Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 1597 din 3 octombrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut acelaşi obiect, iar contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norma legală incidentă.
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia cu consecinţa anulării Deciziei nr. 130/2019 din 10 aprilie 2019 a Curţii de Apel Constanţa.
În susţinerea căii de atac formulate, a arătat că, având în vedere contrarietatea hotărârilor pronunţate în cauză şi necesitatea respectării principiului autorităţii de lucru judecat şi restabilirii situaţiei anterioare, este îndeplinită condiţia identităţii de obiect, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotărârilor ar fi dificilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea - prin Consiliul Judeţean Tulcea şi Regia Autonomă Aeroportul "Delta Dunării" Tulcea au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând admiterea acesteia, având în vedere că, prin argumentele pe care se sprijină, recursul vizează doar motive de eventuală netemeinicie a hotărârii atacate, limitându-se practic la o reiterare a situaţiei de fapt a cauzei şi la expunerea relaţiilor dintre părţi. Pe fond, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor concluzionând în sensul că recursul este admisibil.
Completul de filtru, prin încheierea din 25 mai 2020, a admis în principiu recursul formulat de A. şi a fixat termen de judecată la 13 iulie 2020, cu citarea părţilor.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat, prin argumentele expuse, se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
De altfel, prin încheierea din 25.05.2020, Înalta Curte, în complet de filtru, a constatat admisibilitatea în principiu a recursului şi din perspectiva încadrării criticilor în prevederile art. 488 din C. proc. civ., iar prin întâmpinări nu au fost relevate în susţinerea excepţiei nulităţii alte împrejurări, care să justifice o altă concluzie, motiv pentru care va fi respinsă excepţia nulităţii recursului.
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Pe cererea de recurs, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Conform dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Susţinerea recurentului potrivit căreia în cauză erau incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate ca temei al revizuirii, nu poate fi primită.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Deci, dispoziţiile legale citate reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii. Astfel, deciziile pronunţate în cadrul dosarelor nr. x/2009, nr. y/2011 şi nr. z/2015 vizează drepturi salariale din perioade de timp diferite şi temeiuri juridice distincte.
Privite comparativ, contrar susţinerilor recurentului, litigiile menţionate au părţi, obiect şi cauză diferite, prin aceasta din urmă înţelegându-se situaţia de fapt calificată juridic.
Or, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Împrejurarea că litigiile au privit, în esenţă, aceleaşi raporturi de serviciu nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat, şi deci incidenţa dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.
Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic condiţiile de admisibilitate a cererii şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat, motivele pentru care aceste cerinţe nu sunt întrunite în cauză.
Dezlegările date problemelor de drept în considerente, precum şi situaţiile de fapt stabilite beneficiază de autoritate de lucru judecat în anumite condiţii.
Considerentele unei hotărâri prin care instanţa interpretează texte de lege la modul general, efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părţilor în cauză, nu intră în puterea de lucru judecat.
Faţă de cele prezentate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent, decizia atacată fiind legală, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinări.
Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1597 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iulie 2020.
GGC - GV