Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 291 din data de 25 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. x/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, printre altele, a admis recursul formulat de inculpatul A., a casat Sentinţa nr. 33 din data de 9 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/1998 şi a trimis cauza spre rejudecare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În rejudecare, în fond după casare, dosarul a fost soluţionat prin Sentinţa nr. 329 din data de 23 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2005.
Prin Decizia nr. 121 din data de 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, pronunţată în Dosarul nr. x/2005, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate, printre alţii, şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei nr. 329 din 23 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2005.
Împotriva Deciziei penale nr. 121 din data de 20 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. x/2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., cauza fiind înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2017.
Prin Încheierea nr. 38 din data de 26 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia penală nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 121 din data de 20 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. x/2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători.
Împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin Decizia penală nr. 91 din data de 21 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 2 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.
Şi împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, de Completul de 5 Judecători prin Decizia penală nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a exercitat din nou calea de atac a contestaţiei în anulare, aceasta fiind respinsă prin Decizia penală nr. 208 din data de 30 septembrie 2019 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.
De asemenea, instanţa a reţinut că, în această etapă procesuală, instanţa examinează dacă contestaţia în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Totodată, în considerentele hotărârii contestate s-a făcut referire la prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind hotărârea atacată, respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., sus enunţate, precum şi invocarea dovezilor în susţinerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.
În acest context, instanţa supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o altă contestaţie în anulare.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că prezenta cale de atac a fost promovată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care nu a fost soluţionat fondul cauzei (înţelegând prin aceasta examinarea faptei penale deduse judecăţii şi stabilirea vinovăţiei persoanei trimise în judecată), astfel că cererea de contestaţie în anulare formulată nu întruneşte condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.
Împotriva acestei decizii, la data de 26 mai 2020, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 13 iulie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., va constata că aceasta este inadmisibilă şi o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petent împotriva Deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată pe calea contestaţiei, acest aspect fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 208 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iulie 2020.
GGC - NN