Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş, solicitând instanţei:
-anularea în parte a Ordinului MJ nr. 3518/C/28.09.2016, în ceea ce priveşte drepturile lor salariale;
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale pentru fiecare reclamant, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON;
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;
- obligarea tuturor pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale recalculate şi drepturile salariale încasate pentru perioada 09.04.2015-data plăţii efective a noii indemnizaţii recalculate, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale, precum şi la actualizarea diferenţelor cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2077 din 31 mai 2017, a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, a dobânzii şi a inflaţiei aferente, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei, Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Tribunalul Mureş, a anulat, în parte, Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016, în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamanţilor, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale fiecărui reclamant, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită noi ordine prin care să recalculeze drepturile salariale ale fiecărui reclamant, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, a obligat pârâta Curtea de Apel Târgu Mureş la plata către reclamanta A., după emiterea ordinelor de mai sus, a diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit alineatului de mai sus şi drepturile salariale încasate de reclamanta pentru perioada 09.04.2015-31.12.2016, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor de mai sus, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale, precum şi la actualizarea diferenţelor cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale, a obligat pârâtul Tribunalul Mureş la plata către reclamantul B., după emiterea ordinelor de mai sus, a diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit alineatului de mai sus şi drepturile salariale încasate de reclamant pentru perioada 09.04.2015-31.12.2016, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor de mai sus, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale, precum şi la actualizarea diferenţelor cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data restituirii integrale şi a respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, a dobânzii şi a inflaţiei aferente introdus împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că la data de 29.12.2016 şi 19.04.2017, a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, precum şi în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
În conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Potrivit art. 2 din cuprinsul OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, s-a prevăzut că: "Indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
La emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, s-au avut în vedere şi indemnizaţiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călăraşi, cărora le-au fost stabilite prin OMJ nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 şi nr. 1563/2015, indemnizaţii într-un alt cuantum decât al celorlalţi colegi, prin aplicarea creşterilor salariale de 5%, 2% şi 11%, însă ca efect al unor hotărâri judecătoreşti obţinute înaintea instanţei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, prin care ministrul justiţiei fusese obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a majorărilor mai sus arătate.
Ca urmare a emiterii acestui ordin, în intervalul 01.08.2016-01.10.2016, indemnizaţiile de încadrare brute ale intimaţilor-reclamanţi au fost recalculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.
Ulterior, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."
Se mai arată că în data de 24.05.2017, a fost emis noul ordin de salarizare al reclamanţilor, în speţă, OMJ nr. 1474/C/17.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi, respectiv, a OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora. Astfel, în prezent, reclamanţii au primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, aşa încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o altă valoare de referinţă sectorială, chiar dacă aceştia deţineau hotărâri judecătoreşti prin care li s-au acordat majorările salariale de 18% anterior, însă anterior datei 01.10.2016, cu atât mai mult cu cât decizia Curţii Constituţionale nu are efecte retroactive.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."
Neretroactivitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale a fost subliniată chiar de către aceasta, spre exemplu în decizia nr. 838/2009 publicată în M. Of. nr. 461 din 03.07.2009, unde se precizează expres:
"Efectul ex nune al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept".
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au calitatea de judecători în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş şi Tribunalului Mureş.
Prin Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016 li s-au recalculat drepturile salariale cuvenite la data de 01.08.2016, în baza O.U.G. nr. 43/2016, fără a se lua însă în calcul hotărârile judecătoreşti prin care unor magistraţi li s-au recunoscut anumite majorări salariale.
În ceea ce priveşte ultima categorie de hotărâri, drepturile salariale calculate pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON au fost puse în plată la nivelul sistemului de justiţie doar în data de 01.10.2010, prin Ordinul nr. 283/25.10.2016 al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, intrat în vigoare la data de 09.04.2015, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
Prin decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul specializat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, textul legal de mai sus a fost interpretat, pe de o parte, în sensul că el se aplică şi magistraţilor, (instanţa supremă reţinând ca "sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1), lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare), iar pe de altă parte, că nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice", adică salariul "ce se acordă pentru luna decembrie 2014".
Nu s-a stabilit însă dacă nivelul maxim de salarizare, adică cel mai mare salariu acordat pentru luna decembrie 2014, va cuprinde sau nu şi eventualele drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea pe anul 2016, dispunându-se, prin art. 1, alin. (1) şi (2), menţinerea salariilor "la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015".
Prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 (privind salarizarea pe anul 2016), în sensul că a fost introdus art. 31, alin. (1) potrivit căruia:
"Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".
Se observă că textul art. 31, alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 este cvasi identic cu textul art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în ambele situaţii urmărindu-se egalizarea salariilor la "nivelul maxim".
Nici de această dată însă, nu s-a prevăzut dacă nivelul maxim de salarizare, adică cel mai mare salariu acordat pentru luna decembrie 2015, va cuprinde sau nu şi eventualele drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2016, publicată în Monitorul Oficial în data de 31.08.2016, s-a dispus completarea O.U.G. nr. 57/2015 prin introducerea art. 31, alin. (12) prin care s-a prevăzut că indemnizaţiile de încadrare maxime aflate în plată nu vor include şi drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (cum sunt creşterile salariale de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 sau de O.G. nr. 3/2006), ci numai drepturile prevăzute de lege.
Ulterior însă, art. 31, alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016) a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 794/2016 pronunţată de Curtea Constituţională, context în care instanţa constituţională a lămurit pe deplin şi sintagma "nivel maxim" de salarizare, stabilindu-se că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."
Cu alte cuvinte, în contextul analizării O.U.G. nr. 43/2016, Curtea Constituţională lămureşte pe deplin atât sensul Legii nr. 71/2015 (mai precis a art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014), cat şi sensul O.U.G. nr. 20/2016 (mai precis a art. 31, alin. (1) din O.U.G. n.57/2015).
Egalizarea trebuie făcută la nivelul drepturilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, indiferent dacă ele erau sau nu în plată la data de 09.04.2015, căci a lăsa recunoaşterea efectelor hotărârilor judecătoreşti definitive la latitudinea exclusivă a debitorului-autoritate publică, care poate emite sau nu un act administrativ de recunoaştere, care le poate pune sau nu în plată, ar echivala cu încălcarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală (paragraful 28 al deciziei, care deşi se referă la actele normative emise de Guvern este aplicabil, mutatis mutandis, şi chiar cu mai multa putere, şi în cazul actelor administrative individuale emise de autorităţile publice).
Înalta Curte apreciază că reclamanţii erau îndreptăţiţi la recalcularea drepturilor lor salariale, în sensul stabilirii lor la un nivel maxim care să includă şi majorările salariale de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, precum şi majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 3/2006 şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, încă din data de 09.04.2015.
Dată fiind incidenţa O.U.G. nr. 35/2015 (aprobată prin Legea nr. 293/2015), această valoare de referinţă sectorială urma să fie majorată cu 10% cu începere din data de 01.12.2015.
În mod corect s-a apreciat că Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016 prin care salariile reclamanţilor au fost stabilite pe baza unei valori de referinţă sectoriale mai mici de 405 RON este nelegal.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2077 din 31 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.