Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2013, la data de 21.08.2013, reclamantul A., în calitate de administrator al societăţii B. SRL, a formulat, în contradictoriu cu pârâţii SC C. SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, acţiune în anulare împotriva mărcii "x", având nr. de depozit x, publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. x/2013, pentru clasa de produse (30) şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de anulare de la înregistrare a mărcii "x", astfel cum a fost dispus în favoarea societăţii C. SRL
Pârâta SC C. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâta a depus cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamantul A., Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi cu D-na D. solicitând anularea mărcii combinate "x", identificată prin nr. depozit x, marca înregistrată la Oficiul de stat pentru Invenţii şi Mărci pentru clasele de produse (30) (35) şi (39); anularea contractului de cesiune din data de 18.01.2013 încheiat între A., în calitate de cesionar, şi D., în calitate de cedent; radierea mărcii combinate "x simigerie", având nr. de depozit x din Registrul Naţional al Mărcilor, ca urmare a înregistrării mărcii reclamantului cu rea-credinţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2013, la data de 21.08.2013, reclamantul A., în calitate de administrator al societăţii B. SRL, a formulat, în contradictoriu cu pârâţii SC C. SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice acţiune în anulare împotriva mărcii "E." având nr. de depozit x, publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. x/2013, pentru clasa de produse (30) şi, pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea cererii de anulare de la înregistrare a mărcii "E.", astfel cum a fost dispus în favoarea societăţii C. SRL
Pârâta SC C. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A., prin care se cere anularea înregistrării mărcii "E.".
Pe calea cererii reconvenţionale a solicitat anularea mărcii combinate "x", identificată prin nr. depozit x, marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru clasele de produse (30) (35) şi (39); anularea contractului de cesiune din data de 18.01.2013 încheiat între A., în calitate de cesionar, şi D., în calitate de cedent; radierea mărcii combinate "x simigerie", având nr. de depozit x din Registrul Naţional al Mărcilor.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 13.08.2013 sub nr. x/2013, reclamanta SC B. SRL a chemat în judecată pârâtele SC C. SRL, F. şi G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâţilor la încetarea săvârşirii actelor de concurenţă neloială în detrimentul reclamantei; obligarea pârâţilor la încetarea desfăşurării activităţii de producţie şi comercializare a produselor de patiserie marca "x" prin practicarea unui preţ de ruinare, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere; închiderea punctului de lucru al SC C. SRL din Bucureşti şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată;
Pârâta SC C. SRL a depus întâmpinare faţă de cererea de chemare în judecată formulată de către SC B. SRL, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Cauzele au fost conexate.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin Sentinţa nr. 986 din 13.07.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor F. şi G. în acţiunea principală şi s-au respins, ca neîntemeiate, atât acţiunea principală formulată de reclamanţii B. SRL şi A. în contradictoriu cu pârâţii SC C., F. şi G., cât şi acţiunea principală din dosarul conex nr. x/2013 având ca obiect cererea de anulare a mărcii E., înregistrată de pârâta C. Totodată, s-a admis cererea reconvenţională din dosarul conex - nr. x/2013 şi s-a dispus: anularea înregistrării mărcii x, având nr. de depozit x pentru produsele şi serviciile din clasele 30, 35 şi 39 şi anularea actului de cesiune totală a mărcii x nr. x, cu nr. de depozit x făcută de D., către A.. S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea conexă din Dosarul nr. x/2013 având ca obiect anularea înregistrării mărcii x.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 577A din 16.05.2018, a respins cererile de aplicare a amenzii judiciare formulate de apelanţi şi intimaţi, ca neîntemeiate; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi SC B. SRL, prin lichidator judiciar H., şi A. împotriva Sentinţei nr. 986 din 13.07.2016 şi împotriva tuturor încheierilor de şedinţă pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC C. S.R.L, F., G. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, şi cu intervenienta accesorie SC I. SRL
Intervenienta accesorie SC I. SRL a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 577A din 16.05.2018, solicitând ca instanţa să se pronunţe şi asupra cererii de intervenţie accesorie depusă de această societate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 879A din 05.09.2018, a admis cererea de completare a dispozitivului, dispunând completarea dispozitivului Deciziei nr. 577A din 16.05.2018, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de I. SRL
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 577A din 16 mai 2018, a încheierii din 19.04.2018 şi a tuturor încheierilor pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013 au formulat recurs reclamantul A. iar pârâta D. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 577A din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A. Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A. la data de 15 iunie 2018 se arată în esenţă că recursul vizează încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J. şi Decizia nr. 577A din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Se arată că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, anume art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.
Reclamantul-recurent învederează că instanţa a respins cererea de recuzare cu toate că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ. domnul judecător J. şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia din prezenta cauză prin Decizia nr. 28A din 16 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, existând totodată îndoieli serioase cu privire la imparţialitatea sa, însăşi soluţia pronunţată de respingere a apelului confirmând faptul că susţinerile din cererea de recuzare erau întemeiate.
Se arată că, analizând obiectul dosarelor nr. x/2013 şi y/2013, se observă faptul că se pune în discuţie legitimitatea înregistrării şi folosirii aceloraşi mărci, litigiile purtându-se între aceleaşi părţi.
Recurentul menţionează că însuşi domnul judecător J. a considerat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 41 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., declarând la data de 14 martie 2018 că înţelege să se abţină de la judecarea apelului.
Se mai arată că, prin respingerea cererii de recuzare, au fost încălcate şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care circumstanţiază într-o manieră specifică principiul dreptului la un proces echitabil din perspectiva dreptului la un tribunal imparţial, făcând referire la dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 161/2003, precum şi la dispoziţiile art. 10 din C. deontologic al magistraţilor şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
O altă critică vizează faptul că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, reclamantul arătând că, deşi a invocat nenumărate argumente în cererea de recuzare, instanţa s-a limitat la a menţiona că "dl. judecător J. nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia din prezenta cauză, instanţa analizând dreptul, iar nu valabilitatea înregistrării mărcilor".
Reclamantul precizează şi că doamna judecător K. şi domnul judecător J. au formulat la data de 5 iunie 2018 cereri de abţinere de la soluţionarea Dosarului nr. x/2016, având în vedere soluţia pronunţată în prezentul dosar, prin încheierea din 5 iunie 2018 fiind admise respectivele cereri de abţinere.
B. Cererea de recurs formulată de reclamantul A. la data de 5 iulie 2018 vizează Decizia nr. 577A din 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J., precum şi toate încheierile pronunţate de instanţa de apel.
În prima parte a cererii sunt expuse criticile referitoare la încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J., critici menţionate şi în cererea de recurs depusă la data de 15 iunie 2018.
În a doua parte a cererii de recurs sunt înfăţişate criticile referitoare la Decizia nr. 577A din 16.05.2018.
Recurentul susţine că instanţa care a pronunţat Decizia nr. 577A din 16.05.2018 nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale, pentru că din completul de judecată a făcut parte şi domnul judecător J., care era incompatibil, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive străine de natura cauzei.
Recurentul arată că, în speţă, cu toate că a formulat şi dezvoltat critici cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate atât prin apelul depus, cât şi în cuprinsul concluziilor orale, acestea nu au fost avute în vedere de instanţa de apel.
Instanţa de apel a reţinut că apelul reclamanţilor este foarte sumar argumentat, recurentul arătând că apelul său motivat are un cuprins de 10 pagini. În al doilea rând, se susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere prevederile art. 476 C. proc. civ., referitoare la efectul devolutiv al apelului.
În continuare se arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Recurentul învederează că marca x a fost înregistrată cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente.
Se face trimitere la prevederile art. 8 din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a mărcii, precum şi la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 30 din acelaşi act normativ.
Recurentul mai arată că dreptul la marcă a fost dobândit iniţial de D., titulara cererii de înregistrare nr. x din 20.06.2012, iar ulterior dreptul asupra mărcii a fost transmis către acesta, ca urmare a încheierii, la data de 18.01.2013, a contractului de cesiune a mărcii, concluzionând în sensul că există o anterioritate a drepturilor sale asupra mărcii x.
Totodată, se susţine că marca x a fost înregistrată cu bună-credinţă, intimaţii C. SRL, F. şi G. fiind cei care, încă de la începutul relaţiilor dintre aceştia şi recurent, au manifestat rea-credinţă.
Imediat după înregistrarea mărcii x, pentru a produce confuzie cu produsele comercializate sub egida acestei mărci, se arată că C. SRL a solicitat în mod fraudulos înregistrarea mărcilor x, E. şi x, folosindu-se abuziv de denumirea L., pentru a crea confuzie în rândul consumatorilor.
Recurentul învederează că intimaţii au depus spre înregistrare, în mod abuziv şi fraudulos, şi alte mărci asupra cărora alte persoane fizice şi/sau juridice deţin drepturi conferite de Legea nr. 84/1998, aspect ce se arată că rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
O altă critică este în sensul că instanţa de apel nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză.
Faţă de faptul că instanţa de apel a reţinut că D. nu poate invoca buna credinţă la data înregistrării mărcii, având în vedere relaţiile pe care le avea la data înregistrării mărcii cu reclamantul, se arată că cererea de înregistrare a mărcii x a fost depusă la O.S.I.M. de către D. la data de 20 iunie 2012, iar societatea I. SRL, având ca asociaţi pe A. şi M. a fost înfiinţată la sfârşitul lunii septembrie 2012.
Se susţine că reiese din cele anterior expuse că la momentul înregistrării mărcii între A. şi D. nu exista nici un fel de înţelegere sau relaţie, iar instanţa de apel a reţinut în mod eronat că operaţiunea de înregistrare a mărcii dovedeşte un demers ocult.
Se mai arată că marca x nu era notorie la data depozitului reglementar (20.06.2012) iar marca x a fost admisă spre înregistrare cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998.
Astfel, faţă de împrejurarea că C. SRL nu deţine un atestat de produs tradiţional şi nu figurează în registrul de atestare cu un astfel de produs, se apreciază că rezultă că nu are dreptul de a afirma că acest produs de patiserie are această calitate.
Folosirea mărcii x ar induce în eroare consumatorii cu privire la calitatea produsului, motiv pentru care consideră recurentul că se impune anularea acestei mărci.
Un alt motiv de recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, făcând referire la soluţionarea apelului în lipsa unei părţi care nu a fost legal citată, anume D. care a avut calitatea de pârât în proces.
C. Prin cererea de recurs formulată de pârâta D. este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pârâta învederează că nu a fost legal citată de instanţa de apel la niciun termen de judecată şi nu a fost prezentă nici la termenul când a avut loc judecata.
Învederează că a devenit parte în prezentul dosar ca urmare a conexării dosarelor nr. x/2013 şi y/2013
Se arată că încălcarea regulilor de procedură referitoare la citare, anume art. 153 C. proc. civ., atrage sancţiunea nulităţii.
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii C. SRL, G. şi F. au formulat şi depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de reclamantul A., precum şi respingerea recursului declarat de pârâta D., în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. A fost invocată inadmisibilitatea recursului formulat de pârâta D., prin raportare la prevederile art. 459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., arătându-se că recursul nu poate fi exercitat omisso medio, în speţă pârâta neînţelegând să atace cu apel hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 577A din data de 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi de pârâta D. împotriva aceleiaşi decizii.
S-a reţinut că nu sunt întemeiate apărările intimaţilor C. SRL, G. şi F. privind inadmisibilitatea recursului declarat de pârâta D. pentru considerentele expuse prin raport, anume că motivele de recurs formulate de această parte vizează neregularităţi ale unor acte procedurale săvârşite în faza apelului, astfel că nu pot fi privite drept critici formulate omisso medio.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta D. sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Se va examina cu prioritate critica prezentă în ambele recursuri vizând încălcarea dispoziţiilor de procedură privitoare la citarea părţilor, cu referire la necitarea în apel a pârâtei D., care nu a fost prezentă nici la termenul când a avut loc judecata.
Potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ.:
"Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".
Dispoziţiile legale evocate sunt de natură a asigura respectarea unora dintre principiile fundamentale ale procedurii judiciare, anume contradictorialitatea, respectarea dreptului la apărare şi egalitatea părţilor, principii care sunt consacrate prin art. 8, 13 şi 14 din C. proc. civ.
În adevăr, doar în măsura în care părţile cunosc data şi locul judecăţii ele sunt puse într-o situaţie de egalitate; îşi pot pregăti apărarea pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu şi într-o şedinţă publică împrejurările de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.
La rândul său, art. 153 alin. (2) C. proc. civ. obligă instanţa să verifice dacă părţile au fost legal citate şi să dispună amânarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege. Această obligaţie este impusă sub sancţiunea nulităţii actelor de procedură întocmite în cauză.
Dispoziţiile procedurale privitoare la citarea părţilor au un caracter imperativ, încălcarea lor fiind sancţionată, potrivit prevederilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ., cu anularea actului de procedură întocmit în atare condiţii.
Dacă litigiul s-a soluţionat în lipsa unei părţi, necitată în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiva parte este îndreptăţită să solicite anularea/desfiinţarea hotărârii, vătămarea fiind prezumată, fiind vorba de o nulitate expresă.
Or, în speţă, cu încălcarea dispoziţiilor procedurale mai sus enunţate, instanţa de apel a procedat la soluţionarea cauzei în lipsa pârâtei D., ce nu a fost citată pentru nici unul din termenele fixate în apel.
Procedând în atare mod, cu neobservarea formelor legale, prin încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil, instanţa de apel a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecăţii în condiţii de procedură legal îndeplinită şi refacerea astfel a actului procedural jurisdicţional.
Dispoziţiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ. obligă instanţa ca, în cazul în care la termenul fixat pentru judecată partea nu se prezintă, deoarece, prin ipoteză, nu a fost citată cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, să amâne judecata cauzei.
Faţă de această dispoziţie, vătămarea părţii neregulat citate şi care a fost judecată în lipsă este presupusă (existând imposibilitatea de a se apăra în cauză) şi nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Nu poate fi primită apărarea intimaţilor, în sensul că nu s-ar fi produs recurentei pârâte vreo vătămare, prin necitarea în apel, raportat la faptul că această parte nu declarase calea de atac a apelului, dat fiind faptul că exercitarea dreptului la apărare este conferită de legiuitor fără vreo deosebire după poziţia procesuală în care partea stă în proces.
De asemenea, vătămarea invocată de pârâta-recurentă apare ca fiind justificată şi prin împrejurarea că aceasta putea formula, în condiţiile legii, excepţii de ordine publică sau chiar apel incident ori apel provocat, lipsa unui apel principal nefiind astfel un impediment absolut de a susţine în etapa apelului demersuri procedurale apte a-i permite valorificarea propriilor drepturi (drepturi grefate pe contractul de cesiune anulat prin hotărârea primei instanţe).
În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 577A din data de 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi de pârâta D. împotriva aceleiaşi decizii, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Faţă de viciul nulităţii actelor de procedură ce au fost efectuate la judecata în apel, viciu care afectează inclusiv decizia prin care a fost soluţionată calea de atac, devine de prisos a analiza celelalte critici formulate, acestea urmând a fi avute în vedere ca apărări cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 577A din data de 16 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi de pârâta D. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2020.
GGC - ED