Şedinţa publică din data de 21 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la anularea Deciziei Comisiei Fondului de Garantare a Asiguraţilor de respingere parţială a Cererii de despăgubire în dosar nr. x, la emiterea unei Decizii de plată a despăgubirii integrale în cuantum de 167.200 RON, la plata diferenţei de despăgubire în cuantum de 33.091 RON, la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, conform O.G. nr. 13/2011, precum şi la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocat, conform art. 453 C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2573 din 26 iunie 2017, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii - normele aplicate greşit fiind reprezentate de prevederile Noului C. civ. art. 2199 - 2208, precum şi ale Condiţiilor contractuale ale poliţei CASCO, dispoziţiile art. 5.6 lif.b.2 şi dispoziţiile art. 4.1.
Instanţa de fond invocă eronat prevederile art. 5.21.1 din condiţiile de asigurare, care prevăd că despăgubirea nu poate depăşi valoarea vehiculului stabilită la data producerii accidentului, însă omite că despăgubirea solicitată, 37.027 euro, este cu doar 157 euro peste valoarea stabilită de intimatul-pârât de 36.870 euro, însuşindu-şi necondiţionat susţinerile acestuia.
În opinia recurentei, potrivit art. 2199 -2208, precum şi potrivit condiţiilor contractuale ale poliţei CASCO, societatea de asigurare este obligată la achitarea indemnizaţiei de despăgubire reprezentând 80% din suma asigurată, conform art. 5.6 lit. b).2, respectiv 46.284 euro x 80% =37.027 euro x 4.3941 RON/euro (curs BNR din 27.08.2014) = 162.700 RON.
Deoarece societatea de asigurare, B. S.A., a refuzat nejustificat plata despăgubirii, reclamanta a formulat acţiune în pretenţii în contradictoriu cu aceasta la Judecătoria Câmpina (dosar nr. x/2015).
În acest dosar au fost administrate probe, inclusiv expertiza tehnica auto, iar această valoare a despăgubirii a fost confirmată prin Raportul de expertiză tehnică judiciară auto nr. 242/20.11.2015.
Aşadar, despăgubirea se stabileşte la nivelul sumei asigurate indicat chiar de societatea de asigurare nu de asigurat, valoare la care se achită şi primele de asigurare.
În caz de daună şi de obligaţie de plată, pârâtul nu mai recunoaşte valoarea reală - suma asigurată, ci invocă o valoare de piaţă, stabilită arbitrar şi aleatoriu şi mai ales neverificabil şi neobiectiv.
Fondul de Garantare a Asiguraţilor a procedat la diminuarea nejustificată cu 33.091 RON a despăgubirii datorate, acordând o despăgubire neconformă cu clauzele contractului de asigurare facultativă CASCO, încheiat cu societatea de asigurare falimentară, despăgubire confirmată inclusiv de Raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul civil nr. x/2015 al Judecătoriei Câmpina, încălcând chiar dispoziţiile exprese ale art. 22 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 a ASF.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 09.05.2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. contractul de asigurare facultativă CASCO PREMIUM pe o perioadă de 1 an, nr. x, având ca obiect autovehiculul C., cu număr de înmatriculare x pentru suma asigurată de 46.284 euro, prin care aceasta se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare plătite, să suporte contravaloarea reparaţiilor necesare în caz de producere a unui risc asigurat constând în avariere totală sau parţială, vandalism, furt, total sau parţial.
La data de 27.08.2014, pe DN 17, km 117+300m, autovehiculul asigurat a fost avariat grav în urma unui accident rutier în care a fost implicat, din culpă, un angajat al societăţii, riscul fiind asigurat, conform clauzelor contractului.
Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/17.03.2016, recurenta a solicitat să fie cu suma de 162.700,00 RON, reprezentând contravaloarea daunei totale a autotractorului.
Recurenta consideră că sunt aplicabile prevederile art. 5.6 lit. b).2 din contractul de asigurare, având dreptul la achitarea indemnizaţiei de despăgubire reprezentând 80% din suma asigurată.
Urmare a avizării evenimentului rutier, asigurătorul B. S.A. a deschis dosarul de daună nr. x
În cadrul instrumentării dosarului de daună s-a constatat că recurenta nu a efectuat reparaţia vehiculului avariat, iar pentru suma solicitată cu titlu de despăgubire a fost depus un deviz estimativ de reparaţii întocmit de unitatea service D. S.R.L.. Având în vedere că devizul estimativ depus, a depăşit 80% din suma asigurată, s-a stabilit prezenţa cazului de daună totală din punct de vedere economic.
Potrivit prevederilor art. 5.6. lit. b) şi b).2.) din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor - EUROCASCO (PJ): "Dacă valoarea estimată a reparaţiilor depăşeşte 80% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz despăgubirea nu va depăşi: (…) b) valoarea autovehiculului la momentul producerii riscului asigurat, din care se scade valoarea la acelaşi moment a epavei autovehiculului (părţile componente care se mai pot întrebuinţa sau valorifica), dacă Asiguratul renunţă la repararea autovehiculului; valoarea epavei se stabileşte astfel: (…) b.2) prin evaluare de către Asigurător până la un nivel maxim de 20% din valoarea autovehiculului, în cazul în care părţile contractuale nu agreează valorificarea epavei prin selecţie de oferte sau dacă în termen de 30 de zile de la demararea selecţiei de oferte nu se obţine o ofertă de cumpărare; (…).".
La momentul producerii evenimentului rutier suma asigurată este superioară valorii vehiculului.
Conform art. 5.21 din condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor Eurocasco,: "În cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliţei este superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăşi valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; (...)."
Astfel, s-a constatat că despăgubirea maximă ce poate fi acordată este în cuantum de 129.609 RON, sumă aprobată şi plătită recurentei.
Pentru a se stabili valoarea autovehiculului la data evenimentului s-a avut în vedere valoarea medie de piaţă (valoarea reală) stabilită de asiguratorul B. S.A., folosind sistemul de evaluare DAT, valoarea stabilita fiind de 29.734 euro la care s-a aplicat valoarea TVA, rezultând o valoare medie de piaţă de 36.870,16 euro (29.734 X 1,24 =36.870,16).
Valoarea autovehiculului, în funcţie de care se stabileşte dacă este sau nu daună totală, precum şi valoarea despăgubirii care se cuvine asiguratului în caz de daună totală nu este şi nu poate fi valoarea de nou a autovehiculului/valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului de asigurare, ci valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, valoare care se stabileşte ca valoare medie de piaţă faţă de ofertele existente pe piaţă pentru marca respectivă, raportat la anul fabricaţiei şi numărul de kilometri înregistraţi, respectiv indicatorii de uzură folosiţi în mod curent în procesul de cerere şi ofertă a pieţei autovehiculelor.
Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părţi, iar acest lucru a fost confirmat şi de instanţa de fond, care a reţinut că:
"pârâtul a dat curs clauzelor contractuale, respectând condiţiile speciale de asigurare astfel cum au fost inserate în contractul de asigurare... astfel că este irelevantă valoarea despăgubirii stabilită printr-un raport de expertiză tehnică auto întrucât expertul nu are competenţa de a interpreta clauzele contractuale, aceasta atribuţie revenind strict instanţei de judecată."
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile C. civ. presupus încălcate, aşa cum susţine recurenta, reţinând că dispoziţiile art. 2208 C. civ. (reglementare din cadrul articolelor referitoare la contractul de asigurare) impun ca indemnizaţia de asigurare să fie plătită " în condiţiile prevăzute în contract", dispoziţie respectată în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de plată formulată de recurentă.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2573 din 26 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.