Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a prezentului recurs, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 909A din 6 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În motivare s-a reţinut că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., iar în cauză nu au fost identificate nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de instanţă din oficiu.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în susţinerea căii de atac arătând că hotărârea atacată a înlăturat fără motivare apărarea sa şi astfel a încălcat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recursul cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost soluţionată o cerere de recurs.
Completul de filtru, prin încheierea din 25 mai 2020, a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
În temeiul art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să examineze, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în prezenta cauză.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie definitivă, pronunţată de către secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării, faţă de dispoziţiile art. 7 şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul dedus judecăţii este inadmisibil.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iulie 2020.
GGC - GV