Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Local Galaţi a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 privind aprobarea preţurilor reglementate pentru energia termică livrata în anul 2013 din Centrala CET Galaţi aparţinând S.C. A. S.A., precum şi anularea Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 privind aprobarea preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din Centrala CET Galaţi aparţinând S.C. A. S.A.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1877 din 22 mai 2017, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Local Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Consiliul Local Galaţi a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că judecătorul fondului a arătat faptul că aprobarea nivelului acestor preţuri pentru anul în curs, la data emiterii deciziei, nu poate conduce la nelegalitatea deciziei în contextul în care aceasta nu a putut fi emisă în mod obiectiv până la data de 01.12. ale anului 2012 întârzierea fiind determinată de adoptarea tardivă a Ordinului 45/2012, la data de 18.12.2012 şi ulterior modificării metodologiei de aprobare nivelului acestor preţuri pe baza unor criterii raportate la costurile reale ale producerii acestei energii termice.
În opinia recurentului instanţa nu neagă existenţa obligativităţii emiterii acestei decizii până la 1 decembrie, pentru anul următor şi nici caracterul imperativ al acestui termen, după cum nu neagă nici nerespectarea lui.
Cu toate acestea, justifică emiterea ei cu nerespectarea termenului invocând turpitudinea autorităţii pârâte.
Concret, un termen imperativ nu a putut fi respectat, din cauze "obiective", datorită faptului că un Ordin al pârâtei a fost emis prea târziu pentru ca acel termen să mai poată fi respectat.
Această împiedicare este una pur subiectivă, creată chiar de entitatea ţinută să respecte un anumit termen.
În funcţie de natura interesului ocrotit de legiuitor prin norma încălcată la încheierea, emiterea actului juridic, doctrina şi jurisprudenţa au distins între nulitatea relativă şi nulitatea absolută.
Aşadar, se impune a determina dacă prin dispoziţiile art. 50 din Ordinul
Preşedintelui ANRE nr. 3/2010 s-a urmărit ocrotirea unui interes general sau a unui interes particular, individual.
În aceste condiţii, devine cât se poate de evident că norma în discuţie nu poate să protejeze decât un interes general, câtă vreme efectele deciziei ce trebuie emise până la o anumită dată se regăsesc atât la nivelul autorităţilor responsabile cu asigurarea serviciului public cât şi la nivelul beneficiarilor acestui serviciu, preţul reprezentând una dintre cele mai importante componente ale accesibilităţii serviciului.
Pe cale de consecinţă, nulitatea ce intervine este una absolută, nefiind necesară dovada vreunei vătămări.
Chiar dacă am merge pe ideea imposibil de acreditat potrivit cu care norma ocroteşte un interes privat, iar nulitatea ar fi una relativă, tot erau întrunite condiţiile pentru ca instanţa să fi dispus anularea.
Recurentul mai arată că nulitatea a fost invocată înăuntrul termenului de prescripţie, de către persoana interesată, fiind justificată o vătămare a cărei reparare nu poate fi obţinută decât prin desfiinţarea actului lovit de nulitate.
Sub acest aspect nu pot fi reţinute considerentele instanţei de fond în sensul în care lezarea putea fi lesne evitată printr-o rectificare bugetară.
Deşi principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans nu a cunoscut o reglementare expresă, argumentul instanţei de fond construit pe imposibilitatea obiectivă a emiterii în termen a Deciziei, motivat de adoptarea tardivă a altui act al acesteia, aduce după sine şi o încălcare a principiului amintit, devenind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul mai arată că au fost nesocotite atât dispoziţiile art. 50 din Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 3/2010 cât şi cele care reglementează regimul juridic aplicabil nulităţii absolute - art. 1325 raportat la art. 1246 şi art. 1247 C. civ.
De altfel, instanţa de fond nici nu a argumentat de ce norma ar ocroti interese individuale, astfel încât nulitatea ce intervine în caz de nerespectare să fie una relativă.
Nu toate nulităţile absolute sunt exprese după cum nici toate nulităţile relative nu sunt virtuale.
Admiţând de dragul argumentaţiei că suntem în prezenţa unei nulităţi relative virtuale, este evident că vătămarea există.
Argumentul pârâtei, preluat parţial în hotărâre, este acela că decizia ne profită, obţinând un "termen de graţie" de o lună în ceea ce priveşte plata preţurilor mărite.
Odată cu depăşirea termenului de 1 decembrie 2012, pentru anul 2013, preţurile nu puteau fi mărite în mod legal. Aşadar, câtă vreme la data emiterii actului contestat se putea interveni doar asupra preţurilor aferente anului 2014, în locul "termenului de graţie" de 1 lună, recurentul menţionează că s-a confruntat cu un "termen sancţionator" de 11 luni.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 263/29.01.2013 (aplicabilă începând cu data de 01.02.2013) privind aprobarea preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din centrala CET Galaţi aparţinând S.C. A. S.A.
În susţinerea nelegalităţii emiterii acestei decizii recurentul a invocat un singur motiv, respectiv nerespectarea prevederilor art. 50 din Metodologia de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energie electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestor dispoziţii:
"Preţurile reglementate ale energiei termice pentru fiecare producător de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţa se aprobă prin decizii ale preşedintelui ANRE până la data de 1 decembrie, pentru anul următor".
Contrar susţinerilor recurentului prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică, produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările şi completările următoare, aceasta nu a fost vătămată.
În cauza de faţă cel care invocă nerespectarea termenului este Consiliul local Galaţi şi nicidecum S.C. A. S.A., producătorul destinatar al deciziei contestate, care prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie a obţinut recunoaşterea costurilor justificate începând cu 1 februarie 2013.
Înalta Curte constată că, în cauză, în mod corect s-a reţinut că decalarea termenului nu îi produce nicio vătămare recurentei, dimpotrivă îi profită acesteia, care ar fi trebuit să plătească tarife mărite începând cu 1 decembrie 2012 şi nu cu 1 februarie 2013.
Astfel fiind, prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie recurenta nu a fost vătămată deoarece preţurile aprobate prin Decizia nr. 263/2013 s-au aplicat începând cu data de 01.02.2013 şi nu cu data de 01.12.2012.
Legalitatea, oportunitatea şi temeinicia emiterii Deciziei preşedintelui ANRE nr. 263/29.01.2013, rezidă din aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, ale art. 72 alin. (1), art. 79 alin. (7) şi art. 96 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 22 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă precum, ale Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică, produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului preşedintelui ANRE nr. 45/2012 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare.
În atribuţiile ANRE stabilite prin O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012 sunt incluse şi prerogative vizând primirea şi analizarea documentaţiilor tehnice transmise de operatorii economici care vând energie electrică şi termică pe bază de contracte reglementate precum şi stabilirea preţurilor pentru energia termică livrată sub formă de apă fierbinte prin sistemele de alimentare centralizată cu energie termică a localităţilor, defalcate pentru consumatori casnici şi noncasnici.
Înalta Curte are în vedere faptul că analiza privind stabilirea preţurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 a fost efectuată pe baza datelor transmise de operatorul economic în vederea aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale.
Recurentul nu contestă şi nici nu demonstrează în niciun fel că preţurile stabilite prin Decizia preşedintelui ANRE nr. 263/29.01.2013 sunt nelegale, astfel că este evident că nu se poate reţine nelegalitatea actului contestat.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Local Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 1877 din 22 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.