Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva sentinţei penale nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, a formulat apel petentul A..
Prin decizia penală nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 400 din data de 20 iulie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.
Împotriva deciziei penale nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, petentul A. a declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 140 din data de 24 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 202 din data de 13 noiembrie 2017, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2017.
Petentul A. a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 140 din data de 24 septembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 7 din data de 4 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat recurs în casaţie petentul A., cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea penală nr. 98/RC din data de 4 aprilie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
Împotriva încheierii penale nr. 98/RC din data de 4 aprilie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
De asemenea, petentul A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
Petentul A. a exercitat mai multe căi de atac împotriva mai multor hotărâri, acestea fiind înregistrate pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019.
Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că petentul a formulat şi o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a dispus scoaterea de pe rol a acestei cereri şi trimiterea la Completul de 5 Judecători spre competentă soluţionare.
Astfel, prin decizia penală nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres enumerate în cuprinsul art. 453 din C. proc. pen.
De asemenea, instanţa supremă a constatat că, din economia dispoziţiilor procesual penale rezultă că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Totodată, s-a reţinut că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile definitive prin care a fost soluţionată acţiunea penală sau acţiunea civilă, putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Astfel, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanţial, pronunţându-se, după caz, o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal (decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 43).
În acelaşi sens, s-a constatat în considerentele hotărârii atacate că, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen.
Potrivit alin. (5), în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Examinând, în acest context, actele dosarului, instanţa supremă a constatat că în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins recursul formulat împotriva încheierii nr. 98/RC din 4 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, s-a apreciat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în soluţionarea unui apel formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii prin care, de asemenea, se respinsese, ca inadmisibilă, o cerere de recurs în casaţie.
În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a constatat că decizia atacată nu este una dintre cele la care se referă dispoziţiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât prin această decizie nu s-a dezlegat un raport de drept penal substanţial prin care să se fi pronunţat o soluţie de achitare, condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal.
Ca urmare, calea de atac promovată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 13 februarie 2020, revizuentul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de revizuent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În cauză, revizuentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, hotărâre definitivă prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 250 din data de 28 octombrie 2020, decizie prin care Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 10 iunie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Având în vedere că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii (decizia penală nr. 250 din data de 28 octombrie 2019) este definitivă, şi hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire are la rândul său caracter definitiv, calea de atac a contestaţiei fiind exercitată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive.
În acest context, exercitarea contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 25 din data de 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2020.