Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" pentru membrii de sindicat A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, a solicitat următoarele:
- să se recalculeze, începând de la data de 01.02.2017, drepturile salariale ale reclamanţilor cu respectarea principiului potrivit căruia salariul de funcţie, fără sporuri şi alte adaosuri incluse în salariul de funcţie, nu poate fi mai mic decât salariul brut minim pe ţară garanta şi să achite reclamanţilor, diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite începând cu 1 februarie 2017 şi sumele ce vor rezulta din recalcularea drepturilor salariale, sume la care să se adauge dobânda legală şi care să fie actualizate totodată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective;
- să se recalculeze drepturile salariale ale reclamantilor, prin aplicarea cu efect de la 1 iulie 2017, a art. 19 din anexa VI la Legea nr. 153 din 2017 potrivit căruia, pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 7,5%, şi să achite, reclamanţilor diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi sumele ce vor rezulta din recalcularea drepturilor salariale, sume la care să se adauge dobânda legală şi care să fie actualizate totodată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective;
- să fie obligată pârâta să recalculeze drepturile salariale ale reclamantilor, pentru ultimii trei ani până la data introducerii cererii modificatoare a acţiunii, prin raportare la o valoare sectorială de referinţă: majorată de la 1 decembrie 2015 cu 10% în baza Legii nr. 293/2015; majorată cu 10% de la 1 octombrie 2017, în baza art. II alin. (5) din Legea nr. 152 din 2017; majorată cu 25% de la 1 ianuarie 2018, în baza art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153 din 2017 şi să achite totodată, reclamantilor, diferentele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare, actualizate în raport cu rata inflaţiei, la care să se adauge şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 4692/24.06.2019, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale şi a nelegalei compuneri a instanţei şi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019, la data de 03.09.2019.
La termenul de judecată din data de 11.11.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa nr. 776 din 11.12.2019, Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă teritorială între Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" pentru membrii de sindicat A. şi B., în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 20.05.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" pentru membrii de sindicat A. şi B., în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 11.01.2019.
Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamanţilor fiind pe raza Municipiului Bucureşti.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.
Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.