Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea în contencios înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 28.03.2017, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 4387/22.02.2017 emisă de pârât, respectiv art. 2 al deciziei, şi pe cale de consecinţă să fie obligat pârâtul la plata sumei de 6.959 RON cu dobânda legală aferentă de la data respingerii cererii de plată; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4257 din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ (contestaţie) formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta A., invocând critici care vizează cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a motivat că FGA are dreptul să verifice documentele şi să cenzureze sumele solicitate de creditorii de asigurare, însă aceste aspecte nu au fost contestate de către reclamantă, dar instanţa trebuia să aibă în vedere că aceste verificări şi calcule ale despăgubirii trebuie făcute respectând prevederile legii şi ale contractului de asigurare, chestiuni pe care nu le-a verificat sub nicio formă.
A arătat recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod corect că sistemul B. este un sistem certificat şi acceptat de toţi asigurătorii şi unităţile de reparaţii service, prin urmare nu este nelegală verificarea documentelor prin prisma acestui sistem, însă în cauză există două devize de calcul, pentru acelaşi autoturism, întocmite în acelaşi sistem B. dar cu rezultate diferite. În această situaţie numai unul dintre ele poate fi valorificat, poate să producă efecte, respectiv cel pe care instanţa să îl arate ca fiind corect întocmit, care îndeplineşte condiţiile de legalitate iar în acest sens judecătorul trebuie să arate, atât motivele pentru care este înlăturat celălalt deviz, cât şi elementele care i-au format această convingere.
Instanţa de fond nu a motivat sub nicio formă de ce a valorificat devizul întocmit de FGA şi astfel a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, dar nici de ce nu este corect devizul depus de reclamantă în dovedirea întinderii pagubei.
De asemenea, a susţinut recurenta că instanţa de fond nu a motivat de ce nu a ţinut seama de criticile reclamantei cu privire la neregularităţile modului de calcul şi a devizului întocmit de FGA, sau de ce nu le-a analizat, ce aspecte i-au format convingerea că susţinerile FGA reprezintă adevărul în cauză, cum de altfel nu a motivat nici de ce a considerat ca legală şi temeinică decizia contestată.
A mai susţinut recurenta că din analiza motivării sentinţei atacate singura concluzie care se desprinde este că FGA, ca sistem de garantare a despăgubirilor de asigurări, este îndreptăţit şi are în atribuţii să efectueze verificări ale documentelor şi calcule ale despăgubirilor, pe care le poate cenzura, iar pentru ca a folosit în această procedură sistemul B., contestaţia reclamantei este neîntemeiată.
A mai arătat recurenta că motivele reţinute de instanţă sunt străine de natura cauzei.
În finalul hotărârii, instanţa de fond face o remarcă ce nu are legătură cu obiectul cauzei de faţă, atunci când arată, în penultimul paragraf, că potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015, contestatoarea se poate înscrie la masa credală a asigurătorului pentru sumele ce depăşesc plafonul de garantare prevăzute de lege, respectiv suma de 450.000 RON, iar suma totală de despăgubiri este în cuantum de 16,317.09 RON, iar diferenţa solicitată este de 6.959,49 RON.
Recurenta a mai susţinut că sentinţa recurată conţine şi motive contradictorii astfel: "În plus Curtea subliniază că pârâtul FGA nu este ţinut în analiza dosarelor de daună de preţurile practicate de anumite unităţi reparatoare/chiar reprezentanţe ale unor mărci auto, precum C., D., etc.) această situaţie fiind aplicabilă asigurătorilor care sunt autorizaţi şi sunt liberi să dispună de resursele proprii potrivit propriilor politici profesionale", iar pe de altă parte instanţa de fond a reţinut că "la analizarea cererilor de plată, FGA se raportează la preţurile unităţilor service de reprezentanţă pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanţe între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare şi pentru a asigura respectarea principiului echităţii în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de plată formulate de aceştia (...)".
A susţinut recurenta că aceste motive sunt contradictorii, întrucât instanţa a reţinut, în prima parte, că FGA nu este obligat să ţină cont de preţurile practicate de reprezentanţele auto, iar în acelaşi paragraf a reţinut că FGA trebuie să se raporteze la preţurile reprezentanţelor pentru respectarea principiului echităţii în ce priveşte soluţionarea cererilor, motive care în mod evident sunt contradictorii şi nu pot conduce către o concluzie.
Astfel, devizul comunicat de reclamantă este întocmit de SC E. SRL Craiova, reprezentanţa C., în acelaşi sistem B. pe care şi FGA îl foloseşte, iar diferenţa de sume în cauza prezentă rezultă din faptul că FGA a folosit opţiunea sistemului de clacul cu preţuri ale pieselor non originale (piese alternative), fapt ce a redus cu 40% (4.126.51 RON) totalul valorilor pieselor din deviz, operaţiune ce nu este permisă de lege şi de clauzele contractuale. De asemenea, FGA a micşorat în deviz tariful de manoperă la 0450 lei/ut (45 RON/oră) şi nu a aplicat TVA în deviz nici la piese şi nici la manoperă.
În fine, a susţinut recurenta că din hotărârea atacată lipseşte o analiză asupra temeiniciei şi legalităţii actului emis în temeiul acestor prerogative ale pârâtei, respectiv a deciziei emise de FGA .
Instanţa trebuia să arate motivele efective pentru care a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei, prin raportare la cererea sa, la dispoziţiile legale aplicabile şi probele administrate şi nu doar prin raportare la dreptul FGA de a efectua acest control.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând recursul declarat în raport cu hotărârea instanţei de fond şi cu probele administrate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, îl va admite, va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, apreciind întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, în fapt, la data de 16/17.10.2015 a avut loc riscul asigurat - eveniment rutier - produs din culpa unui autor necunoscut cu privire la auto marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea reclamantei A., asigurat la data evenimentului rutier cu poliţa CASCO nr. x emisă de F. SA la data de 20.11.2014. După avizarea daunei, la Fondul de Garantare a Asiguraţilor a fost constituit dosarul de daună nr. CA/DJ/309.
Deschiderea procedurii de faliment împotriva F. s-a realizat prin încheierea din data de 03.12.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, devenind definitiva la data de 28.04.2016.
Reclamanta A. a formulat şi adresat pârâtului FGA, la data de 02.04.2016, cererea de plata înregistrată sub nr. x/02.04.2016 pentru acordarea despăgubirilor datorate de asigurătorul falimentar F., despăgubiri pretinse la suma totală de 16.317,09 RON.
Prin Decizia nr. 4387/22.02.2017, pârâtul FGA a admis în parte cererea reclamantei, respectiv pentru suma de 9.357,63 RON (faţă de suma de 16.317,09 RON solicitată cu titlu de reparaţii auto avariat), respingând plata diferenţei de bani solicitată cu următoarea motivare:
"(...) nu se justifică acordarea sumei de 6.959,49 RON, având în vedere faptul că petenta a solicitat plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor - regie proprie; (...) din analiza procesului-verbal de constatare şi a preţurilor pentru piese comunicate de furnizorii autorizaţi, s-a întocmit devizul estimativ de reparaţii, în sistemul de specialitate B., rezultând o valoare totală a despăgubirilor în cuantum de 9,357,63 RON reprezentând: total manoperă 706,50 lei, total vopsitorie 2.616,48 RON, total piese 6.034,65 RON; ...FGA utilizează la analizarea daunelor sistemul B. care este o bază de date acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de reparaţie Service şi care furnizează o bază uniformă de date pentru toate părţile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto (...)".
Reclamanta a contestat în acţiunea de faţă soluţia pârâtului FGA de respingere a diferenţei de despăgubire pretinsă la plată. Hotărârea recurată este nelegală.
Este de precizat că modul în care instanţa de fond interpretează probele administrate şi stabileşte pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu constituie motiv de recurs în actuala reglementare a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., însă, potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa de fond, în motivare, nu a făcut niciun fel de referire la probele depuse de reclamanta, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susţinerile acesteia, în baza probelor administrate.
Instanţa de fond a constatat legalitatea Deciziei nr. 4387/22.02.2017, emisă de pârât, prin care acesta a admis în parte cererea reclamantei, pentru suma de 9.357,63 RON, şi nu a admis suma de 16.317,09 RON, solicitată cu titlu de reparaţii auto avariat, pentru motivele expuse anterior. A reţinut, pe de o parte, că pârâtul FGA nu este ţinut în analiza dosarelor de dauna de preţurile practicate de anumite unităţi reparatoare, aceasta situaţie fiind aplicabilă asigurătorilor care sunt autorizaţi şi sunt liberi să dispună de resursele proprii potrivit propriilor politici profesionale, iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, faptul că la analizarea cererilor de plată, FGA se raportează la preţurile unităţilor service de reprezentanţă pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanţe între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare şi pentru a asigura respectarea principiului echităţii în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de plată formulate de aceştia.
Reclamanta a invocat faptul că din înscrisul de calculaţie al daunei, întocmit tot în baza sistemului B., de către FGA, rezultă o diferenţă de 6.959 RON, ca urmare a faptului că în contextul acestui calcul au fost avute în vedere piese non originale (piese alternative), situaţie care trebuia lămurită de prima instanţă.
Devizul de calcul al reparaţiei nr. 13/02.12.2015, întocmit de SC E. SRL Craiova - reprezentanţa C., depus în susţinerea acţiunii de către reclamantă la instanţa de fond, se raportează tot la sistemul B., omologat şi acceptat de către toţi asigurătorii pentru calculul daunelor autor provenite din accidente, însă instanţa de fond nu a arătat de ce a înlăturat acel înscris, nu a analizat şi nu a lămurit dacă se referă la piese originale, aşa cum pretinde reclamanta.
Potrivit susţinerilor părţilor, ambele înscrisuri depuse atât devizul reparaţiei nr. 13/02.12.2015, întocmit de SC E. SRL Craiova, cât şi înscrisul de calculaţie al daunei întocmit de FGA, sunt emise în baza aceluiaşi sistem de preţuri B., însă instanţa de fond nu a motivat de ce a înlăturat devizul depus de reclamantă şi a reţinut cu precădere că înscrisul de calculaţie întocmit de FGA, este realizat "pentru a se evita crearea unui mecanism de despăgubire variabil şi diferit de la o situaţie la alta, în funcţie de unităţile service care procedează la reparaţia autovehiculelor avariate şi de preţurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare şi daune asemănătoare, pârâtul FGA a recurs la modalitatea de calcul, prin intermediul sistemului de preţuri B., acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de reparaţie service".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală. Omisiunea instanţei de fond de a cerceta şi analiza în mod efectiv motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, în baza probelor administrate, nu permite analiza celorlalte motive de recurs şi echivalează cu nejudecarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei şi va casa sentinţei atacate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 4257 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.
GGC - GV