Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1289 din 13 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată de petentul A., prin apărător ales.

În baza art. 50 raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 38 alin. (1) lit. g) din acelaşi cod, a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. (domiciliat în Bucureşti, str. x, sector 6) împotriva ordonanţei date de procuror la 19 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin Ordonanţa nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului şef secţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a reţinut că, la data de 28 martie 2018, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2018, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei date de procuror la 19 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin Ordonanţa nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului şef secţie.

În cuprinsul plângerii, în esenţă, petentul şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţiile la care s-a oprit procurorul, prin ordonanţa atacată, faţă de intimaţii B. şi C.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.

La primul termen de judecată, din data de 18 aprilie 2018, s-a ataşat Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, precum şi lucrarea nr. 55/II-2/2018.

La al doilea termen de judecată, din data de 30 mai 2018, apărătorul ales al petentului a invocat excepţia de necompetenţă materială, după calitatea persoanei, a Tribunalului Bucureşti de a soluţiona prezenta cauză, în raport cu faptul că, printr-o încheiere de şedinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale petentului şi ale intimaţilor, "care a fost infirmată de către procuror, ulterior, cerându-se o nouă încheiere pentru interceptare la Curtea de Apel Bucureşti, iar toate actele au fost efectuate de către Curtea de Apel Bucureşti".

La al treilea termen de judecată, din data de 13 iunie 2018, a fost pusă în discuţie excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată de petent, prin apărător ales.

Examinând actele şi lucrările cauzei, prin prisma excepţiei invocate de petent, prin apărător ales, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori.

Prin ordonanţa dată de procuror la 19 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-au dispus următoarele:

1. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu (cu privire la testarea psihologică şi susţinerea examenului pentru ocuparea funcţiei de conducere), prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 şi de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală;

2. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (cu privire la împuternicirea şi numirea în funcţie a comisarului şef de poliţie C.), prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală;

3. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. şi ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există;

4. Disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 C. pen. şi instigare la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. (cu privire la emiterea avizelor psihologice fără ca subiecţii să fi fost evaluaţi) şi declinarea cauzei la organele de urmărire penală competente, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti;

5. Comunicarea prezentei ordonanţe către A.;

6. Cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina acestuia, potrivit art. 275 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.

Prin Ordonanţa nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului şef secţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei din 19 ianuarie 2018, emisă în Dosarul nr. x/2016 al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi comunicarea soluţiei către petent.

În speţă, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală a reţinut că excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată de petentul A., prin apărător ales, este întemeiată, întrucât din înscrisurile ataşate la dosar reiese că procurorul care a instrumentat Dosarul nr. x/2014 (înregistrat la D.N.A. ca urmare a denunţului formulat de petent cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie - iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie pentru ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul D.G.A.) a constatat că numitul D. (vizat deja de o măsură de supraveghere tehnică) avea calitatea de chestor de poliţie la data de 22.07.2014, astfel că încuviinţarea măsurilor de supraveghere tehnică s-a făcut ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, a fost admisă excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată de petentul A., prin apărător ales şi a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de acesta în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Urmare declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 20 august 2018, sub nr. x/2018.

Prin Încheierea din data de 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 50 raportat la art. 47 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 529/P/2016 din 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în vederea soluţionării acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-au dispus următoarele:

5. Comunicarea prezentei ordonanţe către A.;

6. Cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina acestuia, potrivit art. 275 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut în esenţă următoarele:

1. La data de 16 iulie 2014, la Direcţia Naţională Anticorupţie a fost înregistrat denunţul formulat de A. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie - iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie pentru ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul D.G.A.

Dosarul a fost înregistrat în cadrul D.N.A, secţia de combatere a infracţiunilor corupţie sub nr. x/2014.

În concret, A. a sesizat faptul că numiţii B. şi C. au promovat examenele pentru ocuparea funcţiilor de conducere scoase la concurs, fiind declaraţi "apt psihologic" de funcţionari din cadrul Centrului de Psihologie al M.A.I, fără ca aceştia să fi susţinut examenul psihologic.

Prin Ordonanţa nr. 291/P/2014 din data de 16 iulie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000, instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. şi ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 C. pen. şi instigare la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen.

2. La data de 27 august 2014, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la ocuparea funcţiei de director general adjunct al D.G.A de către comisar şef C., în condiţiile în care postul a fost înfiinţat la trei luni după împuternicirea în această funcţie a comisarului şef. Astfel, în perioada 5 mai 2014 - 4 august 2014, comisarul şef C. a fost împuternicit să exercite atribuţiile unei funcţii inexistente în statutul de organizare al D.G.A, fiind remunerat în consecinţă, iar perioada în care a fost împuternicit a constitut vechime în muncă în funcţia de conducere.

În privinţa infracţiunilor de la pct. 1, privind testarea psihologică, procurorul a arătat că, în intervalul iunie - iulie 2014, Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul M.A.I a organizat două concursuri pentru ocuparea a două funcţii de conducere, respectiv la data de 19 iunie 2014 a fost publicat anunţul pentru organizarea, în data de 11 iulie 2014, a concursului pentru ocuparea funcţiei de director al Direcţiei Anticorupţie pentru municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov din cadrul D.G.A, iar la data de 1 iulie 2014, a fost publicat anunţul pentru organizarea, în data de 22 iulie 2014, a concursului pentru ocuparea funcţiei de director general adjunct al D.G.A.

Pentru funcţia de director al Direcţiei Anticorupţie pentru municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov (DAMBJI) s-au înscris la concurs B. şi petentul A., iar pentru funcţia de director general adjunct singurul candidat a fost C.

La data înscrierii la concurs, B. ocupa funcţia de adjunct al DAMBJI şi era împuternicit pe funcţia de director, A. ocupa funcţia de ofiţer specialist în cadrul aceleiaşi unităţi, iar C. era împuternicit pe funcţia de director adjunct al D.G.A.

În vederea susţinerii concursului, D.G.A a transmis către Centrul de Psihosociologie adresa nr. x/02.07.2014, prin care s-a solicitat programarea celor trei candidaţi la testarea psihologică.

Examenul psihologic a fost programat pentru data de 3 iulie 2014, la sediul Centrului de Psihosociologie, în urma căruia toţi cei trei candidaţi au fost declaraţi "apt psihologic".

Având în vedere denunţul formulat de A., potrivit căruia B. şi C. nu au susţinut de fapt examenul, dat fiind că nu au fost prezenţi în sala în care a avut loc testarea, deşi se aflau pe foaia candidaţilor din sala respectivă, în cauză au fost efectuate cercetări privind prezenţa, psihologii examinatori şi evaluatori, proceduri, testele ţinute, etc.

S-a reţinut că, în data de 3 iulie 2014, toţi cei trei candidaţi s-au prezentat la sediul Centrului de Psihosociologie, aşa cum rezultă din registrul de acces şi tabelul nominal al Centrului privind planificarea subiecţilor la examinarea psihologică din data de 3 iulie 2014. Toţi cei trei ofiţeri au fost programaţi să susţină testarea în Sala calculator 1/nr. 503, în prezenţa psihologului examinator E.

S-a arătat că, potrivit Procedurilor de evaluare psihologică, valabile de la data de 28 mai 2012, în vigoare la data faptei, activitatea de evaluare se desfăşoară în două etape: prima constă în aplicarea testelor psihologice cuprinse în "materiile minime obligatorii" (în fapt completarea chestionarelor specifice) şi care se desfăşoară colectiv şi a doua constă în desfăşurarea interviurilor psihologice individuale.

În funcţie de etapa examinării, procedurile disting între psihologii examinatori ca fiind cei desemnaţi să desfăşoare activităţile specifice de evaluare psihologică colectivă şi psihologii evaluatori definiţi ca fiind cei care evaluează psihologic, susţin interviul şi emit avizul.

S-a reţinut, de asemenea, faptul că testele psihologice sunt de două tipuri, respectiv asistate de calculator şi tip creion hârtie.

Revenind la evaluarea psihologică a celor trei candidaţi, s-a constatat că, deşi toţi cei trei ofiţeri au fost programaţi să susţină examenul prin metoda asistat de calculator, în prezenţa examinatorului E., doar A. s-a prezentat în sala de examinare colectivă, ceilalţi doi au susţinut examenul tip creion hârtie cu psihologul F.

Astfel, potrivit declaraţiilor numiţilor C. şi B., a rezultat că, în dimineaţa zilei de 3 iulie 2014, aceştia s-au întâlnit în fata sediului centrului de testare cu numitul G. - directorul Centrului de Psihosociologie al M.A.I, au mers în biroul acestuia, iar la solicitarea lui C., directorul centrului a acceptat ca aceştia să susţină examenul în format creion hârtie şi a desemnat-o pe psihologul F. pentru această activitate. Deşi nu există un document de desemnare sau de modificare a planificării iniţiale, s-a constatat că aceasta a avut atât calitatea de psiholog examinator, cât şi psiholog evaluator.

Din cercetări a mai rezultat că numiţii C. şi B. au părăsit Centrul de Psihosociologie al M.A.I la ora 11:40, în condiţiile în care toţi ceilalţi candidaţi, inclusiv A., au ieşit din centru după ora 13:30. Referitor la timpul normal de lucru pentru susţinerea examenului psihologic, martorul G. a declarat că "în medie, evaluarea unui subiect pentru promovarea în funcţie durează între trei şi patru ore".

Ca urmare, s-au solicitat plicurile conţinând documentele aferente evaluării primilor 5 subiecţi planificaţi a fi examinaţi în Sala calculator 1 - 503, în prezenţa psihologului examinator E., respectiv: C., B., A., H. şi I.

Cu ocazia desigilării plicurilor, s-a constat că cele aferente evaluării numiţilor C. şi B. nu conţin aceleaşi tipuri de evaluări ca ale celor testaţi prin metoda "asistat de calculator" şi că grilele (formularele) de teste sunt completate parţial.

În concret, în competenţa Centrului de Psihosociologie al M.A.I sunt prevăzute 10 tipuri de teste necesare evaluării psihologice, din care numiţii C. şi B. au răspuns doar la 4 tipuri de teste, respectiv: formularul anamnestic FA2, BV9 (1-7), 16PF -A, chestionarul DAS (ISQ-S3).

Mai mult, plicurile şi chestionarele celor doi candidaţi sunt datate 4 iulie 2014 (în condiţiile în care examinarea a avut loc la data de 3 iulie 2014), iar C. nu a datat şi nu a semnat formularul anamnestic FA2. De asemenea, cele două plicuri conţin menţiunea olografă inscripţionată cu creion şi nu conţin parafa psihologului evaluator.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Procedura privind evaluarea psihologică în vederea promovării în funcţii de conducere, "avizul psihologic poate fi emis numai în situaţia îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:

- completarea corectă de către subiectul evaluat a datelor proprii de identificare;

- parcurgerea tuturor probelor psihologice aplicate în cadrul examinării psihologice colective şi, după caz, a interviului.

Psihologul va analiza şi interpreta rezultatele obţinute la probele administrate, le va corobora cu informaţiile obţinute în urma interviului şi va stabili avizul."

Documentele (formularele/testele) conţinute în plicurile numiţilor C. şi B. i-au fost prezentate martorului G. - directorul Centrului de Psihosociologie, cu ocazia audierii, iar acesta a declarat:

"analizând conţinutul plicurilor celor două persoane sus-menţionate, constat că acestora nu le-au fost aplicate toate testele din bateria minimă obligatorie (...). Având în vedere dispoziţiile din procedura Centrului (…) consider că se putea emite aviz psihologic pentru C. şi B. doar în situaţia în care se aplica bateria minimă de teste şi se parcurgea proba interviului."

De asemenea, cu Adresa nr. x din 4 septembrie 2014, Centrul de Psihosociologie a comunicat că "avizul psihologic poate fi emis în condiţiile completării corecte a datelor de identificare ale subiectului, parcurgerea tuturor probelor psihologice aplicate în cadrul examinării colective şi după caz a interviului".

Prin emiterea celor două avize psihologice pentru C. şi B., psihologul evaluator a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că a testat şi evaluat subiecţii mai sus menţionaţi.

De altfel, potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog, capitolul evaluare şi diagnoză, "psihologii vor oferi informaţii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susţină ştiinţific şi metodologic afirmaţiile şi concluziile lor, indiferent dacă e vorba de recomandări, rapoarte sau evaluări, precizând limitele afirmaţiilor, concluziilor şi recomandărilor lor.

Dacă psihologii realizează că (re)examinarea individului nu este justificată sau necesară, atunci aceştia vor explica această opţiune, precizând sursele şi documentele care stau la baza acestor concluzii".

S-a reţinut faptul că avizul (indiferent de rezultatul lui, apt sau inapt) emis fără a se face o evaluare în acest sens este fals, deoarece atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv testarea/evaluarea propriu-zisă, acesta fiind singurul element prin care subiectul evaluat poate fi diagnosticat.

Potrivit Legii nr. 213/2004, art. 4, psihologul cu drept de liberă practică desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.

Normele obligatorii după care se conduc psihologii Centrului de Psihosociologie sunt cu caracter intern, respectiv:

- Procedura privind evaluarea psihologică nr. x din 28 mai 2012, aprobată de directorul centrului;

- Regulamentul de organizare şi funcţionare şi fişele posturilor aprobate prin OMI nr. 147/2013;

- Codul deontologic al psihologilor aprobat prin Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 4CN/2013.

Având în vedere că, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului, procurorul a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu cu privire la emiterea avizelor psihologice fără ca subiecţii să fi fost supuşi evaluării, astfel că a dispus clasarea cauzei.

În baza avizelor psihologice emise în condiţiile mai sus arătate, C. şi B. au susţinut şi promovat examenele pentru ocuparea funcţiilor de conducere scoase la concurs.

În ceea ce priveşte susţinerea concursurilor în cadrul D.G.A, procurorul a arătat că nu se poate reţine în sarcina membrilor comisiilor de examinare săvârşirea vreunei fapte penale, deoarece aceştia nu au avut cunoştinţă de modul în care au fost eliberate avizele psihologice, dispunând clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu cu privire la ocuparea funcţiei de conducere de către candidaţii C. şi B.

La punctul 2 din ordonanţă au fost descrise împrejurările în care comisarul şef C. a fost împuternicit în mod nejustificat să ocupe, începând cu data de 2 decembrie 2013, funcţia de director general adjunct al D.G.A, fiind descrise în mod detaliat împrejurările în care, cu implicarea chestorului de poliţie D., numitul C. a ajuns în situaţia de a ocupa poziţia respectivă.

Şi cu privire la infracţiunile care au făcut obiectul punctului 2 al ordonanţei s-a dispus clasarea, reţinându-se că toate normele încălcate de posibilii autori ai faptelor de abuz în serviciu nu se regăsesc în legislaţia primară, ci în ordine şi regulamente ale M.A.I. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a apreciat că fapta nu există.

În raport cu situaţia reţinută prin ordonanţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul A.

Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că plângerea formulată de petent vizează doar faptele descrise la pct. 1 al ordonanţei atacate, anume cele referitoare la organizarea testării psihologice pentru ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul D.G.A. În fapt, petentul a participat la respectivul examen, iar posibilele infracţiuni săvârşite cu ocazia organizării acestuia sunt singurele care îi puteau vătăma interesele.

De asemenea, a reţinut că, în mod evident, faptele analizate la pct. 2 al ordonanţei atacate se referă la aspecte diferite, privind modul în care unul dintre intimaţi a fost împuternicit să ocupe o funcţie de director general adjunct al D.G.A anterior organizării examenului din perioada iunie - iulie 2014. Petentul nu a avut nicio legătură cu această funcţie, iar în cadrul examenului menţionat a candidat la ocuparea poziţiei de director al Direcţiei Anticorupţie pentru municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov.

Totodată, chestorul de poliţie D. nu a avut nicio legătură cu testarea psihologică din data de 3 iulie 2014, nefiind implicat decât în faptele analizate la pct. 2 al ordonanţei atacate, aspect care rezultă cu claritate din cuprinsul acestui act.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că se impune a se stabili competenţa de soluţionare a prezentei plângeri strict prin raportare la faptele penale analizate la pct. 1 al ordonanţei nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., iar infracţiunile prevăzute în acest capitol nu atrag competenţa curţii de apel, chestorul D. nefiind implicat în organizarea testării psihologice din data de 3 iulie 2014.

În consecinţă, reţinând că în cuprinsul plângerii formulate nu este atacată decât soluţia de clasare dispusă cu privire la infracţiunile de la pct. 1 al Ordonanţei nr. 529/P/2016 din data de 19 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., iar competenţa de a judeca în fond aceste fapte aparţine Tribunalului Bucureşti, conform art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 50 raportat la art. 47 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa căreia îi revine competenţa să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pentru considerentele care urmează:

Petentul A. a formulat plângere, fundamentată pe dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., împotriva ordonanţei emise de procuror la data de 19 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, menţinută prin Ordonanţa nr. 55/II-2/2018 din 26 martie 2018 a procurorului şef secţie, criticând, în esenţă, soluţia de clasare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu cu privire la ocuparea funcţiei de conducere de către intimaţii C. şi B.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, în speţă, urmărirea penală a avut caracter unitar, cercetările efectuate vizând, deopotrivă, faptele sesizate de petentul A. prin denunţul formulat la data de 16 iulie 2014 (cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, fapte ce ar fi fost comise în perioada iunie- iulie 2014, cu prilejul derulării unui concurs în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie pentru ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul D.G.A.), cât şi faptele cu privire la care, la data de 27 august 2014, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A s-au sesizat din oficiu (respectiv infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. *132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la ocuparea funcţiei de director general adjunct al D.G.A de către comisarul şef C., cu implicarea chestorului de poliţie D.).

În acelaşi sens, se reţine că, soluţiile de clasare cu privire la toate aceste fapte au fost dispuse de procuror printr-o unică ordonanţă, respectiv cea din data de 19 ianuarie 2018, emisă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (atacată de petent prin plângerea formulată în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen.).

Totodată, Înalta Curte reţine că, în ipoteza în care într-o cauză se efectuează cercetări faţă de mai multe persoane, competenţa după calitatea persoanei determină competenţa pentru toate faptele şi toate persoanele cercetate în cauza respectivă, chiar dacă unele dintre persoanele faţă de care se efectuează cercetări nu au calitatea de a atrage competenţa unei anumite instanţe.

În atare situaţie, prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de a soluţiona în primă instanţă plângerea formulată de petent revine curţii de apel, aceasta fiind atrasă de calitatea uneia dintre persoanele faţă de care s-au efectuat cercetări în cauză, respectiv chestorul D.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj