Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 9 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva Încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie petentul A.
Prin Încheierea penală nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 584 din 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva Încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs.
Prin Decizia penală nr. 64 din data de 18 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii penale nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva Deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casaţie.
Prin Încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 18 martie 2019, pronunţată de Completul de Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, a formulat revizuire petentul A., calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Totodată, s-a apreciat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv s-a pronunţat o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a constatat că încheierea penală împotriva căreia petentul a formulat cerere de revizuire vizează o hotărâre prin care s-a respins o cerere de recurs în casaţie, nefiind o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
În acest context, s-a apreciat că admiterea unei căi de atac neprevăzute de lege ar echivala cu încălcarea principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Nemulţumit de hotărârea pronunţată, petentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019.
Prin Decizia penală nr. 27 din 24 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale antemenţionate.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu era prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.
Împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 19 iunie 2020, sub nr. x/2020. În cauză a fost stabilit aleatoriu termen la data de 07 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii definitive (prin care s-a respins ca inadmisibilă calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire) nesusceptibilă de a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac în condiţiile reglementate de legea procesual penală.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, a inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 24 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.
GGC - NN