat că avansul încasat din 08.10.2008 a fost restituit în totalitate pe data de 17.10.2008.

S-a mai evidenţiat şi că din declaraţiile martorilor audiaţi, reprezentanţi ai societăţilor comerciale rezultă o varietate de relaţii comerciale, cu obiecte diferite, unele dintre acestea derulate conform convenţiilor încheiate, altele nu, unele finalizate, altele nematerializate, neputându-se stabili un numitor comun, care să conducă, prin repetabilitate, la o concluzie unică, a caracterul suspect al acestora, din perspectiva infracţiunii de spălare de bani, aspecte cu privire la care s-a apreciat că nu s-a făcut nicio verificare sub aspectul fictivităţii relaţiilor comerciale, menţiunile din cuprinsul rechizitoriului fiind simple afirmaţii, nedovedite de probe. Mai mult, în cazul unora dintre societăţile comerciale pretins implicate într-un circuit de spălare a banilor nu s-a menţionat, în cuprinsul rechizitoriului, ce tranzacţii au caracter suspect, în opinia acuzării.

Astfel, s-a arătat că apar o serie de inadvertenţe în ceea ce priveşte relaţiile comerciale şi societăţile comerciale pretins implicate în circuitul "banilor murdari".

Astfel, SC P. SRL nu este menţionată de procuror la f. x din rechizitoriu ca fiind una din societăţile cu care SC G. SRL a derulat operaţiuni comerciale ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani, însă este menţionată la filele x unde se descrie provenienţa sumelor cu care au fost plătite materialele electorale.

În acelaşi mod, societăţile comerciale Q. SRL şi R. SRL nu apar menţionate ca fiind printre societăţile cu care SC G. SRL a derulat operaţiuni comerciale, specifice spălării banilor, însă ambele societăţi sunt menţionate la f. x din rechizitoriu unde se descrie provenienţa sumelor cu care au fost plătite materialele electorale. Relevant s-a apreciat a fi şi faptul că, în cursul urmăririi penale, nici nu au fost solicitate relaţii de la Registrul Comerţului cu privire la cele două societăţi.

Cu privire la SC Q. SRL, s-a arătat că, în rechizitoriu se face referire la o tranzacţie în valoare 24.200 RON, însă la dosar nu există nicio factură, astfel cum există în cazul celorlalte societăţi, pentru a se vedea data efectuării acestei tranzacţii şi valoarea acesteia. În schimb, la fila x dup este depus un extras de cont de la OO. privind tranzacţiile bancare ale SC G. SRL în care apare ca plătitor SC Q. SRL şi beneficiar SC G. SRL, conform facturii nr. x/03.10.2008 cu ordin de plată din data de 07.10.2008, ceea ce coincide şi cu data menţionată în rechizitoriu, dar valoarea acestei tranzacţii prin bancă este egală cu suma de 92.859 RON, sumă care nu coincide cu suma din rechizitoriu. De asemenea, pe extrasul de cont aflat la fila x dup, figurează o altă plată conform facturii nr. x/09.10.2008 cu ordinul de plată emis în data de 16.10.2008, fiind însă neinteligibilă suma, respectiv 28,56..., iar celelalte cifre nu se mai disting, menţiunile de pe înscrisuri nefiind fotocopiate integral. În declaraţia 394 privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional în semestrul II al anului 2008 a SC G. SRL, aflată la fila x dup, figurează la rubrica livrări de bunuri/prestări de servicii suma de 44.350 RON şi TVA-ul aferent de 8.427 RON. Or, niciuna dintre aceste sume menţionate şi cu privire la care există date la dosar, nu are în vedere tranzacţia apreciată în rechizitoriu ca fiind fictivă. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata C. a depus, în copie, factura cu nr. x din data de 09.10.2008, în valoare de 28.560 RON (24.000 RON fără TVA).

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că SC U. SRL este menţionată la f. x din rechizitoriu ca fiind una din societăţile cu care SC G. SRL a derulat operaţiuni comerciale şi se precizează valoarea acestei tranzacţii (28.587 RON), însă la f. x din rechizitoriu, în care se arată în detaliu provenienţa sumelor cu care au fost plătite materialele electorale, această societate nu mai este menţionată.

Referitor la ultimele trei societăţi comerciale menţionate anterior, relevante au fost şi consideraţiile expertului judiciar expuse în răspunsul la obiectivul nr. 4 al Raportului de expertiză contabilă judiciară, din care rezultă că relaţiile comerciale cu SC G. SRL au fost iniţiate anterior încheierii contractului de către aceasta din urmă cu SC W. SRL. Mai mult, relaţiile comerciale s-au derulat şi în anii următori, cu o frecvenţă destul de mare, aspecte care infirmă susţinerile acuzării privind pretinsa fictivitate a relaţiilor comerciale dintre aceste societăţi.

Astfel, relaţiile comerciale dintre SC G. SRL şi SC P. SRL s-au desfăşurat în baza contractului de prestări servicii nr. x/24.06.2008 (depus la f. x dup) şi, ulterior, conform contractului nr. x/03.09.2008, servicii de monitorizare presă fiind prestate de către SC G. şi ulterior, în intervalul 2012 - 2015, conform înscrisurilor depuse la dosarul de urmărire penală .

Şi relaţiile dintre SC G. SRL şi SC Q. SRL (actualmente SC MM. SRL) au fost iniţiate anterior încheierii contractului nr. x/21.07.2008 dintre SC G. SRL şi SC W. SRL, expertul judiciar menţionând contractul de prestări servicii nr. x/10.04.2008, contract menţionat şi pe factura depusă de inculpata C., după cum s-a arătat mai sus. Totodată, expertul a mai menţionat şi un alt contract de prestări servicii încheiat între cele două societăţi, la data de 19.09.2008.

În acelaşi sens, au fost iniţiate şi relaţiile comerciale cu SC U. SRL, conform contractului de reseller nr. x/10.01.2008, în baza acestui contract fiind efectuate mai multe plăţi, în intervalul ianuarie - decembrie 2008, conform tabelului aflat la f. x din Raportul de expertiză contabilă judiciară, la dosarul de urmărire penală fiind depuse înscrisuri care relevă existenţa şi continuitatea relaţiilor comerciale în intervalul 2008 - 2014 .

În acelaşi mod, şi în cazul SC S. SA, expertul judiciar a arătat că relaţia comercială cu SC G. SRL nu are legătură cu materialele promoţionale, confirmând, astfel, afirmaţiile martorului privind prestarea serviciilor de monitorizare presă, în condiţiile în care factura (nr. x/10.07.2008) a fost emisă anterior semnării contractului nr. x/21.07.2008 dintre SC G. SRL şi SC W. SRL. Mai mult, atât din declaraţia reprezentantului societăţii, martorul FF., cât şi din actele depuse la dosar a rezultat că cele două societăţi au mai avut relaţii comerciale de aceeaşi natură în anul 2009, cât şi ulterior în anii 2012 - 2013.

Astfel, instanţa a constatat că organele de urmărire penală nu au arătat în ce modalitate inculpaţii au disimulat originea ilicită a sumelor de bani pretins primite de la D., prin încheierea contractelor comerciale de către SC G. SRL cu SC N. SRL (actuală SC M. SRL), SC S. SA, SC BB. SA, SC T. SA, SC H. SA, SC U. SRL, SC P. SRL (în prezent CC. SRL), SC Q. SRL (în prezent SC MM. SRL), SC R. SRL şi SC O. SRL, doar afirmând existenţa unei astfel de acţiuni. S-a mai apreciat că împrejurarea că activitatea SC G. SRL s-a rezumat, în perioada de referinţă, la achiziţionarea materialelor electorale şi concordanţa dintre încasările avute de SC G. SRL de la societăţile menţionate şi plăţile efectuate către SC W. SRL nu sunt suficiente, în lipsa unor probe care să susţină un astfel de raţionament.

În acest sens, instanţa de fond a apreciat că, sesizând lacunele actului de sesizare pe acest aspect, reprezentantul Ministerului Public a extins obiectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor prin cererile de probaţiune depuse în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, prin cererea de efectuare a expertizei contabile, reprezentantul Ministerului Public a arătat că, în cadrul circuitelor financiare ce au avut ca scop final achiziţionarea de materiale electorale de la SC W. SRL, au fost implicaţi reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, scopul acestor demersuri fiind amestecarea banilor proveniţi din infracţiunea predicat cu banii de la aceste societăţi comerciale, aşa încât, în circuitul financiar au existat atât bani negri introduşi de inculpaţii A. şi B. prin depuneri cash, împrumutarea unor societăţi realizată prin intermediari, fiind menţionat, cu titlu de exemplu martorul KK., tranzacţii bancare, decontări, plata unor servicii etc., cât şi banii proveniţi de la reprezentanţii unor societăţi comerciale cărora li s-a solicitat de inculpatul A., prin intermediari, să achite facturi ce le-au fost trimise de SC G. SRL, prin folosirea de către inculpata C. a unor contracte de prestări servicii, pentru a ascunde destinaţia finală a banilor şi anume achiziţia de produse de la SC W. SRL.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că, în condiţiile în care, prin dispoziţiile C. proc. pen. în vigoare a fost eliminată instituţia extinderii procesului penal pentru alte fapte, în faza judecăţii, prev. de art. 336 C. proc. pen. anterior, odată ce a fost emis actul de sesizare a instanţei, conţinutul constitutiv al acuzaţiei nu mai poate fi modificat.

Astfel, obiectul judecăţii se mărgineşte, potrivit art. 371 C. proc. pen., la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei, iar rolul instanţei de judecată este de a soluţiona cauza dedusă judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 349 din acelaşi cod. În viziunea C. proc. pen. în vigoare, a fost regândită poziţia instanţei de judecată care nu mai are consacrat un rol activ în cadrul procesului penal, ci garantează ca procesul să aibă un caracter echitabil, iar soluţionarea cauzei deduse judecăţii să se realizeze cu respectarea drepturilor subiecţilor procesuali şi asigură administrarea probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei, în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.

Prin urmare, soluţia pronunţată de instanţa de judecată a fost dată în raport de faptele descrise în actul de sesizare, obiectul judecăţii neputând fi extins cu privire la alte aspecte nereţinute de acuzare la momentul sesizării instanţei, dar precizate ulterior în faza de cercetare judecătorească.

Fiind însă un aspect dezbătut în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a analizat, totuşi, susţinerile acuzării, care s-au apreciat a fi, şi acestea, neîntemeiate.

Cu privire la susţinerile reprezentantul Ministerului Public, în sensul că provenienţa sumelor de bani cu care au fost plătite materialele electorale a reprezentat-o şi împrumutarea societăţilor, prin intermediari, dându-se ca exemplu martorul KK., cu referire şi la răspunsul expertului parte al parchetului la obiectivul nr. 2 al expertizei, concretizat în tabelul LM2 aflat la f. x a Raportului de expertiză contabilă judiciară, instanţa de fond a constatat că opinia expertului parte se diferenţiază, pe aspectul provenienţei sumelor de bani cu care s-au achitat materialele electorale, cu privire la cele două creditări ale societăţii în cuantum total de 60.000 de RON.

Totodată, cu privire la susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că activităţile de creditare în numerar către SC P. SRL, efectuate de martorul KK. şi relaţiile comerciale derulate cu furnizorii de servicii de publicitate SC P. SRL şi SC U. SRL nu sunt decât modalităţi de introducere în circuitul financiar de sume de bani din infracţiunea predicat, ce au fost folosite, în aceeaşi zi sau la scurt timp, pentru plata facturilor către SC W. SRL, Înalta Curte a apreciat că cele expuse anterior nu sunt de natură a conduce la concluzia existenţei unui mecanism infracţional de spălare a banilor, în condiţiile în care, faptul singular al acordării unei creditări societăţii de către asociat nu poate fi apreciat ca ilegal, în lipsa şi a altor elemente care să determine caracterul infracţional a unei astfel de acţiuni. Or, simpla afirmare a unei stări de fapt, nedovedite prin mijloace de probă, nu poate fundamenta concluzia acuzării.

De asemenea, s-a arătat că raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, atât în opinia expertului judiciar, dar şi a expertului parte al DNA relevă existenţa unor împrumuturi acordate de martorul KK. celor trei societăţi, la care acesta avea calitatea de asociat, opiniile celor doi experţi diferind cu privire la plăţile efectuate societăţii G. SRL din aceste împrumuturi.

Astfel, expertul judiciar a constatat că, din creditările asociatului KK. din data de 02.10.2008, în cuantum de 37.650 RON şi din data de 06.10.2008, în valoare de 31.000 RON acordate SC P. SRL, sunt achitate, în data de 06.10.2008, către SC G. SRL factura nr. x/02.10.2008 în valoare de 27.738,90 RON şi factura nr. x/03.10.2008 în valoare de 40.903,87 RON . Expertul parte al DNA a considerat că şi plata efectuată către SC G. SRL, la data de 22.07.2008, în sumă de 35.690,72 RON putea să provină şi din împrumuturi acordate societăţii de către asociaţi . Contrar acestei ultimei concluzii, experţii parte ai inculpaţilor A. şi C. au arătat că plata efectuată pe data de 22.07.2008, în valoare de 35.690,72 RON provine din ultimele încasări, respectiv de la PP. pe 21.07.2008 în sumă de 10.164 RON şi QQ. pe 22.07.2008 în sumă de 12.847 RON, aşa încât plata s-a efectuat din disponibilităţile societăţii.

Faţă de cele arătate, s-a constatat că două dintre cele trei operaţiuni menţionate în rechizitoriu ca având caracter suspect efectuate de SC P. SRL au fost achitate, atât din încasări de la clienţii societăţii, cât şi din creditările acordate societăţii de asociatul KK..

Însă, această împrejurare, în lipsa oricăror probe din care să rezulte legătura dintre sumele de bani pretins remise de martorul D. inculpaţilor A. şi B. şi sumele de bani cu care s-a creditat SC P. SRL de către martorul KK., s-a apreciat a fi lipsită de relevanţă juridică în privinţa infracţiunii de spălare de bani.

Nici calităţile deţinute de inculpatul A. şi martorul KK., de asociaţi la ambele societăţi - P. SRL şi G. SRL, clamate de acuzare, nu pot determina o altfel de concluzie, în lipsa unor probe certe privind caracterul infracţional al activităţilor derulate de cei în cadrul societăţilor menţionate.

Relevant s-a reţinut a fi şi faptul că martorul KK. a împrumutat societatea şi cu alte ocazii, pe parcursul anului 2008, astfel cum rezultă din Raportul de expertiză (obiectivul nr. 4), dar şi în alte perioade, atât anterior, cât şi ulterior anului 2008, conform declaraţiei date de acesta cu ocazia reaudierii de la termenul din 11 mai 2018.

În ceea ce priveşte societatea comercială Q. SRL, expertul judiciar a mai constatat, la f. x din raport că, din creditările asociatului KK., din data de 06.10.2008, în valoare de 25.000 RON şi din data de 15.10.2008, de aceeaşi valoare, acordate SC Q. SRL, s-au achitat către SC G. SRL factura nr. x/03.10.2008 (24.210 RON) şi factura nr. x/09.10.2008 (28.580 RON).

Însă, s-a constatat că reprezentantul Ministerului Public nu a invocat, prin concluziile scrise, existenţa vreunei tranzacţii suspecte prin intermediul acestei societăţi. Mai mult, în raport de menţiunile cuprinse în rechizitoriu, instanţa de judecată nu a putut identifica tranzacţia la care se referă procurorul, înscrisurile ataşate la dosar - copiile extraselor de cont depuse la urmărire penală şi copia facturii depuse de inculpată, în cursul cercetării judecătoreşti, menţionate anterior în considerentele prezentei hotărâri, având alte valori decât cea precizată în actul de sesizare.

Ca şi în cazul anterior, din Raportul de expertiză rezultă că societatea a fost creditată de asociatul KK. de mai multe ori, în intervalul mai - decembrie 2008.

În acelaşi notă context, s-a arătat că reprezentantul Ministerului Public a invocat prezenţa în circuitul pretins infracţional şi a SC U. SRL, fără a indica vreo operaţiune comercială în care să fi fost implicată societatea menţionată, făcând doar referiri generice la creditările acordate societăţii, afirmând că "nu sunt decât modalităţi de introducere în circuitul financiar de sume de bani din infracţiunea predicat, ce au fost folosite, în aceeaşi zi sau la scurt timp, pentru plata facturilor către SC W. SRL".

Însă, aşa cum s-a arătat anterior, nu a fost menţionat, în actul de sesizare, şi nici ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti o tranzacţie, apreciată ca suspectă, derulată prin intermediul acestei societăţi.

Referitor la SC U. SRL, expertul judiciar a arătat că nu se poate concluziona că plăţile către SC G. SRL s-au efectuat din împrumuturile acordate de asociat, expertul parte al DNA apreciind în sens contrar, că plăţile efectuate de SC U. SRL către SC G. SRL au fost efectuate din disponibilităţile societăţii rezultate din încasări de la clienţi şi din împrumuturile de la asociatul KK. .

Însă, după cum s-a arătat şi anterior, relaţiile contractuale dintre cele două societăţi s-au derulat pe tot parcursul anului 2008, în baza unui contract încheiat în luna ianuarie, iar plăţile s-au efectuat, de asemenea, pe tot parcursul anului. Mai mult, după cum a arătat şi expertul parte, împrumuturile acordate de asociatul KK. societăţii s-au efectuat în intervalul februarie - decembrie 2008, prin transferuri bancare, nefiind decelată nici de către expertul parte vreo tranzacţie cu aparenţa legală, specifică infracţiunii de spălare de bani în perioada cu caracter infracţional reţinută în cauză de către organele de urmărire penală.

Instanţa a apreciat că, faţă de cele arătate, creditările acordate societăţilor de către martorul KK. nu pot fi subsumate laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani pretins comise de inculpaţii din prezenta cauză.

În completarea argumentelor prezentate s-a constatat şi disproporţia vădită între cuantumul sumelor pretins primite de inculpaţii A. (170.000 euro) şi B. (250.000 euro) şi cuantumul creditărilor acordate SC P. SRL (37.650 RON, respectiv 31.000 RON), nefiind ignorat nici faptul că această modalitate de formulare a acuzaţiei nu a făcut obiectul cercetărilor în cursul urmăririi penale, prin urmare nu poate fundamenta pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei.

În ceea ce priveşte societatea comercială V. SRL, s-a reţinut de către acuzare că a fost constituită şi, ulterior, folosită în circuite financiare pentru achiziţia materialelor electorale necesare campaniei din anul 2008, activităţi prin care inculpatul B. a dat o aparenţă de legalitate sumei primite de la D., căreia i s-a dat destinaţia de capital al societăţii (10.000 RON) şi, practic, s-a disimulat, în acest mod, originea ilegală a respectivei sume.

Deopotrivă, s-a mai arătat că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., a constat în acţiunea de transfer de la SC G. SRL, a sumei de 60.650 RON, proveniţi de la martorul D., către SC V. SRL, sub aparenţa achiziţiei de materiale electorale. În realitate, în opinia acuzării, prin acest transfer de bani urmărindu-se să se confere tranzacţiei aparenţa de legalitate şi anume faptul că s-ar fi dobândit bunuri prin operaţiuni legale şi s-a urmărit disimularea adevăratei provenienţe a sumei de bani primită de la D..

Cu privire la SC V. SRL, s-a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că a fost înfiinţată, conform actului constitutiv, în 25 ianuarie 2008, de inculpaţii A. (40%), B. (40%), C. (10%) şi martorul RR. (10%), inculpata cumulând, şi calitatea de administrator, capitalul social fiind în cuantum de 10.000 RON.

De asemenea, că prin hotărârea AGA din data de 26 februarie 2008, inculpaţii A. şi B. s-au retras din societate, acţiunile fiind cesionate inculpatei C. şi, respectiv, martorului RR..

Cu privire la capitalul social, de 10.000 RON, al acestei societăţi, instanţa de fond a apreciat că organele de urmărire penală au afirmat, dar fără a aduce vreo dovadă în acest sens, că suma provenea din banii daţi inculpatului B. de către martorul denunţător D., acuzaţia din rechizitoriu bazându-se pe aşa-zisa coincidenţă dintre capitalul social relativ mare al societăţii şi suma generoasă primită de la denunţători. Or, coincidenţa la care face referire procurorul privind capitalul social al SC V. SRL şi suma primită de la denunţător este o simplă speculaţie, disproporţia dintre cele două sume de bani fiind evidentă: 250.000 euro, despre care se afirmă că inculpatul i-a primit de la D. şi 10.000 RON (2700 euro) constituind capitalul social al societăţii.

Mai mult, instanţa a arătat că acuzaţia se bazează doar pe simple afirmaţii, în sensul că societatea V. SRL a fost înfiinţată de către inculpaţii A. şi B. tocmai pentru a schimba şi a da o aparenţă de legalitate sumelor remise de către denunţătorul D.. De asemenea, tot în aceeaşi idee şi pentru a nu li se atrage răspunderea, s-a afirmat că inculpaţii şi-au cesionat părţile sociale către persoane de încredere.

Totodată, s-au apreciat a fi fără suport probator şi susţinerile procurorului privind coincidenţa între perioada de înfiinţare a societăţii V. SRL şi data primirii sumei de bani de la Y., ulterior prin intermediul lui D., această ultimă afirmaţie fiind contrazisă chiar de declaraţiile date de martorul D. în cursul cercetării judecătoreşti, care a arătat că pretinsele sume de bani au fost remise inculpaţilor A. şi B. la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2008.

Ca atare, aserţiunile privind legătura dintre suma de bani pretins remisă inculpatului B. şi constituirea societăţii V. SRL, nefiind fundamentate pe vreun mijloc de probă, au fost considerate a fi nefondate, neputând dovedi existenţa faptei de spălare de bani.

În ceea ce priveşte tranzacţia, unică, dintre cele două societăţi, aceasta a constat, conform înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală şi a declaraţiei dată de inculpata C., în prestarea de servicii de publicitate de către SC V. SRL societăţii G. SRL, aceeaşi împrejurare rezultând şi din Raportul de expertiză contabilă judiciară (obiectivul nr. 5), în cuprinsul căruia expertul a menţionat că, din verificarea facturilor aflate la dosar, reiese că au fost emise de societatea V. SRL, în calitate de furnizor de servicii către SC G. SRL, în calitate de beneficiar al serviciilor. De asemenea, că obiectul facturilor îl constituie servicii de publicitate prestate de către SC V. SRL în conformitate cu contractul nr. x/01.1.2008 şi actul adiţional nr. x la contract, înscrisuri care nu se regăsesc la dosar. Ca urmare, SC G. SRL nu a încasat sume de bani de la SC V. SRL cu care să fi fost plătite facturile emise de SC W. SRL pentru materialele publicitare achiziţionate de SC G. SRL.

Totodată, s-a arătat că nici expertul parte al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu a identificat contracte comerciale, facturi fiscale emise şi/sau documente de plată din care să rezulte, pe de o parte, achiziţii de materiale electorale ale SC V. SRL de la SC W. SRL, dar nici vânzări de materiale electorale ale SC G. SRL provenind din achiziţiile de la SC W. SRL.

S-a constatat astfel că şi expertiza judiciară întocmită în cauză atestă lipsa oricărei legături între relaţia comercială dintre SC G. SRL şi SC V. SRL, pe de o parte, şi plata facturilor emise de către SC W. SRL pentru materialele electorale achiziţionate de la această din urmă societate de către SC G. SRL.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte a apreciat că maniera ambiguă în care a fost descrisă pretinsa activitate infracţională a inculpatului B. în actul de acuzare, şi-a păstrat acelaşi caracter lipsit de claritate şi la finalul cercetării judecătoreşti, prin concluziile scrise, reprezentantul Ministerului Public afirmând caracterul infracţional al "acţiunii de de transfer de la SC G. SRL la SC V. SRL a sumei de 60.650 RON, provenind de la D., sub aparenţa achiziţiei de materiale electorale".

Astfel, deşi procurorul a folosit sintagma, cu referire la inculpatul B. că acesta "a dispus operaţiuni în vederea constituirii SC V. SRL şi pentru achiziţia de materiale electorale", nu a precizat, în concret, în ce au constat aceste operaţiuni, cui le-a adresat inculpatul şi în ce calitate.

Totodată, procurorul nu a precizat tranzacţiile pe care le-a apreciat ca fiind suspecte dintre SC G. SRL şi SC V. SRL şi nici tranzacţiile bancare, despre care a afirmat că au fost succesive, prin interpunerea SC V. SRL, şi nici în ce modalitate inculpatul B. le-a efectuat.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că în rechizitoriu se face vorbire doar de o singură relaţie contractuală dintre SC G. SRL şi SC V. SRL, în luna decembrie 2008, perioadă în care inculpatul B. nu mai avea calitatea de asociat la SC V. SRL, după cum s-a arătat anterior.

Pe de altă parte, nu s-a arătat de către acuzare care este modalitatea concretă prin care suma de bani pretins primită de inculpatul B. de la D. în valoare de 250.000 euro ar fi fost introdusă în "circuite financiare suspecte, dar aparent legale", această concluzie fiind reiterată, inclusiv prin concluziile scrise depuse de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, nu s-a indicat modalitatea în care suma de 60.650 RON transferată de la SC G. SRL la SC V. SRL, pretins provenită de la D., ar fi intrat în conturile SC G. SRL, pentru a fi plătită ulterior în conturile SC V. SRL, sub aparenţa achiziţiei de materiale electorale.

Instanţa a mai reţinut că afirmaţia reprezentantului Ministerului Public nu este confirmată de niciun mijloc de probă, fiind lipsită de rigoare, în condiţiile în care, conform Raportului de expertiză, au fost achitate până la data de 31.12.2008, două facturi în valoare totală de 19.000 RON (factura nr. x/18.11.2008, în valoare de 14.000 RON, având ca obiect servicii de publicitate pentru luna decembrie 2008, tranşa 1, a fost achitată prin virament bancar cu OP nr. x/18.11.2008; factura nr. x/08.12.2008, în valoare de 5.000 RON, având ca obiect servicii de publicitate pentru luna decembrie 2008, tranşa 2, a fost achitată prin virament bancar cu OP nr. x/09.12.2008). Factura nr. x/29.12.2008, în valoare de 41.650 RON, având ca obiect servicii de publicitate pentru luna ianuarie 2009 nu a fost achitată până la data de 31.12.2008.

Aşadar, s-a apreciat că afirmaţia privind cuantumul sumei transferate între cele două societăţi a fost incorectă, ca şi aprecierea asupra naturii obiectului tranzacţiei, nefiind vorba de achiziţie de materiale electorale, ci de prestarea de servicii. Nu în ultimul rând, instanţa a considerat că nu se confirmă provenienţa sumei de bani ce a făcut obiectul tranzacţiei comerciale dintre cele două societăţi, susţinerea acuzării fiind doar o simplă afirmaţie, fără suport probator. De altfel, transferul sumelor de bani pentru plata celor două facturi s-a făcut prin virament bancar, din fondurile societăţii beneficiare a presărilor de servicii.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte a apreciat că dobândirea materialelor electorale de la SC W. SRL confirmată şi de martorul DD., audiat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, la termenul din 29 mai 2017, reţinută ca şi element material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 în sarcina inculpatului A., nu are un caracter infracţional, în condiţiile în care, în cauză, nu s-a dovedit achiziţia acestora cu sumele de bani pretins remise de martorul D..

Contrar susţinerilor acuzării, în contextul argumentelor prezentate anterior, pentru instanţă nu a prezentat relevanţă faptul că achiziţiile şi livrările SC G. SRL din semestrul II al anului 2008, într-o proporţie covârşitoare, sunt aferente contractului derulat cu SC W. SRL, această împrejurare putând constitui un element circumstanţial, în prezenţa probelor care atestă existenţa infracţiunii de spălare de bani, însă nu poate justifica, în lipsa probelor, o astfel de concluzie.

În cele din urmă, din perspectiva elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, s-au precizat următoarelor aspecte:

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 constă fie în schimbarea de bunuri, fie în transferul de bunuri, cerinţa esenţială ataşată laturii obiective constând în ascunderea, respectiv în disimularea originii ilicite a bunurilor.

Prin acţiunea de schimbare se înţelege orice activitate prin care se realizează înlocuirea unui bun provenit din comiterea unei infracţiuni cu un altul de provenienţă licită. Transferul constă în operaţiunea de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvârşirea de infracţiuni de către o altă persoană.

Or, procurorul a reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunea de spălare a banilor, în modalitatea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, acţiunea de schimbare a destinaţiei sumelor primite de inculpaţii B. şi A. de la D., prin introducerea acestor bani negri în alt circuit financiar aparent legal, dar destinat finanţării în mod ilicit a campaniei electorale. În concret, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor A. şi C., primirea şi plata sumei către SC W. SRL, iar în sarcina inculpatului B., primirea sumei de bani (urmată de dispunerea de operaţiuni în vederea constituirii SC V. SRL şi pentru achiziţia de materiale electorale).

În continuare s-a arătat că, în cazul variantei normative prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, elementul material al laturii obiective prezintă două modalităţi alternative, constând în ascunderea, respectiv disimularea adevăratei naturi a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor (drepturilor asupra acestora). Aceasta presupune, în esenţă, conferirea unei aparenţe de legalitate a produsului infracţiunii.

Acţiunea de ascundere sau disimulare constă în mascarea provenienţei sau situaţiei bunurilor prin operaţiuni juridice, economice sau financiare.

Astfel, s-a reţinut, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, în modalitatea prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în sarcina inculpaţilor A. şi C., în esenţă, transferul efectiv, prin plăţi bancare succesive a sumei de 1.213.085 RON către SC W. SRL, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani primite de la D. prin crearea unei false aparenţe de legalitate a documentelor, iar în sarcina inculpatului B., constituirea societăţii V. SRL, efectuarea de tranzacţii între SC G. SRL şi SC V. SRL şi tranzacţii succesive bancare, în vederea achiziţionării de materiale electorale, disimulându-se adevărata provenienţă a sumei de bani primite de la D..

S-a constatat că nu s-a făcut nicio distincţie, de către procuror, a acuzaţiilor aduse fiecăruia dintre inculpaţi în raport de variantele normative incriminate în art. 29 din Legea nr. 656/2002, în condiţiile în care, ascunderea şi disimularea reprezintă fie elementul material al laturii obiective [în cazul variantei normative prevăzute în art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002], fie cerinţa esenţială ataşată laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani [în cazul variantei normative prevăzute în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002].

Totodată, în cazul variantei normative a infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, trebuie dovedită legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată socialmente periculoasă prevăzută de lege, ceea ce presupune identificarea circuitului banilor murdari, legătură de cauzalitate care nu a fost dovedită în cauză. Deşi în rechizitoriu trebuie precizate tehnicile, instrumentele, destinaţiile, tipologiile folosite de "spălătorul" de bani pentru ascunderea produselor infracţiunii, în cauză nu s-a precizat de către procuror întregul circuit al banilor murdari, precizările ulterioare făcute de acuzare în faza de judecată fiind simple afirmaţii, nedovedite de probe.

În concluzie, în raport de consideraţiile prezentate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

De asemenea, în baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, în baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva Sentinţei penale nr. 384 din data de 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, în termen procedural a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 septembrie 2018, fiind fixat primul termen de judecată la data de 19 noiembrie 2018.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, referitor la soluţia greşită de achitare a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În cuprinsul motivelor s-a susţinut, în esenţă, că faptele există în materialitatea lor, iar probele confirmă, dincolo de orice dubiu rezonabil că, în 2007 martorul denunţător D., a acceptat rezolvarea problemei lui Y. şi promisiunea acestuia că va sprijini cu bani campania electorală din 2008 a candidaţilor partidului din care făceau parte inculpaţii A. şi B., că probele confirmă că D., primind prin intermediul lui Z. suma de 700.000 euro a remis inculpaţilor A. şi B. sumele de 170.000 euro, respectiv 250.000 euro, că, ambele sume au fost date celor doi inculpaţi, în acelaşi scop - finanţarea campaniei electorale din 2008, iar pentru a da aparenţă legală acestor surse necesare finanţării campaniei electorale, au folosit un circuit financiar şi firme.

Totodată, s-a mai susţinut că, în cauză, probele administrate dovedesc atât înţelegerea din inculpaţi în sensul celor arătate, cât şi faptul că D. a rezolvat solicitările lui Y. primind bani, că Y. avea posibilitatea remiterii sumei de 700.000 euro, pe care i-a şi dat prin intermediul martorului Z., iar din aceşti bani, martorul denunţător a remis, în două rânduri, sumele de 170.000 euro, respectiv 250.000 euro către inculpaţii A. şi B., care i-au introdus în circuitul financiar, înfiinţând societatea comercială SC V. SRL, pentru a disimula originea ilicită a sumelor de bani.

În concluzie, s-a susţinut că, din coroborarea probelor administrate, rezultă vinovăţia celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în modalitatea descrisă în Ordonanţa de remediere din data de 12.11.2015 şi încheierea nr. 10 din data de 01.02.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Referitor la soluţia de clasare pentru infracţiunea predicat prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, dispusă prin rechizitoriu, s-a învederat că aceasta s-a bazat pe dispoziţiile art. 16 lit. f) C. proc. pen., respectiv pe împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi nu pe inexistenţa faptei, iar prin Hotărârea prealabilă nr. 16/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost consacrat caracterul autonom al infracţiunii de spălare a banilor, existenţa acesteia nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 19 noiembrie 2018 deliberând faţă de cererea de amânare în vederea pregătirii apărării, formulată de intimaţii inculpaţi B., C. şi A., prin apărători aleşi, în considerarea faptului că motivele de apel formulate de Ministerul Public au fost depuse la dosar înainte de începerea şedinţei, cauza fiind la primul termen de judecată, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a apreciat cererile ca fiind întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 10 C. proc. pen., art. 356 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a încuviinţat-o, cu precizarea că, în cauză, se acordă un singur termen pentru acest motiv.

Prin rezoluţia Vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12 decembrie 2018 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale.

Urmare măsurilor administrative dispuse, Dosarul nr. x/2018 a fost rerepartizat Completului de 5 judecători penal 1-2018 şi a primit nou termen de judecată la data de 19.12.2018 când, la solicitarea apărătorilor aleşi ai intimaţilor inculpaţi B., C. şi A., în vederea pregătirii apărării, s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 14 ianuarie 2019.

La termenul din data de 14 ianuarie 2019 instanţa de control judiciar, din oficiu, a amânat cauza având în vedere că la data de 31.01.2019 au fost convocate Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide dacă se modifică jurisprudenţa Completurilor de 5 judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, subsumat regulii anualităţii ce guvernează activitatea acestor formaţiuni de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2019, cu majoritate, instanţa a respins solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie de trimitere a dosarului la termenul de judecată din 25 februarie 2018, la Completul de 5 judecători penal 3-2018, când este examinată în apel cauza cu nr. x/2018, pentru neîntrunirea cerinţelor textului de lege referitor la reunirea cauzelor.

Totodată, a dat cuvântul asupra cererilor de probatorii, iar în urma deliberării, instanţa de control judiciar, având în vedere dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., respectiv dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. a încuviinţat reascultarea directă şi nemijlocită a următorilor martori: D., F., G., I., Y., Z. şi DD.. În vederea administrării probatoriului, astfel cum a fost încuviinţat, a fost stabilit termen la data de 4 martie 2019, pentru când au fost citaţi martorii D., F., G., I. şi DD..

La termenul din 4 martie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 4 februarie 2019, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor D., F., G. şi I., sub prestare de jurământ, după ce aceştia au fost legitimaţi şi identificaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 C. proc. pen., declaraţiile martorilor fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti cu readministrarea probei testimoniale, astfel cum a fost încuviinţată la termenul din data de 4 februarie 2019, cauza a fost amânată pentru termenul din 1 aprilie 2019, fiind citaţi martorii DD., Y. şi Z..

La termenul din data de 1 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 4 februarie 2019, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului Y. sub prestare de jurământ, după ce acesta a fost legitimat şi identificat, cu respectarea dispoziţiilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 C. proc. pen., declaraţia martorului fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

De asemenea, instanţa a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de suplimentare a probei testimoniale, prin reaudierea, în calitate de martor, a numitului D..

La termenul din data de 13 mai 2019 instanţa, în considerarea dispoziţiilor încheierii de şedinţă din data de 4 februarie 2019, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu luarea unui supliment de declaraţie martorului D., respectiv cu audierea martorului Z., sub prestare de jurământ, după ce aceştia au fost legitimaţi şi identificaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 C. proc. pen., declaraţia martorului fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării.

Ulterior audierii martorilor, Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public constând în confruntarea dintre numiţii Z. şi Y., având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. pen., precum şi faptul că pe durata ascultării martorului Z., martorul Y. a asistat la şedinţa de judecată. Totodată, a respins cererea constând în audierea numiţilor SS. şi EE..

Înalta Curte a dispus suspendarea dezbaterilor, iar după reluare, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor aleşi ai intimaţilor B., C. şi A., susţinute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al intimaţilor inculpaţi B., C. şi A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 13 mai 2019, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie este nefondat,din următoarele considerente:

Potrivit art. 371 C. proc. pen., obiectul judecaţii se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei, iar rolul instanţei de judecată este de a soluţiona cauza dedusă judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 439 C. proc. pen. Prin urmare, soluţia pe care instanţa o pronunţă trebuie să fie în raport de faptele descrise în actul de sesizare, obiectul judecăţii neputând fi extins cu privire la alte aspecte invocate în cursul cercetării judecătoreşti.

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 28 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu modif. ulterioare, cu aplic. art. 5 C. pen.

2. B., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

3. C., sub aspectul comiterii infracţiunii de spălarea banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., în cuprinsul actului de sesizare evidenţiindu-se următoarea situaţie de fapt:

În cursul anului 2008, D., care la acel moment deţinea funcţia de prefect al judeţului Buzău a pretins de la martorul Y., suma de aproximativ 1 milion euro, cu titlu de mită, în schimbul sprijinirii acestuia din urmă în demersurile de punere în posesie cu privire la suprafaţa de 15 ha de teren, aflată pe raza municipiului Buzău, pentru această tranzacţie fiind intermediar numitul Z.. În contextul în care martorul denunţător D. a primit de la martorul Y., prin intermediul martorului Z., suma de aproximativ 700.000 euro, o parte din bani, respectiv suma de 170.000 euro i-a fost remisă inculpatului A. (la acea dată, deputat şi membru cu funcţie de conducere în cadrul E.), iar suma de 250.000 euro i-a fost remisă inculpatului B. (la acea dată, deputat şi membru cu funcţie de conducere în partid), în scopul finanţării campaniei electorale din 2008 (alegeri locale şi generale) a candidaţilor E.; remiterea s-a făcut în numerar, în aceeaşi zi sau cel mai târziu a doua zi după ce martorul Z. îi dăduse, în numerar, suma de 700.000 euro martorului denunţător D., ultimul deplasându-se în Bucureşti unde s-a întâlnit cu inculpaţii A. şi B..

De asemenea, că pentru a ascunde primirea celor două sume de bani, inculpaţii A. şi B. au implicat-o şi pe inculpata C. şi, prin intermediul SC G. SRL, au încheiat unele contracte comerciale, urmate de transferuri bancare succesive fictive, în scopul finanţării campaniei electoare din anul 2008 prin intermediul acestei societăţi.

Având în vedere acuzaţiile aduse inculpaţilor, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că analiza situaţiei de fapt şi a probelor administrate vizează două paliere, primul referitor la existenţa şi tipicitatea infracţiunii predicat, respectiv infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, iar cel de-al doilea, la acţiunile care se pot circumscrie elementului material al infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Raportat la starea de fapt expusă anterior, la cerinţele normei de incriminare în contextul probelor administrate, se reţine că inculpaţii A., B. şi C. nu au disimulat, nu au atribuit un caracter fictiv acţiunilor lor, în mod corect instanţa de fond apreciind că dobândirea materialelor electorale de la SC W. SRL nu are caracter infracţional, nefiind dovedită achiziţionarea acestora cu sumele de bani pretins remise de la martorul D..

Se observă, dincolo de orice dubiu că sumele plătite pentru materialele electorale, nu constituie bani dobândiţi ca urmare a infracţiunii predicat, în realitate provenind din activităţi de creditare în numerar către societăţi şi relaţiile comerciale derulate cu furnizorii de servicii de publicitate, aspecte reliefate de extrasele de cont depuse de AA. dar şi de raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 656/2002, Completul de 5 judecători, reţine următoarele aspecte:

Constituie infracţiunea de spălare a banilor:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în forma aplicabilă ulterior publicării Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 625 din 19 iulie 2018, s-a statuat că "acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor (...). Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile". În considerentele deciziei precitate s-a reţinut că acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi ale elementului material. Spălarea de bani este o infracţiune la care elementul material constă într-o acţiune ce se poate realiza în şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea). Realizarea oricărei modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii. Odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului material în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe juridice, iar realizarea mai multor acţiuni ce reprezintă elementul material al infracţiunii de spălare de bani, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu afectează unitatea infracţională.

Cadrul normativ în materie este întregit de Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 420/2006, publicată în M. Of. nr. 968 din 4 decembrie 2006, precum şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2015/849 din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului.

În raport cu textele legale care conturează cadrul legal în materia combaterii spălării banilor, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că infracţiunea prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 are ca obiect juridic special relaţiile sociale care se referă la normele statului de drept, ordinea publică şi funcţionarea sistemului financiar al unui stat, prin combaterea eforturilor infractorilor şi complicilor acestora de a disimula originea produselor infracţiunilor sau de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste.

Din perspectiva elementului material al infracţiunii de spălare de bani, în variantele prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte reţine că acesta se poate prezenta sub forma unor modalităţi alternative, respectiv:

- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

- ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Schimbarea sau transferul de bunuri presupun o intervenţie fizică asupra bunului, fie înlocuirea, sau modificarea caracteristicilor bunului, fie mutarea lui fizică ori în posesia sau detenţia unei alte persoane, autorul ştiind că acesta provine din comiterea unei infracţiuni. Cerinţa esenţială impusă de textul de incriminare este ca aceste operaţiuni să fie făcute în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite ori în scopul de a ajuta pe autor să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

Ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni presupun o intervenţie asupra situaţiei juridice, iar nu o intervenţie fizică asupra bunului, respectiv generarea din punct de vedere juridic a aparenţei originii licite a acestuia.

Indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii aceasta cuprinde trei faze: plasarea banilor, stratificarea şi integrarea, ele putând fi regăsite în toate situaţiile sau pot avea o altă configuraţie, toate având o caracteristică comună, fictivitatea, ascunderea originii banilor, fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală.

În toate situaţiile, situaţia premisă pentru existenţa infracţiunii de spălare de bani este ca bunurile supuse operaţiunilor de spălare să provină din comiterea unor infracţiuni (infracţiunea predicat), definită de art. 1 lit. e) din Convenţia de la Varşovia ca fiind "orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni" de spălare a banilor. Totodată, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, infracţiunea de spălare de bani are un caracter autonom faţă de infracţiunea predicat, respectiv nu este condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile. Acest caracter autonom al infracţiunii de spălare de bani este subliniat şi de dispoziţiile art. 9 pct. 5 şi 6 din Convenţia de la Varşovia, care stabilesc că "Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracţiune predicat nu este o condiţie pentru o condamnare pentru spălare de bani (...). Fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedeşte faptul că bunurile ce fac obiectul paragrafului 1 subparagraful a) sau b) provin dintr-o infracţiune predicat fără a fi necesar să se stabilească exact care infracţiune".

Cu toate acestea, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie consacrată de exigenţele pe care le implică art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reţinerea infracţiunii de spălare a banilor este condiţionată de o minimă examinare a condiţiilor de existenţă şi tipicitate a infracţiunii predicat în cauzele, cum este cea de faţă, în care soluţia de netrimitere în judecată este fundamentată pe neîndeplinirea unor condiţii de procedibilitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, reţine că acuzaţiile aduse inculpaţilor pornesc de la premisa că infracţiunea de spălare a banilor, săvârşită în modalităţile reţinute, pentru fiecare în parte, prin actul de sesizare ar fi fost săvârşită pentru a se disimula natura sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi transferul efectiv prin plăţi bancare succesive fictive, disimulându-se adevărata provenienţă a acestora, prin crearea unei false aparenţe de legalitate a documentelor.

În cauză, prin Rechizitoriul nr. x/2015 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani s-a dispus şi clasarea cauzei faţă de A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţia de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi respectiv, faţă de C., pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Din perspectiva existenţei infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că actul de sesizare a instanţei s-a rezumat la susţinerea faptului că între inculpaţii A., fost deputat E. şi fost preşedinte al organizaţiei E. Buzău, B., fost deputat E. şi fost secretar general al E. pe de-o parte şi martorul D., prefect al judeţului Buzău la data comiterii faptelor, au existat relaţii de subordonare ca efect al apartenenţelor politice pe care persoanele implicate le-au avut la un moment dat. Prin actul de sesizare a instanţei nu au fost evidenţiate acţiuni care să se circumscrie noţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii conferite de funcţiile de conducere pe care inculpaţii le-au deţinut şi pe care aceştia să le fi exercitat asupra martorului D. în scopul obţinerii unui folos necuvenit. Asemenea acţiuni nu au putut fi decelate nici din situaţia de fapt avută în vedere de organul de urmărire penală anterior ordonanţei nr. x/P/24.09.2015 prin care s-a dispus asupra schimbării încadrării juridice a faptei de care inculpatul A. a fost acuzat iniţial, respectiv complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. Mai mult, martorul D., audiat în cursul judecării apelului a arătat că între el şi inculpaţi nu existau relaţii de subordonare, menţionând că "A. era în filiala Buzău, din care făceam şi eu parte, nu pot preciza funcţia, fie după caz de preşedinte sau vicepreşedinte, întrucât între noi doi a avut loc o inversare a acestor două funcţii, iar B. era secretar general sau secretar general adjunct la E. în acea perioadă".

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că probele administrate în cauză nu au confirmat pretinsa exercitare a vreuneia dintre acţiunile circumscrise elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de către inculpaţii A. şi B., susţinerile din cuprinsul motivelor de apel fiind simple afirmaţii în condiţiile în care nu au fost confirmate nici măcar de către denunţătorul D..

Pe de altă parte, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, reţine că probele administrate în cauză nu au confirmat remiterea de către martorul D. a sumei de 700.000 de euro către inculpaţii A. şi B., această împrejurare fiind susţinută, cu evidente contradicţii pe parcursul mai multor declaraţii, doar de către martorul denunţător şi de către martorul Y., declaraţia acestuia din urmă având însă valoare unei probe indirecte, aspectele relatate fiind cunoscute din relatările lui D..

Astfel, în cursul urmăririi penale, D. a relatat că sumele de bani ar fi fost înmânate inculpaţilor A. şi B. în aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi după ce martorul Z. i-ar fi remis în numerar suma de 700.000 euro, moment plasat la începutul anului 2008, pentru ca în faţa instanţelor de judecată, martorul denunţător să revină asupra celor relatate şi să declare că suma de 700.000 euro a primit-o de la Z. în mai multe tranşe, în numerar, în prima jumătate a anului 2008, în lunile februarie - iunie, iar banii ar fi fost daţi subsemnatului şi lui B. la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2008 (declaraţia dată în faţa instanţei de fond) sau să afirme că a primit banii de la Z., în tranşe, până la începerea campaniei electorale din luna mai 2008 (declaraţie apel).

De asemenea, martorul denunţător nu a prezentat elemente concrete de timp, loc şi cuantumul exact al sumelor pretins primite de la martorul Z. şi pretins remise lui A. şi lui B., în niciuna dintre cele declaraţiile date în faţa instanţei din apel, invocând trecerea timpului. Însă, în toate declaraţiile date a susţinut că sumele de bani pretins remise către inculpaţii A. şi B. au fost predate voluntar, nefiind solicitate de aceştia pentru susţinerea campaniei electorale.

Evaluând declaraţiile martorului denunţător din cursul judecăţii, respectiv urmărire penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, reţine existenţa unor neconcordanţe evidente în ceea ce priveşte remiterea sumelor de bani inculpaţilor A. şi B., precum şi provenienţa, situaţia de fapt, prezentată diferit pe parcursul procesului, de către denunţător, nefiind confirmată de ceilalţi martori.

Astfel, martorul Y., audiat nemijlocit de instanţa de apel la termenul din 1 aprilie 2019 a relatat că singurele persoane care au împărţit suma de 1 milion euro sunt D. şi Z..

"Nu am auzit de la D. că vreo parte din suma indicată ca fiind transferată prin virament bancar către Z. a fost dată inculpatului B.. D. mi-a explicat că avea obligaţii financiare la organizaţia E. Judeţul Buzău şi, în consecinţă, ştiu că a cumpărat mai multe materiale electorale ... pentru campania electorală aferentă alegerilor locale din 1 iunie... D., de fiecare dată când îmi solicita bani, îmi spunea că va exercita o acţiune judecătorească pentru anularea retrocedării terenului în discuţie, ceea ce reprezenta un mic şantaj la care eram supus. Referitor la B., nu am discutat cu acesta niciodată nimic. Cu privire la persoana inculpatului A., despre care ştiam că este preşedintele Organizaţiei E. Buzău, erau făcute referiri de către D.. Încă odată arăt că eu nu cunosc detalii despre modul în care D. a distribuit sumele de bani primite de la mine.

(...) Singura persoană pe care o cunosc şi care a primit bani din suma de 1 milion euro este numitul Z . . . . . . . . . .Da, mi-a spus D. că are anumite obligaţii şi că o parte din suma de bani va fi folosită în campanie, fără să precizeze detalii.

(...) Îl cunoşteam pe B. şi nu aveam nevoie sub nicio formă de intervenţia lui D. la B.. Dacă aveam vreo nevoie la B. îl puteam suna în mod direct. Arăt că nu am avut niciodată vreo întâlnire comună eu cu martorul D. şi inculpatul B..

(...) Eu am aflat abia în anul 2013, la o întâlnire cu Z. şi D. cum anume şi-au împărţit banii, care mi-au spus că suma de 700.000 euro a fost reţinută de D., iar suma de 300.000 euro a fost oprită de către Z.."

Şi în faţa instanţei de fond şi în faza de urmărire penală acest martor a avut o poziţie constantă, de negare a remiterii sumei de 700.000 euro către martorul denunţător, despre alegata remitere a unor sume de bani către inculpaţii A. şi B. fiind încunoştinţat de denunţătorul D..

Martorul Z., audiat la termenul din data de 13 mai 2019 a relatat faptul că l-a cunoscut pe martorul Y., pe data de 7 noiembrie 2007, într-o cafenea, fiindu-i prezentat de martorul denunţător D., discuţiile purtate vizând loturile de teren deţinute de cei doi şi eventuale tranzacţii imobiliare. De asemenea, că discuţiile cu privire la posibilitatea de înstrăinare a terenurilor s-au purtat şi în cursul lunii decembrie a aceluiaşi an.

Acesta a relatat "am plătit preţul din promisiunea de vânzare cumpărare la data de 08 noiembrie, respectiv suma totală de 200.000 RON (echivalentul a 62.500 euro) preţ total pentru ambele parcele, una de 10.000 mp, alta de 14.085 mp (pentru una dintre ele suma fiind de 83.000 RON)", neprimind de la acesta nicio sumă pentru martorul D..

Ca atare, singura probă în dovedirea circuitului sumelor de bani între Y., Z., D. şi inculpaţii A. şi B. este declaraţia martorului denunţător D..

Faptul că, potrivit susţinerilor din motivele de apel, declaraţia martorului denunţător D. ar fi fost valorificata şi în Sentinţa penală nr. 674 din 05.12.2017 a instanţei supreme pronunţată în Dosarul nr. x/2015, este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care, pe de o parte, excedează limitelor judecăţii din prezenta cauză, iar, pe de altă parte, prin Sentinţa penală nr. 674 din 05.12.2017, a fost dispusă achitarea inculpaţilor D. şi Z. sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor.

Nu în ultimul rând, înscrisurile constând în duplicate al extraselor de cont ale martorului Z. demonstrează rulajul conturilor în RON şi în euro deschise pe numele martorului, din care rezultă că din suma primită în euro, în data de 23 ianuarie 2008, de 958.739 euro, în data de 31.01.2008, martorul a cumpărat RON, suma rezultată în urma schimbului valutar, de 3.541.051 RON, fiind transferată în contul de RON al acestuia, pentru ca, în final, la 25.04.2008 să efectueze o plată în cuantum de 850.000 euro, aspecte ce nu converg spre ipoteza săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi.

Totodată, totalul retragerilor în numerar efectuate de martorul Z., în perioada în care se reţine prin actul de sesizare că a fost săvârşită fapta, este mult inferior cuantumului sumei indicate de martorul denunţător D. ca fiind remisă de martorul Z..

În ceea ce priveşte derularea tranzacţiilor comerciale cu SC W. SRL prin intermediul SC G. SRL, în cuprinsul motivelor de apel s-a susţinut că circuitele financiare au avut ca scop final achiziţionarea de materiale electorale şi disimularea originii ilicite a sumelor de bani primite de la D., prin încheierea unor contracte comerciale, urmate de transferuri bancare succesive.

În lipsa oricăror elemente care să confirme faptul că inculpaţii ar fi primit de la martorul D. sumele de bani arătate prin actul de sesizare a instanţei, apare ca fiind lipsită de fundament şi susţinerea că aceştia ar fi introdus sumele într-un circuit economic aparent legal în scopul "spălării" acestora. De altfel, atât expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză, cât şi martorii audiaţi în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel au confirmat că sumele de bani care au format obiectul plăţilor realizate de SC G. SRL către SC W. SRL proveneau din încasările acestei societăţi de la alte firme în cadrul tranzacţiilor comerciale efectuate.

Însuşindu-şi în întregime argumentele expuse de prima instanţă privind tranzacţiile comerciale analizate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, reţine că, în condiţiile în care pentru fiecare relaţie comercială care a implicat SC G. SRL s-a demonstrat că nu a avut caracter fictiv şi s-a putut verifica provenienţa şi circuitul sumelor de bani plătite şi respectiv încasate, susţinerea din rechizitoriu privind existenţa unui circuit economic menit să asigure spălarea sumelor de bani aparent provenite din comiterea unei alte infracţiuni nu este fundamentată.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că martorii audiaţi nemijlocit în apel cu privire la aceste aspecte, respectiv G., F. şi I. au relatat că îşi menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond, reiterând faptul că sumele de bani achitate SC G. SRL au provenit din fonduri proprii, ale societăţilor, toate aceste plaţi fiind efectuate exclusiv prin transferuri bancare.

Astfel, F., în legătură cu decontarea de către SC H. a unei facturi emisă de I., a arătat că "la acel moment, nu ştiam despre ce este vorba, am discutat cu tatăl meu, care mi-a spus că este vorba despre o factură trimisă de către I. şi pe care ulterior a achitat-o tatăl meu. Ulterior, am aflat că nu a fost prestat serviciul care făcea obiectul facturii

(...) Plata solicitată avea probabil legătură cu campania electorală din anul 2008, fiind efectuată în luna octombrie - noiembrie 2008, (...)", aspectele fiind confirmate şi de martorul F., care, audiat la termenul din data de 4 martir 2019 a susţinut: "îl cunosc pe I. de mai mulţi ani. În momentul în care mi-a cerut sponsorizarea, cred că pentru E., acesta era director general la SC BB. SA. Mi-a solicitat dacă pot să îl ajut cu o sponsorizare. Am răspuns afirmativ şi mi-a spus că îmi va trimite un contract, pe care mi l-a şi trimis. Nu îmi aduc aminte prea bine, dar am plătit acel contract, după care am primit o factură în sumă de aproximativ 50.000 RON." A mai arătat şi că a luat legătura cu inculpata C., care era director economic la SC G. SRL pentru a stabilit data plăţii facturii, iar pe coinculpaţi nu îi cunoaşte.

Aceste aspectele sunt confirmate şi de martorul I., care audiat la termenul din data de 04 martie 2019 a precizat că îi cunoaşte pe A. şi B. pentru că au fost colegi de partid, iar pe inculpata C. o de la momentul când, fiind director general la nivel central la ANIF, aceasta a venit să îi aducă nişte contracte de sponsorizare.

Legat de contractele de sponsorizare, a arătat că nu el a făcut plata corelativă acelor contracte de sponsorizare, ci a rugat trei prieteni, respectiv pe F., de la SC H., HH. de la SC BB. şi TT., de la SC UU., aceştia având firme de construcţii.

Inclusiv inculpata C., în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de fond atestă faptul că tranzacţia comercială dintre SC G. SRL şi SC W. SRL a fost reală, aceasta confirmând susţinerile martorului F., în sensul că s-au întâlnit pentru a negocia cursul valutar la care urmau să se efectueze plăţile, a căror realitate este confirmată de înscrisurile depuse la dosar.

De altfel, şi expertul judiciar a arătat că provenienţa sumelor cu care au fost efectuate plăţile de către SC G. SRL către SC W. SRL o reprezintă încasările facturilor emise de SC G. SRL clienţilor săi.

Mai mult, atât declaraţiile martorilor menţionaţi anterior, cât şi înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, confirmă că toate aceste plăţi au fost efectuate exclusiv prin transferuri bancare, ceea ce denotă certitudinea efectuării lor.

Ca atare, circumstanţele obiective ale faptelor, analizate prin prisma probelor administrate, exclud, fără echivoc, reţinerea în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. a infracţiunii de spălare a banilor.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 384 din data de 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii A., B. şi C..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 217 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 384 din data de 25 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii A., B. şi C..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 217 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2019.

GGC - GV