Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 583 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă sesizarea judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a constatat că infracţiunile pentru a căror săvârşire a fost condamnat intimatul A., prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârşire a fost condamnat acelaşi intimat prin Sentinţa penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 865 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A/07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor respectiv: pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 1969 şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele anterior menţionate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii.

În temeiul art. 36 din C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate intimatului perioada reţinerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012 (Dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), reţinerea şi arestarea preventivă de la 10.10.2012 la 11.01.2013 şi perioada executată de la 15.04.2019 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 296/2016 emis în data de 15.04.2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza Sentinţei penale nr. 106/F/09.06.2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii ca urmare a contopirii pedepselor.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut următoarele:

La data de 30.01.2020, judecătorului delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a sesizat instanţa, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, privind pe condamnatul A..

În motivarea sesizării s-a invocat faptul că infracţiunile pentru a căror săvârşire a fost condamnat intimatul A. prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârşire a fost condamnat acelaşi intimat prin Sentinţa penală nr. 106/F din 09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel că s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 97 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată la aceeaşi dată sub nr. x/2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa a constatat că prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în privinţa intimatului condamnat A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. 1969.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen. 1969, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. 1969.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 din C. pen. 1969, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. 1969.

În baza art. 71 din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe durata executării pedepsei privative de libertate, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. 1969, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 10.10.2012 la 11.01.2013.

În aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 861, 862 din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată A. împreună cu numiţii B., C., D., E. aflaţi în subordinea membrilor de bază ai grupării, respectiv numiţii F., G., H., I., J. şi K., executând cu ştiinţă dispoziţiile acestora şi cunoscând scopul urmărit, precum şi a numiţilor L., M., N. şi O., care reprezentau palierul de protecţie din partea autorităţilor cu atribuţii de control ale statului, a sprijinit grupul infracţional organizat constituit în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, iar în perioada 2010 - martie 2011, împreună cu numiţii G., H., I., K., D., P., B., Q., N., M., O. şi L. i-au ajutat pe numiţii F. şi J. ca, prin intermediul SC R. SRL Jegălia, să achiziţioneze motorină Euro 5 în regim suspensiv, pe care ulterior să o revândă pe piaţa internă cu titlu de carburant auto, să înfiinţeze societăţi fantomă în spatele cărora să deruleze circuitul evazionist, să nu evidenţieze în actele contabile operaţiuni comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea motorinei, dar şi să evidenţieze în actele contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni legale şi operaţiuni fictive pentru a acoperi activitatea evazionistă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând un prejudiciu de 37.225.298 RON (aproximativ 8.300.000 euro).

Prin Sentinţa penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au hotărât în privinţa intimatului condamnat A. următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma sprijinirii), prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969 şi art. 7 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 39/2003, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 raportat la art. 65 alin. (2) din acelaşi act normativ, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, s-au interzis interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 de ore din data de 10 iulie 2012.

În baza sentinţei menţionate anterior a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 296/15.04.2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În fapt, s-a reţinut că împreună cu numiţii S., T. şi U., care reprezentau palierul de protecţie, precum şi cu V., W., care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit, că persoana condamnată A. a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii X., Y., G., F., Z., H., AA., BB. şi CC., iar în perioada mai 2011 - iulie 2012, împreună cu numiţii Y. (asociat în cadrul SC DD. SRL), F., Z., W., H., AA., BB., CC., V., S., T. şi U. i-a ajutat, în modalităţile descrise în partea expozitivă a hotărârii, pe numiţii X. şi G., ca în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice inculpate SC DD. SRL şi folosindu-se de societăţile comerciale inculpate SC EE. SRL, SC FF. SRL, SC GG. SRL, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SRL, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL, SC PP. SRL, SC QQ. SRL, SC RR. SRL, SC SS. SRL, SC TT. SRL şi SC UU. SRL, să achiziţioneze motorină euro 5 în regim suspensiv de la plata accizelor, pe care ulterior să o vândă către comercianţii de carburanţi auto (ascunderea sursei taxabile), să interpună în circuitul infracţional societăţi fantomă în spatele cărora s-a derulat mecanismul evazionist (ascunderea sursei impozabile), să nu evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi nici veniturile realizate din vânzarea de motorină euro 5, în acelaşi timp cu evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive aferente fabricării produselor finite combustibil lichid greu, combustibil lichid uşor şi combustibil lichid de tip Navo 1 şi 2, pentru a acoperi activitatea evazionistă, toate acestea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând astfel în patrimoniul bugetului de stat un prejudiciu de 242.642.205,44 RON (aproximativ 56 milioane euro).

Analizând data faptelor a căror săvârşire a fost reţinută în sarcina intimatului (2010 - martie 2011 şi respectiv mai 2011 - iulie 2012), raportat la data rămânerii definitive a soluţiilor pronunţate în cele două cauze (07.10.2016 şi 15.04.2019), instanţa a reţinut că infracţiunile pentru a căror săvârşire a fost condamnat intimatul A. prin Sentinţa penală nr. 169/29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A/07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt concurente cu cele pentru a căror săvârşire a fost condamnat acelaşi intimat prin Sentinţa penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În consecinţă, s-a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 865 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, potrivit cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 97 din C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Analizând sistematic cele două dispoziţii legale, instanţa a reţinut că amândouă fac trimitere la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni constatate şi a apreciat că dispoziţiile legale mai favorabile sunt cele prevăzute de legea penală veche raportat la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, care permite aplicarea sistemului absorbţiei, aplicarea sporului fiind facultativă, iar cuantumul acestuia determinabil şi nu strict determinat.

Drept urmare, Curtea de Apel Bucureşti a dispus contopirea pedepselor din cele două hotărâri, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare, apreciind că acest cuantum este suficient pentru atingerea funcţiilor pedepsei, raportat la multitudinea infracţiunilor comise de către intimatul condamnat. Instanţa a constatat că sporul aplicat este inferior celui obligatoriu de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 21 mai 2020.

Prin motivele de contestaţie depuse la dosar, contestatorul condamnat A. a invocat, pe de o parte, motivare lapidară în ceea ce priveşte necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, iar pe de altă parte, cuantumul acestuia.

S-a arătat că, în cauza soluţionată de Tribunalul Călăraşi prin Sentinţa nr. 169 din data de 29.10.2015, definitivă prin Decizia nr. 1460/A/07.10.2016 Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, contestatorul a arătat că i s-a imputat un prejudiciu în cuantum de 20000 RON din prejudiciul total de 37 milioane RON. Contestatorul a precizat că a avut o conduită sinceră şi a beneficiat de procedura recunoaşterii vinovăţiei (art. 375 - art. 374 din C. proc. pen.).

Referitor la Dosarul nr. x/2014, contestatorul a arătat că prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie i s-a imputat o participaţie penală redusă, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă (fără spor) de 5 ani închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de câte 5 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală şi constituire de grup infracţional. Tocmai din aceste considerente, instanţa a considerat că nu se impune să aplice vreun spor de pedeapsă, constatând ca liderul presupusului grup infracţional a fost numitul X., iniţiatorul circuitului evazionist şi principalul beneficiar al sumelor uriaşe de bani, aplicându-i acestuia un spor de pedeapsă.

Raportat la criteriile obiective stabilite de legiuitor în art. 34-36 din vechiul C. pen., s-a apreciat că un spor în cuantum minim, respectiv de 6 luni închisoare, era suficient pentru atingerea scopului pedepsei, având în vedere natura infracţiunilor care fac obiectul celor două decizii penale, circumstanţele concrete în care au fost săvârşite faptele, participaţia penală redusă care i s-a imputat atât prin rechizitorii, cât şi prin deciziile penale, cât şi posibilitatea reală de a se reintegra în societate după executarea unei pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Contestatorul a precizat că, la data încarcerării, avea un loc stabil de muncă şi o familie, care îi este alături în momentele dificile pe care le trăieşte în această perioadă. A arătat şi faptul că din executarea perioadei de detenţie, din aprilie 2019 şi până în prezent, a conştientizat rigorile justiţiei şi faptul că nu există vreun beneficiu ilicit care să merite riscul unei încarcerări.

În raport de perioada scursă între data săvârşirii infracţiunilor din cele două dosare penale (anii 2011 - 2012), vârsta contestatorului la data săvârşirii respectivelor infracţiuni (27 de ani), cât şi comportamentul până la data încarcerării efective în luna aprilie 2019, contestatorul a solicitat să se constate că prezintă suficiente garanţii că se poate reintegra în societate, prin aplicarea unui spor minim de pedeapsă, în cuantum de 6 luni închisoare, şi nu un spor de 2 ani închisoare, care nu contribuie în mod obiectiv la îndreptarea sa, ci îl menţine în mediul toxic al penitenciarului.

Analizând hotărârea contestată, în raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a sesizării formulate, la data de 30.01.2020, de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, privind pe condamnatul A..

Prima instanţă, în urma analizei dispoziţiilor care reglementează anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cuprinse atât în C. pen. din 1969 (art. 865 raportat la art. 85), cât şi în actualul C. pen. (art. 97), a reţinut că ambele reglementări fac trimitere la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni constatate şi a apreciat că dispoziţiile legale mai favorabile sunt cele prevăzute de legea penală veche raportat la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, care permite aplicarea sistemului absorbţiei, aplicarea sporului fiind facultativă, iar cuantumul acestuia determinabil şi nu strict determinat.

Drept urmare, Curtea de Apel Bucureşti, în urma anulării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi (definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din data de 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), a descontopit atât pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea menţionată anterior, cât şi pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 106/F/09.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, (definitivă prin Decizia penală nr. 134/A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), pedepse care au fost repuse în individualitatea lor şi a dispus contopirea acestora, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare. Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că acest cuantum este suficient pentru atingerea funcţiilor pedepsei, raportat la multitudinea infracţiunilor comise de către intimatul condamnat, constatând că sporul aplicat este inferior celui obligatoriu de o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv 3 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Prin contestaţia formulată, în esenţă, condamnatul A. a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa de fond nu a motivat, pe de o parte, necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, iar pe de altă parte de ce cuantumul sporului a fost stabilit la 2 ani închisoare. Referitor la temeinicia hotărârii, s-au formulat critici cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat de instanţa de fond (2 ani închisoare), pe lângă pedeapsa rezultantă.

Referitor la prima critica, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Se observă că instanţa a analizat sesizarea care a fost supusă spre judecată instanţei, formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., pentru a se aprecia asupra revocării/anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 96 sau 97 din C. pen., la cererea Serviciului de Probaţiune Bucureşti (privind pe condamnatul A.), iar în considerentele hotărârii se regăsesc argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea aplicării sporului de pedeapsă.

Dispoziţiile care reglementează materia considerentelor unei hotărâri judecătoreşti presupun evocarea clară a raţionamentului pe baza sumei argumentelor şi nu o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare. Totodată, aceleaşi dispoziţii legale nu se opun unei prezentări esenţializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluţia instanţei.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

În ceea ce priveşte critica formulată de contestatorul condamnat cu privire la cuantumul sporului aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Instanţa reţine că, în cauză, există două hotărâri prin care s-a dispus condamnarea contestatorului A..

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 169 din 29.10.2015 a Tribunalului Călăraşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în privinţa intimatului condamnat A. s-au dispus următoarele:

Se constată, aşadar, că niciuna dintre cele două instanţe nu a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă pentru ansamblul activităţii infracţionale din cele două cauze soluţionate definitiv. De asemenea, în cauza soluţionată definitiv prin Decizia penală nr. 1460/A din 07.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, circumstanţele cauzei şi datele care caracterizează persoana inculpatului au determinat concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar în condiţiile neexecutării acesteia, dispunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

În aceste circumstanţe, şi, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (incidente nu numai la stabilirea ci şi la aplicarea pedepselor, respectiv la determinarea pedepsei globale în cazul formelor de pluralitate infracţională), în raport de numărul şi cuantumul pedepselor care nu se execută dar şi circumstanţele personale favorabile reţinute în cele două hotărâri de condamnare (buna conduită înainte de săvârşirea infracţiunilor, este bine integrat din punct de vedere socio-profesional, provine dintr-un mediu social organizat, s-a înfăţişat la fiecare chemare a organelor judiciare), stăruinţa pentru înlăturarea rezultatului infracţiunilor - în acest sens a fost depusă adresa nr. x din data de 29.04.2020 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice - Serviciul Colectare Executare silită persoane fizice, Înalta Curte apreciază că, deşi în mod corect prima instanţa a reţinut că se impune aplicarea unui spor, cuantumul acestuia este mult prea ridicat un spor de 6 luni închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, pedeapsa globală de 5 ani şi 6 luni închisoare fiind suficientă pentru reeducarea condamnatului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să admită contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, să desfiinţeze, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Va reduce la 6 luni închisoare sporul de 2 ani închisoare, aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 80/F din data de 21 aprilie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Reduce la 6 luni închisoare sporul de 2 ani închisoare, aplicat în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - GV

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj