Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Decizia nr. 656 din data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 203 din data de 08.05.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2019.
Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A.
Prin Decizia penală nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 656 din data de 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Nemulţumit fiind de soluţie, A. a formulat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 05 noiembrie 2019 sub nr. x/2019.
Prin Decizia penală nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu era prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.
II. Împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 6 martie 2020.
Prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 16 aprilie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (5) din cuprinsul Anexei 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 31 martie 2020, constatând existenţa unor motive obiective ce pun instanţa în imposibilitatea desfăşurării şedinţei de judecată la termenul din data de 27 aprilie 2020, s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflate pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2020 din şedinţa de judecată cu termen la data de 27 aprilie 2020.
Prin rezoluţia din camera de consiliu din data de 18 mai 2020, având în vedere încetarea, începând cu data de 15 mai 2020 a stării de urgenţă instituite pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS-Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora, începând cu data de 15 mai 2020 se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile, precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, potrivit cărora, în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor, s-a stabilit termen la data de 29 iunie 2020, termen la care instanţa a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctele de vedere exprimate de participanţii la proces fiind menţionate în practicaua prezentei decizii.
III. Examinând actele dosarului şi decizia recurată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, revenind părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârilor atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019 în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Nu în ultimul rând, se constată că A. a exercitat, în mod repetat, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiţii nereglementate de legea procesual penală.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Faţă de cele menţionate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2020.
GGC - NN