Asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 13 august 2020 sub nr. x/2020, inculpatul A., prin apărător ales, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.
În argumentarea cererii, contestatorul A. a arătat, în esenţă, că prin Decizia penală nr. 35 din data de 25 februarie 2019 instanţa supremă a admis contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 118 din 2018 a Completului de 5 Judecători, a desfiinţat în totalitate decizia contestată şi a anulat formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 205 din 2017.
De asemenea, prin Decizia penală nr. 12 din 03 februarie 2020, instanţa supremă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, deoarece aspectul invocat, respectiv contul în care ar trebui restituită suma de 150.000 RON, reprezentând cauţiune nu poate face obiectul cenzurii instanţei.
Urmare deciziei penale antemenţionate, contestatorul a arătat că a transmis prin intermediul unui executor judecătoresc notificare către Tribunalul Bucureşti prin care a solicitat punerea în executare a Deciziei nr. 35 din data de 25 februarie 2019, pronunţată în contestaţie în anulare, iar prin adresa din 5 iunie 2020 instanţa de executare i-a răspuns că obligaţiile de plată a despăgubirilor civile, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii nu pot fi stabilite decât odată cu soluţionarea fondului cauzei.
În considerarea argumentelor anterior menţionate, susţinând că suma de 150.000 RON nu poate rămâne în posesia statului, cu atât mai mult cu cât nu este lămurit pe deplin nici ce reprezintă această sumă, contestatorul a solicitat ca aceasta să fie transferată în contul deschis la B., pe numele său.
De asemenea, a solicitat să se constate că ingerinţa Cabinetului Preşedintelui Tribunalului Bucureşti în procedura de executare reprezintă un impediment la executare, sens în care a apreciat că s-ar impune ca instanţa să dispună în mod expres Tribunalului Bucureşti să ia măsurile legale pentru punerea în executare Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În susţinerea cererii, contestatorul a depus copii ale răspunsurilor menţionate în cuprinsul contestaţiei.
În temeiul art. 147 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie republicat în M. Of. nr. 122/17.02.2020 cu referire la art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererea a fost repartizată spre soluţionare completului care a pronunţat decizia contestată, Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, fixându-se termen de judecată la data de 14 septembrie 2020.
II. La termenul din data de 14 septembrie 2020 cauza s-a amânat pentru imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului ales al contestatorului, fiind acordat un nou termen la data de 26 octombrie 2020, termen la care instanţa, din oficiu, a pus în discuţie pe cale de excepţie admisibilitatea contestaţiei la executare, susţinerile apărătorului ales al contestatorului cât şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul inculpat A., constată următoarele:
III. Prin Sentinţa penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON şi echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume.
A menţinut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanţa nr. 961/P/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei - până la concurenţa sumei de 435.823 RON.
Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească.
În baza art. 217 alin. (7) din C. proc. pen., a dispus plata din cauţiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin Ordonanţa nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanţa de luare a măsurii controlului judiciar pe cauţiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la C. - Agenţia Braşov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON.
Conform art. 217 alin. (6) din C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauţiunii suma de 132.000 RON către inculpat.
IV. Prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
A desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:
A înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro.
A menţinut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanţa nr. 961/P/2015 din data de 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, numai până la concurenţa sumei de 303.118 RON.
A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi sentinţe.
V. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 4 decembrie 2018.
Prin Încheierea nr. 212 din 19 decembrie 2019 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018 a Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători. Totodată, a admis cererea de suspendare a executării Sentinţei penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018 pronunţată de Completul de 5 Judecători.
VI. Prin Decizia penală nr. 35 din 25 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a admis contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.
A desfiinţat în totalitate decizia penală contestată şi a anulat toate formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunţată de Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menţionată.
Totodată a fost fixat termen la 15 aprilie 2019, Sala Secţiilor Unite, pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A. şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că a fost reclamată încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, în condiţiile în care doar patru dintre cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnaţi prin tragere la sorţi, motivul invocat încadrându-se cazului de contestaţie privind compunerea completului de judecată ce este sancţionată cu nulitatea absolută.
VII. Împotriva Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie la executare contestatorul inculpat, motivele cererii fiind expuse detaliat în preambulul prezentelor considerente.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca şi împiedicarea la executare - caz de contestaţie prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări, inadmisibilitatea, reprezentând sancţiunea procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Nu în ultimul rând, instanţa supremă, prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009, pronunţată în recurs în interesul legii a statuat că "limitarea exercitării şi promovării în continuare a unei cereri de revizuire (...) trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este şi autoritatea de lucru judecat nu îngăduie incompatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.(...)
De aceea în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire priveşte persoane, temeiuri juridice, motive şi apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu conţinut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a celei deja soluţionate, intrând în coliziune cu dispoziţiile legale privind autoritatea de lucru judecat.(...)
Pentru aceeaşi raţiune, faţă de specificul procedurii ce trebuie parcursă în vederea soluţionării contestaţiei la executare, o atare cale de atac devine, de asemenea, inadmisibilă, operând efectele autorităţii de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în raport cu cererea de contestaţie la executare rezolvată anterior, cu caracter definitiv.
În acest context, analizând contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă prin prisma consideraţiilor teoretice anterior expuse, confirmate de doctrină şi jurisprudenţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că cererea formulată este inadmisibilă.
Astfel, se constată că a mai fost promovată anterior o contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019, pentru motive similare, context în care devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, prin Decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2020, Completul de 5 Judecători din cadrul instanţei supreme respingând-o, ca nefondată.
În motivarea contestaţiei la executare, Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti a invocat imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate, ca urmare a nelămuririi ce poartă asupra situaţiei juridice a sumei de 150.000 RON, reprezentând cauţiunea instituită prin Ordonanţa nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanţa de luare a măsurii controlului judiciar pe cauţiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A.
Instanţa supremă reţine că prin contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze, contestatorul A. solicită clarificarea situaţiei juridice a aceleaşi sumei de 150.000 RON, cu referire la un act cu caracter administrativ, respectiv adresa Cabinetului Preşedintelui Tribunalului Bucureşti, invocând ca şi temei de drept dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
Or, contestaţia la executare formulată anterior a fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă.
Astfel, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., existând identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Totodată este aplicabilă şi Decizia nr. 36 din 14. 12. 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată în recurs în interesul legii mai sus menţionată.
De asemenea, contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond şi pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputând fi pusă în discuţie o adresă înaintată de Cabinetul Preşedintelui Tribunalului Bucureşti, deoarece nu constituie vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile legale invocate, întrucât este un act cu caracter administrativ.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestator, în sumă de 80 RON va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestator, în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2020.
GGC - NN