Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2019

Asupra apelurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 236 din data de 22 martie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2012, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus următoarele:

În temeiul art. 395 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererile de repunere a cauzei pe rol formulate de inculpaţii A., B., C. şi D..

1. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului E. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 5 septembrie 2014, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor asociat la S.C. F. S.R.L. Constanţa) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (63 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (63 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, a constatat că inculpatul E. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 127 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului E., până la concurenţa sumei de 80.300 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 13 septembrie 2011.

2. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. din două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G. (posesor al C.I. seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Constanţa la 12 decembrie 2012, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (12 acte materiale).

De asemenea, a constatat că inculpatul G. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 112 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului G., până la concurenţa sumei de 23.800 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 13 septembrie 2011.

3. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H. din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului H. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 30 decembrie 2015, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul H. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 120 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

4. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului I. (posesor al C.I. seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Constanţa la 1 septembrie 2011, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul I. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 110 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

5. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului J. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (13 acte materiale).

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului J., dispusă în lipsă faţă de acesta prin încheierea nr. 759 din 24/25 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30 mai 2011 a aceleiaşi instanţe.

A dispus emiterea adreselor prevăzute de art. 241 alin. (4) C. proc. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului J., până la concurenţa sumei de 18.100 USD.

6. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul K. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (20 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul K. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 119 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 11 iulie 2011.

Totodată, a dispus restituirea către inculpatul K. a sumei de 4300 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011, precum şi a sumei de 1500 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011.

7. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M. pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (4 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

8. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei N. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

9. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul O. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul O. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 116 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 5 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului O., până la concurenţa sumei de 1.016.650 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 7 octombrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul O. a sumelor de 128.300 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011; 38.311 USD consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011; 1900 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011.

10. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei P. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

11. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Q. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Q. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 3 noiembrie 2008, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor asociat la S.C. R. S.R.L.) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul Q. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 115 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul Q. a sumei de 500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 2 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 2 septembrie 2011.

12. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dintre care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 10 februarie 2009, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor angajat al S.C. F. S.R.L.) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul S. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 117 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul S. a sumei de 2500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 1 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 1 septembrie 2011.

13. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului T. (posesor al C.I. seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Constanţa la 8 decembrie 2012, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor lucrător vamal, şef al Biroului Vamal Slobozia) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul T. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 125 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului T., până la concurenţa sumei de 5700 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 1 septembrie 2011.

De asemenea, a dispus restituirea către inculpatul T. a sumei de 5700 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 1 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 1 septembrie 2011.

14. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului U., necunoscut cu antecedente penale - pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

15. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. (posesor al C.I. seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Constanţa la 24 ianuarie 2012, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor asociat la S.C. F. S.R.L. şi administrator la S.C. V. S.R.L.) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 137 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul A. a sumelor de 51.500 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011; 4700 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011; 350 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011.

16. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul D. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 129 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul D. a sumelor de 10.000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 19 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 19 septembrie 2011, şi 4000 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 19 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 19 septembrie 2011.

17. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului W. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberat de SPCLEP Constanţa, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor director al D.R.A.O.V. Constanţa) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul W. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 130 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

18. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul X. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului X. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCEP Bucureşti S3 biroul nr. 1 la 11 ianuarie 2007, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul X. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 126 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

19. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Y. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul Y. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 128 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

De asemenea, a constatat că prin încheierea din data de 28 septembrie 2012 pronunţată în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 244 din 3 decembrie 2012 a Completului de 5 Judecători al instanţei supreme, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului Y., măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 15 septembrie 2011.

20. A respins cererea formulată de inculpatul B. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în cea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dintre care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

A constatat că inculpatul B. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 134 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul B. a sumei de 500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011.

21. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Z. pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

22. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului AA. pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

23. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BB. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului BB. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 7 septembrie 2007, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

24. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CC. din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului CC. pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul CC. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 113 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului CC., până la concurenţa sumei de 8000 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 5 septembrie 2011.

A dispus restituirea către inculpatul CC. a sumei de 8000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 2 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 2 septembrie 2011.

25. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului DD. (posesor al C.I. seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Eforie la 8 mai 2009, necunoscut cu antecedente penale, fost Secretar General al Ministerului Administraţiei şi Internelor) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul DD. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 124 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului DD., până la concurenţa sumei de 8000 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 30 august 2011.

Totodată, a dispus restituirea către inculpatul DD. a sumei de 8000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011.

26. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului EE. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

27. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului FF. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 17 ianuarie 2011, senator în Parlamentul României, necunoscut cu antecedente penale) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul GG. din două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului GG. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 28 aprilie 2010, cunoscut cu antecedente penale, la data faptelor director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa) pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru instigare la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul GG. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 111 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului GG., până la concurenţa sumei de 1000 euro, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 29 august 2011.

A dispus restituirea către inculpatul GG. a sumei de 1000 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 29 august 2011 şi chitanţa nr. x din 29 august 2011.

A constatat că inculpatul GG. este arestat în altă cauză.

29. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului HH. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul HH. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 133 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 19 iulie 2011.

30. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului II. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Voluntari la 7 aprilie 2011, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor acţionar la S.C. JJ. S.A.) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul II. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 121 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

31. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului KK. pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul KK. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 114 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

32. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului LL. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 6 octombrie 2009, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor inspector vamal în cadrul D.J.A.O.V. Constanţa) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul LL. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 132 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

33. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul MM. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului MM. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul MM. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 136 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 2 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului MM., până la concurenţa sumei de 681.159 USD şi 24.800 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 4 august 2011.

De asemenea, a dispus restituirea către inculpatul MM. a sumei de 29.535 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 5 august 2011 şi chitanţa nr. x din 5 august 2011, precum şi a sumei de 47.285 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 5 august 2011 şi chitanţa nr. x din 5 august 2011.

34. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul NN. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatul NN. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul NN. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 135 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 18 iulie 2011.

35. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului OO. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 24 octombrie 2012, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor administrator al S.C. PP. S.R.L.) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul OO. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 123 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

36. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul C. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 131 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului C., dispusă în lipsă faţă de acesta prin încheierea din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin nerecurare.

În acest sens, a dispus emiterea adreselor prevăzute de art. 241 alin. (4) C. proc. pen.

37. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului AA. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

38. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului QQ. pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

A constatat că inculpatul QQ. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 118 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 18 iulie 2011.

39. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului RR. (posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SPCLEP Constanţa la 19 ianuarie 2012, necunoscut cu antecedente penale, la data faptelor comandant "Grup de nave" Constanţa) pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A constatat că inculpatul RR. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 122 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a constatat că persoana vătămată S.C. SS., prin reprezentant S.C. TT. S.R.L., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Totodată, s-a stabilit că onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii J., K., C., BB., M. şi N., în sumă de câte 520 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

De asemenea, s-a stabilit că onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii E., G., H., I., O., Q., S., T., A., D., W., X., Y., B., CC., DD., FF., GG., II., KK., LL., MM., OO., RR., P., U., AA., Z., EE., HH., NN., AA. şi QQ., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În ceea ce priveşte onorariul interpreţilor de limba chineză pentru traducerea asigurată inculpaţilor Z., AA., AA., QQ. şi C. şi martorilor UU. şi VV., precum şi onorariul interpreţilor de limba arabă pentru traducerea asigurată inculpaţilor K., O., MM. şi U., s-a stabilit că se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2010 din 19 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

1. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (45 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (45 acte materiale), complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (18 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (18 acte materiale) şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, iar, în calitate de comisionar vamal, asociat la S.C. F. S.R.L. Constanţa, la cererea unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, în acelaşi interval de timp, a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali, ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil. S-a mai reţinut, de asemenea, că, în data de 12.11.2010, l-a instigat pe fratele său, inculpatul HH., lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin predarea către reprezentanţii inculpatului FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic, a cantităţilor de 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi a 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective, faptă ce a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW..

2. G., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (18 acte materiale) şi luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, iar, în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, atât singur, cât şi împreună cu alţi lucrători vamali din cadrul acestui Birou, în intervalul mai - decembrie 2010, a cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, prin intermediul comisionarului E., reprezentant al S.C. F. S.R.L. Constanţa, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, respectiv de a permite intrarea în ţară a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate sau în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun motiv plauzibil.

3. H., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale) şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, iar, în calitate de lucrător vamal, şef al Compartimentului Control Fizic Containere din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, atât singur, cât şi împreună cu alţi lucrători vamali, în intervalul septembrie 2010 - ianuarie 2011, a cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, prin intermediul comisionarului E., reprezentant al S.C. F. S.R.L. Constanţa, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a permite intrarea în ţară a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate sau în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal.

4. I., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane.

5. J., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în intervalul octombrie 2010 - februarie 2011, în calitate de intermediar vamal, a promis, oferit sau dat diverse sume de bani comisionarului vamal E. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional organizat, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, pentru ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal.

6. K., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969) şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (7 acte materiale), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada august 2010 - aprilie 2011, în calitate de intermediar vamal, a promis, oferit sau dat diverse sume de bani unor comisionari vamali (printre care inculpaţii E. şi KK.) pentru ca aceştia să le remită lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional organizat, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal. Totodată, s-a mai reţinut că, la data de 18.11.2010, inculpatul K. i-a cerut inculpatei N., angajată în cadrul S.C. F. S.R.L. Constanţa, să falsifice o factură externă şi un packing-list pentru un container ce urma să fie importat din Egipt.

7. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale) şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în cursul lunii noiembrie 2010, a negociat cu inculpatul K. oferirea sau darea unor sume de bani pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul introducerii în ţară şi obţinerii liberului de vamă pentru mai multe containere cu mărfuri. S-a mai arătat că, la data de 18.11.2010, a acordat sprijin şi ajutor, constând în transmiterea de informaţii necesare falsificării de către soţia sa, inculpata N., a unei facturi externe şi a unui packing-list referitoare la un import de produse din Egipt, documente ce au stat la baza redactării unei declaraţii vamale de import conţinând date nereale, folosite pentru obţinerea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri.

8. N., pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), constând în aceea că, la data de 18.11.2010, în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. F. S.R.L., la instigarea inculpatului K., a falsificat o factură externă şi un packing-list, prin plăsmuirea unor alte documente decât cele originale, având înscrisă ca valoare a mărfii suma de 6000 USD/container şi un alt furnizor al mărfii decât cel real, cele două documente stând la baza întocmirii declaraţiei vamale de import, ce a fost ulterior depusă la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea obţinerii liberului de vamă pentru importul mărfurilor respective.

9. O., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale), dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (562 acte materiale), şi complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada ianuarie 2010 - aprilie 2011, în calitate de intermediar vamal, a promis, oferit sau dat diverse sume de bani unor comisionari vamali (în special lui E.) pentru ca aceştia să le remită lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional organizat, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal. De asemenea, între sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie 2011, a intermediat darea de către inculpata P. a sumei de 8000 USD cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul introducerii în ţară şi acordării liberului de vamă pentru două containere conţinând încălţăminte.

10. P., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în intervalul martie - mai 2011, a dat, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, sumele de 1.900 USD şi, respectiv, 8000 USD, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă pentru mai multe containere cu mărfuri importate.

11. Q., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), şi complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada august 2010 - aprilie 2011, în calitate de reprezentant legal al S.C. R. S.R.L., a promis, oferit sau dat diverse sume de bani comisionarului vamal E. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional organizat, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal. Totodată, s-a mai arătat că, la data de 18.05.2011, inculpatul Q. i-a pretins inculpatei P. suma de 1900 USD pentru a fi oferiţi, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali în scopul de a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container conţinând mărfuri importate.

12. S., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (15 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (15 acte materiale), complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - aprilie 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, iar, în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. F. S.R.L. Constanţa, a acţionat ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi inculpatul E. cu privire la practicile corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu de către lucrătorii vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau, pur şi simplu, în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal. Astfel, inculpatul S. îi transmitea lui E. informaţiile relevante despre problemele întâmpinate de clienţii societăţii în cadrul operaţiunilor de control vamal, comunicând, totodată, lucrătorilor vamali aspectele transmise de inculpatul E., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate. De asemenea, s-a reţinut că, în intervalul octombrie - decembrie 2010, a stabilit împreună cu alţi inculpaţi (E., respectiv A.), plata unor sume de bani cu titlu de mită către lucrătorii din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.

13. T., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, la data de 16.02.2011, în calitate de şef al Biroului Vamal Slobozia, a primit de la inculpatul E. suma de 5.700 USD, colectată de la un client neidentificat al S.C. F. S.R.L. Constanţa, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu prin încheierea ilicită a şase operaţiuni de tranzit vamal.

14. U., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în jurul datei de 5.10.2010, a promis că va plăti, prin intermediul inculpaţilor S. şi E., iniţial, suma de 1.500 USD, iar, ulterior, suma de 2.500 USD, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container conţinând 45 de colete dintr-un total de peste 1.000 colete, cu mărfuri ilicite.

15. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale), complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale), dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale), şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada septembrie - decembrie 2010, în calitate de comisionar vamal, asociat la S.C. F. S.R.L. Constanţa şi administrator la S.C. V. S.R.L., a promis, oferit sau dat diverse sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a unor containere cu mărfuri şi, respectiv, finalizarea unor operaţiuni de tranzit cu încălcarea reglementărilor vamale în vigoare. De asemenea, la datele de 26.08.2010 şi 29.10.2010, la solicitarea inculpaţilor CC., respectiv GG., inculpatul A. i-a dat directorului Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., XX., mai multe bunuri şi sume de bani, în schimbul unor servicii făcute S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică. Totodată, s-a mai reţinut că, în intervalul octombrie 2010 - martie 2011, inculpatul a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali, ce au fost ulterior împărţite cu respectivii lucrători vamali, pentru ca aceştia să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal.

16. D., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale), complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale), şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011, în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. YY. S.R.L., a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi a conducerii grupului infracţional organizat, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali, ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să permită accesul în ţară a unor containere conţinând, după caz, mărfuri contrafăcute, subevaluate sau în plus faţă de cele declarate în vamă ori, pur şi simplu, pentru ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând intrarea lor pe teritoriul României în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal. De asemenea, în data de 27.10.2010, i-a transmis inculpatului A. o sumă de bani pentru a fi dată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul înlocuirii manifestului introdus în vamă aferent unor mărfuri importate cu un altul, falsificat, care să permită taxarea inferioară a mărfurilor respective.

17. W., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în intervalul 2010 - mai 2011, în calitate de director al D.R.A.O.V. Constanţa, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane.

18. X., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada anului 2010 - începutul anului 2011, în calitate de Şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, la data de 27.10.2010, a direcţionat un client către inculpaţii A., S. şi E. pentru ca aceştia să îi obţină liber de vamă în cazul mai multor operaţiuni de import, inclusiv prin colectarea unei sume de bani cu titlu de mită şi oferirea acesteia lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, iar, în 3.11.2010, a pretins de la inculpatul A. o sumă definită codat ca "7-8 pe tonă" pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor mărfuri importate printr-un intermediar vamal numit "ZZ.".

19. Y., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada septembrie - noiembrie 2010, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, sens în care a acordat liberul de vamă în cazul unui număr important de operaţiuni de import de mărfuri containerizate, pentru care s-au plătit ori pretins sume de bani cu titlu de mită.

20. B., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în perioada octombrie 2010 - martie 2011, în calitate de intermediar vamal, a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi, ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute ori subevaluate, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import. De asemenea, la data de 2.12.2010, i-a promis inculpatului A. suma de 500 USD pentru ca acesta să o remită cu titlu de mită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în schimbul permiterii intrării în ţară şi acordării liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri.

21. Z., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, la datele de 12.11.2010 şi 17.01.2011, în calitate de om de afaceri şi intermediar vamal, reprezentant al S.C. AAA. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul inculpatului D., a oferit mită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unor containere ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute sau în plus faţă de cele declarate.

22. AA., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (6 acte materiale), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, la datele de 5.10.2010, 8.10.2010, 13.10.2010, 18.10.2010, 19.10.2010 şi 22.10.2010, în calitate de administrator la S.C. BBB. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi a negociat cu inculpatul D. plata unor sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul obţinerii permisiunii de introducere în ţară şi acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri.

23. BB., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, la data de 11.11.2010, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a cerut cu titlu de mită de la inculpatul S., reprezentant al comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., o sumă de bani neprecizată, pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit către Biroul Vamal Slobozia, cerere ce a fost comunicată inculpatului A., care a promis că o va transmite clientului.

24. CC., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane, iar, la data de 3.06.2010, a acceptat solicitarea inculpatului DD., preşedinte al unui partid politic din Constanţa, de a-i da suma de 80 milioane RON vechi, în schimbul promisiunii acestuia de a-şi folosi influenţa politică pe lângă factorii decizionali competenţi (Ministrul Transporturilor) pentru a fi numit director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A.. Totodată, la data de 23.08.2010, l-a îndemnat pe inculpatul EE. să intervină la inculpatul GG. pentru a-şi folosi influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container conţinând mărfuri importate de cei doi inculpaţi, în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi inculpatul GG. primind o sumă de bani nedeterminată de la EE.. S-a mai reţinut, de asemenea, că, la data de 26.08.2010, inculpatul CC. i-a cerut inculpatului A. ca, în numele său, să dea directorului Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., XX., o sumă de bani în cuantum de aproximativ 150 euro, ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal S.C. CCC. S.R.L. în legătură cu funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică.

25. DD., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane, iar, la data de 3.06.2010, în calitate de preşedinte al Organizaţiei municipale Constanţa a unui partid politic, i-a cerut inculpatului CC. suma de 80 milioane RON vechi pentru câştigarea alegerilor interne la nivelul respectivei organizaţii, promiţându-i, în schimb, acestuia că îşi va folosi influenţa politică pentru a fi numit director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A.

26. EE., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, reţinându-se, în fapt, că, la data de 23.08.2010, la îndemnul inculpatului CC., a intervenit la inculpatul GG., pentru ca acesta, în calitate de lider al grupului infracţional organizat, să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul permiterii introducerii în ţară şi acordării liberului de vamă pentru un container cu mărfuri importate din Republica Populară Chineză (din care aproximativ 40% îi aparţineau inculpatului CC.), în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi inculpatul GG. primind o sumă de bani nedeterminată de la EE..

27. FF., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane, iar, la data de 22.10.2010, i-a pretins inculpatului GG., director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., să îi procure cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi sport "SS." şi 200 de treninguri, promiţându-i, în schimb, sprijinul, prin influenţa pe care o are în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele inculpatului GG. şi a grupului infracţional condus de acesta. S-a mai reţinut, de asemenea, că, prin intermediul inculpaţilor GG. şi E., l-a instigat pe inculpatul HH., responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, prin predarea către reprezentanţii inculpatului FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic, a cantităţilor de 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi a 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective, faptă ce a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW..

28. GG., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13²din Legea nr. 78/2000, instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale), complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale), şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, iar, la data de 22.10.2010, în calitate de director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., i-a oferit inculpatului FF., Senator al României, la cererea acestuia, cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi sport "SS." şi 200 de treninguri, în schimbul promisiunii celui din urmă de a-i asigura sprijinul, prin influenţa pe care o avea în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele inculpatului GG. şi a întregului grup infracţional condus de acesta. În strânsă legătură cu această infracţiune, s-a mai arătat în actul de sesizare că, la solicitarea expresă a inculpatului FF., formulată la data de 22.10.2010, inculpatul GG. l-a determinat pe inculpatul HH., responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, prin predarea către reprezentanţii inculpatului FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic, a cantităţilor de 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi a 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective, faptă ce a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. S-a mai reţinut, de asemenea, că, la data de 29.10.2010, l-a instigat pe inculpatul A. să îi dea, cu titlu de mită, numitului XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., suma de 900 USD şi o sticlă de whisky pentru ajutorul ce urma să îl acorde S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică, iar, în 23.12.2010, i-a ordonat aceluiaşi inculpat să dea mită "două sandvişuri" (două sticle de whisky sau aproximativ 100 euro) lucrătorului de poliţie DDD. pentru servicii aduse de acesta grupului infracţional. Totodată, în perioada septembrie - noiembrie 2010, a primit mai multe sume de bani reprezentând datorii acumulate de intermediari vamali către grupul de criminalitate organizată, ce cuprindeau inclusiv mita cuvenită lucrătorilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru serviciile aduse constând în permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri importate, iar, la data de 23.08.2010, şi-a folosit influenţa pe care o avea în calitate de lider al grupului infracţional organizat asupra lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a obţine introducerea în ţară a unui container importat de inculpatul EE., din conţinutul căruia 40% din mărfuri aparţineau inculpatului CC., primind în schimbul acestei prestaţii o sumă de bani nedeterminată.

29. HH., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2000, şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în calitate de lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG. şi E., şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic cantităţile de 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate) cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa).

30. II., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că în perioada 2010 - începutul anului 2011, în calitate de intermediar vamal, acţionar la S.C. JJ. S.A., a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză şi a plătit către reprezentanţii acestuia, în repetate rânduri, diverse sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul ca aceştia din urmă să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.

31. KK., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (23 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat, ulterior, şi alte persoane, iar, în intervalul aprilie - octombrie 2010, în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. FFF. S.R.L., a oferit, promis sau dat lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa diverse sume de bani, pretinse de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.

32. LL., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în calitate de lucrător vamal la Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, la datele de 23.04.2010 şi 28.04.2010, a pretins de la inculpatul KK., respectiv a acceptat promisiunea oferirii de către acesta a unor sume de bani pentru rezolvarea problemelor de natură vamală pe care le aveau unii dintre clienţii S.C. FFF. S.R.L. la instituţia menţionată.

33. MM., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (285 acte materiale), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada mai 2010 - mai 2011, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în calitate de intermediar vamal, a promis, oferit sau dat diverse sume de bani lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul unor comisionari vamali sau în mod direct, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal.

34. NN., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (8 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în cursul anilor 2010 - 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant al S.C. GGG. S.R.L. Pârscov, Buzău, societate aparţinând omului de afaceri chinez HHH., a negociat cu inculpatul KK. plata unor sume de bani din partea societăţii pe care o reprezenta, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în vederea permiterii intrării în ţară şi acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri al căror import a fost intermediat de respectiva societate.

35. OO., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - începutul anului 2011, în calitate de administrator la S.C. PP. S.R.L., a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, la datele de 11.05.2010 şi 16.05.2010, a negociat cu inculpatul KK. plata unor sume nedefinite, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul a două containere.

36. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010 - începutul anului 2011, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, în intervalul aprilie - septembrie 2010, în calitate de intermediar vamal, a promis sau, după caz, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal KK. pentru a fi remise, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.

37. AA., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că, la datele de 17 mai 2010 şi 19 mai 2010, în calitate de angajat al S.C. III. S.R.L, la insistenţele repetate ale inculpatului KK., a promis că va oferi, prin intermediul acestuia, mită, în sumă neprecizată, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere importate sau, după caz, intermediate la import de această societate, precum şi că va plăti mita pe care a promis-o anterior în cazul altor containere, care au fost deja introduse în ţară.

38. QQ., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), reţinându-se, în fapt, că, la data de 2.06.2010, în calitate de comerciant şi intermediar vamal ce acţiona în Portul Constanţa Sud Agigea, i-a promis inculpatului RR. favoruri materiale pentru acesta şi pentru altul, urmând ca, în schimbul lor, să beneficieze de protecţia ofiţerului de poliţie prin furnizarea de informaţii cu privire la eventuale controale ori anchete ale autorităţilor statului, iar, la data de 7.01.2011, a negociat oferirea unui plic cu bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul numitului JJJ. şi a unui personaj descris ca KKK., pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri diverse şi lustre.

39. RR., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că, în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul I.G.P.F., Comandant Grup de Nave Constanţa, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar, la data de 2.06.2010, a pretins de la inculpatul QQ. favoruri materiale pentru sine şi pentru altul, oferindu-i în schimb informaţii de natură a-l proteja pe acesta de eventuale controale sau anchete ale autorităţilor competente ale statului în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată.

Prin încheierea din data de 20 februarie 2013, prima instanţă a respins excepţiile de neregularitate a actului de sesizare a instanţei, invocate de inculpaţii E., G., FF., Y., A., B., O., P., C., MM., KK., S., DD. şi II., iar, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen. (1968), a constatat regularitatea rechizitoriului nr. x din 19 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

În cursul cercetării judecătoreşti în fond, instanţa a procedat la readministrarea probelor constând în:

- audierea, în temeiul art. 323 C. proc. pen. (1968), respectiv art. 378 şi 379 alin. (1) C. proc. pen. actual, a inculpaţilor E. (în şedinţele publice din 22 aprilie 2013, 25 aprilie 2013 şi 15 mai 2013 - filele x vol. 5), G. (în şedinţele publice din 22 mai 2013 şi 4 iunie 2013 - filele x vol. 6), H. (în şedinţele publice din 4 iunie 2013 şi 20 iunie 2013 - filele x vol. 6), K. (în şedinţa publică din 20 iunie 2013 - filele x vol. 6), I. (în şedinţa publică din 3 iulie 2013 - filele x vol. 6), S. (în şedinţa publică din 18 septembrie 2013 - filele x vol. 6), O. (în şedinţele publice din 18 septembrie 2013 şi 27 septembrie 2013 - filele x, fila x vol. 7), P., M., N. (în şedinţa publică din 27 septembrie 2013 - filele x vol. 7), A. (în şedinţa publică din 16 octombrie 2013 - filele x vol. 7), T. (în şedinţa publică din 29 octombrie 2013 - filele x vol. 7), Q. (în şedinţele publice din 29 octombrie 2013 şi 13 noiembrie 2013 - filele x vol. 7), D., Y. (în şedinţa publică din 13 noiembrie 2013 - filele x vol. 7), BB., B., W. (în şedinţa publică din 22 noiembrie 2013 - filele x vol. 7), X., Z. (în şedinţa publică din 27 noiembrie 2013 - filele x vol. 7), AA., U. (în şedinţa publică din 6 decembrie 2013 - filele x vol. 8), KK. (în şedinţele publice din 8 ianuarie 2014 şi 22 ianuarie 2014 - filele x vol. 8), LL. (în şedinţa publică din 22 ianuarie 2014 - filele x vol. 8), OO., AA. (în şedinţa publică din 3 februarie 2014 - filele x vol. 8), MM., NN., RR. (în şedinţa publică din 17 februarie 2014 - filele x vol. 9), QQ., EE., DD. (în şedinţa publică din 3 martie 2014 - filele x vol. 9), CC., II. (în şedinţa publică din 17 martie 2014 - filele x vol. 9), HH. (în şedinţa publică din 7 aprilie 2014 - filele x vol. 9), FF. (în şedinţele publice din 7 aprilie 2014 şi 15 aprilie 2014 - filele x şi filele x vol. 10) şi GG. (în şedinţele publice din 15 aprilie 2014 şi 6 mai 2014 - filele x vol. 10);

- audierea, conform art. 381 C. proc. pen., a martorilor indicaţi în citativul rechizitoriului, respectiv DDD., XX., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., UU., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., VV., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX. şi YYYY.;

- aplicarea dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen. cu privire la martorii din lucrări ZZZZ. şi AAAAA., în cazul cărora s-a constatat, prin încheierile din 10 octombrie 2014 şi 21 noiembrie 2014, incidenţa prevederilor art. 383 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. referitoare la imposibilitatea administrării probei testimoniale, sens în care, în şedinţa publică din 23 ianuarie 2015, s-a dat citire declaraţiilor făcute de aceştia în cursul urmăririi penale;

- audierea martorilor propuşi, în plus, de inculpaţi şi încuviinţaţi de instanţă prin încheierile din datele de 27 mai 2014 şi 17 septembrie 2014, respectiv: BBBBB. - propus de inculpaţii E. şi I.; CCCCC. - propus de inculpaţii E. şi G.; DDDDD. - propus de inculpaţii A., CC. şi GG.; EEEEE. - propus de inculpatul GG.; FFFFF. - propus de inculpaţii E., D. şi GG.; GGGGG. - propus de inculpaţii E., A., X., CC. şi GG.; HHHHH. - propus de inculpatul E.; IIIII. - propus de inculpaţii E., S., A. şi BB.; JJJJJ. - propus de inculpatul E.; KKKKK. - propus de inculpaţii E. şi HH.; LLLLL. - propus de inculpaţii G. şi A.; MMMMM. - propus de inculpaţii E. şi G.; NNNNN. - propus de inculpatul X.; OOOOO. - propus de inculpaţii B. şi A.; PPPPP. - propus de inculpaţii W. şi GG.; QQQQQ. - propus de inculpatul Q.; RRRRR. - propus de inculpatul Scrioşteanu KK.; SSSSS. -propus de inculpatul DD.; JJJ. - propus de inculpatul QQ.; TTTTT. - propus de inculpatul O.; UUUUU. - propus de inculpatul OO.; VVVVV. - propusă de inculpaţii FF., CC. şi GG.; WWWWW. - propus de inculpatul CC. şi XXXXX. - propusă de inculpatul RR.;

- audierea, în şedinţele publice din 9 ianuarie 2015, 23 ianuarie 2015 şi 10 februarie 2015, a unor înregistrări ale convorbirilor telefonice invocate în acuzare de procuror, probă încuviinţată de instanţă prin încheierile din datele de 27 mai 2014, 16 iunie 2014 şi 17 septembrie 2014, astfel: la cererea inculpatului E. înregistrările convorbirilor telefonice din 12.10.2010, ora 16:56:26, secundele 30-45 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 12.10.2010, ora 17:03:39, secundele 20-45 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 3.11.2010, ora 17:03:22, 55 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p.); 12.11.2010, ora 13:42:37, minutul 1 şi 15 secunde - minutul 1 şi 45 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 13.11.2010, ora 20:50:31, secunda 40 - minutul 1 şi 20 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 24.12.2010, ora 12:59:44, secunda 0- minutul 1 şi 10 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 24.12.2010, ora 13:06:49, minutul 3 şi 50 de secunde - final (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 24.12.2010, ora 13:54:50, secunda 0- secunda 45 şi minutul 2 şi 25 secunde - minutul 2 şi 40 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 29.09.2010, ora 15:07:46, secunda 25- final (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 15.11.2010, ora 10:24:12, minutul 3 şi 50 secunde - final (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 15.11.2010, ora 18:32:31, secunda 35 - minutul 1 şi 5 secunde (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 29.11.2010, ora 12:59:05, secunda 20 - secunda 40 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 23.12.2010, ora 11:38:26, secunda 5- secunda 25 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 23.12.2010, ora 16:28:11, secunda 20- secunda 35 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 29.12.2010, ora 17:25:13 şi 17:25:13 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 29.09.2010, ora 16:04:45, secunda 10- secunda 35 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 11.10.2010, ora 16:28:42, secunda 20- secunda 30 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x), 27.10.2010, ora 12:19:40, secunda 25- secunda 35 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 29.10.2010, ora 09:04:07, secunda 10- secunda 20 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x); 12.11.2010, ora 13:50:07, secunda 0 - secunda 15 şi secunda 30 - final (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x); 02.12.2010, ora 13:49:41, secunda 20 - secunda 35 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x) şi 04.01.2011, ora 12:30:40, secunda 0 - secunda 15 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x), toate stocate pe CD-ul x; la cererea inculpatului G.: înregistrarea convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 16:04:45, secundele 5-14 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., filele x), stocată pe CD-ul x, acesta renunţând, la termenul din 10 februarie 2015, la ascultarea convorbirii din 15.11.2010, ora 14:38:06, secundele 1:01-1:08, solicitată iniţial; la cererea inculpatului H.: înregistrările convorbirilor telefonice din 18.10.2010, ora 18:30, intervalul orar 18:30:57 - 18:31:01 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x) şi 30.09.2010, ora 13:01, intervalul orar 13:01:28 - 13:01:32 (transcrisă în vol. 7 d.u.p.), ambele stocate pe CD-ul x; la cererea inculpatului A.: înregistrările convorbirilor telefonice din 30.09.2010, ora 13:00:01, 5 minute 34 secunde (transcrisă în vol. 7 d.u.p., filele x); 18.10.2010, ora 18:30:00, 1 minut 15 secunde (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x); 27.10.2010, ora 10:50:54, 2 minute 34 secunde (transcrisă în vol. 7 d.u.p., filele x); 07.10.2010, ora 15:12:38, 1 minut 40 secunde (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x); 23.12.2010, ora 13:17:51, 1 minut 33 secunde (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x); 28.01.2011, ora 17:55:49 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x), toate stocate pe CD-ul x, şi din 10.11.2010, ora 13:39:37 (transcrisă în vol. 8 d.u.p., fila x), stocată pe suportul optic x; la cererea inculpatului D.: înregistrările convorbirilor telefonice din 23.09.2010, ora 15:40:54, interval orar 15:41:14 - 15:41:28; 04.10.2010, ora 14:13:44, interval orar 14:13:44 - 14:14:44; 10.11.2010, ora 13:39:37, interval orar 13:39:37 - 13:39:59, toate transcrise în vol. 8 d.u.p. şi stocate pe CD-ul x, şi din 27.10.2010, ora 10:50:54, interval orar 10:50:54 - 10:51:46 (transcrisă în vol. 7 d.u.p.), stocată pe CD-ul x; la cererea inculpatului X.: înregistrarea convorbirii telefonice din 3.11.2010, ora 18:52:11, minutele 1:06 - 2:49 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., filele x), stocată pe CD-ul x; la cererea inculpatului B.: înregistrările convorbirilor telefonice din 16.12.2010, ora 16:11:03 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x) şi 28.01.2011, ora 17:55:49 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x), ambele stocate pe CD-ul x; la cererea inculpatului CC.: înregistrările convorbirilor telefonice din 06.09.2010, ora 19:12:33, interval orar 19:12:33 -19:14:02 (transcrisă în vol. 5 d.u.p., fila x); 09.09.2010, ora 13:36:12, interval orar 13:36:12 - 13:39:41 (transcrisă în vol. 5 d.u.p., fila x) şi 23.08.2010, ora 10:43:23, interval orar 10:43:23 - 10:45:41 (transcrisă în vol. 5 d.u.p., filele x), toate stocate pe CD-ul x; la cererea inculpatului GG.: înregistrarea convorbirii telefonice din 23.08.2010, ora 10:43:23, interval orar 10:43:23 - 10:45:41 (transcrisă în vol. 5 d.u.p., filele x), stocată pe CD-ul x. Totodată, raportat la depoziţia martorului EEEEE., instanţa, din oficiu, a procedat, în şedinţa publică din 24 februarie 2015, la audierea, în prezenţa acestuia, a înregistrărilor convorbirilor telefonice din 29.10.2010, orele 13:32:57, 13:37:02 şi 14:11:27 (transcrise în vol. 5 d.u.p., filele x), stocate pe CD-ul x.

- dispunerea efectuării, în temeiul art. 172 C. proc. pen., a unei expertize criminalistice a vocii şi vorbirii cu privire la mai multe înregistrări ale convorbirilor telefonice efectuate în cauză, probă încuviinţată inculpaţilor E., G., I., S., A. şi D. prin încheierile de şedinţă din 23 februarie 2015 (astfel cum a fost rectificată la data de 3 martie 2015) şi 24 februarie 2015, fiind întocmit de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015; de asemenea, a fost depus un punct de vedere cu privire la aspectele supuse examinării de către expertul recomandat de inculpatul A. şi admis de instanţă, potrivit art. 173 alin. (4) C. proc. pen., pentru a participa la efectuarea expertizei;

- dispunerea, prin încheierea de şedinţă din 8 septembrie 2015, ca urmare a admiterii obiecţiunilor formulate de inculpaţii I. şi E., precum şi faţă de aspectele sesizate de instanţă din oficiu, a efectuării, în conformitate cu dispoziţiile art. 180 C. proc. pen., a unui supliment la raportul de expertiză criminalistică anterior menţionat, sens în care a fost întocmit de către aceeaşi instituţie care a realizat lucrarea iniţială Raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015;

- audierea, în temeiul art. 381 alin. (11) raportat la art. 179 C. proc. pen., a expertului criminalist YYYYY. din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care a efectuat expertiza criminalistică dispusă în cauză şi a întocmit cele două rapoarte de specialitate (şedinţa din 23 noiembrie 2015, filele x vol. 27);

- audierea, în şedinţa publică din 22 septembrie 2015, a CD-ului conţinând varianta îmbunătăţită a unora din convorbirile telefonice ce au fost supuse expertizării, respectiv cele din 23.12.2010, ora 13:17:51 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x), 28.01.2011, ora 17:55:49 (transcrisă în vol. 7 d.u.p., fila x), 29.09.2010, ora 16:04:45, interval secunda 10-secunda 35 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x), 12.10.2010, ora 16:56:26, interval secunda 35-secunda 45 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x), 29.10.2010, ora 09:04:07, interval secunda 10-secunda 20 (transcrisă în vol. 3 d.u.p., fila x), 03.11.2010, ora 17:03:25, interval secunda 45-secunda 50 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x), 12.11.2010, ora 13:50:07, interval secunda 30-final (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x), 02.12.2010, ora 13:49:41, interval secunda 20-secunda 35 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x), 24.12.2010, ora 13:54:50, intervalul minutul 2, secunda 25-minutul 2, secunda 40 (transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x) şi 29.12.2010, orele 17:25:13 si 17:25:17, interval secunda 35-secunda 40 (transcrise în vol. 4 d.u.p., fila x);

- administrarea probei cu înscrisuri, solicitată de inculpaţii E., G., I., H., O., Q., S., T., A., D., W., X., Y., B., CC., II., DD., FF., GG., KK., LL., MM., OO., C., RR., P., BB., Z., HH., AA. şi QQ., astfel cum a fost admisă prin încheierea din 3 iulie 2015, acestea fiind depuse, cu opis, la dosar de către acuzaţi şi dispunându-se emiterea unei adrese către Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (cerere încuviinţată inculpaţilor H., Y. şi AA.) pentru a transmite, în copii conforme cu originalul aflat în arhiva instituţiei, declaraţiile vamale (păstrate în format de hârtie) şi documentele anexate în care sunt consemnate aspectele privitoare la efectuarea controalelor specifice (acceptare, decizie de control documentar, fizic, etc.) cu privire la mai multe operaţiuni înregistrate în sistemul vamal (declaraţia vamală de import înregistrată în Registrul Sumar al Biroului Vamal sub nr. x din 22.10.2010 - x - a S.C. ZZZZZ. S.R.L.; declaraţiile vamale de import înregistrate sub nr. x din 11.10.2010, 12.10.2010, 13.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010, 26.10.2010, 27.10.2010, ale S.C. AAAAAA. S.R.L., operaţiuni efectuate de comisionarul vamal S.C. FFF. S.R.L.; declaraţia vamală de import a S.C. BBBBBB. S.R.L. Arad nr. x din 16.11.2010, acceptată la Biroul Vamal în data de 16.11.2010 şi înregistrată în Registrul Sumar sub nr. x; declaraţia vamală de import a S.C. CCCCCC. S.A. nr. x din 29.12.2010 şi declaraţia vamală de import a S.C. DDDDDD. S.R.L. Feteşti nr. x din 28.12.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. EEEEEE. S.R.L. nr. x din 03.09.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. FFFFFF. S.R.L. nr. x din 29.10.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. GGGGGG. S.R.L. nr. x din 03.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. HHHHHH. S.R.L. nr. x din 12.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. HHHHHH. S.R.L. nr. x din 12.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. HHHHHH. S.R.L. nr. x din 12.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. HHHHHH. S.R.L. nr. x din 15.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. IIIIII. S.R.L. nr. x din 15.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. IIIIII. S.R.L. nr. x din 15.11.2010; declaraţia vamală de import definitiv a S.C. HHHHHH. S.R.L. nr. x din 15.11.2010), precum şi pentru a comunica dacă S.C. III. S.R.L. a desfăşurat în anul 2010 operaţiuni vamale în Portul Constanţa Sud Agigea, iar în cazul unui răspuns afirmativ, data şi numărul ultimei declaraţii vamale de import procesată de S.C. FFF. S.R.L. pentru această societate, răspunsul autorităţii vamale şi documentele solicitate fiind transmise cu adresa din 31 august 2015;

- emiterea unei adrese către Direcţia cazier judiciar, statistică şi evidenţe operative, în vederea comunicării fişelor de cazier judiciar actualizate ale inculpaţilor, acestea fiind ataşate în volumele 27 şi 28 din dosarul instanţei.

În cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul B. a formulat, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi, astfel: pentru inculpatul E. - din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.1. II.1 - A.1. II.45 din rechizitoriu x de acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.1. II.46 - A.1. II.64 - 18 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul G. - din două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.2. II.1 - A.2. II.18 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.2. II.19 - A.2. II.20 - 2 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul H. - din două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.3. II.1 - A.3. II.9 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru fapta reţinută la punctul A.3. II.10 - 1 act material), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul K. -din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.6. II.1 - A.6. II.13 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.6. II.14 - A.6. II.20 - 7 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul O. - din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.9. II.A.1 - A.9. II.A.9 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.9. II.B.1 - A.9. II.B.560 şi A.9. II.A.10 - A.9. II.A.11 - 562 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul Q. - din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.11. II.1 - A.11. II.4 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.11. II.5 - A.11. II.8 - 4 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul S. - din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.12. II.3, 4, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 23 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru fapta reţinută la punctul A.12. II.24- 1 act material), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul A. - din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.15. II.3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.15. II.14 - A.15. II.15 - 2 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.15. III.1 - A.15. III.13 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.15. III.14 - A.15. III.16 - 3 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul D. - din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.16. II.1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele A.16. II.15, 16, 17 - 3 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul B. - din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele A.21. II.1-4 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru fapta reţinută la punctul A.21. II.5), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul GG. - din două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru fapta reţinută la punctul C.2. III.1 din rechizitoriu, iar cea de-a doua pentru fapta reţinută la punctul C.2. III.2), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul MM. - din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prima infracţiune pentru faptele reţinute la punctele D.3. II.A.1-4 din rechizitoriu x acte materiale, iar cea de-a doua pentru faptele reţinute la punctele D.3. II.B.1 - D.3. II.B.285 - 285 acte materiale), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Cererile formulate, în scris, de Parchet şi inculpatul B. au fost susţinute oral în şedinţa publică din data de 8 decembrie 2015, când reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în plus, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D. la punctul A.16. IV din actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

La acelaşi termen de judecată, având în vedere că, din actele dosarului de urmărire penală, nu rezulta dacă fişele posturilor pentru o parte din inculpaţii acuzaţi de luare de mită acoperă şi perioada infracţională reţinută de procuror în rechizitoriu, neexistând la acel moment toate informaţiile necesare pentru stabilirea atribuţiilor de serviciu ale acestora, instanţa de fond, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a pus în discuţie, din oficiu, pentru inculpaţii (cu excepţia lui RR. şi a lui B. în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită descrisă la pct. A.21. III din rechizitoriu) trimişi în judecată sub aspectul infracţiunii de luare sau dare de mită (în forma autoratului, instigării ori complicităţii), schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul infracţiunii de dare de mită), respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi/sau alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969) ori al reţinerii acestor din urmă prevederi din codificarea penală anterioară (în cazul infracţiunii de luare de mită), chestiuni ce vor fi dezvoltate cu ocazia analizării acuzaţiilor formulate în cazul fiecărui inculpat. De asemenea, constatând că, în cazul inculpaţilor H., S., A. şi B., procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni de corupţie (luare sau, după caz, dare de mită în forma autoratului sau complicităţii) într-una singură, fără a face trimite, în cazul unora, la dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), deşi, chiar prin rechizitoriu, s-a precizat că o parte din respectivele infracţiuni ar fi fost comise în formă continută, instanţa a pus în discuţie aplicarea prevederilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. şi în sensul reţinerii dispoziţiilor legale menţionate.

Totodată, faţă de modalitatea în care au fost descrise faptele în cuprinsul actului de sesizare, cu acelaşi prilej, prima instanţă a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul CC. - din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹din Legea nr. 78/2000; pentru inculpatul FF. - din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul NN. - din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); pentru inculpatul K. -din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969) şi pentru inculpatul O. - în sensul includerii în unitatea infracţională şi a complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Din punct de vedere probator, în susţinerea acuzaţiilor circumscrise infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Parchetul a invocat, în principal, înregistrări ale unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi sau de aceştia cu alte persoane, ce au fost interceptate autorizat în cauză şi transcrise în notele de redare ataşate la dosarul de urmărire penală, realizând, însă, o interpretare arbitrară a conţinutului acestora, fără ca propria apreciere a procurorului să fie confirmată de ansamblul dovezilor administrate pe parcursul procedurii judiciare, atât în etapa urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

În cazul unora dintre inculpaţi, respectiv E., G., S., D., KK., au fost invocate, în dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi convorbiri telefonice ce au fost, iniţial, reţinute ca mijloace de probă pentru a demonstra comiterea de către aceştia a unor acte materiale din conţinutul infracţiunilor continuate de luare/dare de mită, în forma autoratului sau, după caz, a complicităţii (constituind, totodată, temeiuri pentru dispunerea, în cursul urmăririi penale, a unor măsuri preventive privative de libertate), fapte pentru care, prin rechizitoriu, s-au dat, în final, soluţii de netrimitere în judecată, dispunându-se scoaterea lor de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968). Or, în condiţiile în care s-a apreciat de către procuror, cu privire la aceste acte materiale (pct. A.1. II.55; pct. A.2. II.2, 3, 4, 5, 8, 9, 10, 17; pct. A.12. II.1, 2, 5, 6, 8, 11, 16, 22; pct. A.16. II.3, 4, 10; pct. D.1. II.6, 12, 13, 19, 20, 21), că nu a fost săvârşită de inculpaţii anterior menţionaţi nicio acţiune care să fi produs modificări fizice în realitatea înconjurătoare, instanţa consideră că, pe baza aceloraşi înregistrări ale convorbirilor telefonice, nu poate fi dovedită nicio altă acuzaţie penală, inexistenţa faptelor presupunând, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Deşi înregistrările convorbirilor telefonice au un rol semnificativ în ansamblul probator pe care s-a întemeiat acuzaţia referitoare la infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau, după caz, sprijinire a unui grup infracţional organizat, instanţa de fond a constatat că, în situaţia unora dintre inculpaţi (H., J., B., O., P., Q., T., II., MM., NN., OO., C., DD., HH.), Parchetul nu a invocat, în dovedirea faptelor ce s-ar încadra în această infracţiune, asemenea mijloace de probă, făcând trimitere la infracţiunile de corupţie sau la cele asimilate lor pentru care respectivii inculpaţi au fost trimişi în judecată şi apreciind că activităţile circumscrise acestora fac, în egală măsură, şi dovada comiterii acţiunilor ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, s-a reţinut de către instanţa supremă că pentru a demonstra comiterea acestei infracţiuni de către inculpaţii anterior menţionaţi, Parchetul a invocat, în realitate, argumente ce vizează aspecte din conţinutul specific al celorlalte fapte penale de care aceştia au fost acuzaţi şi care, în opinia procurorului, ar fi constituit chiar scopul asocierii, ignorând, astfel, caracterul autonom, de sine-stătător, al infracţiunii de criminalitate organizată, a cărei existenţă nu este condiţionată de săvârşirea acţiunilor ilicite proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul grupării a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003). Ca urmare, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat nu poate fi dedusă doar din presupusa participare a inculpaţilor la săvârşirea unora dintre infracţiunile ce se reţine de către procuror că au reprezentat scopul asocierii şi nu poate fi echivalată cu aceasta, în lipsa unor elemente concrete care să demonstreze înţelegerea neechivocă a acuzaţilor de a-şi reuni eforturile, de a se supune unei discipline şi de a acţiona potrivit unui plan bine stabilit în vederea comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave şi a obţinerii de beneficii materiale, direct sau indirect.

De asemenea, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate că, în susţinerea acuzaţiilor circumscrise infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Parchetul a mai invocat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit şi inculpat, de K., arătându-se că, în cuprinsul acestora, a fost explicat, pe larg, modul de structurare şi de funcţionare a grupului infracţional organizat, cu referire, în special, la relaţia de lucru stabilită între lucrătorii vamali (de la JJJJJJ., dar şi de la alte structuri vamale, cum ar fi Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii Bucureşti), pe de o parte, şi comisionarii şi intermediarii vamali, pe de altă parte (pag. 279-280 din rechizitoriu).

Contrar susţinerilor procurorului, prima instanţă a constatat că depoziţiile menţionate nu furnizează elemente de fapt relevante care să servească la stabilirea existenţei infracţiunii de criminalitate organizată în variantele normative reţinute în actul de sesizare, inculpatul nefăcând în niciuna din cele şase declaraţii din etapa instrucţiei penale, referiri concrete cu privire la comiterea de către ceilalţi acuzaţi a unor activităţi ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere, constituire, aderare sau, după caz, sprijinire a unui grup infracţional organizat, la modalitatea de funcţionare şi la structura unei asemenea grupări, precum şi la regulile de acţiune ale acesteia şi la rolurile îndeplinite de membrii săi, sens în care nu a menţionat nimic în legătură cu organizarea asocierii pe anumite paliere, existenţa unor întruniri/întâlniri conspirative, secretizarea convorbirilor telefonice prin schimbarea periodică a aparatelor şi cartelelor SIM sau folosirea de către inculpaţi şi persoanele cu care interacţionau a unui limbaj codificat cu privire la numele acestora, sumele de bani ce ar fi fost pretinse/oferite şi la alte noţiuni referitoare la activitatea vamală, astfel cum toate aceste aspecte sunt descrise atât în partea introductivă a rechizitoriului, cât şi cu ocazia prezentării faptelor reţinute în sarcina fiecărui acuzat.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a subliniat faptul că, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu pot fi omise declaraţiile date în cauză de inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea acesteia (E., G., H., I., W., X., S., A., T., D., O., P., Q., Y., B., KK., LL., OO., MM., NN., DD., CC., II., GG., FF., HH., RR.), care nu au recunoscut acuzaţiile formulate de Parchet, arătând, în esenţă, că relaţionarea lor, în perioada de referinţă, a fost determinată de îndeplinirea unor atribuţii de serviciu ori s-a întemeiat pe legăturile de prietenie/amiciţie existente între ei, precum şi depoziţiile martorilor audiaţi de organele judiciare sub acest aspect, care nu au confirmat existenţa, în intervalul 2010-2011, a unei grupări de criminalitate organizată la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi în raza lui de activitate (comisionari în vamă, intermediari vamali, importatori).

Astfel, prima instanţă a reţinut că niciunul dintre martorii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere, constituire, aderare sau sprjinire a unui grup infracţional organizat, precum şi modalitatea de funcţionare, structura, practicile, regulile de acţiune şi eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, acesta reprezentând şi motivul pentru care, în susţinerea acuzaţiilor, nu au fost invocate de către Parchet, cu prilejul analizării în cuprinsul rechizitoriului a mijloacelor de probă, şi depoziţii de martori, cu singura excepţie a declaraţiei dată, în această calitate, de inculpatul U., cu privire la care, însă, sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut şi faptul că martorii, chiar dacă au făcut anumite precizări suplimentare, şi-au menţinut în cursul cercetării judecătoreşti aceeaşi poziţie exprimată în etapa instrucţiei penale, iar persoanele audiate de instanţă în această calitate la solicitarea apărării nu au relevat aspecte care să conducă la concluzia temeiniciei acuzaţiilor formulate de procuror, unii dintre martori chiar menţionând în mod expres că nu au cunoştinţă de existenţa vreunui grup infracţional organizat la nivelul JJJJJJ. în perioada de referinţă (declaraţii martori NNN., DDD., XX., LLL. şi MMM. din 16 iunie 2014, QQQ., RRR. şi PPP. din 23 iunie 2014, VVV. din 5 septembrie 2014, ZZZ. din 17 septembrie 2014, GGGGG. din 24 martie 2015).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că, sub aspect probator, Parchetul şi-a întemeiat, în principal, acuzaţiile de luare/dare de mită (în forma autoratului, complicităţii sau, după caz, a instigării) pe înregistrările unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi sau de aceştia cu alte persoane, ce au fost interceptate autorizat în cauză (cu singura excepţie a înregistrării invocate în dovedirea faptei de la pct. A.1. II.19), fiind redate în formă scrisă în notele ataşate la dosarul de urmărire penală - certificate de procuror conform art. 913 C. proc. pen. anterior - şi consemnate în procesul-verbal de constatate a efectuării actelor premegătoare din data de 18 mai 2011 .

Mai mult decât atât, din punct de vedere al materialului probator, instanţa supremă a constatat şi faptul că, în cazul unora dintre acuzaţiile de luare/dare de mită (în forma autoratului sau, după caz, a complicităţii), Parchetul a invocat, în plus faţă de înregistrările convorbirilor telefonice, şi documente întocmite cu ocazia efectuării operaţiunilor vamale (declaraţii vamale de import sau de tranzit, facturi externe ale mărfurilor ş.a.), ridicate fie cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul S.C. F. S.R.L. la data de 8 ianuarie 2011, în dosarul nr. x/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, preluate în prezenta cauză conform procesului-verbal nr. x/P/2010 din 14 februarie 2011, ataşat la fila x d.u.p., şi individualizate în procesul-verbal nr. x/P/2010 din 11 mai 2011 aflat la filele x d.u.p. (consemnate ca atare şi în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 18 mai 2011 - filele x d.u.p.), fie ca urmare a percheziţiilor realizate în dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi unităţi de parchet la S.C. FFF. S.R.L. în 23 mai 2011 şi la sediul JJJJJJ. la data de 23 mai 2011, fie rezultate în urma percheziţiilor informatice ale mediilor de stocare ridicate la percheziţiile domiciliare, astfel cum au fost consemnate în procesele-verbale de accesare a documentelor din anumite fişiere copiate din suporturile de memorie cu ocazia respectivelor percheziţii .

Totodată, s-a reţinut că, în opinia acuzării, o dovadă ce demonstrează comiterea infracţiunilor de luare/dare de mită (în forma autoratului sau, după caz, a complicităţii) o reprezintă şi descoperirea, la sediul S.C. F. S.R.L., cu ocazia percheziţiei domiciliare din 8 ianuarie 2011 efectuată în dosarul nr. x/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, a ştampilelor aparţinând mai multor societăţi comerciale, astfel cum acestea au fost menţionate şi individualizate în procesul-verbal de desigilare nr. x/P/2010 din 21 ianuarie 2011 .

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că, din datele cauzei nu rezultă, însă, că respectivele ştampile ar fi fost folosite în mod ilegal de către inculpaţi, fiind vorba de o simplă prezumţie a procurorului, neconfirmată de dovezile de la dosar (declaraţii martori, inculpaţi, înregistrări convorbiri telefonice, înscrisuri). Dimpotrivă, din mijloacele de probă administrate atât în faza instrucţiei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că ştampilele au fost lăsate la sediul comisionarului vamal de către importatori sau reprezentanţii acestora pentru a fi utilizate, în scopuri licite, în vederea efectuării formalităţilor vamale de către angajaţii S.C. F. S.R.L.

În susţinerea acuzaţiilor de luare/dare de mită (în forma autoratului, complicităţii sau, după caz, a instigării), s-a reţinut că Parchetul a mai invocat declaraţiile date de K. în cursul urmăririi penale, atât în calitate de învinuit, cât şi ca inculpat, arătându-se că acesta a recunoscut, în mod constant, că a dat mită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul lui J..

Totodată, pentru dovedirea comiterii de către inculpaţi a infracţiunilor de luare/dare de mită (în forma autoratului sau, după caz, complicităţii), acuzarea a invocat în probaţiune registrul de evidenţă proprie, sub formă tabelară, cuprinzând menţiunile olografe ale inculpatului O., precum şi înscrisurile olografe cu însemnările personale, făcute în limba arabă, de inculpatul MM., ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele acestora în data de 23 mai 2011, apreciind, în esenţă, că, în lipsa unor explicaţii pertinente ale celor doi acuzaţi cu privire la semnificaţia anumitor sume de bani consemnate în respectivele documente, acestea nu pot reprezenta decât cuantumul mitei plătită lucrătorilor vamali pentru acordarea liberului de vamă în cazul containerelor indicate în scris (pag. 394 şi 750 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte înscrisurile invocate de către Parchet, instanţa de fond a apreciat că acestea nu conturează concluzia formulată de acesta, cu atât mai mult cu cât inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, garantată de art. 4 şi art. 99 alin. (2) C. proc. pen., iar sarcina probei aparţine organelor care exercită acţiunea penală (art. 99 alin. (1) C. proc. pen.), independent de apărările şi explicaţiile formulate de persoanele acuzate de săvârşirea unor infracţiuni.

Astfel, prima instanţă a constatat că, în cauză, nu există nicio probă care să demonstreze că sumele de bani indicate în documentele olografe ar reprezenta foloase materiale necuvenite remise, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali, nefiind făcută nicio menţiune în acest sens în cuprinsul respectivelor înscrisuri (care, de altfel, în cazul lui O., nu conţin acel cap de tabel redat în rechizitoriu în cazul unora dintre actele materiale) şi nefiind audiat vreun inculpat sau martor care să confirme acest aspect.

Mai mult, în opinia instanţei supreme, consemnările din notele olografe (număr de container, data acordării liberului de vamă, sumele înscrise) nu corespund cu operaţiunile vamale invocate de procuror în dovedirea infracţiunilor de corupţie, neputând fi stabilită o corespondenţă între acestea, iar, în ceea ce priveşte acuzaţiile de la pct. A.9. II.B.1-560 (O.) şi D.3. II.B.1-285 (MM.), Parchetul nu a reuşit să identifice realitatea operaţiunilor vamale, mărfurile introduse în ţară, natura ilicită a acestora, societatea importatoare şi, nu în ultimul rând, lucrătorii vamali care ar fi primit mita, dispunându-se disjungerea cauzei faţă de AN şi continuarea cercetărilor într-un dosar penal separat.

Sub aspectul semnificaţiei sumelor de bani înscrise în documentele olografe găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, s-a apreciat ca fiind relevantă declaraţia inculpatului O. din data de 18 septembrie 2013, care a precizat că registrul ridicat de la acesta şi ataşat ca mijloc de probă la dosar reprezintă o evidenţă proprie cu privire la valoarea anumitor mărfuri în legătură cu care avea de încasat diverse sume de bani de la clienţi. De asemenea, referitor la valorile înscrise în registru fără a fi menţionată vreo explicaţie, a subliniat că acestea constituiau sumele de bani pe care urma să le recupereze de la clienţi pentru a fi trimise la reprezentanţa firmei din China.

Instanţa de fond a menţionat că toate aceste menţiuni trebuie coroborate cu declaraţia inculpatului din faza anchetei penale, în care a arătat că niciodată nu a promis, oferit sau dat sume de bani sau alte avantaje materiale cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, că nu a discutat cu E. în legătură cu remiterea unor astfel de foloase, sumele de bani plătite acestuia reprezentând exclusiv comisionul perceput de S.C. F. S.R.L., pentru achitarea căruia i-au fost întotdeauna eliberate documente justificative (declaraţia din 23 mai 2011).

Totodată, în cuprinsul depoziţiei din 12 august 2011, inculpatul MM., după ce a explicat o parte din abrevierile ce apar în notele olografe ("T" - taxe vamale; "L" - liber la descărcare; "M" - FFF., adică costul întocmirii declaraţiei vamale de către firma de comisionariat vamal; "R" - rampa, respectiv taxa ce trebuia plătită către societatea concesionară a acestei activităţi în vamă; "M+F" - diverse cheltuieli, cum ar fi taxa de autostradă, constul combustibilului pentru deplasarea cu autoturismul personal la Constanşa, taxa de pod, alimente), a arătat că, pe coloana din stânga, erau trecute sumele de bani cheltuite în România pentru importul mărfurilor din China, iar, pe coloana din dreapta, sumele cheltuite în China, precum şi cele pe care trebuia să le încaseze sau, după caz, le-a încasat de la clienţi, subliniind, însă, că nu se face nicio referire la vreo sumă de bani dată ca mită, toate reprezentând, aşa cum s-a precizat, fie cheltuieli legale pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri, fie socoteli cu clientul cu privire la sumele achitate, datorate şi eventuale împrumuturi băneşti între el şi acesta. În ce priveşte suma de 1900 USD care apare în majoritatea însemnărilor, a arătat că aceasta desemnează cheltuieli precum transportul containerului pe teritoriul Chinei, comisionul aplicat de firma sa de prestări servicii din această ţară, KKKKKK., sau contravaloarea întocmirii unor acte, sens în care a depus şi înscrisuri în probaţiune la dosar . În plus, numele persoanelor înscrise în toate notiţele reprezintă clienţii care trebuiau să îi plătească diverse sume de bani pentru activitatea de import realizată în numele acestora.

Totodată, s-a făcut referire şi la precizările făcute de inculpatul MM. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 13 decembrie 2011, când, în plus, a menţionat că cifrele evidenţiate în agende şi care nu au indicată în dreptul lor vreo monedă constituie sume de bani pe care le-a primit de la clienţi, în vederea decontării cheltuielilor aferente activităţilor prestate atât în România, cât şi în China, iar cifrele lângă care apare USD reprezintă contravaloarea serviciilor achitate pe teritoriul Chinei. De asemenea, inculpatul a contestat traducerea realizată cu privire la termenul "oasl", învederând că acesta nu înseamnă "au ajuns", aşa cum, în mod greşit, s-a consemnat, ci "am primit".

Aceleaşi declaraţii au fost făcute, în esenţă, şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul arătând cu prilejul audierii de către instanţă, la termenul din 17 februarie 2014, că însemnările din cele două agende ridicate de organele de anchetă penală conţin pe coloana din partea stângă cheltuielile efectuate de clienţii firmei sale în China, iar pe coloana din dreapta cheltuielile aceloraşi clienţi în Romania pentru plata taxelor vamale, prestaţiilor la rampă, a contravalorii declaraţiilor vamale, liberului de vamă şi a comisionului cuvenit firmei sale. Cu privire la menţiunile anterioare referitoare la împrumuturile baneşti, a precizat că nu este vorba de împrumuturi acordate de el în favoarea unor persoane fizice, ci de sumele pe care le-a avansat în numele unor clienţi pentru plata prestaţiilor vamale, procedură pe care o folosea şi în relaţiile cu S.C. FFF. S.R.L., în sensul că, de multe ori, plătea contravaloarea respectivelor prestaţii pentru firmele importatoare, dupa care recupera sumele plătite de la acestea. Inculpatul şi-a menţinut întru-totul precizările anterioare referitoare la semnificaţia prescurtărilor şi a sumei de 1900 USD din cuprinsul înscrisurilor olografe, subliniind că niciuna dintre sumele de bani înscrise în cele două agende personale nu reprezintă mita pe care ar fi dat-o unor lucrători vamali pentru a permite intrarea în ţară a containerelor şi acordarea liberului de vamă, caz în care organele judiciare ar fi trebuit să indice numele persoanelor care ar fi primit respectivele foloase, atribuţia de serviciu pe care ar fi încalcat-o sau pe care trebuia să o îndeplinească şi să identifice containerul pentru fiecare operaţiune în parte. În ceea ce priveşte sumele care nu sunt însoţite de indicarea monedei, a arătat că acestea reprezentau în proportie de 99% dolari americani şi 1% Ron. Totodată, a reiterat faptul că, nicăieri în cuprinsul însemnarilor personale nu apare verbul "am dat", ci "am primit", cuvânt care se traduce în limba arabă "oasl".

În susţinerea afirmaţiilor celor doi inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante depoziţiile date atât în cursul urmăririi penale (în 8 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (în 10 octombrie 2014) de martorul JJJJ., administrator al S.C. LLLLLL. S.R.L., care, în perioada 2010-2011, a efectuat importuri de mărfuri din China prin intermediul unei societăţi pe care inculpatul MM. o avea pe teritoriul acestui stat. În concret, martorul a arătat că, atunci când dorea să cumpere marfă, se deplasa în China, unde un reprezentant chinez al firmei inculpatului îl conducea la societăţile vânzătoare, se ocupa de întocmirea documentelor de export, de operaţiunile de transport pe teritoriul acestei ţări şi de încărcarea mărfii, pentru toate aceste servicii plătind un comision cuprins între 1200-2000 USD (precizat în faţa instanţei ca fiind între 1200-1500 USD), fără a i se elibera vreun document justificativ, existând şi situaţii în care respectiva sumă, care acoperea şi comisionul perceput de inculpat pentru intermediere, i-a fost predată acestuia anterior deplasării în China. Martorul a mai precizat că, după sosirea mărfii pe teritoriul naţional, MM. se ocupa şi de efectuarea formalităţilor vamale de import, pentru toate serviciile prestate, respectiv comisionul de intermediere şi taxele către autorităţile statului, plăţile fiind efectuate numai prin virament bancar. S-a subliniat, de asemenea, că nu au fost înmânate inculpatului MM. sume de bani cu altă destinaţie sau pentru care să nu fi primit documente justificative în România. Acelaşi martor a arătat că, în intervalul 2009-2010, a efectuat astfel de operaţiuni de export-import şi prin intermediul unei societăţi aparţinând inculpatului O., procedura fiind aceeaşi, cu singura diferenţă că, în cazul unor importuri, acesta s-a ocupat doar de efectuarea formalităţilor pe teritoriul României. Important de subliniat este faptul că martorul cunoştea împrejurarea că atât MM., cât şi O. aveau agende în care îşi notau sumele de bani pe care acesta le datora pentru serviciile prestate, precum şi numele său, respectiv MMMMMM..

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorului IIII. din 1 septembrie 2011 şi 10 octombrie 2014, acesta arătând că, în calitate de administrator al S.C. NNNNNN. S.R.L., a colaborat în perioada 2010-2011 cu societatea KKKKKK. din China aparţinând inculpatului MM., un reprezentant al acesteia ocupându-se, cu ocazia deplasării sale pe teritoriul acestei ţări pentru achiziţionarea unor mărfuri, de toate operaţiunile necesare efectuării exportului. În schimbul serviciilor prestate, incluzând în acestea costul cazării, al transportului mărfii pe teritoriul Chinei, încărcării acesteia şi al întocmirii documentelor de export, martorul remitea inculpatului MM., anterior plecării în China, o sumă cuprinsă între 1500-1900-2000 USD, fără a primi, însă vreun document justificativ. Pe teritoriul României, toate formalităţile de import erau efectuate prin intermediul societăţii inculpatului MM., S.C. OOOOOO. S.R.L., cu care firma sa avea încheiat un contract de prestări servicii, fiecare operaţiune de intermediere costând 650 RON. Martorul a mai subliniat că, pentru toate sumele plătite inculpatului în vederea efectuării importului şi care reprezentau costul taxelor vamale, contravaloarea TVA-ului, a cheltuielilor la rampă şi a declaraţiei vamale, i-au fost eliberate documente justificative. De asemenea, cunoştea faptul că MM. avea o agendă în care îşi nota suma de bani pe care martorul i-o datora pentru serviciile prestate pe teritoriul Chinei, precum şi numele său, IIII.. Cu referire la inculpatul O., a menţionat că, anterior colaborării cu MM., a efectuat două operaţiuni de export din China prin intermediul acestuia, sumele de bani date acestuia în avans şi procedura pe teritoriul Chinei fiind aceleaşi, cu singura diferenţă că O. nu s-a ocupat şi de intermedierea operaţiunilor de import în România.

Mai mult decât atât, instanţa de fond s-a referit şi la declaraţii similare, respectiv declaraţiile martorului HHHH., date atât în faţa organelor de anchetă penală (pe 5 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), cât şi a instanţei (în 10 octombrie 2014), care a arătat, în esenţă că, în calitate de administrator al S.C. PPPPPP. S.R.L., a efectuat câteva importuri prin intermediul firmei din China a inculpatului MM., plătind acestuia, fără a primi vreun document justificativ, sume cuprinse între 1300 şi 1900 USD pentru fiecare operaţiune, acestea incluzând contravaloarea cazării în statul respectiv, a transportului său şi a mărfii pe teritoriul acestuia, a încărcării containerelor, a întocmirii documentelor de export şi a comisionului perceput de inculpat, care reprezenta 2% din valoarea facturii externe. În concordanţă de depoziţiile martorilor menţionaţi anterior, şi HHHH. a precizat că, pentru cheltuielile din România aferente operaţiunilor de import, respectiv pentru plata taxelor vamale, a transportului şi a comisionului datorat S.C. FFF. S.R.L., inculpatul i-a prezentat întotdeauna actele eliberate de trezorerie şi facturile emise de prestatorii de servicii. De asemenea, în ambele declaraţii, a subliniat că inculpatul MM. nu i-a cerut niciodată vreo sumă de bani pentru a fi dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. sau comisionarului vamal şi că nici el nu a oferit/dat asemenea avantaje materiale.

Având în vedere importanţa acesteia, prima instanţă a făcut trimitere şi la depoziţia martorului TTTTT., client al inculpatului O., care, audiat fiind de către instanţă la data de 23 iunie 2015, a arătat că niciodată acesta nu i-a cerut sume de bani pentru a fi date cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, pentru toate sumele remise inculpatului primind documente justificative emise de S.C. F. S.R.L. (firmă cu care societatea sa, QQQQQQ. avea încheiat contract de prestări servicii), precum şi de firmele de transport şi care se ocupau cu încărcarea-descărcare mărfurilor.

Concluzionând, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că un rol semnificativ în ansamblul probator pe care s-a fundamentat acuzaţia de luare/dare de mită (în forma autoratului, complicităţii sau, după caz, a instigării), aşa cum rezultă din partea expozitivă a actului de trimitere în judecată, îl prezintă înregistrările unor convorbiri telefonice, a căror interpretare de către procuror nu îşi găseşte, însă, susţinere în dovezile administrate în cauză pe întreg parcursul procedurii judiciare, fiind de remarcat, sub acest aspect, faptul că, deşi i-a monitorizat pe inculpaţi o mare perioadă de timp, organele de anchetă penală nu au procedat la folosirea unor investigatori sub acoperire sau cu identitate reală şi nici nu au încercat prinderea lor în flagrant, cu toate că bănuiau, astfel cum se susţine în actele de urmărire penală, dar şi în rechizitoriu, că aceştia şi-ar fi propus şi ar fi încercat să "captureze Statul Român".

Totodată, instanţa de fond a subliniat că, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracţiunile de corupţie menţionate, nu pot fi omise declaraţiile date în cauză de inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea acestora (E., G., H., M., O., P., Q., S., T., U., A., D., X., B., Z., AA., BB., CC., GG., II., KK., LL., OO., MM., NN., AA., QQ., RR.), care (cu excepţia lui K.) nu au recunoscut acuzaţiile formulate de Parchet, arătând, în esenţă, că nu au desfăşurat nicio activitate care ar putea fi circumscrisă elementului material al faptelor penale reţinute în sarcina lor şi că discuţiile dintre ei nu au avut ca obiect pretinderea, promisiunea sau oferirea unor sume de bani cu titlu de mită, precum şi depoziţiile martorilor audiaţi de organele judiciare sub acest aspect, care, în mod concordant, au arătat fie că nu li s-au cerut şi nu au oferit/dat niciodată anumite avantaje materiale lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a acorda liberul de vamă şi a permite intrarea în ţară a containerelor cu mărfuri importate, fie că nu au auzit despre existenţa unei asemenea practici la nivelul structurii vamale menţionate sau în relaţia dintre importatori, intermediari, comisionari şi lucrătorii vamali. În acest sens, s-a constatat că niciunul dintre martorii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor de luare/dare de mită (în forma autoratului, complicităţii sau, după caz, a instigării), menţinându-şi aceeaşi poziţie şi în etapa cercetării judecătoreşti, chiar dacă au făcut anumite precizări suplimentare. În mod similar, nici persoanele audiate de instanţă în această calitate la solicitarea apărării nu au relevat aspecte care să conducă la concluzia temeiniciei acuzaţiilor formulate de procuror.

În acest context, s-a apreciat ca fiind relevantă depoziţia dată în 21 septembrie 2011 de martorul SSSS. (asociat al S.C. RRRRRR. S.R.L., societate care efectua intermedierea vamală a unor importatori în relatia cu S.C. F. S.R.L.), în cuprinsul căreia acesta a menţionat că nu a fost niciodată implicat în primirea sau transmiterea vreunei sume de bani destinată mituirii persoanelor care se ocupau de efectuarea procedurilor de import, toate plăţile realizate de clientul importator reprezentând contravaloarea unor servicii legale. De asemenea, la termenul de judecată din 9 decembrie 2014, a precizat că nu au existat niciodată, pe durata colaborării sale cu S.C. F. S.R.L., situaţii în care reprezentanţii comisionarului să îi perceapă, în numele clienţilor, şi alte sume de bani decât cele datorate în mod legal, respectiv anumite avantaje materiale care să fie date cu titlu de mită lucrătorilor vamali în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

În mod similar, martorul CCCC. (administratorul S.C. FFF. S.R.L.) a arătat, în data de 13 octombrie 2011, că angajaţii societăţii de comisionariat vamal nu puteau interveni în acordarea de către lucrătorii vamali a unui tratament preferenţial importatorilor, între aceştia existând strict relaţii de serviciu. A mai subliniat martorul că nu are cunoştinţă despre pretinderea şi perceperea de către S.C. FFF. S.R.L. a altor sume de bani decât cele reprezentând comisioane şi servicii facturate şi nici despre transmiterea vreunor sume de bani provenind de la importatori către organele vamale. Raportat la relaţia cu KK., a subliniat că nu a purtat niciodată discuţii cu acesta despre necesitatea efectuării unor intervenţii pe lângă funcţionarii vamali, în vederea favorizării clienţilor societăţii sau a altor importatori. În faţa instanţei de fond, pe 17 septembrie 2014, martorul a învederat că lui personal sau colegilor săi nu i s-au cerut şi nici nu au dat sume de bani sau alte bunuri lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atributiilor de serviciu, neauzind ca respectivii vameşi să fi perceput altor importatori sume de bani sau bunuri cu titlu de mită.

S-a reţinut că declaraţii similare a dat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, şi martorul ZZZ. (asociat în cadrul S.C. SSSSSS. S.R.L., care desfăşura activităţi de comisionariat vamal) care, audiat fiind de către organele de anchetă penală la data de 14 octombrie 2011, a menţionat că nu are cunoştinţă despre existenţa unor practici ce presupun fapte de corupţie la nivelul Portului Constanţa Sud Agigea, constând în colectarea unor sume de bani de la importatori în scopul mituirii vameşilor pentru favorizarea operaţiunilor vamale, relaţia cu organele vamale şi ceilalţi operatori în vamă fiind una civilizată şi lipsită de conflicte, în sensul că nu se solicitau favoruri în schimbul oferirii unor foloase. De asemenea, în şedinţa publică din 17 septembrie 2014, martorul a declarat că, din câte ştie, lucrătorii vamali de la JJJJJJ. nu erau organizaţi într-un grup în scopul perceperii unor sume de bani cu titlu de mită pentru a-şi îndeplini sau nu atribuţiile de serviciu în legătură cu efectuarea operaţiunilor vamale.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la susţinerile făcute de martorul JJJJJ. (asociat la S.C. TTTTTT. S.R.L., societate care are ca obiect de activitate efectuarea de transporturi containerizate şi de activităţi de comisionariat vamal), care, în cuprinsul declaraţiei din 5 mai 2015, a subliniat că nu are cunoştinţă de săvârşirea unor fapte de luare de mită de către lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestora, lui personal şi angajaţilor săi nefiindu-le pretinse astfel de sume cu titlu de mită.

În opinia primei instanţe, importante în acest sens sunt şi depoziţiile martorilor DDDD. (fost asociat al S.C. FFF. S.R.L. împreună cu KK.) care, la data de 14 octombrie 2011, a arătat că nu are cunoştinţă despre efectuarea unor colectări de bani de la importatori cu scopul de a-i mitui pe lucrătorii vamali în vederea favorizării operaţiunilor vamale, şi GGGG. (angajat, în perioada 2010-2011, la S.C. UUUUUU. S.R.L., societate de intermediere vamală) care, cu ocazia audierii de către organele de anchetă penală, în 13 octombrie 2011, a precizat că, personal, nu a primit de la MM., şeful său direct, decât sume de bani necesare achitării liberului de linie, facturilor pentru întocmirea declaraţiilor vamale şi utilizarea rămpii, pe care le achita la firma de shipping şi la cea de comisionariat vamal, nefiind vreodată implicat în remiterea unor sume de bani pentru care să nu-i fi fost eliberate documente, poziţie reafirmată şi la termenul de judecată din 10 octombrie 2014, când a subliniat că niciodată nu i s-a cerut de comisionarul vamal (S.C. FFF. S.R.L.) sau de lucrătorii vamali vreo sumă de bani cu titlu de mită sau care să nu fie justificată cu înscrisuri doveditoare ale efectuării plăţii.

S-a reţinut şi faptul că martorul PPP. (şef birou control fizic detaşat în cadrul JJJJJJ.), a declarat, în cursul cercetării judecătoreşti (23 iunie 2014), că nu i s-a cerut niciodată de angajaţii S.C. FFF. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. sau de persoane din conducerea acestora, în schimbul unor sume de bani sau altor bunuri, să facă ori să nu facă ceva în legătură cu atribuţiile sale de serviciu. În plus, a menţionat că niciodată inculpatul G. nu i-a cerut să îşi încalce îndatoririle de serviciu şi nu cunoaşte ca acesta să fi primit anumite foloase materiale cu titlu de mită.

Totodată, martorul OOOO. (angajat la una dintre firmele inculpatului II. şi cel care ţinea legătura cu S.C. F. S.R.L.) a arătat, în cuprinsul depoziţiei din 7 octombrie 2011, că, în perioada în care a avut relaţii cu reprezentanţii firmei de comisionariat vamal, a efectuat plăţi doar pentru serviciile prestate, pe baza de factură, chitanţă şi ordin de plată, nefiind implicat şi neavând cunoştinţă despre remiterea altor sume de bani în vederea favorizării importurilor. Cu organele vamale nu avea niciun fel de legătură şi nu cunoaşte care erau relaţiile lui II. cu reprezentanţii comisionarului sau cu funcţionarii vamali, neştiind despre oferirea sau darea unor avantaje patrimoniale, cu titlu de mită, pentru efectuarea operaţiunilor de import.

S-au apreciat ca fiind relevante şi declaraţiile date în cauză de martorii din lucrări MMM., SSS., IIIII. şi RRR. care, în perioada de referinţă, erau angajaţi ai S.C. F. S.R.L., ultimul dintre aceştia menţionând, la termenul de judecată din 23 iunie 2014, că nu a fost rugat niciodată de inculpaţii E. şi A. să-i transmită ceva lui G. sau altui lucrător vamal si nici să le dea vreo sumă de bani sau alte bunuri. De asemenea, nu i s-a cerut vreodată de directorii săi sau de un alt angajat al firmei să facă ceva contrar atribuţiilor de serviciu. Cu privire la inculpatul G., a mai menţionat că nu a auzit ca acesta să ia mită. În mod similar, martorul SSS. a confirmat, în faţa instanţei, la aceeaşi dată, că niciodată pe parcursul activităţii sale, nu i s-a spus de către cei doi directori sau de vreun alt coleg să dea vreo sumă de bani sau alte bunuri cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu. De asemenea, martorul MMM. a arătat, în declaraţia din 16 iunie 2014, că nu a existat în cadrul S.C. F. S.R.L. vreo practică în sensul oferirii unor mici atenţii lucrătorilor vamali, constând în sume de bani sau alte bunuri, cu prilejul sărbătorilor sau cu alte ocazii, pentru a le capta bunăvoinţa în ce priveşte realizarea operaţiunilor vamale. În plus, nu i s-a cerut niciodată de A. să dea vreo sumă de bani cu titlu de mită vameşilor în legătură cu realizarea îndatoririlor lor de serviciu. Aceleaşi precizări au fost formulate, la data de 24 aprilie 2015, şi de martorul IIIII., care a menţionat că nu au existat situaţii în care vameşii să îi condiţioneze plecarea unor tranzite de plata vreunor sume de bani cu titlu de mită. Făcând, totodată, referiri punctuale la unii dintre lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., martorul a arătat că niciodată inculpatul BB. nu i-a pretins sume de bani sau alte bunuri pentru a-şi îndeplini sau nu atribuţiile de serviciu şi nu cunoaşte ca inculpatul G. să fi cerut şi primit foloase materiale cu titlu de mită.

Instanţa supremă a considerat că este importantă şi depoziţia făcută în cursul cercetării judecătoreşti de martorul WWW. (asociat al firmei de comisionariat vamal S.C. VVVVVV. S.R.L.), care a menţionat, în şedinţa publică din 5 septembrie 2014, că pe toată durata colaborărării sale cu inculpatul K., nu i-a perceput şi nu a primit de la acesta sume de bani cu altă destinaţie în afara celor reprezentând contravaloarea prestaţiilor vamale şi a comisionului.

În acest sens, s-a apreciat că poziţia martorului din faţa instanţei constituie, de fapt, o reiterare a celei din etapa instrucţiei penale, când a arătat că a avut cu numitul K. o relaţie strict profesională şi că nu a primit de la inculpat alte sume de bani în RON sau valută în plus faţă de cele încasate pentru serviciile prestate de firma sa (declaraţia din 30 septembrie 2011 - filele x d.u.p.).

Totodată, referindu-se la relaţia lor de afaceri cu inculpatul MM., martorii JJJJ. - administrator al S.C. LLLLLL. S.R.L. (declaraţii din 8 septembrie 2011 şi 10 octombrie 2014), IIII. - administrator al S.C. NNNNNN. S.R.L. (declaraţii din 1 septembrie 2011 şi 10 octombrie 2014) şi HHHH. - administrator al S.C. PPPPPP. S.R.L. (declaraţii din 5 septembrie 2011 şi 10 octombrie 2014) au arătat, în esenţă, cu privire la serviciile de intermediere a efectuării importurilor realizate pe teritoriul României, că pentru tooate sumele plătite în vederea îndeplinirii operaţiunilor vamale, le-au fost remise de către MM. documente justificative, aceleaşi aserţiuni fiind făcute de primul martor şi cu trimitere la inculpatul O.. Mai mult, martorul HHHH. a precizat, textual, în ambele depoziţii, că MM. nu i-a cerut niciodată vreo sumă de bani pentru a fi dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. sau comisionarului vamal S.C. FFF. S.R.L. şi că nici el nu a oferit/dat asemenea avantaje materiale.

Totodată, s-a reţinut că astfel de menţiuni au fost făcute şi de martorul TTTTT. (administrator al S.C. QQQQQQ. S.R.L.) care, la termenul de judecată din 23 iunie 2015, a precizat că inculpatul O., care presta activităţi de intermediere a importurilor pentru firma sa, nu i-a solicitat niciodată sume de bani pentru a fi date cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în scopul îndeplinirii sau al nerespectării de către aceştia a atribuţiilor de serviciu, pentru toate sumele date în numerar inculpatului fiindu-i remise documente justificative emise de S.C. F. S.R.L., de firma transportatoare si de societatea care se ocupa cu încărcarea - descarcărea mărfurilor.

De asemenea, audiat fiind de instanţă în aceeaşi şedinţă de judecată, martorul JJJ. (coleg de serviciu cu inculpatul QQ.) a precizat că nu i s-a cerut niciodată de către lucrătorii vamali care efectuau controlul fizic plata vreunei sume de bani cu titlu de mită şi nici nu a fost rugat sau trimis de inculpatul QQ. sa dea o atare sumă cu această semnificaţie respectivilor vameşi.

Aceleaşi referiri au fost făcute de martorul AAAA. atât în cursul urmăririi penale, la data de 23 septembrie 2011, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, la termenul din 17 septembrie 2014, cu privire la LL., precum şi de martorul NNNNN., în depoziţia din 19 mai 2015, cu referire la X., ambii menţionând că niciodată inculpaţii nu le-au cerut vreo sumă de bani sau alte foloase pentru a îndeplini sau nu anumite acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu.

Totodată, întrebaţi fiind dacă inculpatul G. le-a solicitat vreodată sume de bani cu tilu de mită sau dacă au cunoştinţă de faptul că acuzatul ar condiţiona efectuarea unor acte ce intră în atribuţiile sale de serviciu de remiterea unor foloase materiale necuvenite, martorii NNN. (declaraţia din 16 iunie 2014), VVV. (declaraţia din 5 septembrie 2014), TTT. (declaraţia din 5 septembrie 2014) şi QQQ. (declaraţia din 23 iunie 2014) au răspuns negativ, cel din urmă (lucrător vamal în cadrul JJJJJJ.) precizând, în plus, că niciodată inculpatul nu i-a cerut să îşi încalce îndatoririle ce-i reveneau la locul de muncă.

Prima instanţă a considerat că, sub aspectul analizat, prezintă relevanţă şi declaraţiile martorului VVVV. (preşedinte al A.N.A.F. în perioada de referinţă) care, atât în cursul urmării penale (declaraţia din 20 iunie 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în faţa instanţei (declaraţia din 9 decembrie 2014), a arătat că, deşi ulterior numirii inculpatului X. la conducerea respectivului Birou, în locul martorului GGGGG., a continuat să primească note din partea unor instituţii ale statului cu privire la anumite disfuncţionalităţi la nivelul JJJJJJ. (care, însă, nu l-au vizat pe noul şef al acestuia), s-a constatat, în fapt, o îmbunătăţire a activităţii structurii vamale menţionate, prin creşterea anumitori indicatori, şi anume valoarea confiscărilor, numărul indisponibilizărilor de bunuri contrafăcute şi a amenzilor contravenţionale aplicate, neregulile constatate cu ocazia auditului dispus de Direcţia Generală de Audit Intern din cadrul aparatului central al A.N.A.F. fiind unele minore, fără a fi descoperite fapte de natură penală. Totodată, martorul GGGGG. (şef al JJJJJJ. în intervalul de timp 2001 - 6 mai 2010), audiat în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţia din 24 martie 2015), a menţionat că, în perioada în care a condus Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, nu a înregistrat nicio reclamaţie şi nu a constatat personal săvârşirea unor fapte ilicite de către subordonaţii săi, cum ar fi pretinderea şi primirea de către aceştia a unor sume de bani în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu.

Examinând, punctual, faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prin prisma susţinerilor Parchetului şi a apărărilor formulate de acuzaţi, secţia penală a Înaltei Curţi, evaluând întregul materialul probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

1. Inculpatul E. (pct. A.1. din rechizitoriu)

1.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.1. I.)

În considerentele hotărârii apelate, s-a menţionat că pentru dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul E. în acţiunea de iniţiere şi contituire a grupului organizat (cu referire la rolul, funcţia, relaţiile structurale create şi întreţinute de inculpat în cadrul WWWWWW.), acuzarea a reţinut un număr de 15 convorbiri telefonice (pct. A.1.1.-A.1.15.) purtate de acesta cu alţi coinculpaţi din cauză, respectiv I. (6 convorbiri), G. (7 convorbiri) şi S. (2 convorbiri), convorbiri ce în opinia Parchetului ar dovedi funcţionarea sistemului de colectare a informaţiilor de către comisionarul vamal E. despre sumele de bani primite cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, precum şi situaţia importurilor operate de intermediarii vamali, activităţi importante din punctul de vedere al funcţionării coerente a grupului infracţional organizat.

Secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut, însă, că o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe interceptările unor comunicări telefonice, fără alte probe care să le susţină, după cum interpretarea dată de procuror dialogurilor purtate de inculpatul E. cu diferiţi interlocutori nu poate fi apreciată ca fiind corectă, în contextul în care şi apărarea are o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, dar susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea împrejurărilor faptice, altele decât cele reţinute de Parchet.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele:

1). La data de 19.11.2010, orele 14^09:35, inculpatul I. a intervenit pe lângă inculpatul E. pentru rezolvarea unei operaţiuni vamale pentru o persoană cunoscută acestuia, acesta din urmă dând curs intervenţiei (pct. A.1. I.1).

Analizând materialul probator administrat în cauză şi având în vedere apărările formulate de inculpatul E., prima instanţă a constatat că, în cursul urmăririi penale, acesta nu a recunoscut acuzaţiile aduse (depoziţia olografă din data de 23 mai 2011 şi următoarele în calitate de învinuit şi inculpat din aceeaşi dată) iar, în faţa instanţei, la data de 24 mai 2011, cu ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, şi-a menţinut poziţia procesuală.

Ulterior, în declaraţia din 22 aprilie 2013, dată în faţa instanţei, inculpatul a arătat că cele trei convorbiri telefonice invocate, în probaţiune, de acuzare se referă la un contract de vânzare - cumpărare a unui imobil situat în Constanţa, încheiat de mama sa cu o rudă a inculpatului I., martorul BBBBB., acesta transmiţându-i, în copie, actul de identitate pentru ca notarul să redacteze convenţia până le prezentarea părţilor, act care s-a şi încheiat la data de 26.11.2010, într-o zi de vineri, fiind ataşat la filele x d.u.p.

Instanţa de fond a reţinut că, în acelaşi sens este şi declaraţia inculpatului I., dată în faţa instanţei la data de 3 iulie 2013, precum şi depoziţiile inculpatului I. din 23 mai 2011 (în calitate de învinuit) şi 28 iunie 2011 (în calitate de inculpat) şi declaraţia din 24 mai 2011, dată în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, prin care nu a recunoscut comiterea faptelor care i se impută.

S-a reţinut şi faptul că susţinterile inculpaţilor sunt confirmate prin declaraţia martorului BBBBB. dată în faţa instanţei în data de 10 februarie 2015 .

Totodată, s-a făcut referire şi la proba invocată de apărare în combaterea acuzaţiei, respectiv convorbirea telefonică dintre inculpat şi G. purtată cu câteva minute înainte de discuţia avută cu I., respectiv cea din data de 19.11.2011, ora 14^08:25, din care rezultă, într-adevăr, că E. se interesează la inculpatul G. câte buletine au venit, află că a venit doar un buletin şi îi spune lui G. că el aştepta două, cu referire la "văru", iar acesta din urmă îi spune că doar acesta a sosit.

În opinia instanţei de fond, toate aceste elemente probatorii susţin apărarea formulată de inculpatul E. în sensul că dialogurile purtate cu I. au vizat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui apartament aparţinând mamei sale şi nu strângerea unor informaţii cu privire la importurile operate de intermediarii vamali sau sumele ce trebuiau colectate cu titlu de mită, astfel cum s-a reţinut de acuzare, convorbirile telefonice invocate de Parchet nefiind relevante pentru demonstrarea activităţii ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpat pentru iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat.

2). La data de 24.12.2010, inculpatul W. i-a anunţat pe unii membri ai grupului infracţional organizat, printre care învinuitul E., care l-a anunţat, la rândul său, pe învinuitul I., adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, că intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne (pct. A.1. I.2).

În acest context, instanţa supremă a reţinut că acuzaţia Parchetului, este fundamentată şi de această dată doar pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice invocată ca probă, a fost contestată de inculpatul E., care a susţinut, pe de o parte, că nu a discutat cu inculpatul I. (ci cu o altă persoană căreia i-a relatat ce a vorbit, anterior, cu W. în legătură cu restructurarea/reorganizarea Autorităţii Naţionale a Vămilor (ANV) şi cu intenţia lui W. de a se transfera la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi nu de a se retrage), iar, pe de altă parte, că unele replici ce îi aparţin au fost atribuite interlocutorului său, altele au fost transcrise greşit sau nu au fost redate, deşi se regăsesc pe CD-ul cu înregistrarea convorbirii (declaraţia din 22 aprilie 2013).

Referitor la apărările formulate de inculpat, cu ocazia audierii în şedinţa publică din 9 ianuarie 2015 a CD-ului conţinând înregistrarea convorbirii telefonice din 24.12.2010, ora 12^59:44, s-a constatat că acestea sunt doar în parte întemeiate, aspecte ce au fost consemnate ca atare în încheierea de şedinţă de la acea dată (pag. 15-16). Astfel, deşi acuzatul a susţinut că replica "Că nu e nici în Comunitate, nicăieri nu e chestia asta cu..să n-aibă Vama personalitate juridică. Şi acum el zice: Băi, nu, că eu m-am săturat de toate frecuşurile astea, nu ştiu ce, eu vreau să mă retrag" îi aparţine, replica următoare "Unde?", care nu este transcrisă în integralitate, corect fiind "Unde? Aici?"aparţine interlocutorului său, iar replica "Vrea să se retragă. N-a zis, vrea ...că el face toată chestia asta ca să-şi păstreze postul, să-şi păstreze funcţia. Că, na, a fost bine, se putea şi mai bine, nu ştiu ce tot zicea el pe acolo, dar vrea să se retragă şi din ... x şi XXXXXX.. Ştii?", de asemenea îi aparţine, reprezentantul Ministerului Public a arătat că transcrierea este corectă, că replicile nu au fost inversate şi că, într-adevăr, replica inculpatului E. nu a fost transcrisă în întregime, lipsind cuvântul "eşti" şi nu "aici", aşa cum a afirmat acesta. Totodată, Înalta Curte a constatat că replica "Unde eşti?" este a unei alte persoane decât cea care a rostit replica anterioară, dar nu a putut aprecia cui îi aparţine, ci numai faptul că este o altă voce decât cea anterioară şi cea ulterioară. De asemenea, a mai constatat faptul că după cuvântul "unde?", se aude pe înregistrare cuvântul "eşti" şi nu "aici", care nu este transcris în nota de redare aflată la fila x d.u.p. În ceea ce priveşte cea de-a doua teză probatorie, susţinută de apărare şi în cursul audierii, în legătură cu restructurarea postului inculpatului W., în sensul că replicile nu au fost transcrise în rechizitoriu, a mai constatat că o parte din replicile anterioare celor la care s-a făcut anterior referire nu au fost transcrise în rechizitoriu, însă au fost transcrise în nota de redare a convorbirii telefonice aflată la fila x d.u.p.

S-a apreciat de către prima instanţă că aspectele învederate cu ocazia audierii de inculpatul E. au fost confirmate şi de inculpatul I. prin declaraţia dată în faţa instanţei în data de 3 iulie 2013, susţinerile inculpaţilor fiind confirmate şi de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, unde la pag. 38, se arată că există o probabilitate foarte ridicată ca vocea persoanei indicată ca "Domn" din conţinutul convorbirii telefonice din data de 24.12.2010, 12^59:44, să nu aparţină inculpatului I..

Totodată, s-a subliniat faptul că în suplimentul la raportul de expertiză se arată, la pag. 10, că probabilităţile obţinute la compararea eşantioanelor de vorbire nu corespund identificării vreunuia din interlocutorii din convorbirea telefonică supusă examinării ca fiind numitul I., însă nici nu se exclude o asemenea posibilitate, concluzie determinată de metoda şi criteriile folosite de expert, explicate în detaliu în conţinutul declaraţiei acestuia din data de 23.11.2012 .

Prin urmare, instanţa de fond a opinat că toate aceste elemente probatorii nu susţin interpretarea Parchetului în sensul că inculpatul E. l-a anunţat pe I., adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, că inculpatul W. intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne.

3). La data de 24.12.2010, orele 13^06:49, în cursul unei discuţii purtate între inculpatul E. şi inculpatul I., aceştia şi-au exprimat temerile legate de scindarea grupului infracţional organizat, ca urmare a atitudinii dizidente a învinuitului W., materializată în trimiterea unei brigăzi de control la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.1. I.3).

În legătură cu acest act material, s-a reţinut că inculpatul E., în declaraţia din 22 aprilie 2013, dată în faţa instanţei, a precizat că interlocutorul său nu este I., ci aceeaşi persoană ca şi cea din convorbirea precedentă, iar dialogul purtat nu a vizat scindarea grupului infracţional, ci un control efectuat la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în urma căruia nu s-a găsit un dosar ce a rămas la fostul şef al Biroului, W. solicitând să se menţioneze în scris acest aspect.

S-a menţionat în cuprinsul hotărârii apelate că susţinerile inculpatului E. sunt confirmate şi prin depoziţia inculpatului W. din data de 22 noiembrie 2013, precum şi prin declaraţia inculpatului I. din data de 3 iulie 2013, acesta din urmă negând că ar fi avut o astfel de discuţie cu E., aspect confirmat şi de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, în care se arătă că există o probabilitate ridicată ca vocea persoanei indicată ca "domn" din conţinutul convorbirii telefonice din data de 24.12.2010, orele 13^06:49 să nu aparţină inculpatului I. (pag. 38).

Din probele analizate, instanţa de fond a considerat că discuţia telefonică invocată de procuror nu susţine aprecierea că inculpaţii E. şi I. şi-ar fi exprimat temerile legate de scindarea grupului infracţional organizat, ca urmare a atitudinii dizidente a inculpatului W., materializată în trimiterea unei brigăzi de control la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, nefiind, astfel relevantă pentru dovedirea acţiunilor ce se reţine de către Parchet că ar fi fost desfăşurate de acuzat pentru iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale.

4). La data de 24.12.2010, orele 13^54:50, inculpatul I., într-o nouă discuţie purtată cu inculpatul E., s-a referit pe larg la posibilitatea scindării grupului infracţional organizat (pct. A.1. I.4).

În legătură cu această convorbire, inculpatul E. (declaraţia din 22 aprilie 2013) a susţinut că nu a fost purtată cu I., ci cu aceeaşi persoană pe care nu o poate preciza şi că nu a vizat scindarea grupului infracţional, ci "bârfele" care circulau cu privire la situaţia conflictuală între Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi D.R.A.O.V. Constanţa, aspect confirmat şi de inculpatul I. cu ocazia audierii sale din data de 3 iulie 2013.

De asemenea, s-a reţinut că suţinerile inculpaţilor sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi ale suplimentului la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015, întocmite de YYYYYY., în care se arată că există o probabilitate ridicată ca vocea persoanei indicată ca "Domn" din conţinutul convorbirii telefonice din data de 24.12.2010, ora 13^54:50, să nu aparţină inculpatului I.. În suplimentul la raportul de expertiză s-a reţinut, însă, că nici nu este exclusă o asemenea posibilitate, concluzia expertului fiind determinată de criteriile şi metodele folosite şi care au fost detaliate în conţinutul declaraţiei date de acesta în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte convorbirea telefonică din data de 24.12.2010, ora 13^54:50, transcrisă în vol. 4 d.u.p., fila x, stocată pe CD-ul x, în urma audierii intervalelor solicitate, la data de 9 ianuarie 2015, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat faptul că la secunda 0 - secunda 45 se aud replicile interlocutorului inculpatului E. "Eu aş răspândi zvonul deja, ştii?! " şi "Că vrea să vină încoace", cu privire la care apărarea a susţinut că nu sunt redate în rechizitoriu, acestea fiind însă transcrise în mod corect în nota de redare aflată la fila x d.u.p, iar la intervalul secunda 41 - secunda 42, a cincea replică a inculpatului E. este "A!...să ştie tot portul". De asemenea, a mai constatat faptul că, la intervalul minutul 2 şi 28 secunde - minutul 2 şi 38 secunde, replica interlocutorului este "oricum, a zis că de luni, dacă mai vin ăştia, total se face la tot", aşa cum este transcrisă în nota de redare şi nu "oricum, am zis că de luni, dacă mai vin ăştia, total se face la tot", astfel cum susţine apărarea (pag. 16 din încheiere).

Ca atare, prima instanţă a apreciat că înregistrarea audio invocată în rechizitoriu nu este relevantă pentru demonstrarea contribuţiei inculpatului E. la iniţierea şi constituirea presupusului grup infracţional organizat şi a atribuţiilor ce se pretinde că ar fi fost desfăşurate de acesta în îndeplinirea sarcinilor ce se susţine că îi reveneau în cadrul prezumtivei grupări infracţionale.

5). Inculpatul E. i-a dat inculpatului I. un aparat telefonic şi o cartelă specială pentru a comunica exclusiv cu el şi cu inculpatul GG. (pct. A1. I.5).

Poziţia inculpatului E. în legătură cu această acuzaţie a fost similară, în sensul că interlocutorul său nu este inculpatul I., ci un angajat al Biroului Vamal Constanţa, aspect confimat şi prin depoziţia inculpatului I. din faţa instanţei din 3 iulie 2013, susţinerile inculpaţilor fiind confirmate de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi ale suplimentului la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015, întocmite de YYYYYY., care conţin aceleaşi concluzii reţinute şi cu privire la convorbirea telefonică anterior analizată având în vedere faptul că această convorbire are acelaşi interval orar cu cea de la pct. A.1. I.4.

Or, în contextul în care, potrivit concluziilor expertului, prima convorbire nu a fost purtată de către E. cu inculpatul I., instanţa de fond a constatat că nici cea de-a doua convorbire telefonică, care este în continuarea discuţiei iniţiale, nu putea fi purtată cu acesta, ca atare, interpretarea dată de acuzare nu este susţinută de probele administrate.

Prin urmare, s-a apreciat că sub aspectul acuzaţiei aduse inculpatului, nu poate fi reţinută nici această convorbire telefonică, pentru că nu s-a dovedit că s-ar referi la un comportament ilicit al interlocutorilor, nefiind relevantă pentru dovedirea contribuţiei inculpatului E. la iniţierea şi constituirea grupului infracţional organizat şi îndeplinirea sarcinilor ce îi reveneau în cadrul WWWWWW..

6). La data de 27.12.2010, orele 20^00:45, inculpatul I. i-a relatat inculpatului E. că a discutat personal cu W. pentru aplanarea diferendelor apărute în interiorul grupului infracţional organizat (pct. A.1. I.6).

În legătură cu această convorbire, s-a reţinut că inculpatul E. a arătat, în declaraţia dată în faţa instanţei (22 aprilie 2014), că, într-adevăr, a fost purtată cu I., acesta relatându-i că a discutat cu W. şi că s-au aplanat divergenţele instituţionale şi personale între ei.

De asemenea, din declaraţiile inculpatului I., date atât în faţa procurorului, la data de 28 iunie 2011, cât şi în faţa instanţei, la data de 3 iulie 2013, a arătat că obiectul discuţiei pe care a purtat-o cu W. Obiectul a vizat lămurirea unor diferende la nivel organizatoric pe linie vamală şi a neînţelegerilor dintre inculpaţii I. şi X., despre care primul afirmă că avea reguli nescrise şi care ar fi putut conduce la blocarea activităţii în portul Constanţa, cu efecte negative şi în deschiderea noii linii maritime RO-RO, Constanţa - Istanbul, linie de care inculpatul E. era direct interesat.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul I. a mai arătat că exista un zvon cu privire la reorganizarea A.N.V. şi desfiinţarea postului de director executiv al D.R.A.O.V., ocupat la acea dată de W., proiect care nu primise avizul Ministerului Justiţiei şi, în acest context, exista din partea lui W. intenţia de a ocupa postul de director la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi de a schimba şefii de compartimente, or, această situaţie îl viza şi pe el, care obţinuse postul prin concurs. Inculpatul W. i-a dat, însă, asigurări, astfel cum rezultă şi din conţinutul convorbirii, că posturile şefilor de compartimente se vor păstra şi că nu vor avea loc modificări majore de personal.

În ceea ce priveşte convorbirea din ziua de 27.12.2010, ora 20^00:45, inculpatul I. a precizat că a fost purtată de pe telefonul martorului RRR., de la care l-a împrumutat pentru a discuta cu E., acuzatul aflându-se, la acel moment, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, într-un control în portul Constanţa şi neavând asupra sa telefonul personal.

Sub acest aspect, s-a reţinut ca fiind relevantă şi depoziţia martorului RRR. din 23 iunie 2014, care a arătat că, deşi nu îşi aminteşte exact, există posibilitatea să fi împrumutat telefonul său inculpatului I..

Audiat fiind de instanţă în legătură cu acest aspect în 22 noiembrie 2013, inculpatul W. a susţinut apărarea formulată de inculpatul E., recunoscând că a purtat mai multe discuţii cu persoane din conducerea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, cu referire la I. şi X., că a avut diferende cu X. care nu au putut fi aplanate nici de şeful A.N.A.F.. Deopotrivă, inculpatul a confirmat existenţa unor relaţii tensionate între reprezentanţii D.R.A.O.V. Constanţa şi cei al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, determinate de controalele efectuate de echipele mobile ale D.R.A.O.V. şi de imposibilitatea efectuării unui audit intern la acest Birou datorită refuzului de a li se prezenta documentele vamale.

Prima instanţa a subliniat şi faptul că afirmaţiile inculpaţilor privind situaţia tensionată dintre cele două instituţii este relevată şi de conţinutul documentelor aflate la vol. 59 d.u.p. privind mutarea temporară a lui GGGGG. din funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud şi înlocuirea lui cu X.; diferendele dintre lucrătorii D.R.A.O.V. cu ocazia controalelor şi lucrătorii Biroului Vamal Constanţa, schimbul de adrese dintre reprezentanţii celor două instituţii; situaţia detaşărilor lucrătorilor Biroului Vamal Constanţa la alte birouri vamale limitrofe (ZZZZZZ. etc.).

Ca atare, s-a apreciat de către instanţa supremă că fapta descrisă la punctul A.1. I. 6 nu poate fi reţinută în dovedirea pretinsei activităţi a inculpatului E. la iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat având în vedere că din conţinutul acestei convorbirii telefonice nu rezultă că dicuţiile dintre cei doi inculpaţi vizau diferendele ivite între membrii unui grup infracţional organizat ci, dimpotrivă, neînţelegerile la nivel instituţional (dintre Biroul Vamal Constanţa şi D.R.A.O.V. Constanţa).

7). La data de 17.06.2010, inculpatul E. a aprobat acţiunile cu caracter represiv luate de inculpatul G. faţă de un lucrător vamal din subordine, care nu a acceptat să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container cu mărfuri, conţinând printre altele, lame de bărbierit nedeclarate în vamă (pct. A.1. I.7).

Cu privire la acest act material, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că inculpatul E. a declarat, la termenul de judecată din 22 aprilie 2013, că discuţia telefonică din 17.06.2010, ora 14^33:42, s-a referit la faptul că un angajat al S.C. F. S.R.L. a refuzat să facă o operaţiune vamală, întrucât documentele prezentate nu erau în regulă, iar importatorul dorea o confirmare din partea unui angajat al Biroului Vamal. A mai precizat că importatorul fusese recomandat de inculpatul J., indicat în discuţia telefonică ca fiind "ăla mic cu nasu mare", precum şi faptul că replicile sale au vizat maniera în care a procedat inculpatul G. cu privire la respectivul importator, şi anume dacă l-a expediat sau nu.

În sensul celor menţionate de acuzat, prima instanţă a făcut trimitere şi la declaraţia inculpatului G. din 4 iunie 2013, în care a menţionat că discuţia telefonică invocată de Parchet s-a referit la vizita pe care J. i-a făcut-o la birou, refuzând, însă, să discute cu acesta şi invitându-l să părăsească încăperea. În ce priveşte expresia folosită de E., "nu a vrut să se bărbierească cu alea", a precizat că aceasta nu a avut o semnificaţie anume, codificată, ci a fost folosită în contextul discuţiei anterior menţionate. Inculpatul a mai susţinut că, la acel moment, nu mai îndeplinea funcţia de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, între el şi ceilalţi lucrători vamali neexistând relaţii de subordonare, ci de egalitate, aceste din urmă susţineri fiind confimate parţial de actele depuse la dosar, respectiv fişa postului nr. x din 7 ianuarie 2010 şi ordinele de serviciu nr. 54 din 17 decembrie 2009 şi nr. 1 din 11 ianuarie 2010, din care rezultă că, la data menţionată, acesta îndeplinea, într-adevăr, o funcţie de execuţie, şi anume cea de inspector vamal, însă îi fuseseră delegate de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea atribuţii de coordonare a activităţii compartimentelor JJJJJJ., de analiză şi vizare a corespondenţei interne şi de adoptare a deciziilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul instituţiei, fiind, totodată, persoana de contact dintre lucrătorii vamali şi comisionari pentru lămurirea anumitor probleme din vamă, fapt susţinut de acesta şi confirmat de inculpaţii X. şi I., precum şi de martorii GGGGG. şi QQQ..

Astfel, având în vedere împrejurarea că, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 17.06.2010, ora 14^33:42, nu se face vreo referire la adoptarea de către G. a unor "acţiuni cu caracter represiv ... faţă de un lucrător vamal din subordine" care ar fi refuzat să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă unui container cu mărfuri conţinând, printre altele, şi lame de bărbierit, după cum nu rezultă nici faptul că inculpatul E. ar fi aprobat o asemenea atitudine, interpetarea dată de procuror discuţiei telefonice fiind una arbitrară şi nesusţinută de mijloacele de probă administrate în cauză, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. I.7 nu prezintă relevanţă pentru dovedirea acţiunilor ce se pretinde de către Parchet că ar fi fost comise de acuzat în vederea iniţierii şi constituirii presupusului grup infracţional organizat.

8). La data de 27.07.2010, după ce inculpatul G. i-a împărtăşit faptul că Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa (DRAOV) a cerut note explicative legate de încălcarea de către lucrătorii vamali din subordinea sa a codului "973", respectiv că au permis intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unor mărfuri asupra cărora existau atenţionări vamale, inculpatul E. i-a comunicat că a discutat problema cu inculpatul W., directorul DRAOV Constanţa, care a afirmat că la adresa trimisă de instituţia pe care o reprezintă, ar trebui ca Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea să răspundă că "nu s-au prezentat în tranzit, nu cunoaşteţi faptul că s-au înstrăinat mărfurile şi nu aţi constatat aşa ceva şi că nu aveţi ce sesizare să faceţi..."(pct. A.1. I.8).

Cu privire la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpaţii nu au contestat că au purtat cele două convorbiri, însă au susţinut o altă interpretare a discuţiilor, întemeiată pe elemente probatorii concrete.

Astfel, în declaraţia dată la 22 aprilie 2013 în faţa instanţei, inculpatul E. a precizat că discuţiile telefonice din 20.05.2010 şi 27.07.2010 s-au referit la aplicarea H.G. nr. 973/2006 privind amânarea determinării definitive a valorii în vamă, cele două convorbiri invocate de acuzare fiind purtate la două luni distanţă şi neavând nicio legătură între ele. Totodată, a menţionat că, deşi procurorul face referire, în descrierea acuzaţiei formulate împotriva sa, la o discuţie purtată cu inculpatul G. prin care i-ar fi comunicat conţinutul unei convorbiri avute cu W., respectiva conversaţie, netranscrisă în rechizitoriu, ci doar în vol. 3 dosar urmărire penală, nu a fost purtată la data de 27.07.2010, ci în ziua de 26.07.2010. În legătură cu aceasta, a mai precizat că s-a referit la o adresă trimisă de D.R.A.O.V. Bucureşti, prin intermediul D.R.A.O.V. Constanţa, Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea cu privire la neprezentarea unor declaraţii vamale de tranzit la biroul vamal de destinaţie din Bucureşti, operaţiunea fiind realizată de S.C. F. S.R.L., motiv pentru care era direct interesat de rezolvarea respectivei probleme, întrucât, în cazul în care nu se închidea operaţiunea de tranzit, comisionarul vamal răspundea de plata datoriei vamale şi putea fi sancţionat contravenţional.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi declaraţia inculpatului G. din 4 iunie 2013, în cuprinsul căreia a confirmat că discuţia telefonică din data de 20.05.2010 s-a referit la o operaţiune vamală de tranzit efectuată prin intermediul S.C. F. S.R.L.

În dovedirea afirmaţiilor sale, inculpatul E. a depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, declaraţiile vamale nr. x din 8.07.2010, care demonstrează că S.C. F. S.R.L. avea calitate de principal obligat în cazul celor două operaţiuni de tranzit, precum şi adresa D.R.A.O.V. Bucureşti nr. x din 20.07.2010 către Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin care s-a solicitat sesizarea, de îndată, a organelor de cercetare penală în legătură cu nişte tranzite efectuate la respectivul birou vamal pentru S.C. AAAAAAA. S.R.L., în cazul cărora mărfurile s-au înstrăinat în tranzit şi apoi au fost comercializate.

De asemenea, instanţa a apreciat că sunt relevante sub aspectul susţinerilor inculpaţilor referitoare la obiectul convorbirilor telefonice din 20.05.2010, ora 10^16:07, şi 27.07.2010, ora 18^47:44, înscrisurile administrate în apărare de G., respectiv notele explicative din 27.07.2010 cerute de D.R.A.O.V. Constanţa în legătură cu aplicarea H.G. nr. 973/2006, adresa A.N.V. nr. x din 13.05.2010 către Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi răspunsul autorităţii vamale chineze transmis prin adresa A.N.V. nr. x din 14.10.2010, din care rezultă materializarea verificărilor efectuate în legătură cu autenticitatea şi corectitudinea datelor din cuprinsul facturilor externe emise de societăţile comerciale din China .

S-a reţinut şi faptul că din nota de transcriere ataşată la fila x d.u.p., rezultă că, într-adevăr, în data de 26.07.2010, ora 15^13:18, a avut loc o discuţie telefonică între inculpaţii E. şi G., în cuprinsul căreia cel din urmă a fost informat de interlocutorul său că a vorbit cu T3 (W.), care i-a transmis că este necesar ca JJJJJJ. să răspundă adresei, în sensul de a menţiona că nu cunoaşte decât că mărfurile nu s-au prezentat în tranzit, iar nu şi faptul că ar fi fost înstrăinate.

În ceea ce priveşte apărările celor doi inculpaţi, prima instanţa a reţinut şi faptul că acestea sunt susţinute şi de declaraţia martorului GGGGG. din data de 24 martie 2015

În consecinţă, constatând că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 20.05.2010, ora 10^16:07, şi 27.07.2010, ora 18^47:44, nu rezultă din cuprinsul acestora şi nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei, care atestă că discuţiile au vizat aplicarea H.G. nr. 973/2006, precum şi faptul că Parchetul nu a dovedit şi nici nu a putut fi stabilită, în cursul cercetării judecătoreşti, vreo legătură între respectivele discuţii, ce au fost purtate de acuzaţi la un interval de timp de peste două luni, instanţa a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. I.8 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului E. la iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale, astfel cum s-a apreciat de către Ministerul Public.

9). La data de 25.08.2010, inculpatul E. i-a solicitat informaţii inculpatului S. despre modul cum decurg operaţiunile vamale în cazul unor tranzite ce trebuiau închise la Biroul Vamal Slobozia sau Călăraşi, iar ulterior, la solicitarea inculpatului S. a promis că îl va contacta pe inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a-i explica acestuia situaţia tranzitelor. Legat de operaţiunea respectivă, inculpatul E. a cerut de la inculpatul S., în permanenţă, informaţii despre pretenţiile pe care lucrătorii vamali le aveau, cu titlu de mită, pentru a permite intrarea în ţară a mărfurilor respective, având în vedere intenţia clară de a plăti mita. Inculpatul E. i-a cerut apoi inculpatului S. să ia legătura cu lucrătorii vamali QQQ. şi H., pentru a se realiza controlul documentelor şi respectiv acordarea liberului de vamă în cazul mărfurilor respective. Ulterior, la data de 27.08.2010, a efectuat personal intervenţii pe lângă lucrătorul vamal QQQ. (şef scanner la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru ca acesta să nu creeze probleme prin identificarea neregulilor la containerele în discuţie (pct. A.1. I.9).

S-a reţinut în legătură cu această faptă că inculpatul E. (22 aprilie 2013) a arătat că cele două convorbiri din data de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, precum şi cea din 26.08.2010, ora 14^04:06, nu au fost purtate cu S., susţinerile sale fiind confirmate şi de cel din urmă care, în declaraţia sa din 18 septembrie 2013, a precizat că, într-adevăr, nu este interlocutorul inculpatului E. din cuprinsul celor trei înregistrări audio invocate de acuzare.

Susţinerile inculpaţilor sunt confirmate şi de concluziile raportului de expertiză nr. x din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, potrivit cărora (pag. 38) există o probabilitate foarte ridicată ca interlocutorul inculpatului E. din cele trei convorbiri telefonice sus-menţionate să nu fie numitul S.. De asemenea, în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015 întocmit de aceeaşi instituţie, s-a concluzionat (pag. 8) că este exclusă posibilitatea ca replicile celorlalţi interlocutori ai vorbitorului E. din cuprinsul convorbirilor telefonice din datele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, şi 26.08.2010, ora 14^04:06, să aparţină inculpatului S., menţionându-se, cu privire la cea din urmă înregistrare (din 26.08.20101, ora 14^04:06) că interlocutorul lui E. prezintă cunoştinţe de limbă română mediocre, discursul său fiind marcat de un accent arabic semnificativ.

Aceleaşi concluzii au fost formulate prin raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015 şi cu privire la convorbirea telefonică din 27.08.2010, ora 12^12:30.

Referitor la convorbirile telefonice dintre inculpaţii E. şi S. din data de 27.08.2010, s-a reţinut că martorul QQQ. a precizat, în cuprinsul depoziţiei din 23 iunie 2014, că niciodată inculpatul E. nu a făcut intervenţii pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, că nu avea numărul lui de telefon şi că nu se aflau în relaţii de amiciţie, cunoscându-se doar prin prisma faptului că, anterior, au lucrat împreună.

Împrejurarea că cele două convorbiri telefonice din data de 27.08.2010 nu fac referire la martorul QQQ. şi la inculpatul H. rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor E. şi S., care au susţinut, în mod concordant, că "NNNN." este un angajat al S.C. BBBBBBB. (indicat de S. ca fiind NNNN.), iar "SSS." este SSS., aspect confirmat chiar de acesta în cuprinsul declaraţiei din 23 iunie 2014 şi atestat, totodată, în depoziţia sa din cursul cercetării judecătoreşti, şi de martorul IIIII. (declaraţia din data de 24 aprilie 2015).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a remarcat, de asemenea, temeinicia criticilor formulate de apărarea inculpatului referitoare la omisiunea Parchetului de a stabili identitatea interlocutorului lui E. în cuprinsul convorbirilor din 25.08.2010 şi 26.08.2010, indicate în susţinerea acestei acuzaţii în condiţiile în care acesta nu a fost S..

Deopotrivă, prima instanţă a considerat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul E. ar fi cerut informaţii de la S. privind pretinsa mită pentru lucrătorii vamali ori că ar fi intenţionat să dea mită vreunei persoane sau să o determine să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, după cum, din cuprinsul înregistrărilor, nu reiese numele persoanelor care ar fi urmat să primească mita, denumirea societăţii importatoare ale cărei operaţiuni vamale urmau a fi favorizate, precum şi tipul mărfii şi numărul containerele ce ar fi făcut obiectul tranzitelor.

10). La data de 29.09.2010, inculpatul E. a discutat cu inculpatul G. despre faptul că acesta din urmă "nu a ridicat interdicţia" pentru un intermediar vamal (probabil II.), acest lucru având semnificaţia refuzului total de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu legate de procesarea vamală a mărfurilor (pct. A.1. I.10).

În legătură cu această faptă, inculpatul E. a menţionat, în declaraţia sa din 22 aprilie 2013, că discuţia telefonică din 29.09.2010, ora 12^02:43, a vizat interdicţia ce fusese impusă inculpatului B., angajat al unei societăţi de transport aparţinând lui A., de a mai intra în birourile vameşilor, acesta obişnuind să procedeze astfel pentru a-şi încărca mai repede marfa şi a obţine documentele necesare. În ce priveşte expresia "ala micu ...al lui", a arătat că se referea la inculpatul B. "al lui" A.. În plus, acuzatul a subliniat că, din continuarea convorbirii telefonice transcrisă în procesul-verbal din dosarul de urmărire penală, rezultă că nu s-a discutat despre procesarea vamală a unor mărfuri, aşa cum a reţinut procurorul în rechizitoriu.

În acest context, instanţa a reţinut că susţinerile inculpatului sunt confirmate întru-totul de G. care, cu ocazia audierii sale de către instanţă, la data de 4 iunie 2013, a subliniat faptul că B., datorită firii lui impulsive, îi deranja în mod frecvent pe lucrătorii vamali pentru a obţine mai repede documentele şi marfa ce urma a fi transportată, motiv pentru care s-a luat măsura de a-i interzice accesul în birourile celor din urmă.

S-a reţinut şi faptul că afirmaţiile acuzaţilor referitoare la impulsivitatea lui B. sunt atestate şi de declaraţiile inculpatului A. din 16 octombrie 2013, martorului NNNN. din 24 octombrie 2014, precum şi de declaraţia martorului QQQ., care avea cunoştinţă despre existenţa unui conflict între între B. şi lucrători ai compartimentelor documentar, fizic si scanner.

În plus, în acord cu apărarea, Înalta Curte a constatat că interpretarea dată de procurorul anticorupţie convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 12^02:43, nu rezultă nici din cuprinsul acesteia, astfel cum a fost transcrisă în nota ataşată la fila x d.u.p. şi prin urmare, înregistrarea audio indicată în rechizitoriu nu este relevantă pentru demonstrarea contribuţiei inculpatului E. la iniţierea şi constituirea presupusului grup de criminalitate organizată şi a activităţii ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de acesta în îndeplinirea sarcinilor atribuite în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

11). La data de 29.09.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului G. să facă presiuni asupra lucrătorilor din subordine pentru a se finaliza chiar în ziua respectivă operaţiunile vamale legate de mărfurile prezentate în vamă de antemenţionatul intermediar vamal (pct. A.1. I.11).

Cu privire la această acuzaţie, inculpatul E. cu ocazia audierii sale în şedinţa publică din 22 aprilie 2013, a declarat că discuţia telefonică din data de 29.09.2010, ora 15^07:46, s-a referit la nişte declaraţii vamale depuse de S.C. F. S.R.L. şi la rugămintea adresată inculpatului G., sub formă de glumă, de a le da un imbold lucrătorilor vamali pentru ca respectivele documente să fie procesate în aceeaşi zi, fără ca solicitarea sa să contravină dispoziţiilor legale.

La rândul său, inculpatul G. a făcut aceleaşi menţiuni în declaraţia sa din 4 iunie 2013. Cu privire la această declaraţie, instanţa a subliniat faptul că acesta a contestat transcrierea respectivei discuţii telefonice, arătând că interlocutorul său a spus "dă-le un imbold aşa, mai ca lumea, să nu o lălăie", iar nu "dă-le un imbold aşa, mai ca lumea, să nu o lase", aşa cum, din eroare, s-a consemnat.

Susţinerile inculpatului G. privind greşita transcriere a uneia dintre replicile aparţinând interlocutorului său, pe care s-a fundamentat, în principal, interpretarea dată de acuzare conţinutului convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 15^07:46, au fost confirmate cu ocazia audierii, la termenul de judecată din 9 ianuarie 2015, a respectivei înregistrări audio.

Totodată, s-a reţinut că apărările inculpaţilor privind obiectul discuţiei sunt susţinute şi de martorii SSS., PPP. (depoziţii din 23 iunie 2014), QQQ. (declaraţii din 6 octombrie 2011 şi 23 iunie 2014), NNNN. (depoziţia din 24 octombrie 2014), DDDDD. (declaraţia din 24 februarie 2015), JJJJJ. (depoziţia din 5 mai 2015), IIIII. (declaraţia din 24 aprilie 2015) şi ZZZ. (depoziţia din 14 octombrie 2011), care au confirmat faptul că, în perioada de referinţă, au existat, la nivelul JJJJJJ., frecvente situaţii în care lucrătorii vamali rămâneau la serviciu după programul de lucru datorită numărului mare de documente ce trebuiau procesate.

Ca atare, prima instanţă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. I.11 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului E. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 15^07:46, nefiind susţinută de probele administrate în cauză.

12). La data de 01.11.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului G. să ia măsurile ce se impun pentru a nu fi oprit un container cu brichete, aparţinând intermediarului vamal învinuitul J., cu toate că organele poliţiei de frontieră au luat măsuri de sesizare a Organizaţiei pentru Protecţia Consumatorilor (pct. A.1. I.12).

În ceea ce priveşte acest act material, s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că inculpatul E. a arătat, în declaraţia dată în faţa instanţei în 22 aprilie 2013, că, într-adevăr, a purtat convorbirea telefonică invocată de Parchet cu G., însă nu i-a cerut acestuia să ia măsuri pentru a nu fi oprit un container cu brichete, având în vedere că, la momentul discuţiei, respectivul container fusese deja oprit de Poliţia de Frontieră, astfel cum rezultă chiar din conţinutul înregistrării. În ce priveşte noţiunea "reţetă", a menţionat că aceasta s-a referit la un tratament de detoxifiere pe care J., intermediar vamal, îl adusese celor de la Poliţia de Frontieră şi de la Oficiul pentru Protecţie Consumatorului, iar cuvântul "x" a fost folosit pentru a desemna un magazin din Constanţa, susţinerile sale fiind confirmate şi de declaraţia inculpatului G. dată la termenul de judecată din 4 iunie 2013.

Totodată, instanţa de fond a constatat că apărările celor doi inculpaţi sunt confirmate chiar de conţinutul convorbirii redate de procuror în probaţiune, din care nu rezultă că lucrătorul vamal G. ar fi promis sau că inculpatul E. i-ar fi cerut acestuia să ia măsuri pentru a nu fi oprit un contanier cu brichete/chibrituri. Astfel, din dialogurile celor doi interlocutori, a rezulatat că respectivul container era deja oprit la acel moment, iar comisionarul vamal i-a adus la cunoştinţă lui G. acest aspect, cu oarecare îngrijoare.

În consecinţă, având în vedere şi declaraţiile martorilor DDDDD. (din 24 februarie 2015), GGGGG. (24 martie 2015), IIIII. (24 aprilie 2015) şi JJJJJ. (5 mai 2015), care au arătat, în mod concordant, că, după acordarea liberului de vamă, lucrătorii vamali nu mai puteau relua controlul containerelor, Înalta Curte a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. I.12 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului E. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în structura prezumtivei asocieri infracţionale.

13). La data de 02.11.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului G. să găsească o rezolvare pentru introducerea în ţară a unor mărfuri, fără prezentarea certificatului de origine, astfel încât, ulterior, după definitivarea importului, importatorul să prezinte un certificat de origine care să îi permită scutirea de la plata taxelor vamale (pct. A.1. I.13).

Cu privire la această faptă, s-a reţinut că inculpatul E. a aratăt, în şedinţa publică din 22 aprilie 2013, că operaţiunea la care s-au referit discuţiile telefonice din data de 2.11.2010 a avut un caracter perfect legal, fiind vorba de importul unor mărfuri din Egipt, al căror certificat de origine nu purta ştampila notificată, motiv pentru care nu a fost acceptat la Autoritatea Vamală, iar importatorul a trebuit să plătească taxele vamale în întregime. Astfel, convorbirile au vizat posibilitatea restituirii unei părţi din taxele vamale la prezentarea certificatului de origine eliberat a posteriori, cu stampila notificată.

S-a reţinut şi faptul că susţinerile acuzatului sunt confirmate de declaraţia dată de inculpatul G. în 4 iunie 2013.

Secţia penală a instanţei supreme a constatat că apărările inculpaţilor G. şi E. sunt confirmate şi de conţinutul convorbirii telefonice din data de 2.11.2010, ora 14^19:29, dar netranscrisă în rechizitoriu, respectiv cea purtată de cei doi interlocutori şi care a vizat aceeaşi problemă, rezultând din cuprinsul ei că era vorba de un import al firmei S.C. CCCCCCC. S.A. şi că ştampila nu era notificată.

Având în vedere că în legătură cu acelaşi import efectuat de CCCCCCC. S.A., a fost trimişi în judecată sub acuzaţia de dare de mită şi inculpatul A., s-a făcut referire de către instanţa de fond şi la declaraţia acestui acuzat din 16 octombrie 2013, care a declarat că discuţia telefonică din data de 2.11.2010, ora 10^07:33, a fost purtată cu S. în legătură cu un certificat de origine aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A. şi care nu avea stampila notificată, lucrătorul vamal refuzând acordarea de preferinţe, deşi, cu câteva săptămâni înainte, în baza unui certificat de origine asemănător, acceptase efectuarea operaţiunilor vamale.

De altfel, s-a reţinut că susţinerile inculpaţilor G. şi E. privind plata integrală a datoriei vamale în cazul importului efectuat de S.C. CCCCCCC. S.A. rezultă şi din cuprinsul discuţiei telefonice purtate de inculpatul A. cu angajatul S.C. F. S.R.L. în data de 2.11.2010, ora 10^20:25, relevante sub acelaşi aspect fiind şi înscrisurile depuse la dosar de acuzatul menţionat, care atestă că firma importatoare (S.C. CCCCCCC. S.A.) a solicitat, ulterior, restituirea drepturilor vamale conform noului certificat de origine cu ştampila notificată, dar cererea a fost respinsă de D.R.A.O.V.

Aşadat, s-a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 2.11.2010, orele 14^27:08 şi 14^30:37, este infirmată de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că obiectul acestora nu l-a reprezentat realizarea unei operaţiuni ilicite de import, ci găsirea unei rezolvări legale pentru introducerea în ţară a unor mărfuri din Egipt, în cazul cărora certificatul de origine nu avea ştampila notificată, motiv pentru care nu a fost acceptat de autoritatea vamală, iar importatorul S.C. CCCCCCC. S.A. a fost obligat la plata în întregime a taxelor vamale.

Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. I.13 nu poate demonstra participarea inculpatului E. la iniţierea şi constituirea presupusului grup infracţional organizat.

14). La data de 19.11.2010, inculpatul E. i-a cerut expres inculpatului G., care a fost, în final, de acord, să anuleze unele operaţiuni de tranzit efectuate pentru clienţi ai S.C. F. S.R.L. care nu şi-au achitat datoriile faţă de comisionarul vamal, în condiţiile în care s-a făcut deja controlul fizic pentru mărfurile respective, ca un mijloc de presiune şi retorsiune asupra clienţilor respectivi (pct. A.1. I.14).

Cu privire la această acuzaţie, s-a reţinut că în declaraţia sa din data de 22 aprilie 2013, inculpatul E. a menţionat că discuţia telefonică invocată de Parchet nu s-a referit la o activitate ilegală, ci la posibilitatea anulării unor operaţiuni de tranzit efectuate în favoarea unor clienţi care nu şi-au achitat facturile către comisionarul vamal, context în care l-a întrebat pe G. despre această posibilitate şi i-a sugerat să ia legătura cu XXX., şeful Biroului tranzit, susţinerile acuzatului fiind confirmate de depoziţia inculpatului G. din data de 4 iunie 2013, în cuprinsul căreia nu a contestat realitatea convorbirii telefonice din 19.11.2010, ora 15^40:07, însă a susţinut că aceasta a avut un caracter strict profesional, întrebarea sa legată de efectuarea controlului fizic fiind justificată în raport cu dispoziţiile art. 66 din Regulamentul vamal şi Ordinul A.N.V. nr. 3000/2009.

Totodată, contrar celor reţinute de Parchet, s-a constatat că apărările celor doi inculpaţi sunt confirmate chiar de conţinutul convorbirii redate de procuror în probaţiune, din care nu rezultă că inculpatul G. i-ar fi promis lui E. că va interveni pentru anularea unor operaţiuni de tranzit pentru clienţi ai comisionarului vamal, cel din urmă interesându-se doar dacă există o asemenea posibilitate, context în care lucrătorul vamal l-a întrebat dacă a fost efectuat controlul fizic şi i-a dat un răspuns negativ, afirmând, însă, la insistenţa lui E., că se va interesa şi la numitul XXX. (lucrător vamal la Compartimentul Tranzite din cadrul JJJJJJ.), astfel că nici fapta descrisă la pct. A.1. I.14 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii inculpatului E. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată.

15). La data de 12.10.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului S. informaţii complete şi actualizate despre operaţiunile vamale recente ale intermediarilor vamali II., K. şi O., în scopul de a verifica dacă aceştia şi-au achitat sumele de bani datorate faţă de S.C. F. S.R.L., inclusiv cele datorate cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mărfurilor importate (pct. A.1. I.15).

Sub aspect probator, au fost apreciate relevante convorbirile telefonice din data de 12.10.2010, orele 08^51:42 şi 10^58:31 .

Referitor la această faptă, s-a reţinut de către instanţa de fond că inculpatul E., în declaraţia dată la 22 aprilie 2013, a arătat că a purtat convorbirile din 12.10.2010 cu inculpatul S., căruia i-a cerut să întocmească o situaţie pentru facturile neachitate ale clienţilor S.C. F. S.R.L.. Dialogurile purtate cu interlocutorul său nu au vizat darea sau luarea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali în vederea efectuării unor operaţiuni pentru intermediarii vamali II., K. şi O., ci comunicarea informaţiilor privind datoriile importatorilor reprezentaţi de aceştia către firma de comisionariat vamal. Cu privire la apelativele folosite în cuprinsul conversaţiilor, a arătat că "televiziunea" este O., "fotbalistul" este II., iar "K." este K..

Totodată, s-a reţinut că susţinerile inculpatului E. au fost confirmate şi de inculpatul S. cu ocazia audierii sale din data de 18 septembrie 2013.

De asemenea, susţinerile celor doi inculpaţi au fost confirmate şi de declaraţiile martorului SSSS. (21 septembrie 2011 - filele x d.u.p. - şi 09 decembrie 2014 - filele x ds.instanţă) care a arătat că S. se ocupa de evidenţa datoriilor către firma de comisionariat vamal, în acelaşi sens fiind şi declaraţia inculpatului GG. (6 mai 2014).

În acest context, s-a apreciat ca fiind relevante şi depoziţiile inculpatului II. (declaraţia din data de 17 martie 2014 dată în faţa instanţei de fond şi depoziţiile date în cursul urmăririi penale din datele de 24 mai 2011 - filele x d.u.p. - şi 19 septembrie 2011 - filele x d.u.p), care a arătat că, în momentul conlucrării cu S.C. F. S.R.L., firma sa, S.C. DDDDDDD. S.R.L. a înregistrat întârzieri la plată faţă de comisionarul vamal, astfel că, la data de 24.11.2010, exista o datorie totală de 34.134 RON.

Mai mult decât atât, s-a făcut referire şi la declaraţia martorului OOOO. din data de 7 octombrie 2011, declaraţie care a fost menţinută integral de acesta cu ocazia audierii sale în etapa cercetării judecătoreşti în data de 24 octombrie 2014.

S-a reţinut şi faptul că existenţa datoriilor firmelor reprezentate de intermediarul vamal II. înregistrau, în perioada de referinţă, datorii către S.C. F. S.R.L. a fost confirmată şi de martorul FFFFF. care, în depoziţia din 3 martie 2015, a precizat că, la nivelul anului 2010, S.C. DDDDDDD. S.R.L., S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi S.C. FFFFFFF. S.R.L. aveau debite restante către firma de comisionariat vamal în cuantum de aproximativ 40.000 RON, aspect ce rezultă, de altfel, în privinţa S.C. DDDDDDD. S.R.L., şi din înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON .

De asemenea, prima instanţa a considerat că sunt relevante şi convorbirile telefonice purtate de acesta cu martorul FFFFF. în 20.10.2010, orele 13^03:34 şi 15^05:56 şi în 2.11.2010, ora 12^17:41, precum şi declaraţiile inculpatului O. (din 23 mai 2011 şi 18 septembrie 2013) în care a aratat că nu a făcut parte din vreun grup infracţional organizat şi că nu a promis/oferit/dat vreo sumă de bani sau alte avantaje materiale lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa, plătind doar comisionul pentru firma de comisionariat vamal.

Faţă de toate aceste argumente, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că nici această faptă nu poate fi reţinută în dovedirea pretinsei activităţi infracţionale a inculpatului E. în realizarea acţiunilor de inţiere şi constituire a grupului infracţional organizat.

În baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, instanţa de fond nu a putut reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune a dovedi pretinsa implicare a inculpatului E. în activitatea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

1.2. Complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969)

În ceea ce priveşte această infracţiune, s- a reţinut că, ulterior sesizării instanţei, având în vedere şi excepţiile referitoare la neregularitatea actului de acuzare invocate de apărarea inculpatului, Parchetul a depus la dosar, printre altele, procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 7 februarie 2013, prin care s-a dispus modificarea punctului 2 din dispozitivul rechizitoriului, în sensul că infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se vor referi doar la punctele A.1. II.46 - A.1. II.64, cu excepţia punctului 55, şi introducerea punctului 2 bis având următorul conţinut "prin prezentul rechizitoriu se va dispune scoaterea de sub urmărire penală a inc. E. pentru fapta descrisă la punctul 55, fil. 215-216 din rechizitoriu şi prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen."; totodată, s-a dispus înlocuirea expresiei "inc. HH. urma să se întâlnească în Braşov cu un intermediar vamal sau importator", inserată la punctul 47, fila x, cu expresia "inc. E. urma să se întâlnească în Braşov cu un intermediar vamal sau importator".

Cu privire la acest proces-verbal, secţia penală a Înaltei Curţi, cu ocazia verificării regularităţii actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. (1), art. 263 şi art. 203 C. proc. pen. (1968), a constatat, prin încheierea din 20 februarie 2013, că nu respectă exigenţele prevăzute de art. 195 C. proc. pen. (1968), procurorul nesocotind aceste dispoziţiile legale care se referă exclusiv la îndreptarea pe această cale a unor erori materiale şi evidente, iar nu a unor greşeli de substanţă, cu repercusiuni asupra derulării, în continuare, a procedurii judiciare în faţa instanţei de judecată.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu se poate da eficienţă modificărilor aduse rechizitoriului prin procesul-verbal din 7 februarie 2013, cu excepţia menţiunii referitoare la numele inculpatului (E., în loc de HH.) inserată la punctul 47, fila x din actul de sesizare (procesul-verbal din 7 februarie 2013, pct. 3), caz în care a apreciat că este vorba de o evidentă eroare materială strecurată cu prilejul expunerii situaţiei de fapt şi analizării mijloacelor de probă, susceptibilă de a fi îndreptată în condiţiile art. 195 C. proc. pen. (1968).

Astfel, interpretând coroborat dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. (1968) şi art. 263 alin. (1) C. proc. pen. (1968), instanţa supremă a arătat că judecata trebuie să se limiteze doar la fapta descrisă în expunerea rechizitoriului, cu condiţia, însă, ca dispozitivul actului de inculpare să exprime în mod neîndoielnic voinţa procurorului de învestire a instanţei cu acea faptă, prin includerea ei în actul de dispoziţie al trimiterii în judecată. În cauză, însă, din expunerea situaţiei de fapt reţinute în privinţa inculpatului E., instanţa a constatat intenţia neechivocă a procurorului de a-l trimite în judecată doar pentru anumite acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită, prevăzute de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, situaţie în care, deşi dispoziţia de trimitere în judecată priveşte şi o altă presupusă faptă din conţinutul aceloraşi infracţiuni (cea la care se face referire la pct. A.1. II.55), s-a dispus ca cercetarea judecătorească să se mărginească doar la actele materiale reţinute în sarcina sa şi descrise ca atare în partea expozitivă a rechizitoriului, potrivit art. 317 C. proc. pen. (1968).

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că nu a fost sesizată şi cu actul material descris la pct. A.1. II.55 din rechizitoriu.

De asemenea, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului E. din cele două infracţiuni de complicitate la dare de mită, în formă continuată, anterior menţionate, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din cele două infracţiuni de complicitate la luare de mită, în formă continuată, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, Înalta Curte, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită).

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., prima instanţă a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul mai 2010 - mai 2011, acuzatul a realizat acte de primire sau pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ.) şi, respectiv, de oferire, dare ori promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită (pretinse sau primite de la mai mulţi clienţi) către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a apreciat că este întrunită şi condiţia unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior săvârşirii actelor de complicitate reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada mai 2010 - mai 2011.

De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, acţiunile de primire/pretindere, respectiv oferire/dare/promisiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul actelor de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită.

În plus, Înalta Curte, în acord cu opinia Parchetului, a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 254 alin. (2) C. pen. anterior (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul E. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, iar unii şi atribuţii de control (G., H.).

În consecinţă, pentru toate aceste argumente, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute câte 63 de acte materiale ale infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 25.05.2010, inculpatul E. i-a propus inculpatului G. o sumă de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-şi realizeze operaţiunile vamale de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, de o manieră preferenţială şi mult mai rapidă decât în mod normal (pct. A.1. II.1).

Cu privire la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul E. (declaraţia din 25 aprilie 2013) a confirmat împrejurarea că a purtat acea discuţie cu inculpatul G., însă nu în scopul reţinut de acuzare, ci în contextul în care, fiind o zi aglomerată, în care lucrătorii vamali, potrivit unei cutume, nu mai primeau declaraţii vamale, l-a rugat, în prima parte a convorbirii, pe inculpatul G. să îl ajute în legătură cu un client vechi al S.C. F. S.R.L., care avea un container frigorific. Pe fondul acestor discuţii, acuzatul i-a adresat în cinci rânduri inculpatului G. rugămintea să intervină la lucrătorii vamali pentru procesarea mai rapidă a documentelor vamale dar, de fiecare dată, a fost refuzat de interlocutorul său. În ce priveşte cuvântul "cuscru", a menţionat că acesta îl desemna pe CCCCC. (care avea două fete, în timp ce G. avea doi băieţi), proprietarul unui camping, unde inculpatul fusese cu prietenii în weekend şi sărbătoriseră, inculpatul G. aflând despre eveniment şi despre distrugerea unor lucruri, context în care E. i-a spus că ei "se achită de datorii".

S-a constatat de instanţa de fond că susţinerile inculpatului E. sunt confirmate de depoziţia inculpatului G. (declaraţia din data de 16 decembrie 2011) şi de afirmaţiile făcute de martorul CCCCC. cu ocazia audierii sale din data de 10 februarie 2015.

Totodată, s-a reţinut că împrejurarea relevată de inculpatul E. în justificarea intervenţiei făcute la inculpatul G., în sensul că în zilele aglomerate nu erau procesate, după ora 14⁰⁰, declaraţiile vamale de către lucrătorii vamali, este confirmată şi de declaraţiile martorilor SSS., PPP., QQQ., ZZZ., DDDDD. şi IIIII..

Prin urmare, s-a observat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 25.05.2010, ora 14^28:42, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul E. ar fi realizat vreun act de complicitate la infracţiunile de dare/luare de mită, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dimpotrivă, acesta adresând doar rugăminţi inculpatului G. pentru procesarea mai rapidă a unor documente vamale, precum şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care se realizase presupusa intervenţie şi nici persoana mituitorului (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, Înalta Curte a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de compliciate la dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 25.05.2010, ora 14^28:42.

2). La data de 24.08.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului K. să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia "cu ce trebuie", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a două containere cu mărfuri importate (pct. A.1. II.2).

Cu privire la acest act material, s-a reţinut că, în declaraţia sa din 25 aprilie 2013, inculpatul E. a arătat că discuţia telefonică invocată, în probaţiune, de Parchet nu se referea la plata unei sume de bani cu titlu de mită, ci la achitarea unor datorii pe care societăţile intermediate de K. le acumulase faţă de S.C. F. S.R.L., condiţionându-i, din acest motiv, plecarea containerelor de plata sumelor restante, sens în care a afirmat "dacă nu vii cu ce trebuie, ultimele două rămân aici". În final, intermediarul vamal a plătit datoriile şi, ca urmare, inculpatul Tudoran a permis plecarea containerelor cu mărfuri. S-a mai subliniat, totodată, că, din cele patru declaraţii vamale de tranzit despre care se face vorbire în discuţia telefonică, toate aveau formalităţile vamale finalizate la data la care acestea au fost purtate.

În acest context, s-a subliniat faptul că susţinerile inculpatului E. sunt confirmate de înscrisurile depuse de acesta, în probaţiune, la dosar, încuviinţate de instanţă prin încheierea din 3 iulie 2015, respectiv facturile nr. x din 10.05.2010, x din 11.05.2010, x din 20.05.2010, x din 26.05.2010, x din 04.06.2010 si x din 30.06.2010 emise S.C. F. S.R.L. către S.C. GGGGGGG. S.R.L., precum şi fişa cod client, prin care se face dovada că, în perioada 10.05.2010 - 30.06.2010, respectiva societate a acumulat datorii în cuantum de 3.421,8 RON faţă de comisionarul vamal, pe care le-a plătit în totalitate după 7 luni, la data de 07.02.2011, cu toate că termenul limită de plată înscris pe facturi era de 5 zile de la emiterea lor.

De asemenea, prima instanţă a considerat că sunt relevante în acest sens şi fost facturile nr. x din 03.08.2010, x din 04.08.2010, x din 24.08.2010, x din 26.08.2010, x din 27.08.2010, x din 30.08.2010, x din 31.08.2010, x din 31.08.2010, x din 06.09.2010, x din 09.09.2010, x din 30.08.2010, x din 13.09.2010, x din 13.09.2010 şi chitanţa nr. x din 14.09.2010 emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. HHHHHHH. S.R.L., precum şi fişa cod client şi extrasul bancar nr. 179 din 13.09.2010, care dovedesc că, în intervalul 03.08.2010 - 13.09.2010, respectiva societate a acumulat datorii faţă de S.C. F. S.R.L. în cuantum de 23.346,17 RON, pe care le-a plătit în totalitate la datele de 13 si 14.09.2010, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, termenul limită de plată mentionat pe facturile fiscale era de 3 pana la 5 zile de la data emiterii.

În plus, s-au apreciat ca fiind relevante şi facturile nr. x din 12.07.2010, x din 15.07.2010, x din 16.07.2010, x din 03.08.2010 emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L., precum şi fişa cod client, din care rezultă că, în perioada 12.07.2010 - 03.08.2010, respectiva societate a acumulat datorii în sumă de 5.438,18 RON către comisionarul vamal, pe care le-a plătit în totalitate dupa aproximativ 6 luni, la data de 07.02.2011, precum şi cele patru declaraţii vamale aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L., în legătură cu care inculpatul E., în declaraţia sa, a susţinut că au format obiect al convorbirii telefonice purtate cu K., respectiv x, care obţinuseră liberul de vamă în 23.08.2010 şi 20.08.2010, deci anterior datei la care s-a purtat conversaţia invocată de acuzare.

Cu privire la cele trei societăţi importatoare la care se referă înscrisurile menţionate anterior, s-a reţinut că inculpatul K., în cuprinsul declaraţiei sale din 20 iunie 2013, a precizat că S.C. GGGGGGG. S.R.L. era firma sa, prin care realiza importurile, şi că mai presta servicii de intermediere vamală pentru S.C. HHHHHHH. S.R.L.. În legătură cu S.C. AAAAAAA. S.R.L., a arătat că era firma unui prieten, pe care a recomandat-o lui E., însă nu a avut nicio legătură cu aceasta sau cu operaţiunile vamale pe care le-a efectuat, ştiind doar că respectivul inculpat i-a cerut reprezentantului acelei firme să depună o garanţie pentru nişte containere aduse din China, garanţie ce a fost plătită în numerar.

Contrar susţinerilor inculpatului K., Înalta Curte a constatat, însă, că probatoriul administrat în cauză dovedeşte că acesta acorda servicii de intermediere vamală şi pentru S.C. AAAAAAA. S.R.L., relevante sub acest aspect fiind declaraţiile inculpaţilor E., A. şi S., precum şi cele ale martorilor FFFFF. şi WWW..

Sub acelaşi aspect, s-a considerat că este relevantă şi factura x din 15.07.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi extrasul de cont anexat acesteia, pe care se află menţiunea "cash/K./AAAAAAA.", asociată sumei de 183.310 RON, fapt ce demonstrează că respectivul inculpat reprezenta şi această societate în relaţia cu S.C. F. S.R.L.

Instanţa supremă a constatat şi faptul că practica S.C. F. S.R.L. consta în condiţionarea întocmirii declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante, precum şi folosirea unui asemenea procedeu şi de către alţi comisionari vamali, confirmându-se, astfel, susţinerile făcute, în acest sens, de către inculpatul E..

În acest context, s-a făcut referire la următoarele declaraţii: declaraţia inculpatului KK. din 8 ianuarie 2014, depoziţia martorului CCCC. din 13 octombrie 2011 şi cea din data de 17 septembrie 2014 dată în cursul judecăţii în primă instanţă, precum şi declaraţia martorului WWW. din data de 5 septembrie 2014.

Mai mult decât atât, s-a constatat că aceeaşi procedură exista şi în cadrul S.C. TTTTTT. S.R.L., firmă de comisionariat vamal aparţinând martorului JJJJJ. care, cu ocazia audierii de la termenul din 5 mai 2015, a declarat că, în cazul clienţilor rău platnici, într-o primă fază, se purtau convorbiri cu aceştia pentru a-şi achita datoriile, iar, în cazul în care aceste demersuri nu duceau la o rezolvare a problemei, se refuza de către societate prestarea în continuare de servicii pentru clienţii cu datorii neachitate.

În aceste condiţii, s-a considerat ca sunt relevante pentru dovedirea practicii condiţionării întocmirii formalităţilor vamale de achitarea datoriilor restante, declaraţia martorului ZZZ. din 17 septembrie 2014, depoziţiile martorului SSSS. din 21 septembrie 2011, respectiv din data de 9 decembrie 2014, declaraţia martorului SSS. (angajat al S.C. F. S.R.L.), declaraţia martorului FFFFF. din data de 3 martie 2015, precum şi declaraţia martorului MMM. (angajat al S.C. F. S.R.L., care desfăşura activităţi la Biroul Vamal Constanţa Port) din data de 16 iunie 2014.

Sub acelaşi aspect, s-au apreciat ca fiind relevante şi declaraţiile inculpaţilor A. din 16 octombrie 2013 şi GG. din 6 mai 2014, care confirmă susţinerile inculpatului E. privind procedura de recuperare a debitelor restante, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de S.C. F. S.R.L. şi a manipulării mărfurilor la rampa de control fizic.

Prin urmare, s-a apreciat că singura probă pe care Parchetul îşi întemeiază acuzaţia este convorbirea telefonică din data de 24.08.2010, ora 15^30:16, a cărei interpretare de către procuror este confirmată parţial de declaraţia dată în faţa instanţei de inculpatul K., care a precizat că, prin sintagma "cu ce trebuie" folosită de interlocutorul său în cuprinsul discuţiei, a înţeles contravaloarea taxelor vamale, a serviciilor de comisionariat vamal, a transportului şi a sumei de bani cu titlu de mită ce trebuia remisă lucrătorilor vamali de la JJJJJJ.

În acest context, instanţa de fond a subliniat faptul că susţinerea acuzatului este contrazisă de inculpatul E., ale cărui apărări cu privire la înţelesul expresiei utilizate (ce desemnează achitarea unor datorii restante) sunt confirmate de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar, dar şi de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, astfel cum au fost anterior expuse.

Pe de altă parte, instanţa a observat că, în timp ce Parchetul nu a identificat suma de bani ce se afirmă că ar fi fost oferită cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia, identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remisă (faţă de care cercetările au fost disjunse), operaţiunea vamală în legătură cu care s-ar fi purtat convorbirea telefonică şi identitatea societăţii importatoare, apărarea inculpatului E. a depus, la dosar, patru declaraţii vamale de tranzit aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L, din care rezultă că operaţiunile vamale despre care se face vorbire în cuprinsul discuţiei telefonice erau deja finalizate la data purtării acesteia (24.08.2010), prin acordarea liberului de vamă la 23.08.2010, respectiv 20.08.2010.

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, precum şi motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. nu pot fi valorificate în plan probator, fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acestuia datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri acuzatoare la adresa lui E., Înalta Curte a apreciat că, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia, nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.1. II.2 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E..

3). La data de 27.08.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului Q., reprezentant al S.C. R. S.R.L., să plătească o sumă de bani, definită codat ca "3 saci de orez", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparţinând unor clienţi ai societăţii pe care o reprezintă. Inculpatul E. a recunoscut că a primit deja "2 saci de orez" de la inculpatul Q. şi că acesta urma să mai dea "un sac de orez"(pct. A.1. II.3) .

În legătură cu această faptă, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 25 aprilie 2013, inculpatul E. a declarat că, înainte cu câteva zile de data la care au fost purtate convorbirile telefonice invocate, în probaţiune, de procuror, îndeplinise formalităţile vamale pentru un client nou, care urma să aducă din import mai multe containere care conţineau şi orez, fiind interesat ca acesta să îşi plătească facturile înainte ca respectivele containere să iasă din port. Întrucât transportul urma sa fie efectuat de firma R. S.R.L. reprezentată de Q., care avea şi el interesul ca aceste containere să plece cât mai repede din port, a convenit cu inculpatul ca banii pentru facturi să îi fie trimişi prin intermediul şoferilor camioanelor. Cu această ocazie, pentru a-l răsplati pentru bunăvoinţă, reprezentantul clientului i-a trimis şi 2 doi saci cu orez, context în care a purtat cu inculpatul Q. convorbirile telefonice din 27.08.2010, acuzatul făcând glume cu interlocutorul său şi spunându-i "să te văd eu, Q. cum vinzi tu sacii de orez ca să îmi plăteşti facturile". Totodată, inculpatul Tudoran a menţionat că a asociat factura cu sacul de orez, astfel explicându-se şi următoarea sa replică:

"păi tu apari pe minus cu unul, că tu ieri ai venit numai cu doi săculeţi". Întrucât din cele 3 facturi, respectivul client a achitat către S.C. F. S.R.L. doar 2, acuzatul a învederat că i-a spus interlocutorului său să îi transmită reprezentantului clientului respectiv că "dacă se mai repetă încă o dată chestia asta, o să aibă interdicţie", referindu-se la interdicţia de a mai lucra cu firma sa de comisionariat vamal şi de a folosi rampa de control fizic. Cu privire la expresia "etichetele", a arătat că nu ştie la ce s-a referit Q., probabil la banii pentru facturi, dar nu a putut să precizeze cu certitudine acest lucru. În plus, a subliniat că, la data convorbirilor telefonice, operaţiunile vamale pentru clientul respectiv erau deja finalizate.

S-a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate şi de inculpatul Q., prin declaraţia dată în data de 24 mai 2011, cu ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, precum şi prin declaraţia sa din 29 octombrie 2013 dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond.

În apărare, inculpatul E. a relevat faptul că interpretarea dată de acuzare convorbirilor invocate ca probe este eronată şi nu este susţinută de alte elemente probatorii concrete. A mai susţinut că exista o practică ca anumiţi clienţi să plătească facturile în numerar şi prin intermediul altor persoane, printre care şi transportatorii, aspect confirmat şi de martorul JJJ. (declaraţia din 23 iunie 2015), iar, în acest context, inculpatul a făcut o asociere între promisiunea lui Q. de a-i da trei saci cu orez şi faptul că S.C. F. S.R.L. a efectuat operaţiuni vamale pentru acel client.

Prin urmare, prima instanţă a considerat că nu poate fi reţinută interpretarea dată de Parchet expresiei "saci cu orez", ca fiind codată şi folosită pentru a desemna mita ce trebuia plătită lucrătorilor vamali, prin intermediul comisionarului E., precum şi sintagmei "nu a avut etichete", ca fiind utilizată pentru a indica lipsa banilor necesari pentru a plăti sumele pretinse cu titlu de mită în contextul în care termenii de "saci cu orez" şi "etichete" nu sunt enumeraţi în preambulul rechizitoriului printre cei folosiţi în conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acuzaţi cu un înţeles conspirativ, respectiv pentru a exprima anumite foloase materiale necuvenite cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, astfel cum se susţine în mod neîntemeiat de acuzare.

De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ataşate la dosar, declaraţiile acuzaţilor şi ale martorilor, că inculpatul Q. nu era intermediar vamal, aşa cum precizeză în mod eronat procurorul, ci transportator în cadrul S.C. R. S.R.L. şi, prin urmare, nu se justifică susţinerea că inculpatul E. ar fi cerut acestuia să plătească o sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul procesării mărfurilor aparţinând unui client al celor doi acuzaţi. Mai mult, inculpatul Tudoran a recunoscut că a primit doi saci cu orez de la Q. pentru a-şi hrăni câinele, apărare necontestată de cel din urmă şi care nu a fost infirmată de alte elemente probatorii din dosar.

Rezultă, aşadar, că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 27.08.2010, orele 12^28:27şi 12^34:09, fără ca semnificaţia atribuită de procuror replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar, astfel că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al presupusei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea oferită de acuzare.

4). La data de 31.08.2010, inculpatul E. i-a pretins inculpatului K. o sumă de bani neprecizată, definită generic ca "ceea ce trebuie", în scopul de a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze un container conţinând mărfuri diverse -pulovere, încălţăminte etc. (pct. A.1. II.4).

Referitor la acest act material, s-a reţinut că, inculpatul E., prin depoziţia sa din 25 aprilie 2013, a recunoscut că a purtat cele trei convorbiri telefonice din data de 31.08.2010, dintre care două cu K. (cele de la orele 16^46:07, 18^30:54) şi una cu un angajat al S.C. F. S.R.L. (cea de la ora 16^49:44). Făcând referire la prima conversaţie, a arătat că aceasta viza un container care conţinea anumite produse pentru care era necesară obţinerea unor avize sanitar veterinare şi în legatură cu care interlocutorul său l-a intrebat dacă poate să facă tranzit la Giurgiu, răspunzându-i negativ şi îndrumându-l către Varna sau Odessa. În acest context, inculpatul K. a făcut referire la "doctorii din Constanţa", expresie prin care nu au fost desemnaţi lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ci angajaţii Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Control Fitosanitar. A mai relatat inculpatul Tudoran că, în cea de-a doua convorbire telefonică, a discutat cu un angajat al S.C. F. S.R.L., interesându-se câte containtere are K. în lucru. Cea de-a treia discuţie priveşte două containere conţinând pulovere si încălţăminte, transmiţându-i lui K. că el le-a spus angajaţilor firmei de comisionariat vamal să nu dea drumul la unul dintre acestea, respectiv cel cu încălţăminte, având în vedere datoriile pe care societăţile intermediarului vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L.. În acest context, a folosit expresia "vii cu ce trebuie şi vorbim după aia". A mai subliniat că, la data la care s-au purtat convorbirile, operaţiunile vamale cu privire la containerele conţinând pulovere şi încălţăminte erau finalizate. În ceea ce priveste replica inculpatului K. "până vin, îţi fac rost, dacă se poate?", a precizat că aceasta se referea la promisiunea lui de a plăti datoriile şi, dacă se poate, până în acel moment, să îi dea drumul la containerul cu încălţăminte.

S-a reţinut că aspectele afirmate de acuzat sunt confirmate de inculpatul K. prin declaraţia dată de acesta în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propuenrii de arestare preventivă, precum şi prin depoziţia dată în data de 20 iunie 2013 în cursul cercetării judecătoreşti.

Totodată, s-a făcut trimitere la notele de redare a înregistrărilor audio din data de 31.08.2010, orele 16^46:07, 16^49:44, 18^30:54 , din care rezultă că, într-adevăr, primele două convorbiri telefonice nu au legătură cu cea de-a treia, susţinerile inculpatului E. din cuprinsul declaraţiei fiind, astfel, corecte sub aspectul cronologiei discuţiilor purtate, în acea zi, cu K. şi angajatul S.C. F. S.R.L.. Totodată, reiese din transcrierea integrală a conversaţiei de la ora 16^46:07, redată doar parţial în actul de sesizare, că cei doi interlocutori vorbeau despre anumite documente sanitar veterinare necesare efectuării unei operaţiuni de tranzit, fără a face vreo trimitere la lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., aşa cum susţine acuzarea. De altfel, chiar inculpatul K., în cuprinsul depoziţiei din 20 iunie 2013, susţine că expresia "doctor folosită în convorbirile telefonice nu desemnează lucrătorul vamal, ci angajatul la Autoritatea Sanitar Veterinară care se ocupa cu eliberarea autorizaţiilor", aspect confirmat de întregul material probatoriu administrat în cauză, astfel cum a fost, pe larg, analizat în secţiunea IV.1.1.g) din considerente.

Pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat că operaţiunea vamală invocată de procuror nu poate susţine acuzaţia întrucât, aşa cum a arătat inculpatul K., acesta nu cunoaşte nimic despre această firmă, pentru care nu a prestat activităţi de intermediere vamală.

În acelaşi sens, instanţa de fond a apreciat că este relevantă şi declaraţia martorului JJJJJ. din 5 mai 2015, .

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de apărarea inculpatului E., precum şi probele administrate în cauză cu privire la procedura existentă la nivelul S.C. F. S.R.L. de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante, Înalta Curte a considerat că este verosimilă explicaţia dată de acest inculpat cu privire la sensul expresiei "vii cu ce trebuie şi vorbim după aia", neputând fi reţinută afirmaţia făcută sub acelaşi aspect de K., ale cărui susţineri nu sunt confirmate de materialul probator.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. nu pot fi valorificate în plan probator, Înalta Curte, ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi format obiect al acţiunii incriminate, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia şi identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remisă, a apreciat că, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia, nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.1. II.4 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E..

5). La data de 02.09.2010, orele 17^22:23, inculpatul H., lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului E. ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de "KKK.", să plătească cu titlu de mită suma de 3.000 USD, pentru a se permite intrarea în ţară a unei cantităţi de 30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul E. cu intermediarul vamal K. (02.09.2010, orele 17^25:57, fila x). În final, inculpatul E. i-a pretins intermediarului vamal K. suma de 2.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal H., în scopul ca acesta să permită introducerea în ţară a respectivei cantităţi de pixuri (pct. A.1. II.5).

Cu referire la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul E. a declarat, la termenul din 25 aprilie 2013, că a purtat convorbirea telefonică cu H. din data de 2.09.2010, ora 17^22:33,în legătură cu un client al S.C. F. S.R.L. care a importat pixuri, interlocutorul său rugându-l să apeleze la reprezentantul clientului respectiv pentru a-i cere 30 de pixuri care să fie folosite la birou. Iniţial, crezând că este vorba de o amendă, Tudoran l-a întrebat pe Milea "6 palme?", cuvânt uzitat de el pentru a desemna contravaloarea amenzilor contravenţionale încă de când lucra la JJJJJJ. şi ţinea evidenţa acestora, care erau multiplu de 5. În continuarea discuţiei, crezând că este vorba de o amendă aplicată pentru mărfuri marca x, l-a întrebat pe Milea:

"desenate?", însă acesta i-a spus că nu, că este vorba doar de pixuri. În ceea ce priveşte celelalte convorbiri, inculpatul a arătat că nu sunt purtate cu K., ci cu un alt intermediar de origine arabă, numitul IIIIIII., cu referire la contravaloarea unei facturi de manipulare la rampă, folosind expresia "palme" pentru a indica valoarea acesteia, de 25 milioane RON, clientul crezând că este vorba de 8 milioane RON. A mai subliniat că interlocutorul arab nu cunoştea înţelesul cuvântului "palmă", dar că a continuat convorbirea în spirit de glumă cu acesta, conversaţia neavând nicio legătură cu cea din ziua anterioară, purtată cu inculpatul H..

În acest sens, prima instanţă a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate şi de inculpatul H. prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti în 4 iunie 2013.

Cu privire la aceeaşi faptă, s-a reţinut şi faptul că inculpatul K. a declarat, iniţial, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (depoziţia din 24 mai 2011 - filele x d.u.p.), că o recunoaşte, fără a face, însă, alte precizări suplimentare, după care, conform atitudinii sale oscilante adoptată pe întreg parcursul procedurii judiciare (astfel cum s-a arătat, pe larg, la punctele IV.1.2.d) şi IV.2.2.d) din considerente), a revenit, în cursul cercetării judecătoreşti, asupra poziţiei exprimate iniţial şi a arătat, la termenul din 20 iunie 2013, că nu poate preciza dacă a dat sau nu acea sumă de bani pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. şi nici dacă convorbirea din 03.09.2010, ora 09^22:37, îi aparţine, el folosind numărul de telefon x. A mai menţionat că, dacă discuţia a fost purtată de el, prin "5 palme" a înţeles 2500 USD incluzând şi contravaloarea mitei, şi că nu cunoaşte nimic în legătură cu S.C. EEEEEE. S.R.L şi S.C. JJJJJJJ. S.R.L.

Având în vedere că, aşa cum rezultă din documentele identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (proces-verbal din 13 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), declaraţia vamală reţinută de acuzare (nr. x) a fost întocmită pe 8.09.2010, dar nu de S.C. F. S.R.L. (reprezentată de E.), ci de către comisionarul vamal S.C. KKKKKKK. S.R.L., firmă controlată de NNN. (persoana faţă de care s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală atât pentru infracţiunea de criminalitate organizată, cât şi pentru cea de corupţie, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior), pentru importatorul S.C. JJJJJJJ. S.R.L., iar liberul de vamă a fost dat de lucrătorul vamal LLLLLLL., Înalta Curte a apreciat că, în contextul dat, nu se poate reţine acuzaţia de complicitate la luare şi dare de mită faţă de E., respectiv de luare de mită faţă de inculpatul H., ţinând seama, în acest sens, şi de împrejurarea că discuţia dintre cei doi a fost purtată la 2.09.2010, deci cu 6 zile înainte de a fi înregistrată declaraţia în vamă, fiind greu de crezut că lucrătorul vamal ar fi pretins avantaje materiale necuvenite în legătură cu un container de mărfuri care, la acel moment, nici nu ajunsese în Portul Constanţa Sud Agigea şi cu privire la care nu s-a făcut dovada că, ulterior, ar fi intervenit pentru favorizarea importului.

Pe de altă parte, s-a reţinut că în depoziţia sa din 16 iunie 2014, martorul NNN. a susţinut faptul că K. nu reprezenta S.C. JJJJJJJ. S.R.L., fapt confirmat şi de cel din urmă în declaraţia din 20 iunie 2013.

De asemenea, din conţinutul notelor de redare telefonică, a rezultat că interlocutorul inculpatului Tudoran în datele de 2.09.2010, ora 17^25:57 şi 03.09.2010, ora 09^22:37, a fost o persoană ce folosea numărul de telefon x, or, din examinarea celorlalte acte materiale reţinute în sarcina inculpatului K., rezultă că acesta utiliza alte două numere de telefon, respectiv x şi x . Aceste constatări sunt în concordanţă şi cu afirmaţiile făcute de inculpatul K. în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul că nu poate preciza dacă discuţiile telefonice din 2.09.2010, ora 17^25:57, şi 03.09.2010, ora 09^22:37, îi aparţin şi nici dacă a dat suma de bani reţinută de procuror, susţineri care se coroborează cu declaraţia din 25 aprilie 2013 a inculpatului E., în care a menţionat că respectivele convorbiri au fost purtate cu o altă persoană.

În consecinţă, având în vedere aspectele anterior arătate cu privire la numerele de telefon folosite de inculpatul K., faptul că operaţiunea vamală nu a fost realizată prin intermediul S.C. F. S.R.L., ci al altui comisionar vamal şi, prin urmare, nu corespunde cu convorbirile invocate în probaţiune de Parchet, instanţa supremă a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

6). La aceeaşi dată, 02.09.2010, după ce a fost informat de inculpatul S., angajatul său, că inculpatul Q. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10% din capacitatea containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul E. a precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameşilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a containerului este de "o mie şi ceva" de USD sau Euro (pct. A.1. II.6).

În ceea ce priveşte această faptă reţinută în sarcina inculpatului, s-a făcut referire la declaraţia acestuia din data de 25 aprilie 2013, care a declarat că, într-adevăr, a purtat cu S. convorbirea telefonică invocată, în probaţiune, de Parchet, însă aceasta nu s-a referit la introducerea în ţară a unui container cu lame de ras de către Q., ci de un intermediar arab, pe nume K., căruia îi era atribuită porecla "mustăciosul". Referitor la cifrele exprimate în procente, pe care i le-a comunicat lui S., a arătat că nu reprezentau sume de bani ce trebuiau oferite lucrătorilor vamali cu titlu de mită, ci numărul coletelor cu rame de ras, din totalul coletelor aflate în respectivul container.

În acest sens, au fost considerate ca fiind relevante declaraţia inculpatului S. din data de 18 septembrie 2013 şi cea a inculpatului Q. dată în data de 13 noiembrie 2013, depoziţii ce confirmă susţinerile inculpatului E..

Prin urmare, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 2.09.2010, ora 11^30:54, fără ca semnificaţia atribuită de acuzare replicilor celor doi interlocutori să fie atestată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de Parchet, nu rezultă că inculpatul E. ar fi făcut trimitere la sume de bani ce trebuiau plătite cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri disimulate, fiind o simplă supoziţie a procurorului, neconfirmată de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

În plus, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că modalitatea formulării acuzaţiei "după ce a fost informat, Tudoran a stabilit valoarea mitei ce trebuie dată lucrătorilor vamali neidentificaţi" este vagă, imprecisă şi nu poate fi asociată acţiunilor ce compun elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de luare şi dare de mită, în forma complicităţii.

Prin urmare, instanţa de fond, constatând şi faptul că procurorul nu a identificat lucrătorul vamal care urma să primească mita şi să acorde liberul de vamă (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale ce urma să facă importul respectiv şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., în cauză, nefiind dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 2.09.2010, ora 11^30:54.

7). La data de 03.09.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului K. suma de 2.500 USD, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei operaţiuni vamale pentru un client al acestuia (pct. A.1. II.7).

Referitor la această acuzaţie, în declaraţia sa din 25 aprilie 2013, inculpatul E. a precizat că discuţia telefonică invocată, în probaţiune, de acuzare nu a fost purtată cu K., ci cu un alt intermediar de origine arabă, numitul IIIIIII., cu referire la contravaloarea unei facturi de manipulare la rampă, folosind expresia "palme" pentru a indica valoarea acesteia, de 25 milioane RON, clientul crezând că este vorba de 8 milioane RON. A mai subliniat că interlocutorul arab nu cunoştea înţelesul cuvântului "palmă", dar că a continuat convorbirea în spirit de glumă cu acesta, conversaţia neavând nicio legătură cu cea din ziua anterioară, 2.09.2010, ora 17^22:33, purtată cu inculpatul H. (indicată de procuror la pct. A.1. II.5 şi A.3. II.1 din rechizitoriu).

În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului K. din 24 mai 2011, care a declarat, iniţial, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă că o recunoaşte, fără a face, însă, alte precizări suplimentare, precum şi la declaraţia acestuia dată în cursul cercetării judecătoreşti, când a revenit asupra poziţiei exprimate iniţial şi a arătat, la termenul din 20 iunie 2013, că nu poate preciza dacă a dat sau nu acea sumă de bani pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. şi nici dacă convorbirea din 03.09.2010, ora 09^22:37, îi aparţine, el folosind numărul de telefon x. A mai menţionat că, dacă discuţia a fost purtată de el, prin "5 palme" a înţeles 2500 USD incluzând şi contravaloarea mitei, şi că nu cunoaşte nimic în legătură cu S.C. EEEEEE. S.R.L şi S.C. JJJJJJJ. S.R.L.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., acesta a menţionat, în cuprinsul declaraţiei din 4 iunie 2013, că "KKK." despre care se face vorbire în discuţia purtată la data de 2.09.2010, ora 17^22:33 (invocată în dovedirea actelor materiale de la pct. A.1. II.5 şi A.3. II.1 din rechizitoriu), este intermediarul vamal IIIIIII., solicitându-i lui E. să îl roage pe acesta să îi trimită 30 de pixuri pentru lucrătorii Biroului vamal. Ca urmare, noţiunea "30 pixuri" a fost folosită în sensul său propriu, sintagma "6 palme" nefiind utilizată de interlocurorul său pentru a desemna 3000 USD, ci numărul de pixuri, la inculpatul Tudoran "o palmă" însemnând un multiplu de 5. De asemenea, a mai subliniat că operaţiunea invocată de procuror a fost realizată pe 8.09.2010, neavând de unde să ştie în data de 2.09.2010 ce declaraţii se vor depune peste 6 zile, că a fost efectuată prin intermediul KKKKKKK. S.R.L., care nu era reprezentată de numitul IIIIIII., iar liberul de vamă nu a fost acordat de el, ci de lucrătorul vamal LLLLLLL..

Pe de altă parte, instanţa de fond s-a referit în considerentele hotărârii atacate la conţinutul notelor de redare telefonică, din care reiese că interlocutorul inculpatului Tudoran în datele de 2.09.2010, ora 17^25:57 şi 03.09.2010, ora 09^22:37, a fost o persoană ce folosea numărul de telefon x, or, din examinarea celorlalte acte materiale reţinute în sarcina inculpatului K., rezultă că acesta utiliza alte două numere de telefon, respectiv x şi x .

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că nici această faptă reţinută de acuzare nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

8). La data de 30.09.2010, inculpatul E. l-a întrebat pe inculpatul H., lucrător vamal la Vama Constanţa Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu aţă; inculpatul H. i-a precizat suma de 5.500 USD (pct. A.1. II.8).

S-a reţinut de către prima instanţă că inculpatul E. a arătat în depoziţia sa din 25 aprilie 2013 că în cuprinsul convorbirii telefonice invocate, în probaţiune, de acuzare, H. l-a întrebat despre costul transportului unui container cu aţă de la Constanţa la Bucureşti, având în vedere că, în grupul lor de firme, exista S.C. MMMMMMM. S.R.L., societate care se ocupa cu transportul maritim şi rutier, interlocutorul său fiind rugat de o altă persoană să se intereseze în legătură cu preţul unui asemenea serviciu. În acest sens, a subliniat că expresia "transportul" a fost utilizată în sensul ei propriu, iar numărul "11" desemna suma de 11 milioane RON reprezentând valoarea transportului. În plus, a menţionat că discuţia telefonică nu a fost transcrisă integral în actul de sesizare, fiind omisă replica inculpatului Milea din debutul convorbirii "ia zi, forwardării aia". În ceea ce priveşte acest din urmă aspect învederat de către acuzat, instanţa supremă a reţinut că acesta este confirmat de convorbirea telefonică din 30 septembrie 2010, ora 13^01:23, convorbire ce a fost ascultată la termenul de judecată din 9 ianuarie 2015.

În acest context, s-a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate şi de declaraţia inculpatului H. dată în faţa instanţei de fond în şedinţa publică din data de 4 iunie 2013.

Astfel, în opinia primei instanţe, concluzia acuzării conform cărei prin cuvântul "transport", se înţelege valoarea mitei, aspect ce ar rezulta din replica inculpatului Tudoran că "aţa e scumpă" (pag. 66 rechizitoriu), bazată exclusiv pe propria interpretare a procurorului, nu poate fi reţinută, nefiind confirmată de cei doi interlocutori, dar nici de restul materialului probator administrat în cauză, din care reiese că respectiva sintagmă nu este utilizată cu un înţeles codificat, ci în sensul ei propriu. În plus, s-a constatat că, deşi în cazul concret, acuzarea consideră (în lipsa oricăror dovezi) că numărul 11 semnifică suma de 5500 USD, la actul material de la pct. A.1. II.36 din rechizitoriu, aceeaşi noţiune este asimilată unei valori de 1100 USD.

Pe de altă parte, în deplin acord cu apărarea inculpaţilor, instanţa a constatat că operaţiunea vamală indicată de Parchet în susţinerea acestui act material nu corespunde cu obiectul convorbirii telefonice purtate de cei doi, aspect ce rezultă din menţiunile inserate în cuprinsul înscrisurilor depuse la filele x d.u.p. şi filele x ds.instanţă, ultimele comunicate de JJJJJJ. la solicitarea Înaltei Curţi.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că este evident faptul că inculpatul H. nu putea să pretindă celui din urmă vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru un container care, la data convorbirii telefonice (30.09.2010), nici nu intrase pe teritoriul României, nefiind cunoscut, astfel, conţinutul acestuia, şi în legătură cu care nu rezultă din probe că şi-a exercitat ulterior vreo îndatorire de serviciu, liberul de vamă fiind acordat de lucrătorul vamal NNNNNNN..

Concluzionând, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 30.09.2010, ora 13^01:23.

9). La data de 04.10.2010, inculpatul E. a stabilit împreună cu inculpatul S., plata sumei de 2.500 USD lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a se permite intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea printre altele, ochelari şi genţi contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate x, mărfuri aparţinându-i intermediarului vamal II. (pct. A.1. II.9).

Cu referire la această faptă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul E., în depoziţia din 25 aprilie 2013, nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că primul schimb de SMS-uri nu a fost făcut cu inculpatul S., ci cu un lucrător al S.C. F. S.R.L., care l-a informat cu privire la faptul că societatea care efectuează controlul fizic al mărfurilor urmează să factureze o greutate de 500 kg. De asemenea, prin al doilea mesaj, tot un coleg i-a comunicat că, într-un container, au fost găsite mărfuri inscripţionate x, despre care există suspiciunea că ar fi contrafăcute. În ceea ce priveşte convorbirea telefonică, a menţionat că a fost purtată, într-adevăr, cu inculpatul S., dar a doua zi, pe 5.10.2010, şi se referă la II., identificat în dialog cu porecla "fotbalistul", ale cărui societăţi înregistrau datorii către S.C. F. S.R.L.. A mai subliniat că, în cuprinsul discuţiei, nu s-a făcut referire la lucrători vamali sau la vreo sumă de bani pretinsă de aceştia.

S-a reţinut că susţinerile acuzatului sunt confirmate de declaraţia inculpatului S. din 18 septembrie 2013. În plus, acesta din urmă a arătat că DVI-urile reţinute de acuzare sunt ulterioare datei când a purtat convorbirea cu Tudoran şi nu au legătură cu ce s-a discutat. În ce priveşte S.C. EEEEEEE. S.R.L., a precizat că este client al S.C. F. S.R.L., iar celelalte firme, S.C. OOOOOOO. S.R.L., S.C. PPPPPPP. S.R.L. şi S.C. QQQQQQQ. S.R.L., nu au legătură cu II., fiind doar clienţi ai aceluiaşi comisionar vamal.

De asemenea, s-a constatat că declaraţiile inculpatului II. din data de 19 septembrie 2011, respectiv din data de 17 martie 2014 confirmă susţinerile inculpatului S..

În ceea ce priveşte faptul că inculpatul II. reprezenta, la nivelul anului 2010, S.C. DDDDDDD. S.R.L., S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi S.C. FFFFFFF. S.R.L., şi că S.C. PPPPPPP. S.R.L. era intermediată de K., s-a făcut trimitere la declaraţiile martorilor OOOO. (depoziţiile din 7 octombrie 2011 şi 24 octombrie 2014) şi FFFFF. (declaraţia din 3 martie 2015), precum şi la depoziţiile inculpatului A. şi martorului JJJJJ., care confirmă acest aspect.

De asemenea, s-a constatat că împrejurarea că S.C. OOOOOOO. S.R.L., S.C. PPPPPPP. S.R.L. şi S.C. QQQQQQQ. S.R.L. nu au fost reprezentate de II. a fost invocată, în apărare, şi de inculpatul E. care, în plus, a menţionat că declaraţiile vamale invocate, în probaţiune, au fost verificate la destinaţie - Biroul Vamal Bucureşti Târguri şi Expoziţii şi Biroul Vamal Slobozia, susţinerile acestuia fiind confirmate de conţinutul adreselor nr. x din 26.06.2014 a B.V.I. Bucureşti şi nr. 126 din 14.10.2014 a B.V. Slobozia, încuviinţate de instanţa de fond în probaţiune, din care rezultă că, în cele trei containere ce corespund celor trei declaraţii vamale reţinute de acuzare pentru S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi în containerul aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L., nu au fost identificate mărfuri susceptibile de a aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală .

Prin urmare, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte a constatat că documentele invocate de Parchet pentru a demonstra realitatea operaţiunilor vamale nu corespund cu cele ce formează obiectul SMS-urilor şi convorbirii telefonice relevate în probaţiune, împrejurare ce rezultă şi din faptul că aceleaşi declaraţii vamale au fost asociate de acuzare şi altor acte materiale, fără legătură cu cel care formează obiectul prezentei analize (pct. A.1. II.15 din rechizitoriu).

Prin urmare, s-a apreciat că nu rezultă că respectivele containere ar fi conţinut mărfuri contrafăcute şi că numărul de colete la care se face referire în mesajele şi convorbirile reţinute de acuzare nu concordă cu numărul coletelor din containerele ce au făcut obiectul operaţiunilor vamale şi au fost menţionate în documentele vamale aferente, neexistând, totodată, o interpretare unitară a Parchetului nici în privinţa cunatumului mitei, în condiţiile în care, pentru aceleaşi mărfuri şi operaţiuni vamale, la pct. 15 se reţine că urma să fie plătită suma de 6000 USD, intermediar vamal fiind inculpatul J. (pct. A.1. II.15), relevante în acest sens fiind mesajele tip SMS (4.10.2010), convorbirile telefonice anterioare datelor când s-au efectuat formalităţile vamale pentru cele 7 declaraţii vamale ale S.C. EEEEEEE. S.R.L. (12.10.2010 şi 14.10.2010), documentele vamale care atestă cantitatea coletelor, respectiv 888 colete, 1250 colete, 1360 etc. .

Astfel, având în vedere toate aceste considerente, dar şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat lucrătorul vamal care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită (dispunându-se disjungerea cauzei) şi nu a dispus trimiterea în judecată a intermediarului vamal care ar fi oferit/dat foloasele materiale necuvenite (cauza fiind disjunsă faţă de II. sub acesta aspect), prima instanţă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. II.9 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată.

10). La data de 05.10.2010, inculpatul E. a stabilit împreună cu inculpatul S., iniţial, suma de 1.500 USD, iar ulterior suma de 2.500 USD, ce a fost apoi pretinsă ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea de la numitul U., pentru a se permite intrarea în ţară şi obţinerea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea o parte din mărfuri nedeclarate ori contrafăcute (pct. A.1. II.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.7 din rechizitoriu), precum şi inculpatul U., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.14. II din rechizitoriu).

Pentru analizarea acestei fapte, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor E., S. şi U., declaraţiile martorului SSSS., convorbirile telefonice din data de 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, precum şi documentele electronice de import nr. x, şi nr. x .

Având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei, că nu există o corespondenţă între conţinutul acestora şi documentele vamale invocate, în probaţiune, de Parchet, precum şi faptul că, deşi a recunoscut în faza instrucţiei penale (declaraţie retractată, ulterior, în faţa instanţei) că ar fi remis comisionarului vamal anumite avantaje materiale necuvenite pentru lucrătorii vamali, U. le-a cuantificat la 2000 USD (nu la 1500 USD/2500 USD, aşa cum se arată în descrierea faptei) şi a arătat că erau destinate favorizării importului a 5 baxuri cu rujuri, iar nu a unor produse alimentare (fasole sau pastă de tomate), atât acesta, cât şi martorul SSSS. menţionând, în mod constant, că pentru operaţiunile vamale intermediate pentru S.C. RRRRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSSSS. S.R.L. nu li s-a cerut şi nu au oferit/remis vreo sumă de bani cu titlu de mită, instanţa de fond a apreciat că dovezile administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice îndoială rezonabilă, comiterea de către inculpatul E. a acestei fapte, aceasta neputând fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

11). La data de 06.10.2010, inculpatul E. i-a pretins inculpatului J. o sumă de bani definită codificat "9 cu 11", ca mită pentru lucrătorii vamali pentru introducerea în ţară a unui transport cu baterii de duş (pct. A.1. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată circumscrisă infracţiunii de dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.1 din rechizitoriu).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Cu ocazia analizării acestei fapte, instanţa supremă a avut în vedere declaraţiile inculpatului E., T., H., Q. şi P., declaraţia martorului DDDDD., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua 06.10.2010, ora 14^45:17, declaraţia vamală electronică de import nr. x, precum şi următoarele înscrisuri: factura x nr. x din 14.10.2010, factura x nr. 3857 din 6.10.2010 şi facturile de transport nr. 5167 din 4.01.2010, nr. 5046 din 13.09.2010 şi nr. 5308 din 29.10.2010.

Referitor la această faptă, prima instanţă, constatând că procurorul nu a stabilit cuantumul avantajelor materiale necuvenite ce ar fi fost pretinse de comisionarul vamal, identitatea vameşului căruia i-ar fi fost remise/oferite (faţă de care cercetările au fost disjunse) şi nici atribuţiile de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să le îndeplinească sau să le nesocotească în schimbul respectivelor foloase patrimoniale, a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material al infracţiunilor continuate de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 06.10.2010, ora 14^45:17.

12). La data de 08.10.2010, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului S. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere (pct. A.1. II.12).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită şi faţă de AN, intermediar vamal sau importator, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.9 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, prima instanţa a constatat că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale. În aceste condiţii, s-a apreciat că acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile dare şi luare de luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi acuzaţi în cuprinsul discuţiilor purtate la data de 08.10.2010, orele 10^53:36şi 13^49:43, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

Acest punct de vedere al instanţei de fond s-a fundamentat pe declaraţiile inculpaţilor E., S., depoziţiile martorilor IIIII., SSS., SSSS. şi JJJJJ., precum şi pe interceptarea dată convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua 08.10.2010, orele 10^53:36şi 13^49:43.

13). Tot la data de 08.10.2010, inculpatul E. i-a dat inculpatului H., prin intermediul inculpatului S., angajat al S.C. F. S.R.L., o sumă de bani neprecizată, numită codificat "medicamente", cerându-i concomitent să permită intrarea în ţară a două containere aparţinând firmei AAAAAA., în condiţiile în care unul din containere conţinea 25% mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conţinea 98% produse ilicite (pct. A.1. II.13).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, importator sau intermediar vamal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.10 din rechizitoriu), precum şi inculpatul H., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.3. II.3 din rechizitoriu).

Cu ocazia analizării faptei reţinute în sarcina acuzaţilor, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor H., E. şi S., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 08.10.2010, orele 1421:27 (cu H.) şi 1511:36 (cu S.), operaţiunile vamale de import acceptate la datele de 11.10.2010, 12.10.2010, 13.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010, 26.10.2010, 27.10.2010, respectiv nr. x, exportatorul mărfii - TTTTTTT., destinatar - x - AAAAAA. S.R.L., diverse mărfuri de origine China, în diferite cantităţi, stare DV - liber de vamă, info declarant - S.C. FFF. S.R.L., LRN x, din datele de 06.10.2010, 11.10.2010, 13.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010, 26.10.2010, acordat liber de vamă Y., NNNNNNN., H. .

Având în vedere probatoriul administrat în primă instanţă şi ţinând seama de împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul E. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunilor prevăzute art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost remise şi nici persoana mituitorului, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 08.10.2010, orele 14^21:27şi 15^11:36.

14). La data de 12.10.2010, inculpatul E. a pretins suma de 6.000 USD de la inculpatul J., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a cantităţii de 100 baxuri de ţigări, mărcile " x" şi "Marlboro", disimulate în mai multe containere conţinând prosoape (pct. A.1. II.14).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.2 din rechizitoriu).

Analizând această faptă reţinută de acuzare, prima instanţă a considerat ca fiind relevante declaraţiile inculpatului E., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua 12.10.2010, orele 16^56:26 şi "următoarele 5 convorbiri", declaraţia vamală de tranzit x din 12.10.2010, adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. x din 18.10.2010, declaraţia de tranzit nr. x din 11.10.2010, factura externă nr. x din 20.09.2010, notele de constatare ale Gărzii Financiare, adresele nr. x din 26.10.2010 a S.C. UUUUUUU. S.R.L. şi nr. 9642 din 9.06.2011 a D.R.A.O.V, precum şi documentele identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la S.C. F. S.R.L.

Instanţa de fond, constatând faptul că documentul vamal indicat de Parchet nu corespunde convorbirilor telefonice redate în rechizitoriu, precum şi faptul că, din cuprinsul acestora, nu rezultă că s-ar fi discutat despre ţigări marca x, pretins a fi disimulate într-un container cu prosoape, a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

15). La data de 13.10.2010, inculpatul E. a pretins aceeaşi sumă de bani ca în cazul precedent (6.000 USD) de la inculpatul J., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a unei cantităţi (9 cu 16) de genţi conţinând însemne de marcă contrafăcute (pct. A.1. II.15).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.3 din rechizitoriu).

Au fost avute în vedere la evaluarea acestei fapte declaraţiile inculpatului E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua 13.10.2010, ora 1120:46, facturile de transport nr. x/2010 şi nr. x/2010 pe ruta Constanţa-Bucureşti, cu o valoare de 1626,89 RON fără TVA, adresa Biroului Vamal de Interior Bucureşti nr. x din 26 iunie 2014, adresa din 14 ianuarie 2014 a Biroului Vamal Ialomiţa, precum şi declaraţiile vamale de tranzit invocate de acuzare.

În raport cu probatoriul administrat, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.2. II.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul E. ar fi pretins o sumă de bani cu titlu de mită (6000 USD) de la intermediarul J. pentru a fi remisă lucrătorilor vamali în scopul favorizării unui import, că nu s-a dovedit corespondenţa dintre documentele vamale identificate în sistemul informatic al S.C. F. S.R.L. şi conţinutul înregistrării audio invocate, precum şi inconstanţa procurorului în interpretarea dată unor termeni folosiţi în cuprinsul convorbirii care definesc în opinia acestuia sumele de bani primite cu titlu de mită (la pct. 9, valoarea mitei este de 2.500 USD, iar la pct. 15 valoare mitei este de 6000 USD în aceeaşi cheie de interpretare a cifrelor folosite de inculpaţi în convorbirile telefonice), dar şi în identificarea intermediarului vamal pentru aceleaşi operaţiuni vamale (inculpatul II. la pct. 9 şi inculpatul J. la pct. 15).

16). La data de 29.10.2010, inculpatul E., împreună cu inculpatul D. au stabilit împreună valoarea mitei pretinse de la un importator, în sumă de 1.000 USD, ce urma să fie dată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea 10% din marfa totală, încălţăminte sport purtând neautorizat însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW." (pct. A.1. II.16).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.15 din rechizitoriu).

În probaţiune, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevante cu privire la această faptă declaraţiile inculpaţilor E., D. şi Y., declaraţia martorului SSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.10.2010, ora 13^22:31 , adresa din 1 august 2014 emisă de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi declaraţia vamală de import nr. x şi anexele la aceasta.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remise avantajele patrimoniale necuvenite, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.16 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al complicităţii la dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

17). La data de 02.11.2010, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului NN. (reprezentant al S.C. VVVVVVV. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia "în condiţii normale") pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: x (pct. A.1. II.17).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.18 din rechizitoriu), precum şi inculpatul NN., în sarcina căruia s-a reţinut de către procuror infracţiunea de complicitate la dare de mită, încadrare juridică ce a fost schimbată de instanţă în infracţiunea de dare de mită (pct. D.4. II.7 din rechizitoriu).

Din probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., NN. şi S., adresa din 24.10.2011 a D.R.A.O.V. Constanţa, precum şi convorbirile telefonice şi SMS - urile purtate de inculpaţi în zilele de 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34 şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13 nu a rezultat că inculpatul E. i-ar fi cerut inculpatului NN. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor înregistrate x, că pentru mărcile respective nu fusese introdusă cerere de intervenţie, nefiind protejate pe teritoriul României, astfel că nu exista posibilitatea de a se aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală.

De asemenea, având în vedere şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate (o sumă de bani neprecizată), atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost pretinse, respectiv promise şi nici operaţiunea vamală cu privire la care se realizase presupusa intervenţie, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. II.17 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din datele de 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13.

18). La data de 03.11.2010, inculpatul E. i-a promis inculpatului J. că va discuta cu inculpatul G. pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu cacao, lucru pe care l-a şi făcut ulterior, în condiţiile în care banii pe care J. trebuia să-i dea urmau să fie împărţiţi egal între el şi vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.1. II.18).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.11 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.5. II.4 din rechizitoriu).

La analiza acestei fapte, instanţa de fond a fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor E. şi G., declaraţia martorului JJJJJ., convorbirile telefonice din 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22 şi 17^04:57,adresa din 3.11.2010 emisă de S.C. WWWWWWW. S.R.L., declaraţia vamală de tranzit x din 5.11.2010, precum şi declaraţia vamală de import x din 8.11.2010, înregistrată la Biroul Vamal Bucureşti Băneasa.

Astfel, instanţa de fond a constatat că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, motiv pentru care s-a apreciat că actul material descris la pct. A.2. II.18 nu poate fi reţinut în conturarea pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei trei inculpaţi în cuprinsul discuţiilor purtate la data de 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22 şi 17^04:57, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

19). La data de 10.11.2010, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. suma de 500 USD pentru introducerea în ţară prin Vama Constanţa Sud Agigea a 15 colete cu carcase de telefoane mobile (A.1. II.19).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.1 din rechizitoriu).

Cu privire la acest act material, prima instanţă a avut în vedere următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor E. şi O., depoziţia martorului IIIII., convorbirea telefonică purtată de inculpaţi în ziua 10.11.2010, ora 19^06:34, procesul-verbal de identificare a numerelor de telefon, precum ordonanţa nr. x/P/2010 din 10.11.2010.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de depoziţiile celor doi inculpaţi şi a martorului IIIII., precum şi împrejurarea că respectiva convorbire nu putea fi valorificată de procuror ca element probator, nefiind obţinută în condiţiile prevăzute de lege, instanţa supremă, ţinând seama şi de faptul că Ministerul Public nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei efectuare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ., a apreciat că actul material descris la pct. A.1. II.19 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E..

20). La data de 12.11.2010, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. suma de 1.000 USD pentru introducerea în ţară prin Vama Constanţa Sud Agigea a unui container cu mărfuri, conţinând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane şi alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu exista autorizarea Patriarhiei Române (A.1. II.20).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.2 din rechizitoriu).

Secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor E. şi O., convorbirea telefonică purtată de inculpaţi în ziua 12.11.2010, ora 13^42:37 operaţiunea de import nr. x efectuată de S.C. XXXXXXX. S.R.L., precum şi înscrisurile olografe personale ale inculpatului O. din registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare din 23.05.2011) nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pretinsa acuzaţie de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită formulată împotriva inculpatului E. şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.

21). La datele de 12-13.11.2010, inculpatul E. a stabilit împreună cu inculpatul G. detaliile tehnice şi valoarea mitei ce trebuia plătită (4.500 USD) pentru a se permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere introduse în vamă de învinuiţii D. şi Q. şi care conţineau cantităţi diverse de mărfuri contrafăcute, prezentând ilegal însemnele mărcilor înregistrate x precum şi o cantitate neprecizată de ţigări " x". În total reprezentau 566 de baxuri. Aceleaşi detalii au fost negociate concomitent cu inculpaţii O., D. şi Q., care au făcut demersurile concrete pentru a introduce în ţară mărfurile respective prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul inculpatului E.. De asemenea, inculpatul E. i-a cerut inculpatului Q. să intervină pe lângă şeful Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, inculpatul X., pentru facilitarea operaţiunii vamale, cu atât mai mult cu cât inculpatul O. l-a informat că importatorul este un prieten al lui X. (pct. A.1. II.21).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.16 din rechizitoriu), inculpatul G. pentru luare de mită (pct. A.2. II.13 din rechizitoriu), precum şi inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.6 din rechizitoriu).

Raportat la această faptă, au fost considerate relevante următoarele probe administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond: declaraţiile inculpaţilor E., G., D., Q. şi X., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31, 18^22:10, 18^24:12, 18^37:58, 13.11.2010, orele 15^12:33 şi 15^54:28, şi 15.11.2010, ora 09^25:07 , aportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, documentul electronic de import nr. x, precum şi adresa JJJJJJ. nr. x din 4 octombrie 2011 referitoare la containerul x.

Ca atare, prima instanţă a constatat că probele invocate de Parchet nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la dare şi luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E., cu atât mai mult cu cât dovezile administrate în cursul cercetării judecătoreşti au confirmat susţinerile acestuia şi ale inculpatului D. cu privire la conţinutul convorbirilor telefonice din data de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58, precum şi faptul că documentul vamal invocat de procuror nu are corespondent în cuprinsul înregistrărilor audio menţionate.

Pe cale de consecinţă, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia.

22). În final, inculpatul E. i-a precizat inculpatului D. valoarea mitei ce trebuia percepută pentru intrarea în ţară a unei părţi din mărfurile respective, adică 3.000 USD, în afara sumei de 4500 USD, cerute anterior (pct. A.1. II.22).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. II.7 din rechizitoriu), motiv pentru care toate consideraţiile expuse cu ocazia analizării acesteia îşi păstrează valabilitatea şi cu privire la actul material descris la pct. A.1. II.22.

Cu privire la această faptă, Înalta Curte a apreciat că probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor E., Q. şi G., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 13.11.2010, ora 20^50:31 şi 15.11.2010, ora 09^25:07, precum şi menţiunile olografe personale ale inculpatului O., notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară, nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită formulată împotriva inculpatului E., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al presupuselor infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

23). La data de 15.11.2010, inculpatul E. a stabilit împreună cu inculpatul G., adjunct al şefului Vămii Constanţa Sud Agigea, inculpatul D. şi inculpatul O., valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în ţară a unor mărfuri contrafăcute, după cum urmează: 3.500 USD pentru lucrătorii vamali şi 500 USD pentru inculpatul E., pentru 108 baxuri conţinând chiloţi bărbăteşti purtând însemnele de marcă contrafăcută x; 7.000 USD pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii x; 2.000 USD pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuţi; 1.500 USD pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii x; 3.000 USD pentru 30 de baxuri de chiloţi (alţii decât cei care purtau însemnele mărcii x şi 4.500 USD pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca x (pct. A.1. II.23).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.17 din rechizitoriu), inculpatul G., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.2. II.14 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.3 din rechizitoriu).

Raportat la probatoriul administratat în cauză cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E., G. şi Y., depoziţia martorului SSS., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 15.11.2010, orele 0839:13, 0846:05, 0925:07, 1019:21, 1024:12, 1028:22, 1030:39, 1103:11, 1121:04, 1159:11, 1251:49, 1433:23, 1436:45, 1438:06, 1506:58; 1510:11, 1532:56, 1601:45, 1603:09, 1606:58, 1622:21, 1628:18, 1647:43, 1648:40, raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, x din 22.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 3.03.2011, x din 17.11.2010 aparţinând YYYYYYY. S.R.L., x din 17.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2011, factura nr. x din 25.11.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. - filele x ds. instanţă, filele x ds. instanţă), documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011), prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la luare şi dare de mită formulată împotriva inculpatului E., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

24). În cursul serii de 15.11.2010, inculpatul E. i-a pretins inculpatului O. 1.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând marca x. De asemenea, inculpatul E. a purtat negocieri în vederea introducerii în ţară a 15 baxuri cu jucării contrafăcute purtând mărcile x şi x (pct. A.1. II.24).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii G. şi H. (pct. A.2. II.15 şi A.3. II.4 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.4 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., G., H., D., O. şi Y., depoziţia martorului SSS., convorbirile telefonice, purtate de inculpatul E. în zilele de 15.11.2010, orele 1806:14, 1834:05 (atribuite lui G.), 1819:33, 1832:31, 1836:28, 1841:53, 1844:22, 1845:22 şi 16.11.2010, ora 1508:13 (cu O.), raportul de expertiză criminalistă nr. 190 din 28.05.2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti, notele olografe ale inculpatului O., procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuată la firma şi locuinţa intermediarului vamal O., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., precum şi documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L.), cele 10 declaraţii vamale pentru care inculpatul a acordat liberul de vamă), nu demonstrează comiterea de către inculpatul E. a faptelor descrise la pct. A.1. II.24, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

25). La data de 16.11.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului O. suma de 1.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unei cantităţi neprecizate de perdea şi ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate: materiale textile şi, respectiv, ochelari de soare (pct. A.1. II.25).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.5 din rechizitoriu).

La analizarea acestui act material, prima instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor E., O., Y., cele 10 declaraţii vamale pentru care inculpatul Y. a acordat liberul de vamă, convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.11.2010, orele 1757:06, 1803:57, 1805:14, 1819:04 şi 17.11.2010, orele 1711:18, 1735:39, 1738:40, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentele electronice de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită formulate împotriva inculpatului E., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al pretinselor infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

26.) La data de 17.11.2010, inculpatul E. i-a cerut intermediarului vamal O. ca, în numele firmei DG, să dea mită suma de 1.000 USD, destinaţi lucrătorului vamal H., în scopul ca acesta să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a 10 baxuri cu ochelari de vedere (pct. A.1. II.26).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.6), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.6 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., O. şi H., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.11.2010, orele 1757:06, 1803:57, 1805:14, 1819:04 şi 17.11.2010, orele 1711:18, 1735:39, 1738:40, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentele electronice de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011), nu demonstrează comiterea de către inculpatul E. a faptei descrise la pct. A.1. II.26, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

27). La aceeaşi dată, 17.11.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul H., lucrător vamal în cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea, plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei BBBBBB. (pct. A.1. II.27).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.5 din rechizitoriu).

În legătură cu acest act material, instanţa supremă s-a raportat la declaraţiile inculpaţilor E. şi H., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 17.11.2010, ora 09^03:55, convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi S. în 17.11.2010, ora 09^02:35 , netranscrisă în rechizitoriu, precum şi declaraţia vamală de import definitiv (document electronic de import) nr. x .

Având în vedere probele administrate cu privire la acest act material, dar şi faptul că acuzarea nu a stabilit suma de bani ce ar fi fost pretinsă de lucrătorul vamal şi nici contraprestaţia ce trebuia realizată de acesta, în condiţiile în care nu îi revenea nicio atribuţie cu privire la operaţiunea vamală în discuţie, instanţa de fond a considerat că nici această faptă nu poate fi reţinut în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile continuate de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., nefiind administrat niciun mijloc de probă care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 09^03:55.

28). Tot la data de 17.11.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul G. plata de către intermediarul vamal O. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită codat prin expresia "doi pari" (2000 USD) pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând linoleum (pct. A.1. II.28).

Pentru aceeaşi faptă, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.16 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E., G., raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, declaraţia expertului din data de 23 noiembrie 2015, chitanţa nr. x din data de 17.02.2011, emisă pentru S.C. ZZZZZZZ. S.R.L. pentru suma de 2.132,63 RON, precum şi facturile nr. x din 22.10.2010 şi nr. x din 26.10.2010, aferente celor două declaraţii vamale nr. x şi x din 20.10.2010, convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. în ziua de 17.11.2010, ora 09:45:33, precum şi documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAAAA. S.R.L.), prima instanţă a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului E., în lipsa unor mijloace de probă clare şi convingătoare care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre pretinsele acţiuni ce ar contura actele de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale.

29). La data de 18.11.2010, inculpatul E. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1.500 USD pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu fasole (pct. A.1. II.29).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal supranumit "KKK.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Având în vedere probele administrate în cauză (declaraţiile inculpatului E., convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. în ziua de 18.11.2010, ora 1221:21, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L., documentul electronic de import nr. x apaţinând S.C. BBBBBBBB. S.R.L., precum şi adresa din 27 mai 2014 a JJJJJJ.), instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că documentele vamale invocate de procuror pentru a demonstra realitatea operaţiunii vamale nu corespund cu obiectul convorbirii telefonice purtată de inculpat, precum şi faptul că lucrătorul vamal nu a fost identificat (cercetările fiind disjunse), dar şi modalitatea generică în care a fost formulată acuzaţia " ...a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1.500 USD . . . . . . . . . .", a constatat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 18.11.2010, ora 12^21:21.

30). La aceeaşi dată, 18.11.2010, inculpatul E. i-a solicitat intermediarului vamal O. suma de 3.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în ţară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărţi de joc şi produse marca x contrafăcute (pct. A.1. II.30).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru aceeaşi faptă, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.7 din rechizitoriu).

Referitor la acest act material, au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor E. şi O., convorbirile telefonice şi SMS-ul aparţinând inculpatului E. din datele de 18.11.2010, orele 1804:11, 1804:42, 1808:14, 2008:37 şi 19.11.2010, ora 0854:27, adresa nr. x din data de 24.10.2011 a JJJJJJ., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O. notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare din data de 23.05.2011.

Astfel, s-a constatat că acuzarea nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a considerat că fapta astfel descrisă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

31). La data de 19.11.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul H. şi cu inculpatul G. plata sumei de 5.000 USD,cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară a 78 şi, respectiv, 25 de baxuri cu mărfuri (pct. A.1. II.31).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii G. şi H. (pct. A.2. II.19 şi pct. A.3. II.7 din rechizitoriu).

La evaluarea acestei fapte reţinute de acuzare, prima instanţă s-a raportat la declaraţiile inculpaţilor E., G. şi H., declaraţiile martorilor QQQ., JJJJJ., KKKKK., IIIII., GGGGG. şi CCCCCCCCCCCCC., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 19.11.2010, ora 12:26:33 (atribuită inculpatului G.) şi ora 14:30:57 (cu inculpatul H.), precum şi Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Având în vedere că interpretarea dată convorbirilor telefonice de către procuror nu este confirmată de nicio altă probă de la dosar, bazându-se, aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul actului de sesizare, pe modul de frazare a respectivelor discuţii, instanţa de fond, ţinând seama şi de împrejurarea că acuzarea nu a stabilit identitatea mituitorului, societatea comercială importatoare, operaţiunea vamală, natura bunurilor ce ar fi fost introduse în ţară şi contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de lucrătorii vamali în schimbul presupuselor avantaje materiale necuvenite, aspecte ce nu rezultă nici din dovezile administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunile continuate de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză, astfel cum au fost anterior analizate, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

32). La data de 06.12.2010, inculpatul E. i-a cerut intermediarului vamal O. suma de 500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii de la Vama Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu diverse produse contrafăcute (pct. A.1. II.32).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii O. şi Q. (pct. A.9. II.A.8 şi A.11. II.3 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., O. şi Q., depoziţia martorului NNNN. şi precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.12.2010, ora 18^05:31, şi ţinând seamă de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de tranzit/import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E..

33). La aceeaşi dată, 06.12.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului NN., angajat al S.C. VVVVVVV. S.R.L., în numele lucrătorilor vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca "două tone pe bucată" pentru a permite intrarea în ţară a unui transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificaţia "CE" (pct. A.1. II.33).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă de procuror complicităţii la infracţiunea de dare de mită (instanţa schimbând încadrarea juridică în infracţiunea de dare de mită), a fost trimis în judecată şi inculpatul NN. (pct. D.4. II.8 din rechizitoriu).

Pentru analizarea acestui act material, s-au avut în vedere declaraţiile inculpaţilor E. şi NN., adresa din 18.08.2015 a JJJJJJ., declaraţia de conformitate din data de 29.11.2010 care face dovada existenţei inscripţiei CE, convorbirile telefonice purtate de inculpaţi în ziua de 06.12.2010, orele 18^10:44şi 18^13:16, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAA. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAA. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAA. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAA. S.R.L., precum şi documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAA. S.R.L..

Astfel, având în vedere probatoriul administrat şi susţinerile celor doi inculpaţi referitoare la folosirea, în cuprinsul convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 18^10:44, a expresiei "Mie mi s-au comunicat câte două tone de bucată şi se rezolvă problema" în sensul ei propriu, iar nu pentru a indica o sumă de bani cu titlu de mită, neexistând nicio dovadă care să demonstreze, în cazul concret, utilizarea acestei sintagme cu înţelesul menţionat de acuzare, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constituitiv al infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E., cu atât mai mult cu cât, în cursul cercetării judecătoreşti, s-a confirmat împrejurarea că liberul de vamă şi controlul fizic al containerelor a fost acordat/realizat la o dată anterioră sau ulterioară purtării celor două convorbiri telefonice, invocate de Parchet în susţinere acuzaţiei, iar mărfurile respective purtau inscripţia "CE", prin urmare, nu erau produse contrafăcute.

34). La data de 06.12.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul J. introducerea în ţară a unor cantităţi neprecizate de brichete şi aparate de epilat pentru femei, contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali din Vama Constanţa Sud Agigea (pct. A.1. II.34).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.5 din rechizitoriu).

Pentru analizarea acestei fapte, s-au considerat ca fiind relevante declaraţiile inculpatului E., depoziţiile martorilor NNN. şi JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 06.12.2010, ora 20^02:38, 07.12.2010, orele 15^23:24 şi 17^27:38 şi 09.12.2010, ora 10^57:40, precum şi documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. CCCCCCCC. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, ce este contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, prima instanţă, ţinând seama şi de faptul că documentul vamal indicat în rechizitoriu nu corespunde convorbirilor telefonice relevate de procuror, constatându-se inadvertenţe între numărul coletelor la care se face referire în discuţiile redate la dosar şi cele din declaraţia vamală de import, întocmită, de altfel, de un alt comisonar vamal (S.C. KKKKKKK. S.R.L.), iar nu de S.C. F. S.R.L., dar şi de împrejurarea că faţă de reprezentantul declarantului vamal (martorul NNN.) s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, iar lucrătorul vamal care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită nu a fost identificat, deşi se reţine de acuzare că liberul de vamă a fost dat de inculpatul Y., apreciază că actul material astfel descris de acuzare nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., semnificaţia atribuită de procuror replicilor rostite de interlocutori în cuprinsul discuţiilor purtate la datele de 06.12.2010, ora 20^02:38, 07.12.2010, orele 15^23:24 şi 17^27:38 şi 09.12.2010, ora 10^57:40, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

35). La data de 20.12.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul J. plata de către K. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali din Vama Constanţa Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora (pct. A.1. II.35).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii J. şi K. (pct. A.5. II.6 şi pct. A.6. II.20 din rechizitoriu).

La evaluarea acestei fapte, s-a ţinut cont de declaraţiile inculpaţilor E., K., A. şi S., depoziţiile martorilor WWW. şi FFFFF., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi J. în ziua de 20.12.2010, ora 11^47:45, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 28.10.2010 întocmit de D.R.A.O.V. Bucureşti pentru S.C. AAAAAAA. S.R.L., adresa nr. x emisă de D.R.A.O.V. Bucureşti din 27.10.2010, factura nr. x din 15.07.2010, reprezentând contravaloare taxe vamale, marfă şi amenzi, emisă de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L., fişă client S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi extras cont bancar nr. 137 din 15.10.2010 privind plata acelei facturi de către K., deciziile de regularizare nr. 184 şi 185 din 10.09. 2010, precum şi procesele-verbale de control nr. x şi nr. x din 10.09.2010.

În consecinţă, având în vedere respectivele înscrisuri, dar şi declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor anterior menţionaţi, instanţa supremă, în lipsa altor probe administrate de Parchet din care să rezulte că obiectul discuţiei telefonice ar fi constat în stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită, a apreciat ca fiind credibile susţinerile inculpatului E. referitoare la tema convorbirii purtate cu J., context în care, ţinând seama şi de împrejurarea că procurorul nu a identificat cuantumul respectivei sume, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul ei şi nici identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/promisă/dată pretinsa sumă, a considerat că nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.1. II.35 ca act material în conţinutul constitutiv al pretinselor acte de complicitate la infracţiunile continuate de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, la dosar, dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate.

36). La data de 22.12.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului J. suma de 1.100 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din Vama Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită accesul în ţară al unui container conţinând îmbrăcăminte (pct. A.1. II.36).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul J. (pct. A.5. II.7 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor E., H., Q., P., B. şi ale martorilor DDDDD. şi JJJJJ., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi J. în ziua de 22.12.2010, ora 11^26:38 , precum şi documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. DDDDDDDD. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a efectuat niciun demers judiciar pentru a identifica persoana care a reprezentat societatea DDDDDDDD. S.R.L. sau lucrătorul vamal ce trebuia să-şi încalce atribuţiile de serviciu în schimbul unei sume de bani (cercetările fiind disjunse faţă de acesta), deşi tot acuzarea reţine că liberul de vamă a fost dat de inculpatul H., Înalta Curte a apreciat că actul material descris la pct. A.1. II.36 nu poate fi reţinut în conturarea pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi inculpaţi în cuprinsul discuţiei purtate la data de 22.12.2010, ora 11^26:38, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

37). Referitor la acelaşi container cu cel precizat anterior, s-a reţinut de Parchet că, la aceeaşi dată, 22.12.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului J. suma de 1.000 USD (două palme), în plus faţă de cerinţele anterioare, cu titlu de mită, pentru vameşii de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară de mărfuri contrafăcute conţinute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele "x" şi "x") - (pct. A.1. II.37).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul J. (pct. A.5. II.8 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor E. şi I., depoziţia martorului JJJJJ., documentele întocmite de Parchet cu privire la utilizatorii posturilor telefonice de pe care s-au purtat convorbirile relevate în susţinerea acuzării, convorbirile telefonice şi SMS-ul din ziua de 22.12.2010, orele 11^51:52, 11^52:19, 11^54:40, documentul electronic de import nr. x, invocat şi la pct. 36, aparţinând S.C. DDDDDDDD. S.R.L. şi proces-verbal al ofiţerilor de poliţie judiciară din 23.09.2010 cu ocazia percheziţiei informatice a bazei de date a S.C. F. S.R.L., precum şi faptul că nu a fost identificat lucrătorul vamal căruia i-ar fi fost remise/oferite presupusele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pretinsa acuzaţie de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită formulată împotriva inculpatului E., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

38). La data de 23.12.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului O. suma de 5.000 USD, sumă negociată la 4.000 USD, după care, din nou la 5000 USD, cu titlu de mită pentru vameşii de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container, conţinând 10 baxuri cu artificii şi 61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute (pct. A.1. II.38).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul BVCSA, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.9 din rechizitoriu).

Pentru a analiza această acuzare, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor E., O. şi I., documentele întocmite de Parchet cu privire la utilizatorii posturilor telefonice de pe care s-au purtat convorbirile relevate în susţinerea acuzării, convorbirile telefonice şi SMS-ul aparţinând inculpatului E. din data de 23.12.2010, orele 11^38:26, 11^39:10, 11^42:25, 11^45:05, precum şi menţiunile olografe personale ale inculpatului O., notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat cu ocazia efectuării de percheziţii x data de 23.05.2011.

Astfel, prima instanţă a constatat că procurorul nu a stabilit identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/remisă suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată.

Având în vedere probatoriul administrat, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.38 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice şi SMS-ului din data de 23.12.2010, orele 11^38:26, 11^39:10, 11^42:25, 11^45:05.

39). Tot la data de 23.12.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului J. o sumă de bani, definită prin expresia "12 cu 7 şi 16 cu 5", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui transport de chibrituri (pct. A.1. II.39).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul J. (pct. A.5. II.9 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.2. II.18).

În raport cu probatoriul administrat cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E., G., W., X., A., D. şi cele ale martorilor SSSS. şi GGGGG., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 23.12.2010, ora 16^28:11 (cu inculpatul G.) şi orele 14^45:32 şi 16^37:43(cu inculpatul J.), instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice. Totodată, s-a observat că din chiar cuprinsul convorbirii telefonice din 23.12.2010, ora 16^28:11, nu rezultă că inculpatul E. ar fi oferit/remis sau că inculpatul G. ar fi pretins/primit vreo sumă de bani, comisionarul vamal adresându-i câteva întrebări interlocutorului său.

În consecinţă, s-a apreciat că nici actul material descris la pct. A.1. II.39 nu poate fi reţinut în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată.

40). La data de 28.12.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul J. introducerea în ţară şi obţinerea liberului de vamă pentru unele containere, prin oferirea unei sume de bani nedeterminată lucrătorilor vamali H. şi EEEEEEEE. (pct. A.1. II.40).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.8 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.5. II.10 din rechizitoriu).

Pentru a se pronunţa cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a considerat ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi H., depoziţiile martorilor NNN. şi JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 28.12.2010, orele 14^42:54, 15^07:48, 15^12:45, 17^16:58, 17^17:03, 17^32:56, 17^34:03 , notele de redare a conţinutului acestor convorbiri, precum şi operaţiunea de import nr. x.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, precum şi faptul că, din cuprinsul convorbirilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă pretinderea/remiterea de către inculpatul E. a unor foloase materiale necuvenite lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. şi nici comiterea de către acesta a vreunei alte acţiuni ce formează elementul material al complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, concluziile Parchetului fundamentându-se pe interpretarea arbitrară a respectivelor discuţii, fără ca aceasta să fie confirmată de celelalte probe administrate în cauză, astfel cum au fost anterior analizate, instanţa supremă a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinselor infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

41). La data de 29.12.2010, inculpatul E. l-a consiliat pe inculpatul J. ca, în cazul importului unui container conţinând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea este prea mare ("şaptesprezece jumate") ar fi preferabil să introducă aceste mărfuri în ţară în regim de tranzit şi să definitiveze importul la Bucureşti, unde mita cerută de vameşi este doar de 1.000 USD (pct. A.1. II.41).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul unui birou vamal din Bucureşti, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.11 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost administrate declaraţiile inculpatului E., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 29.12.2010, orele 17^25:13 şi 17^25:17, declaraţia vamală de tranzit nr. x din 30.12.2010, aparţinând S.C. WWWWWWW. S.R.L., cu destinaţia B.V. Bucureşti, factura comercială nr. x din data de 13.12.2010 aferentă declaraţiei vamale anteriormenţionate din care rezultă că valoarea totală a mărfurilor era de 10.185 USD, precum şi certificatul de origine x din 12.12.2010 din care rezultă că valoarea taxelor vamale pentru aceste produse de origine din Egipt (măsline şi ardei) era zero.

Prin urmare, s-a constatat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză.

Totodată, acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului avantajelor materiale ce ar fi fost pretinse de inculpat pentru lucrătorii vamali şi a atribuţiilor de serviciu pe care aceştia urmau să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, nu a identificat societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici comisionarul vamal care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare, după cum nu a identificat nici dacă mărfurile respective au avut documente de provenienţă legal întocmite şi locul unde s-a efectuat operaţiunea vamală (B.V. Bucureşti sau JJJJJJ.), în condiţiile în care probele administrate de inculpat în apărare dovedesc contrariul celor reţinute de Parchet în acuzare.

Or, în aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.1. II.41 nu poate fi reţinut în conturarea pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată.

42). La data de 30.12.2010, după mai multe discuţii cu inculpatul G., adjunct al şefului Vămii Constanţa Sud Agigea, inculpatul E. i-a cerut inculpatului J., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2.000 USD, pentru introducerea în ţară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărţi de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins şobolani şi sardine (pct. A.1. II.42).

Având în vedere faptul că lucrătorul vamal în discuţie nu a putut fi identificat, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de AN sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii Q. şi J. (pct. A.11. II.8 şi A.5. II.12 din rechizitoriu).

În cursul cercetării judecătoreşti în fond, cu privire la această faptă, au fost considerate relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi inculpatului Q., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 29.12.2010, orele 22^16:48, 22^18:42, 22^48:09, 22^52:45 şi 30.12.2010, orele 10^13:14, 11^09:09, 11^16:49, 11^19:44, 11^56:50, 12^59:41, 12^59:44, 13^12:07, 13^12:10, 13^38:46 .

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, s-a considerat că fapta descrisă la pct. A.1. II.42 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

43). La data de 06.01.2011, inculpatul E. a fost informat de lucrătorul vamal H. din cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea că inculpatul Q. introduce în ţară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul în vederea solicitării mitei pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în ţară (pct. A.1. II.43).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.9 din rechizitoriu), precum şi inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.4 din rechizitoriu).

Cu ocazia analizării acestei fapte, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor E., H. şi Q., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.01.2011, ora 12^45:45, precum şi nota de redare a acestei convorbiri.

Ţinând cont de probele administrate, precum şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fost pretinsă/oferită, societatea importatoare şi operaţiunea vamală, instanţa de fond a considerat că actul material descris la pct. A.1. II.43 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbrii telefonice din 06.01.2011, ora 12^45:45, nerezultând nici din cuprinsul acesteia şi nici din vreun alt mijloc de probă administrat în cauză.

44). La data de 18.01.2011, orele 18:18:47, inculpatul E. i-a cerut inculpatului J. suma de 2.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Vama Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container conţinând CD-uri contrafăcute (conţinând muzică fără plata drepturilor de autor aferente) - (pct. A.1. II.44).

Având în vedere faptul că lucrătorul vamal în discuţie nu a putut fi identificat, cauza a fost disjunsă faţă de AN sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.13 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost administrate următoarele probe: declaraţiile inculpatului E., adresele JJJJJJ. nr. x din 7.12.2012 şi nr. x din 12.12.2012, convorbirile telefonice şi SMS-urile dintre inculpaţii E. şi J. din datele de 18.01.2011, orele 18^18:47, 18^26:35, 18^27:08, 18^27:46, 18^35:39 şi 20.01.2011, ora 15^33:36 .

Prin urmare, având în vedere probatoriul administrat în primă instanţă, precum şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.44 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice şi SMS-urilor din datele de 18.01.2011, orele 18^18:47, 18^26:35, 18^27:08, 18^27:46, 18^35:39 şi 20.01.2011, ora 15^33:36.

45). La data de 16.02.2011, inculpatul E. i-a dat inculpatului T. suma de 5.700 USD, colectaţi de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la Biroul Vamal Slobozia, pe care îl conduce (pct. A.1. II.45).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul T. (pct. A.13. II din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E., T. şi A. şi cele ale martorilor HHHHH. şi RRRRR., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.02.2011, orele 14^12:14, 14^13:57, 15^21:36 şi 28.02.2011, ora 09^21:52, convorbirea telefonică din data de 8 ianuarie 2011, ora 12^50:28, purtată de acesta cu E., (transcrisă la fila x d.u.p.), fişa postului inculpatului T., instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale care a efectuat cele şase operaţiuni vamale de tranzit, natura mărfurilor şi nici operaţiunile vamale ce ar fi fost realizate, precum şi modalitatea generală în care este formulată acuzaţia (" . . . . . . . . . .i-a dat inculpatului T. suma de 5.700 USD, colectaţi de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la Biroul Vamal Slobozia . . . . . . . . . . . . ."), a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.45 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de dare şi luare de mită, în fomram complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 16.02.2011, orele 14^12:14, 14^13:57, 15^21:36 şi 28.02.2011, ora 09^21:52.

Ca atare, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 6.02.2011, orele 14^12:14, 14^13:57, 15^21:36 şi 28.02.2011, ora 09^21:52, fără ca semnificaţia atribuită replicilor interlocutorilor să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De asemenea, din probele administrate în cauză de Parchet nu rezultă operaţiunile vamale realizate, societatea care a efectuat cele 6 operaţiuni vamale (tranzite), natura mărfurilor ilicite, iar, în contextul în care martorul HHHHH. a recunoscut că primea documente de la inculpatul E. la sediul XXXXXX., care erau ridicate de clienţi ai comisionarului vamal, precizarea procurorului că nu a putut fi identificat clientul, nu are o susţinere în plan probator.

46). La data de 29.09.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului G. ca, prin suplimentarea cu 1.000 USD a mitei deja oferite, în cazul unui container cu mărfuri, aparţinând firmei AAAAAA. S.R.L. Buzău, lucrătorul vamal ce efectua controlul vamal cu privire la mărfurile respective să nu se mai opună acordării liberului de vamă (pct. A.1. II.46).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.6 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi G., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.09.2010, ora 16^04:45, precum şi documentul electronic de import nr. x .

Ca atare, având în vedere probatoriul administrat şi susţinerile celor doi inculpaţi referitoare la folosirea, în cuprinsul convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 16^04:45, a cuvântului "palmă" în sensul lui propriu, neexistând nicio dovadă care să demonstreze, în cazul concret, utilizarea acestei expresii cu înţelesul indicat de acuzare, instanţa de fond a apreciat că probele invocate de Parchet nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită reţinută în sarcina inculpatului E., cu atât mai mult cu cât, dovezile administrate în cursul cercetării judecătoreşti au confirmat împrejurarea că discuţia telefonică se referă la un alt lucrător vamal (FFFFFFFF., iar nu GGGGGGGG.) şi, cu o mare probabilitate, la o altă operaţiune vamală decât cea menţionată de procuror.

47). La data de 28.10.2010, la cererea expresă a inculpatului G., E. i-a promis acestuia că va face presiuni asupra unui "prieten din Braşov", pentru ca acesta să-şi plătească un rest de 300 USD din mita pe care o datora lucrătorilor vamali pentru o operaţiune deja realizată (pct. A.1. II.47).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.7 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate de către instanţa de fond cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor E. şi G., depoziţia martorul MMMMM., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 28.10.2010, ora 11^59:01, şi ţinând seamă de faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "beţe", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, ce au fost confirmate de depoziţia martorului MMMMM., constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale pe care o reprezenta aceasta şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, s-a opinat că fapta descrisă la pct. A.1. II.47 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunile de dare/luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 28.10.2010, ora 11^59:01.

48). La data de 03.11.2010, urmare a solicitării expres formulate, inculpatul A. i-a promis că îi va da inculpatului E., cu titlu de mită pentru inculpatul G., bunuri materiale descrise ca "5 sacoşi cu alea-alea", pretinse de acesta din urmă, pentru a favoriza comisionarul vamal S.C. F. S.R.L. în activitatea vamală desfăşurată de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.1. II.48).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.20 din rechizitoriu), precum şi inculpatul A., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare/luare de mită (pct. A.15. III.3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, s-a considerat de către instanţa de fond că nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la dare şi luare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale.

În acest sens, prima instanţă a subliniat faptul că "RRR." nu este G., ci martorul RRR., aspect ce rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor A. şi E., că din conţinutul convorbirii telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul Tudoran ar fi primit de la A. şi ar fi remis, ulterior, inculpatului G. vreun bun sau vreo sumă de bani, precum şi faptul că nu reiese că cel din urmă ar fi pretins asemenea avantaje patrimoniale pentru favorizarea clienţilor S.C. F. S.R.L., fiind o simplă speculaţie a procurorului neconfirmată de nicio probă administrată în cauză (nici chiar de înregistrarea audio menţionată).

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că Parchetul nu a stabilit în ce constau presupusele foloase necuvenite şi nici contraprestaţia pe care lucrătorul vamal trebuia să o realizeze în schimbul lor

49). La data de 03.11.2010, inculpatul E. a negociat cu inculpatul A., suma de bani ce trebuia oferită ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi, în special, inculpatului X., şeful biroului şi lui G. (adjunctul acestuia), pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui client. În intermedierea mitei a intervenit şi inculpatul GG. (pct. A.1. II.49).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul GG. (pct. C.2. V.1 din rechizitoriu), inculpatul A., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.15. II.10 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.18. III din rechizitoriu).

Prin raportare la probele administrate cu privire la această acuzaţie (declaraţiile inculpaţilor E., A., X. şi GG., precum şi depoziţia martorului VVV., convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. cu E. în ziua de 3.11.2010, ora 18^52:11 şi cu GG. în data de 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, declaraţiile vamale nr. x din 6.09.2010, x din 1.10.2010, x din 19.10.2010, x din 6.10.2010, x din 22.10.2010, x din 8.01.2010, x din 9.11.2010 şi x din 18.11.2010, prima instanţă, ţinând seama şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost oferită/remisă cu titlu de mită lucrătorilor vamali, operaţiunea de import ce ar fi trebuit favorizată în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite şi denumirea societăţii importatoare, apreciază că nici actul material descris la pct. A.1. II.49 nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului E., interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

50). La data de 24.08.2010, inculpatul E. l-a sfătuit pe inculpatul K. să dea mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Bucureşti-Băneasa, suma de 1.500 USD pentru închiderea unor operaţiuni de tranzit vamal, deschise la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, concomitent solicitându-i acestuia să plătească mită o sumă descrisă codat ca "23" (2300 USD) pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru că i-au permis intrarea în ţară a mărfurilor respective în sistem de tranzit (pct. A.1. II.50).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.2 şi pct. A.6. II.14 din rechizitoriu).

Din conţinutul probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, s-au considerat ca fiind relevante în privinţa acestei acuzări declaraţiile inculpaţilor E. şi K., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 24.08.2010, ora 15^35:33 .

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.1. II.50 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. având în vedere împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare se susţine că a fost oferită suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de una dintre firmele intermediate de K.) şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Băneasa, aspecte ce nu rezultă nici din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

51). La data de 12.11.2010, după ce a fost informat de inculpatul G. că intermediarul vamal O. încearcă să introducă în ţară 25 de colete conţinând cărucioare pentru copii, contrafăcute, prezentând ilegal însemnele mărcii înregistrate x, la cererea acestuia din urmă, inculpatul E. s-a obligat să transmită intermediarului vamal solicitarea de a plăti o sumă de bani nedeterminată ca mită pentru a se permite de către lucrătorii vamali ai Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mărfurilor respective (pct. A.1. II.51).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.12 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi G., convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 17^50:35, şi SMS-ul din aceeaşi dată, ora 17^54:56 (filele x d.u.p.), precum şi documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L.

Având în vedere şi neconcordanţele privind numărul de colete/colete cu probleme din documentele vamale depuse de acuzare şi numărul de colete la care fac referire cei doi interlocutori, precum şi împrejurarea că data înregistrării operaţiunii vamale şi acordării liberului de vamă pentru documentul de import invocat de procuror este ulterioară purtării acestor discuţii, în condiţiile în care se reţine că au avut loc în timpul efectuării controlului fizic al mărfurilor presupus contrafăcute, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului E. actul material descris la pct. A.1. II.51, în lipsa altor mijloace de probă care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre pretinsele acţiuni ce formează elementul material al complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită.

52). La data de 25.08.2010, inculpatul E. i-a solicitat informaţii inculpatului S. despre modul cum decurg operaţiunile vamale în cazul unor tranzite ce trebuiau închise la Biroul Vamal Slobozia sau Călăraşi, iar ulterior, la solicitarea inculpatului S. a promis că îl va contacta pe inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a-i explica acestuia situaţia tranzitelor.

Legat de această operaţiune, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (25.08.2010, orele 14^04:06, 10^56:03, 10^52:02, filele x - 46). De asemenea, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal QQQ.. Inculpatul S. i-a promis apoi inculpatului E. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal inc. H., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi sau, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (pct. A.1. II.52).

Raportat la probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E. şi S., depoziţia martorului martorul QQQ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, 26.08.2010, ora 14^04:06, şi 27.08.2010, orele 12^12:30 şi 12^14:08, raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, suplimentului la raportul de expertiză nr. x, precum şi ordinul de serviciu nr. 53/30.07.2010, care atestă că, la data la care au avut loc convorbirile telefonice (august 2010), martorul QQQ. lucra la compartimentul scaner, deci nu avea atribuţii control şi nici nu putea acorda liberul de vamă), s-a constatat că, din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror în dovedirea acuzaţiei, nu rezultă că inculpatul E. ar fi cerut informaţii de la S. privind pretinsa mită pentru lucrătorii vamali ori că ar fi intenţionat să dea mită vreunei persoane sau să o determine să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, după cum, din cuprinsul înregistrărilor, nu reiese numele persoanelor care ar fi urmat să primească mita, denumirea societăţii importatoare ale cărei operaţiuni vamale urmau a fi favorizate, precum şi tipul mărfii şi numărul containerele ce ar fi făcut obiectul tranzitelor.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a considerat că fapta descrisă la pct. A.1. II.52 nu poate fi reţinută ca act material al infracţiunii continuate de complicitate la dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E..

53). La data de 01.09.2010, inculpatul E. a perfectat intrarea în ţară a 3 containere cu sardine, aparţinându-i intermediarului vamal J., în condiţiile în care, respectivele containere ce urmau să intre în ţară în sistem de tranzit au fost oprite de lucrătorul vamal LLLLLLL.. Concomitent, inculpatul E. şi inculpatul S. au perfectat darea unei sume de bani codificate ca "9" (probabil 9 "palme", adică 4.500 USD), cu titlu de mită, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container conţinând HHHHHHHH. (pct. A.1. II.53).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, importator sau intermediar vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul BVCSA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.3 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la acest material, au fost administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor E., S. şi II. şi cele ale martorului JJJJJ., convorbirea telefonică din 01.09.2010, ora 11^09:02, documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L., documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L., precum şi documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. IIIIIIII. S.R.L..

Prin urmare, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi (E. şi S.) au contestat înţelesul dat de Parchet discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, dar şi în legătură cu poreclele atribuite unor persoane la care au făcut referire în convorbire, respectiv "ăla cu nasu mare" şi "portocală" (atribuite lui J. şi LLLLLLL.), instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, deşi reţine că era o societate intermediată de inculpatul J., şi nici identitatea persoanei care ar fi primit mita, în condiţiile în care a apreciat că respectivul container cu sardine a fost oprit de lucrătorul vamal LLLLLLL., precum şi faptul că liberul de vamă a fost acordat pentru declaraţia vamală invocată de acuzare la o dată ulterioră purtării dialogului, în condiţiile în care se reţine de procuror că la acel moment se desfăşura controlul mărfurilor, a apreciat că fapta descrisă la pct. A.1. II.53 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 01.09.2010, ora 11^09:02.

54). La data de 11.10.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului S. să transmită mita către lucrătorii vamali, de îndată ce va fi nevoie pentru intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul containerelor unor intermediari vamali, denumiţi codat "JJJJJJJJ." şi "maimuţele", urmând să i-o restituie imediat după aceea (pct. A.1. II.54).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal denumit codat "JJJJJJJJ.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, şi faţă de AN, lucrător vamal din cadrul BVCSA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Fapta a fost descrisă şi la inculpatul S. (pct. A.12. II.11 din rechizitoriu), fiind circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare/luare de mită, însă faţă de acesta s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (inexistenţa faptei).

Prealabil analizării acestei fapte, instanţa de fond a subliniat faptul că pentru aceeaşi faptă, faţă de inculpatul S. chiar procurorul a apreciat că nu sunt probe care să confirme existenţa acesteia, prin urmare, aceleaşi considerente ar fi trebuit avute în vedere şi cu privire la inculpatul E., în contextul în care, încă din cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut că au purtat respectiva convorbire, dar nu în realizarea unor activităţi ilicite, astfel cum susţine Parchetul. Or, constatarea inexistenţei faptei în materialitatea ei cu privire la unul dintre interlocutorii convorbirii telefonice relevate de acuzare nu poate avea decât aceleaşi consecinţe juridice şi asupra celuilalt, în cazul de faţă şi asupra lui E..

Având în vedere probatoriul administrat cu privire la această faptă (declaraţiile inculpatului E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 11.10.2010, ora 16^28:42 (fila x d.u.p.) şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti), precum şi împrejurarea că, faţă de S. s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală apreciindu-se de către procuror că fapta acestuia nu există, deşi priveşte aceleaşi circumstanţe factuale, precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupuselor avantaje patrimoniale necuvenite, atribuţiile pe care lucrătorii vamali trebuiau să le încalce/îndeplinească în schimbul acestora, operaţiunile vamale ce ar fi fost favorizate, identitatea vameşilor din cadrul JJJJJJ. şi a intermediarilor vamali, prima instanţă a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conturarea pretinselor infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului, probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită formulată împotriva inculpatului E..

55). La data de 12.10.2010, inculpatul E. i-a promis inculpatului S. că îi va trimite de îndată "un aparat de bărbierit" pe care i l-a promis cu titlu de mită lucrătorului vamal H. pentru serviciile făcute diacronic, constând în intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul containerelor importate de clienţii S.C. F. S.R.L.(pct. A.1. II.56).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, şi faţă de AN, intermediar vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.13 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi S., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în data de 11.10.2010, convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.10.2010, ora 11^08:53 , raportul de expertiză criminalistă nr. 190 din 28 mai 2015 şi lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Ca atare, având în vedere probele administrate cu privire la această faptă, precum şi împrejurarea că acuzarea nu a administrat alte dovezi pentru stabilirea operaţiunilor vamale ce ar fi fost favorizate, a denumirii societăţilor importatoare şi a atribuţiilor de serviciu pe care lucrătorul vamal se susţine că le-ar fi încălcat sau îndeplinit în schimbul respectivului folos, precum şi faptul că apelativul "ăla mic" nu era utilizat pentru a-l desemna pe inculpatul H., fapt confirmat în declaraţiile lor, de ambii interlocutori ai convorbirii telefonice din 12.10.2010, ora 11^08:53, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.1. II.56 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată.

56). La data de 26.10.2010, inculpatul E. a cerut şi a obţinut informaţii de la inculpatul S., cu privire la mita solicitată de lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă a unui container conţinând 10 colete dintr-un total de 315 colete, cu jucării nedeclarate la autoritatea vamală şi/sau contrafăcute. Inculpatul S. l-a informat pe E. că valoarea mitei este de 4.000 USD, sumă ce i s-a părut exagerată inculpatului E., fără a exclude însă plata acesteia (pct. A.1. II.57).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal denumit codat "Inginerul", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, şi faţă de AN, lucrător vamal din cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.14 din rechizitoriu).

Din probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E. şi S., convorbirea telefonică şi mesajul de tip SMS din ziua de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54 (filele x d.u.p.), raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, suplimentul la raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015, precum şi lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015 întocmită de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti) a rezultat faptul că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a mesajului de tip SMS şi a convorbirii telefonice din data de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54.

Totodată, s-a reţinut că din cuprinsul discuţiei telefonice şi a SMS-ului din 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54, nu rezultă că inculpatul E. ar fi intermediat pretinderea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., acesta aflând din conţinutul mesajului transmis de interlocutorul său, care nu a fost S., numărul coletelor ce conţin jucării, după care, în convorbirea telefonică, a solicitat anumite informaţii în legătură cu respectivele mărfuri. De asemenea, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru stabilirea operaţiunii vamale ce ar fi fost favorizată, a denumirii societăţii importatoare, a lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remisă/oferită suma de bani cu titlu de mită, precum şi a atribuţiilor de serviciu pe care acesta le-ar fi încălcat sau îndeplinit în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

În aceste condiţii, instanţa supremă a apreciat că nici actul material descris la pct. A.1. II.57 nu poate fi reţinut în conţinutul constituitv al infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror mesajului tip SMS şi convorbirii telefonice din data de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54.

57). La data de 27.10.2010, orele 11^32:51, inculpatul E. a stabilit împreună cu S., ca acesta din urmă să rezolve introducerea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul a unu sau două containere cu mărfuri, intermediate la început de un client denumit codat "JJJJJJJJ.", urmând a se recupera de la acesta sumele datorate, incluzând şi contravaloarea mitei ce trebuia oferită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.1. II.58).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal cunoscut sub numele codat de "Inginerul", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de AN, lucrător vamal din cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. III.2 din rechizitoriu).

Prin raportare la probele administrate (declaraţiile inculpaţilor E. şi S., depoziţia martorului FFFFF., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 27.10.2010, ora 11^32:51 , s-a constatat că inculpatul E. nu a stabilit împreună cu S. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru a fi dată lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., cei doi interlocutori discutând în legătură cu o plată care urma să se facă într-o zi de luni, de către o persoană identificată de aceştia cu apelativul "JJJJJJJJ.". Totodată, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului avantajelor materiale ce ar fi fost pretinse de inculpat şi a atribuţiilor de serviciu pe care lucrătorii vamali trebuiau să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, nu a identificat societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici lucrătorul vamal ori intermediarul care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

În plus, instanţa de fond a subliniat faptul că la acest material se reţine de procuror complicitate la infracţiunea de dare/luare de mită pentru ambii inculpaţi, iar atunci când analizează pretinsa activitate infracţională a inculpatului S., aceeaşi faptă este circumscrisă infracţiunii de dare de mită.

Faţă de aceste considerente, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că nici actul material descris la pct. A.1. II.58 nu poate fi reţinut în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care inculpatul E. a fost trimis în judecată.

58). La data de 27.10.2010, inculpatul E. a convenit împreună cu inculpaţii S. şi A., să preia un client recomandat de inculpatul X., căruia să îi obţină liber de vamă pentru mai multe operaţiuni de import, inclusiv prin colectarea de mită de la acesta şi oferirea mitei lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.

La data de 27.10.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai multe operaţiuni de tranzit vamal, urmând ca firma F. "să se ocupe de tot; de luat liber, de ...", implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (pct. A.1. II.59).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal recomandat de inculpatul X., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii S., A. şi X. (pct. A.12. II.15, A.15. III.14 şi A.18. II din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat cu referire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E., A., X. şi S., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 (cu S.) şi 13^17:16 (atribuită inculpatului A.), precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti) şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16.

59). La data de 29.10.2010, orele 09^04:07, după ce a fost informat de inculpatul S. că acel client ce le-a fost direcţionat la data de 27.10.2010 de X. i-a adus toţi banii pe care trebuia să îi plătească, inclusiv mita pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, inculpatul E. i-a ordonat inculpatului S. să efectueze procedura vamală în cazul acestuia (pct. A.1. II.60 din rechizitoriu).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.17 din rechizitoriu).

Raportându-se la probele administrate în cursul judecăţii în primă instanţă cu privire la această faptă, respectiv declaraţiile inculpaţilor E. şi S., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.10.2010, ora 09^04:07, s-a apreciat că nici actul material de la pct. A.1II.60 nu poate contura acte de complicitate la infracţiunile de dare/luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E..

60). La data de 02.11.2010, inculpatul E. i-a ordonat inculpatului S. să plătească mita lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la un client numit KKKKKKKK.. La aceeaşi dată, inculpatul S. i-a solicitat inculpatului E. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul KKKKKKKK. (pct. A.1. II.61).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal cunoscut sub numele de KKKKKKKK., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.19 din rechizitoriu), precum şi X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de aderare şi sprijinire la un grup infracţional organizat (pct. A.18. I.7 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la acest act material, instanţa de fond a considerat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor E., S., K. şi cele ale martorului FFFFF., convorbirea telefonică din ziua de 02.11.2010, ora 09^15:44, documentul electronic de import nr. x aparţinând LLLLLLLL.., factura externă nr. x/09.09.2010, factura nr. x din 3.11.2010 şi chitanţa nr. x din aceeaşi dată emise de A.N.S.V., din care rezultă că au fost achitate de S.C. F. S.R.L. taxele corespunzătoare documentului veterinar nr. 2983 din 3.11.2010, factura nr. x din 3.11.2010 şi chitanţa nr. x din 3.11.2010 emise de Laboratorul Central Fitosanitar pentru S.C. F. S.R.L., precum şi factura nr. x din 3.11.2010 pentru S.C. LLLLLLLL. Olanda.

Având în vedere probatoriul administrat, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet celor două expresii "doctor" şi "factură", folosite în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, ce au fost confirmate de depoziţia martorului FFFFF., instanţa supremă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. II.61 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 2.11.2010, ora 09^15:44.

61). La data de 12.11.2010, inculpatul E. i-a ordonat inculpatului S. să ia legătura cu inculpatul G. pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuie plătită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui transport de mărfuri neprecizate (pct. A.1. II.62).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediar vamal sau importator, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, precum şi faţă de inculpatul G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.20 din rechizitoriu).

Având în vedere toate probele administrate cu privire la act material (declaraţiile inculpaţilor E. şi S., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, ora 13^50:07 , procesul-verbal de contravenţie nr. x din 11.11.2010 prin care S.C. F. S.R.L. a fost sancţionat ca principal obligat cu 3000 RON, client fiind S.C. EEEEEEE. S.R.L., factura nr. x din 12.11.2010 emisă către S.C. EEEEEEE. S.R.L. pentru aceeaşi sumă, extrasul cont din 17.11.2010 din care rezultă că S.C. F. S.R.L. a achitat către JJJJJJ. sancţiunea contravenţională aferentă; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 11.11.2010 şi factura nr. x din 12.11.2010 emisă către aceeaşi firmă, fişă client şi extras cont care fac dovada că sumele aferente celor două facturi au intrat în contul S.C. F. S.R.L.; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010 din care reiese că principal obligat a fost S.C. F. S.R.L., client fiind firma S.C. EEEEEEE. S.R.L., factura nr. x din 25.11.2010, fişa client S.C. EEEEEEE. S.R.L. care fac dovada că această societate a achitat suma de 7000 RON reprezentând sancţiunea stabilită prin procesul-verbal de contravenţie anterior menţionat; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010, principal obligat fiind tot S.C. F. S.R.L. pentru suma de 6000 RON, pentru acelaşi client, S.C. EEEEEEE. S.R.L., facturile nr. x/17.11.2010, fişă client S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010, principal obligat tot S.C. F. S.R.L. pentru suma de 8000 RON vizând aceeaşi societate, factura nr. x/2010, fişă client şi extras de cont din care rezultă că S.C. EEEEEEE. S.R.L. a achitat pentru comisionarul vamal contravaloarea procesului-verbal menţionat, precum şi faptul că Parchetul a redat trunchiat şi eronat convorbirea telefonică invocată în susţinerea acuzaţiei, prima instanţă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii importatoare şi operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, iar, faţă de lucrătorul vamal, deşi identificat (G.), s-a dispus o soluţie de disjungere, a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.1. II.62 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 12.11.2010, ora 13^50:07.

62). La data de 30.11.2010, inculpatul E. i-a ordonat inculpatului S. să verifice care este suma totală ce trebuia plătită cu titlu de mită pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor operaţiuni vamale ale firmei denumite generic "DG".

Ulterior, la data de 02.12.2010, inculpatul O., intermediarul vamal ce a prezentat mărfurile firmei "DG" comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., l-a anunţat pe inculpatul E. că respectiva firmă nu a plătit mita necesară realizării operaţiunii vamale, ocazie cu care, cei doi au stabilit să nu mai continue operaţiunea, ci doar să recupereze suma plătită ca mită pentru unul din containere, ce a fost deja introdus în ţară la momentul respectiv (pct. A.1. II.63).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul Q., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de inculpaţii Y. şi H., sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicititate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.21 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.10 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost apreciate ca fiind relevante pentru justa soluţionare a cauzei declaraţiile inculpaţilor E., S., O. şi cele ale martorilor GGGGG., JJJJJ. şi FFFFF., convorbirile telefonice din zilele de 30.11.2010, ora 10^29:15 (fila x d.u.p.) şi de 02.12.2010, ora 13^49:41, documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. YYYYYYY. S.R.L., introdus la BVCSA la 8.l2.2010, documentul electronic de import nr. x, aparţinând aceleaşi firme, înregistrată la BVCSA la data de 07.12.2010, adresa din 30 mai 2014 întocmită de JJJJJJ., precum şi alte înscrisuri încuviinţate de instanţă, respectiv facturi proforma, procese-verbale de contravenţie, facturi definitive, extrase de cont din care rezultă că principal obligat în cazul aplicării sancţiunilor contravenţionale a fost S.C. F. S.R.L. .

În consecinţă, având în vedere toate probele administrate în cauză, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat interpretarea dată de Parchet celor două convorbiri telefonice, susţinerile lor fiind confirmate de probele administrate, care atestă că declaraţiile vamale invocate de Parchet au fost înregistrate la JJJJJJ. şi au primit liberul de vamă mult ulterior datei când s-au purtat respectivele discuţii, instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul, deşi a stabilit identitatea persoanelor care se prezumă că au primit şi oferit mita, a disjuns cercetările faţă de acestea, a opinat că fapta descrisă la pct. A.1. II.63 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirlor telefonice din 30.11.2010, ora 10^29:15 şi 02.12.2010 ora 13^49:41.

63). La data de 04.01.2011, după ce a fost întrebat de inculpatul S. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea "la 14" (1400 USD per container), inculpatul E. i-a ordonat acestuia să ofere mita lucrătorilor vamali "la 12" (1200 USD per container)- (pct A.1. II.64).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal cunoscut sub porecla de "MMMMMMMM.", sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de dare de mită şi faţă de inculpatul Y., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.23 din rechizitoriu).

Având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţiile inculpaţilor E. şi S., convorbirea telefonică din data de 04.01.2011, ora 12^30:40 , raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. NNNNNNNN. SRL), şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, precum şi împrejuarea că procurorul nu a identificat persoana importatorului denumit codat de interlocutori "MMMMMMMM.", instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.1. II.64 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi inculpaţi în cuprinsul discuţiei purtate la data de 04.01.2011, ora 12^30:40, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul E., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (63 acte materiale), precum şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (63 acte materiale).

1.3. Infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000 (pct. A.1. III)

În esenţă, s-a reţinut de către Parchet că, la solicitarea lui FF., transmisă prin intermediul lui GG., la data de 22 noiembrie 2010, inculpatul E. l-a determinat pe fratele său, HH., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil cu magazia de confiscări vamale, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin predarea către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, a cantităţilor de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi a 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate), cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa). În acest sens, s-a arătat că, la data de 17 decembrie 2010, respectivele bunuri (200 de treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi 200 de perechi de pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.") au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar, întocmindu-se o listă cuprinzând numele şi datele de identitate ale persoanelor care au beneficiat de cadourile respective.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii GG. (pct. C.2. IV din rechizitoriu) şi FF. (pct. C.1. III din rechizitoriu), precum şi inculpatul HH., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (pct. C.3. II din rechizitoriu).

Cu privire la această infracţiune, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor HH., E., GG., FF., precum şi cele ale martorilor PPPP., TTTT., UUUU., RRRR., DDDDD., KKKKK., convorbirile telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, între inculpaţii FF. şi GG., din 12.11.2010, ora 09^01:38, între inculpaţii GG. şi E., din 12.11.2010, ora 09^05:01, între inculpaţii HH. şi E., precum şi schimbul de SMS-uri între inculpaţii FF. şi GG. din 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, procesul-verbal de percheziţie din 23 mai 2011 efectuat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi actele de urmărire penală efectuate la data de 14 iunie 2011 la sediul EEE. - Filiala Constanţa, înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa.

Cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului E., Înalta Curte a menţionat, cu titlu preliminar, că ambele reglementări penale succesive (art. 25 C. pen. (1969), respectiv art. 47 C. pen. în vigoare) şi prevăd aceleaşi condiţii de existenţă ale instigării, fiind necesar să existe o activitate de determinare, prin care instigatorul să transpună în mintea/conştiinţa instigatului ideea săvârşirii faptei incriminate, respectiva activitate să privească comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, instigatorul să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă, iar instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost determinat ori să fi realizat, cel puţin, o tentativă pedepsibilă.

Analizând materialul probator administrat în ambele etape procesuale, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestora, nerezultând din actele dosarului că inculpatul E., la instigarea lui FF. şi GG. (instigare mediată), l-ar fi determinat, cu intenţie, pe HH. să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să scoată din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea cantităţile de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a întocmi documentele aferente predării, în vederea obţinerii pentru FF., dar şi pentru Organizaţia Judeţeană Constanţa a partidului politic din care acesta făcea parte a unui avantaj patrimonial (constând în dobândirea bunurilor susmenţionate) şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii sale şi a formaţiunii politice faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), în dauna intereselor legitime ale S.C. SS. şi WW..

Totodată, sub raportul laturii obiective, prima instanţă a constatat că nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiţie prevăzută de lege pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, respectiv aceea ca instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost determinat ori să fi realizat, cel puţin, o tentativă pedepsibilă.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării referitoare la dezincriminarea faptei, ca urmare a modificării art. 13² din Legea nr. 78/2000, în sensul introducerii, cu referire la urmarea imediată a infracţiunii, a cerinţei ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă un caracter necuvenit (art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012), instanţa supremă a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, din moment ce fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului HH. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nici potrivit reglementării anterioare, respectiv art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, inclusiv în ceea ce priveşte urmarea imediată instituită de legea specială, astfel încât principiul aplicabil, în speţă, este cel al activităţii legii penale, iar nu situaţia derogatorie referitoare la incidenţa legii penale de dezincriminare.

În consecinţă, în vedere că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea penală pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, atât sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, cât şi al conţinutului subiectiv al acesteia, situaţie ce se circumscrie, în opinia primei instanţei, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., precum şi a celor ale art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului E. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, faţă de soluţiile de achitare dispuse în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul E. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 127 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului E., până la concurenţa sumei de 80.300 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 13 septembrie 2011 .

2. Inculpatul G. (pct. A.2. din rechizitoriu)

2.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.2. I)

Instanţa de fond a apreciat că acuzaţiile aduse inculpatului G. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut mai multe împrejurări şi situaţii, care, în opinia Ministerului Public, sunt "ilustrative pentru activitatea de membru al WWWWWW. a inculpatului G.".

Cu toate acestea, având în vedere poziţia exprimată de inculpatul G. şi de interlocutorul său din conţinutul respectivelor înregistrări audio, în sensul că au purtat convorbirile telefonice invocate de procuror, oferind explicaţii cu privire la contextul şi împrejurările în care au avut loc, precum şi la semnificaţia replicilor lor din cuprinsul dialogurilor, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a procedat la analizarea acestora din perspectiva temeiniciei acuzaţiilor formulate de Parchet şi circumscrise infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la fiecare dintre faptele reţinute şi descrise în rechizitoriu, după cum urmează:

1). La data de 17.06.2010, inculpatul G. i-a confirmat inculpatului E. că a luat măsuri de represalii neprecizate faţă de un lucrător vamal din subordine care a refuzat să permită accesul în ţară a unei cantităţi de lame de bărbierit ce erau importate prin intermediarul vamal J. (pct. A.2. I.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. I.7 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în primă instanţă cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor G., X. I., E., precum şi cele ale martorilor GGGGG. şi QQQ., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 17.06.2010, ora 14^33:42 , fişa postului nr. x din 7 ianuarie 2010 şi ordinele de serviciu nr. 54 din 17 decembrie 2009 şi nr. 1 din 11 ianuarie 2010, susţinerile acuzaţilor, dispoziţiile art. 578 lit. n) din H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, precum şi împrejurarea că, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 17.06.2010, ora 14^33:42, nu se face vreo referire la adoptarea de către G. a unor "măsuri de represalii ... faţă de un lucrător vamal din subordine" care ar fi refuzat să permită importul unor mărfuri aparţinând intermediarului vamal J., interpetarea dată de procuror discuţiei fiind una arbitrară şi nesusţinută de mijloacele de probă administrate în cauză, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. I.1 nu prezintă relevanţă pentru dovedirea acţiunilor ce se pretinde de către Parchet că ar fi fost comise de inculpat în vederea iniţierii şi constituirii presupusului grup infracţional organizat.

2). La data de 27.07.2010, inculpatul G. i-a confirmat inculpatului E. informaţia că Direcţia Regională Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a cerut note explicative legate de încălcarea de către lucrătorii vamali din subordinea sa a "codului 973", respectiv permisiunea introducerii în ţară a unor mărfuri asupra cărora existau atenţionări vamale. Această informaţie vine să completeze temerile exprimate la 20.05.2010 de inculpatul G., în sensul că "codul 973" ar fi fost aplicat unor importatori, reprezentaţi de intermediarul vamal O., în cazul cărora s-a permis accesul în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea a 30.000 colete cu mărfuri ilicite (pct. A.2. I.2).

Din punct de vedere probator, cu privire la acest act material au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor G. şi E., depoziţiile martorului GGGGG., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în zilele de 20.05.2010, ora 10^16:07, şi 27.07.2010, ora 18^47:44, declaraţiile vamale nr. x din 8.07.2010, care demonstrează că S.C. F. S.R.L. avea calitate de principal obligat în cazul celor două operaţiuni de tranzit, adresa D.R.A.O.V. Bucureşti nr. x din 20.07.2010, notele explicative din 27.07.2010 cerute de D.R.A.O.V. Constanţa în legătură cu aplicarea H.G. nr. 973/2006, adresa A.N.V. nr. x din 13.05.2010 către Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi răspunsul autorităţii vamale chineze transmis prin adresa A.N.V. nr. x din 14.10.2010.

În consecinţă, constatând că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 20.05.2010, ora 10^16:07, şi 27.07.2010, ora 18^47:44, nu rezultă din cuprinsul acestora şi nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei (care atestă că discuţiile au vizat aplicarea H.G. nr. 973/2006, iar nu încălcarea de către lucrătorii vamali a "codului 973" referitor la "permisiunea introducerii în ţară a unor mărfuri asupra cărora existau atenţionări vamale", aşa cum se susţine în rechizitoriu), precum şi faptul că Parchetul nu a dovedit şi nici nu a putut fi stabilită, în cursul cercetării judecătoreşti, vreo legătură între respectivele discuţii, ce au fost purtate de acuzaţi la un interval de timp de peste două luni, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.2. I.2 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului G. la iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale, astfel cum s-a apreciat de către Ministerul Public.

3). La data de 29.09.2010, inculpatul G. i-a precizat inculpatului E. că nu i s-a ridicat "interdicţia" unui intermediar vamal neprecizat, acest lucru având semnificaţia refuzului de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu legate de procesarea vamală a mărfurilor prezentate de acesta (pct. A.2. I.3).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor G., E., A., precum şi cele ale martorilor NNNN. şi martorul QQQ., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.09.2010, ora 12^02:43 , precum şi împrejurarea că nu s-a dovedit că discuţia telefonică invocată de acuzare s-ar fi referit la un comportament ilicit al interlocutorilor, instanţa supremă a constatat că înregistrarea audio indicată în rechizitoriu nu este relevantă pentru demonstrarea contribuţiei inculpatului G. la iniţierea şi constituirea presupusului grup de criminalitate organizată şi a activităţii ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de acesta în îndeplinirea sarcinilor atribuite în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

4). La data de 29.09.2010, la cererea inculpatului E., s-a angajat să facă presiuni asupra lucrătorilor vamali din subordine pentru a finaliza chiar în acea zi operaţiunile vamale legate de mărfurile prezentate în vamă de antemenţionatul comisionar vamal (pct. A.2. I.4).

Instanţa de fond constatând că din probele administrate în cauză cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., depoziţiile martorilor SSS., PPP. (depoziţii din 23 iunie 2014), QQQ. (declaraţii din 6 octombrie 2011 şi 23 iunie 2014), NNNN. (depoziţia din 24 octombrie 2014), DDDDD. (declaraţia din 24 februarie 2015), JJJJJ. (depoziţia din 5 mai 2015), IIIII. (declaraţia din 24 aprilie 2015) şi ZZZ. (depoziţia din 14 octombrie 2011), convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.09.2010, ora 15^07:46 rezultă lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulate de Parchet, s-a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului G. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 15^07:46, nefiind susţinută de probele administrate în cauză.

5). A participat la acţiunea de blocare a activităţii Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, de la începutul lunii noiembrie 2011, decisă de conducerea grupului infracţional al cărui membru este, luând măsuri concrete de stopare a procesării anumitor categorii de importuri (la început haine şi încălţăminte, iar ulterior şi diverse alte produse de larg consum) în scopul ca unii intermediari/importatori (printre care II., K., KK. etc.) să-şi plătească de urgenţă datoriile faţă de grupul infracţional, respectiv facturile către comisionarii vamali membri ai grupului infracţional (E., D., A.), precum şi mita pe care s-au angajat să o plătească şi nu au plătit-o (pct. A.2. I.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul GG. (pct. C.2. I.2 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (pct. A.18. I.2).

Având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procedurii judiciare (declaraţiile inculpaţilor G., X., II., W., K., KK., GG. şi A., depoziţiile martorilor VVVV., JJJJJ., DDDDD., GGGGG., ZZZ., OOOO., CCCC., SSSS., SSS., FFFFF. şi MMM., convorbirile telefonice purtate de E. cu inculpaţii G. în zilele de 01.11.2010, ora 10^53:00, şi 04.11.2010, ora 09^52:46, şi GG. în data de 01.11.2010, ora 16^10:12, adresa din 6 octombrie 2011 emisă de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit realizarea, la începutul lunii noiembrie 2010, a vreunei acţiuni de blocare la nivelul JJJJJJ. a importurilor intermediate de II., K. sau efectuate de alte persoane (printre care şi inculpatul KK.), ce ar fi fost ordonată de conducerea prezumtivului grup infracţional organizat sau dispusă de alţi membri ai asocierii ca măsură de retorsiune pentru neplata datoriilor restante către acesta reprezentând inclusiv mita pentru lucrătorii vamali, astfel încât, fapta descrisă la pct. A.2. I.5 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului G. la iniţierea şi constituirea presupusei grupări infracţionale, astfel cum s-a reţinut de către Parchet.

6). La data de 01.11.2010, inculpatul G. i-a promis inculpatului E. că nu va fi oprit un transport de brichete/chibrituri ce urma să fie introdus în ţară de intermediarul vamal J., cu toate că transportul a fost blocat de Poliţia de Frontieră (pct. A.2. I.6).

În raport cu declaraţiile inculpaţilor G. şi E., instanţa de fond, având în vedere şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 01.11.2010, ora 16^49:21 , precum şi împrejurarea că interpretarea dată de procuror acestei convorbiri nu rezultă din conţinutul acesteia şi nu este confirmată de nicio altă probă administrată în cauză şi având în vedere declaraţiile martorilor DDDDD. (din 24 februarie 2015), GGGGG. (24 martie 2015), IIIII. (24 aprilie 2015) şi JJJJJ. (5 mai 2015), care au arătat, în mod concordant, că, după acordarea liberului de vamă, lucrătorii vamali nu mai puteau relua controlul containerelor, prima instanţă a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului G. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în structura prezumtivei asocieri infracţionale.

7). La data de 02.11.2010, inculpatul G. i-a promis inculpatului E. că va găsi, în final, o rezolvare pentru introducerea în ţară a unor mărfuri, fără prezentarea certificatului de origine, astfel încât, ulterior, după definitivarea importului, importatorul să prezinte un certificat de origine care să îi permită scutirea de la plata taxelor vamale (pct. A.2. I.7).

Având în vedere probatoriul administrat în cursul judecăţii în primă instanţă (declaraţiile inculpaţilor G., E., A. şi S., discuţia telefonică purtată de inculpatul A. cu angajatul S.C. F. S.R.L. în data de 2.11.2010, ora 10^20:25 convorbirea telefonică din data de 2.11.2010, ora 14^19:29, convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 02.11.2010, orele 14^27:08 şi 14^30:37, declaraţia vamală de import x, precum şi înscrisurile depuse la dosar de inculpatul A., s-a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.2. I.7 nu poate demonstra participarea inculpatului G. la iniţierea şi constituirea presupusului grup infracţional organizat.

8). La data de 19.11.2010, inculpatul G. i-a promis inculpatului E. că va interveni pentru anularea unor operaţiuni de tranzit pentru clienţi ai comisionarului vamal E., în condiţiile în care acest lucru nu era posibil pentru că s-a făcut deja controlul fizic ca mijloc de presiune asupra clienţilor respectivi pentru neplata sumelor de bani ce trebuiau plătite comisionarului vamal (pct. A.2. I.8).

Constatând din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 19.11.2010, ora 15^40:07, că dialogul purtat de acuzaţi nu a avut ca obiect realizarea unei operaţiuni ilegale, precum şi faptul că interpretarea dată de procuror acestei convorbiri, nu rezultă din conţinutul acesteia şi nu este confirmată de nicio altă probă, şi nu în ultimul rând, ţinând cont de prevederile art. 96 (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12.10.1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, şi art. 2 pct. b din Ordinul nr. 3000/09.12.2009 al A.N.A.F. privind aprobarea Normelor tehnice de aplicare a regimului de tranzit comunitar/comun (în vigoare la data la care a avut loc convorbirea telefonică), Înalta Curte a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.2. I.8 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii inculpatului G. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată.

9). La data de 07.10.2010, inculpatul G. i-a acordat sprijin inculpatului A., constând în aceea că a intervenit pe lângă un client al comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., pentru ca acesta să îşi plătească datoriile faţă de respectiva societate, inclusiv sumele date ca mită în numele său pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.2. I.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.2 din rechizitoriu).

Prima instanţă de judecată, constatând că materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor G. şi A., depoziţia martorului LLLLL., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 07.10.2010, ora 15^12:38, inculpaţii G. şi A. au depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, mai multe înscrisuri încuviinţate de instanţă şi depuse de cei doi inculpaţi (factura fiscală, documente transport marfă, notificare prelitigioasă), nu atestă interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice din data de 07.10.2010, ora 15^12:38, neexistând dovezi că ajutorul acordat de G. inculpatului A. ar fi vizat recuperarea de către cel din urmă, de la un client al S.C. F. S.R.L., a unei sume de bani reprezentând datorii către comisonarul vamal şi mita pentru vameşii de la JJJJJJ., ci, dimpotrivă, achitarea de către S.C. OOOOOOOO. S.R.L. a unei facturi emise de S.C. V. S.R.L. pentru efectuarea unui transport de mărfuri, a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. I.9 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului G. de iniţiere şi constituire a unui presupus grup infracţional organizat, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în structura acestuia, respectiv acela de "preluare a input-urilor infracţionale de la comisionarii vamali (în special de la S.C. F. S.R.L., via E.) şi transmiterea acestora sub formă imperativă structurii vamale pe care o avea în subordine".

În consecinţă, având în vedere faptul că susţinerile Parchetului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu prezintă aptitudinea de a dovedi săvârşirea de către inculpatul G. a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2.2. Infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.2. II)

Prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului G. din cele două infracţiuni de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G., instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul mai - decembrie 2010, acuzatul a realizat acte de pretindere/primire a unor sume de bani cu titlu de mită de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, prin mijlocirea comisionarului vamal E., în scopul de a-şi încălca sau îndeplini atribuţiile de serviciu.

Totodată, s-a apreciat că este întrunită şi cerinţa unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de executare reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada mai - decembrie 2010.

De asemenea, s-a constată ca fiind îndeplinită şi condiţia unităţii de calificare juridică, acţiunile de pretindere/primire a unor sume de bani pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul infracţiunii de luare de mită.

În plus, Înalta Curte, în acord cu opinia Parchetului, a apreciat că sunt incidente şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, acesta având ca atribuţie de serviciu, în perioada de referinţă, constatarea şi sancţionarea oricărei încălcări a legislaţiei fiscale şi vamale, potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile, astfel cum se menţionează în fişa postului nr. x din 7 ianuarie 2010 .

Deopotrivă, instanţa a constatat că, în perioada mai - decembrie 2010, în care se reţine de către acuzare că ar fi comis, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de luare de mită, inculpatului îi fuseseră delegate de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, prin ordinul de serviciu nr. 54 din 17 decembrie 2009, a cărui valabilitate a fost prelungită pe durată nedeterminată prin ordinul nr. 1 din 11 ianuarie 2010, atribuţii de coordonare a compartimentelor JJJJJJ. şi de adoptare a deciziilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul instituţiei, astfel încât, exercitând atribuţii de control cu privire la activitatea derulată de personalul din subordine, sunt aplicabile în privinţa acestuia şi dispoziţiile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969).

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, secţia penală a Înaltei Curţi, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. din două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 12 acte materiale ale infracţiunii continuate de luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 25.05.2010, inculpatul G. a acceptat, la propunerea inculpatului E., să îl ajute pe un prieten al acestuia, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, prin procesarea preferenţială, rapidă, a operaţiunilor vamale ale respectivului importator, contra unei sume de bani neprecizate (pct. A.2. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.1 din rechizitoriu).

Având în vedere probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., depoziţia martorului CCCCC., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 25.05.2010, ora 14^28:42, precum şi împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul G. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., dimpotrivă, acesta refuzând în mod repetat propunerea interlocutorului său, precum şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care se realizase presupusa intervenţie şi nici persoana mituitorului, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 25.05.2010, ora 14^28:42.

2). La data de 29.09.2010, la cererea inculpatului E., inculpatul G. a acceptat să-şi încalce atribuţiile de serviciu în sensul de a face presiuni asupra unui lucrător vamal, denumit codat "Dana", pentru ca acesta să nu creeze probleme pentru introducerea în ţară a unor mărfuri aparţinând firmei AAAAAA., la nevoie urmând să-i dea acestuia, cu titlu de mită, suma de 1.000 USD, definită codat ca "două palme" (pct. A.2. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.46 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor G. şi E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.09.2010, ora 16^04:45, conţinutul unei alte conversaţii purtate de acuzaţi în aceeaşi zi, la ora 15^07:46 , documentul electronic de import x, precum şi aceeaşi declaraţie vamală depusă însă de apărare şi cu ştampila de la control documentar (copie conformă cu originalul eliberată de vamă), care, potrivit tabelului care o însoţeşte, i-ar aparţine numitului FFFFFFFF., fiind aplicată la 29.09.2010, ora 17^48:02.

În consecinţă, având în vedere susţinerile celor doi inculpaţi referitoare la folosirea, în cuprinsul convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 16^04:45, a cuvântului "palmă" în sensul lui propriu, neexistând nicio dovadă care să demonstreze, în cazul concret, utilizarea acestei expresii cu înţelesul indicat de acuzare, Înalta Curte a apreciat că probele invocate de Parchet nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului G., cu atât mai mult cu cât dovezile administrate în cursul cercetării judecătoreşti au confirmat împrejurarea că discuţia telefonică se referă la un alt lucrător vamal (FFFFFFFF., iar nu GGGGGGGG.) şi, cu o mare probabilitate, la o altă operaţiune vamală decât cea menţionată de procuror. În plus, din modul de formulare a acuzaţiei, rezultă că aceasta ar putea fi circumscrisă unei complicităţi la dare de mită (prin oferirea unei sumei de 1000 USD lucrătorului vamal), iar nu infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, însă acest aspect rămâne fără relevanţă, în lipsa unor elemente probatorii care să confirme susţinerile Parchetului.

3). La data de 28.10.2010, inculpatul G. i-a cerut inculpatului E. să facă presiuni asupra unui importator ori intermediar vamal, descris codat ca "un prieten din Braşov" pentru ca acesta să îşi plătească un rest de 300 USD din mita pe care o datora pentru o operaţiune deja realizată (pct. A.2. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.47 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor G., E., şi cele ale martorului MMMMM., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 28.10.2010, ora 11^59:01, şi având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "beţe", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, ce au fost confirmate de depoziţia martorului MMMMM., prima instanţă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale pe care o reprezenta aceasta şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. II.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 28.10.2010, ora 11^59:01.

4). La data de 03.11.2010, inculpatul G. i-a promis inculpatului E. că va rezolva problema introducerii în ţară a unui container cu cacao ce era prezentat în vamă de intermediarul vamal J., în condiţiile în care s-a precizat anterior că banii pe care trebuia să îi plătească J. urmau să fie împărţiţi egal între E. şi vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.2. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.18 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.5. II.4 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor G. şi E., precum şi cele ale martorului JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de E. cu inculpaţii J. şi G. în ziua de 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22 şi 17^04:57, încheierea din 3 iulie 2015 şi mai multe seturi de înscrisuri ce demonstrează, contrar afirmaţiilor procurorului, că declaraţia vamală privind operaţiunea în legătură cu care au fost purtate cele trei convorbiri telefonice nu a fost una fictivă, întocmită "pentru un alt tip de mărfuri", ci, dimpotrivă, a fost una conformă cu realitatea, pentru o marfă existentă, respectiv cacao, al cărei import s-a şi realizat, adresa din 3.11.2010 emisă de S.C. WWWWWWW. S.R.L., declaraţia vamală de tranzit x din 5.11.2010 aparţinând S.C. WWWWWWW. S.R.L., precum şi declaraţia vamală de import x din 8.11.2010, înregistrată la Biroul Vamal Bucureşti Băneasa.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.2. II.11 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei trei inculpaţi în cuprinsul discuţiilor purtate la data de 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22 şi 17^04:57, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

5). La data de 12.11.2010, inculpatul G. l-a informat pe inculpatul E. despre faptul că intermediarul vamal O. a prezentat în vamă, în cadrul unui container, 25 de colete, disimulate, conţinând cărucioare contrafăcute, purtând însemnele mărcii x. Informarea a fost făcută în scopul ca inculpatul E. să solicite inculpatului O. plata unei sume de bani, cu titlu de mită, pentru a nu fi blocate mărfurile respective (pct. A.2. II.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.51 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 17^50:35, şi SMS-ul din aceeaşi dată, ora 17^54:56 (filele x d.u.p.), atribuite celor doi acuzaţi, raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L.), precum şi împrejurarea că înregistrările convorbirii telefonice şi a mesajului tip SMS din 12.11.2010, orele 17^50:35, respectiv 17^54:56, au fundamentat, în principal, susţinerile Parchetului, dovedindu-se, însă, că acestea nu aparţin acuzatului, Înalta Curte a considerat că nu poate reţine în sarcina inculpatului G. actul material descris la pct. A.2. II.12, în lipsa altor mijloace de probă care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de luare de mită.

6). La aceeaşi dată (12.11.2010), inculpatul G. l-a informat pe inculpatul E. despre faptul că intermediarul vamal O. a prezentat în vamă, în cadrul unui container seria x, 500 de colete disimulate, conţinând mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor înregistrate x şi ţigări marca " x". Informarea a fost făcută în scopul ca inculpatul E. să solicite inculpatului O. plata unei sume de bani, cu titlu de mită, pentru a se permite intrarea în ţară a mărfurilor respective (pct. A.2. II.13).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi D. (pct. A.1. II.21 şi A.16. II.16 din rechizitoriu), precum şi inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.6 din rechizitoriu).

Prin raportare la probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31, 18^22:10, 18^24:12, 18^37:58, 13.11.2010, orele 15^12:33 şi 15^54:28, şi 15.11.2010, ora 09^25:07, documentul electronic de import nr. x, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti), s-a constatat că acestea nu dovedesc comiterea de către G. a faptei de la pct. A.2. II.13, aceasta neputând fi reţinută ca act material în conţinutul infracţiunii de luare de mită pentru care G. a fost trimis în judecată.

7). La 15.11.2010, inculpatul G. a negociat cu inculpatul E. permiterea accesului în ţară de către vameşii din subordine a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, respectiv 108 colete chiloţi de bărbaţi purtând însemnele mărcii x, alte produse marca x, jucării contrafăcute marca x, 111 baxuri cu ochelari contrafăcuţi etc. La aceeaşi dată, inculpatul G. i-a cerut în mod direct mită inculpatului E. pentru a se permite intrarea în ţară a produselor contrafăcute, după cum urmează: 3.500 USD pentru 108 baxuri de chiloţi bărbăteşti, purtând însemnele de marcă contrafăcută x; 7.000 USD pentru jucării contrafăcute marca x; 2.000 USD pentru 111 baxuri cu ochelari contrafăcuţi; 1.500 USD pentru produse diverse contrafăcute, purtând însemnele mărcii x; 3.000 USD pentru 30 baxuri de chiloţi (alţii decât cei care purtau însemnele mărcii x; 4.500 USD pentru 221 baxuri cu tampoane igienice x (pct. A.2. II.14).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi D. (pct. A.1. II.23 şi A.16. II.17 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.3 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor G., E., D., Y. şi cele ale martorului SSS., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 15.11.2010, orele 08^39:13, 08^46:05, 09^25:07, 10^19:21, 10^24:12, 10^28:22, 10^30:39, 11^03:11, 11^21:04, 11^59:11, 12^51:49, 14^33:23, 14^36:45, 14^38:06, 15^06:58; 15^10:11, 15^32:56, 16^01:45, 16^03:09, 16^06:58, 16^22:21, 16^28:18, 16^47:43, 16^48:40, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuată la firma şi locuinţa inculpatului O., raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, x din 22.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 3.03.2011, x din 17.11.2010 aparţinând YYYYYYY. S.R.L., x din 17.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2011, factura nr. x din 25.11.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. - filele x ds.instanţă, filele x ds.instanţă), precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de luare de mită formulată împotriva inculpatului G., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

8). La data de 15.11.2010, orele 18^06:14, inculpatul G. l-a anunţat pe inculpatul E. că într-un container prezentat în vamă se găsesc 15 colete, dintr-un total de 289 cu mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcii înregistrate x. Înştiinţarea a fost făcută cu intenţia ca inculpatul E. să colecteze suma ce trebuia încasată ca mită de lucrătorii vamali, lucru pe care inculpatul E. l-a şi făcut în 13 minute, solicitându-i intermediarului vamal O. suma de 1.500 USD, negociată ulterior la 1.000 USD (pct. A.2. II.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.24 din rechizitoriu), inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.4 din rechizitoriu), precum şi inculpatul H., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.3. II.4 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor G. şi E., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 15.11.2010, orele 18^19:33, 18^32:31, 18^34:05, 18^36:28, 18^41:53, şi SMS-ul din aceeaşi dată, ora 18^06:14, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare din 23.05.2011) şi constatând că înregistrările convorbirii telefonice şi a mesajului tip SMS din 15.11.2010, orele 18^34:05, respectiv 18^06:14, au fundamentat, în principal, susţinerile Parchetului, dovedindu-se, însă, că acestea nu aparţin acuzatului, prima instanţă de judecată nu a putut reţine în sarcina inculpatului G. actul material descris la pct. A.2. II.15, în lipsa altor mijloace de probă care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de luare de mită.

9). La data de 17.11.2010, inculpatul G. a negociat cu inculpatul E. plata de către intermediarul vamal O. a unei sume de bani definită codat prin expresia "doi pari", pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând linoleum (pct. A.2. II.16).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.28 din rechizitoriu).

Având în vedere declaraţiile celor doi inculpaţi, convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. în ziua de 17.11.2010, ora 09^45:33, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. AAAAAAAA. S.R.L., raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti (supliment la lucrarea nr. 190 din 28 mai 2015 a aceleiaşi instituţii) şi ţinând seama de faptul că înregistrarea convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 09^45:33, a fundamentat, în principal, susţinerile parchetului, dovedindu-se, însă, că aceasta nu aparţine acuzatului, Înalta Curte a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului G. actul material descris la pct. A.2. II.16, în lipsa altor mijloace de probă care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de luare de mită.

10). La data de 23.12.2010, inculpatul G. i-a cerut inculpatului E. mită suma definită codificat ca "12 cu 7 şi 16 cu 5", pentru a se permite intrarea în ţară a unui transport de chibrituri, aparţinând intermediarului vamal J. (pct. A.2. II.18).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.39 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.5. II.9 din rechizitoriu).

Din probele administrate în cauză cu referire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor G., E., W., X., A., D., şi cele ale martorilor SSSS. şi GGGGG., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 23.12.2010, ora 16^28:11 (cu inculpatul G.) şi ora 16^37:43(cu inculpatul J.), considerându-se de către procuror că, din conţinutul acestora, rezultă că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unei convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză. De altfel, s-a constatat că din cuprinsul convorbirii telefonice din 23.12.2010, ora 16^28:11, nu rezultă că inculpatul G. ar fi pretins vreo sumă de bani, interlocutorul său fiind cel care îi adresează anumite întrebări. De asemenea, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului avantajelor materiale ce ar fi fost pretinse de inculpat şi a atribuţiilor de serviciu pe care acesta urma să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, nu a identificat societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici comisionarul vamal care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

Or, în aceste condiţii, instanţa supremă a apreciat că nici actul material descris la pct. A.2. II.18 nu poate fi reţinut în conţinutul infracţiunii de luare de mită pentru care inculpatul G. a fost trimis în judecată.

11) La data de 19.11.2010, inculpatul G. a pretins, indirect, o suplimentare a sumei date ca mită de un intermediar neidentificat, numit "şeful de sală de la restaurantul grecesc", pentru introducerea în ţară a două containere cu mărfuri, în interiorul cărora erau disimulate 78 de colete din 520 (primul container) şi 25 de colete din 500 (în cel de-al doilea container) cu produse ilicite, ori, după caz, nedeclarare corespunzător la autoritatea vamală (pct. A.2. II.19).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.31 din rechizitoriu), precum şi inculpatul H., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.3. II.7 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat de către prima instanţă (declaraţiile celor doi acuzaţi, convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 19.11.2010, ora 12^26:33 (atribuită inculpatului G.) şi ora 14^30:57 (cu inculpatul H.), precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti), precum şi împrejurarea că înregistrările convorbirilor telefonice din 19.11.2010, orele 12^26:33 şi 14^30:57, au fost singurele mijloace de probă care au fundamentat susţinerile Parchetului, dovedindu-se, însă, că acestea nu aparţin acuzatului, Înalta Curte nu a putut reţine în sarcina inculpatului G. actul material descris la pct. A.2. II.19, în lipsa altor dovezi care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de luare de mită.

12). La data de 03.11.2010, inculpatul G. i-a pretins inculpatului A., cu titlu de mită, bunuri materiale definite prin expresia "5 sacoşi cu alea-alea", pe care acesta le-a cerut, la rândul său, inculpatului E., ce a acceptat să le dea ca mită, în scopul favorizării comisionarului vamal S.C. F. S.R.L. de către lucrătorii vamali din Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.2. II.20).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. (pct. A.1. II.48 din rechizitoriu) şi A. (pct. A.15. III.3 din rechizitoriu).

Având în vedere că din declaraţiile inculpaţilor G., E., A., şi cele ale martorului RRR. rezultă că "RRR." nu este G., ci martorul RRR., faptul că, din conţinutul convorbirii telefonice invocate de acuzare (convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi A. în ziua de 3.11.2010, ora 9^56:41 ce nu îi aparţine inculpatului G., nu reiese că acesta ar fi pretins vreo sumă de bani sau alte avantaje patrimoniale necuvenite pentru favorizarea clienţilor S.C. F. S.R.L., fiind o simplă speculaţie a procurorului neconfirmată de nicio probă administrată în cauză, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a stabilit în ce constau presupusele foloase necuvenite şi nici contraprestaţia pe care acuzatul trebuia să o realizeze în schimbul lor, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.2. II.20 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale, neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 3.11.2010, ora 9^56:41.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul G., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (12 acte materiale).

De asemenea, prima instanţă de judecată a constatat că inculpatul G. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 112 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 23.800 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 13 septembrie 2011 .

3. Inculpatul H. (pct. A.3. din rechizitoriu)

3.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.3. I)

În ceea ce priveşte această infracţiune, instanţa supremă a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului H. nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

În acest sens, s-a reţinut că Ministerul Public a încercat să demonstreze existenţa acestei infracţiuni prin comiterea celei de luare de mită, dar şi prin prisma apartenenţei acuzatului la hub-ul comunicaţional ce se susţine că ar fi fost creat în jurul lui E. şi a funcţiei deţinute în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, respectiv aceea de controlor vamal - Şef al Compartimentului control fizic containere, fără, însă, ca procurorul să releve şi dovedească săvârşirea unor acţiuni concrete din care să rezulte contribuţia inculpatului H. la iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat.

Cu privire la cele două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului, Înalta Curte a arătat că acestea au un conţinut distinct şi autonom, astfel încât activitatea infracţională ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de inculpat în vederea înfiinţării, organizării şi funcţionării grupării de criminalitate organizată nu poate fi reliefată de aceleaşi fapte ce compun, în opinia procurorului, conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre cele 10 acte materiale reţinute de acuzare la pct. A.3. II nu a fost dovedit de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Pe de altă parte, existenţa unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul H. cu E., precum şi funcţia deţinută în cadrul Biroului vamal nu pot demonstra apartenenţa acestuia la presupusa asociere infracţională, în lipsa oricăror probe care să contureze contribuţia sa concretă la constituirea, coordonarea şi funcţionarea grupării, precum şi rolul şi sarcinile îndeplinite în cadrul acesteia, ce i-au fost atribuite prin actul de sesizare (constând în "preluarea input-urilor infracţionale de la comisionarii vamali şi executarea acestora", prin stabilirea valorii mitei pentru a permite intrarea în ţară a containerelor cu neregululi, transmiterea acesteia către intermediari/importatori, prin mijlocirea comisionarilor, şi primirea, ulterioară, în aceeaşi modalitate, a foloaselor necuvenite în schimbul încălcării atribuţiilor de serviciu).

Pe de altă parte, raportat la hub-ul de comunicare ce ar fi fost creat în jurul inculpatului E. (în care a fost inclus de acuzare şi H.), s-a constatat că majoritatea convorbirilor interceptate au fost purtate de acesta în virtutea calităţii de angajat al unei firme de comisionariat vamal (S.C. F. S.R.L.), calitate care presupunea o relaţionare constantă atât cu alţi comisionari cu care colabora, cât şi cu intermediarii vamali, importatorii sau reprezentanţii acestora, precum şi cu lucrătorii vamali, comisionarul fiind, de fapt, interfaţa dintre autoritatea vamală şi societăţile importatoare. În acest sens, s-a reţinut că din depoziţiile martorilor NNN. din 16 iunie 2014, NNNN. din 24 octombrie 2014, MMM. din 16 iunie 2014, PPP., QQQ. şi SSS. din 23 iunie 2014, IIIII. din 24 aprilie 2015, JJJJJ. din 5 mai 2015 şi GGGGG. din 24 martie 2015 rezultă faptul că reprezentanţii firmelor de comisionariat vamal erau singurii care puteau să interacţioneze cu lucrătorii vamali în vederea discutării unor probleme legate de efectuarea operaţiunilor de import.

Totodată, s-a constatat că, deşi în încercarea de a demonstra existenţa prezumtivului grup infracţional organizat şi apartenenţa la acesta a inculpatului H., Parchetul a susţinut că cel din urmă s-ar fi aflat "într-o permanentă interrelaţionare" cu inculpatul G., materialul probator al cauzei nu conturează stabilirea între cei doi acuzaţi, în perioada de referinţă, a altor raporturi decât cele de natură profesională (ambii fiind lucrători vamali în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea), o dovadă în acest sens fiind chiar faptul că Ministerul Public, în cuprinsul rechizitoriului, nu a invocat nicio convorbire telefonică purtată de aceştia căreia să-i fi fost atribuită vreo conotaţie penală.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, precum şi faptul că susţinerile Ministerului Public nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu dovedesc săvârşirea de către acuzat a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi nu demonstrează îndeplinirea de către acesta a rolului şi sarcinilor ce i-au fost atribuite de procuror în cadrul presupusei asocieri, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului H. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

3.2. Infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.3. II)

Cu privire la această infracţiune, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de luare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, Înalta Curte, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), precum şi al reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la toate actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H..

Având în vedere faptul că, din descrierea situaţiei de fapt în cuprinsul actului de sesizare (pag. 260), rezultă că inculpatul H. ar fi săvârşit actele materiale descrise la pct. A.3. II.1-10, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în temeiul art. 386 C. proc. pen., prima instanţă a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 10 acte materiale ale infracţiunii continuate de luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 02.09.2010, orele 17^22:23, inculpatul H. i-a solicitat inculpatului E., reprezentant al comisionarului vamal F. S.R.L., ca unul din importatori sau intermediari vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de "KKK.", să plătească cu titlu de mită suma de 3.000 USD, pentru a se permite intrarea în ţară a unei cantităţi de 30 baxuri cu pixuri (pct. A.3. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.5 şi A.1. II.7 din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.6. II.4 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la această faptă, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor H., E. şi, K., depoziţia martorului NNN., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. la datele de 2.09.2010, ora 17^22:33 (cu inculpatul H.), 2.09.2010, ora 17^25:57 şi 03.09.2010, ora 09^22:37 (atribuite inculpatului K.), precum şi documentul electronic de import nr. x.

În consecinţă, având în vedere faptul că operaţiunea vamală nu a fost realizată prin intermediul S.C. F. S.R.L., ci al altui comisionar vamal şi, prin urmare, nu corespunde cu convorbirile invocate în probaţiune de Parchet, că, din cuprinsul conversaţiei din 2.09.2010, ora 1722:33, purtată cu inculpatul H., nu rezultă că s-ar fi discutat despre vreo sumă de bani cu titlu de mită, ci doar despre nişte pixuri, neputând fi stabilită vreo legătură între această din urmă convorbire şi cele din 2.09.2010, ora 1725:57, şi 03.09.2010, ora 0922:37, precum şi împrejurarea că liberul de vamă în cazul operaţiunii indicate în actul de sesizare nu a fost dat de H., ci de LLLLLLL., iar, la pct. A.1. II.7 din rechizitoriu, care, conform susţinerilor Parchetului, îl "explicitează" pe cel de la pct. A.1. II.5 (pag. 64 rechizitoriu), cauza a fost disjunsă faţă de A.N., lucrător vamal, pentru luare de mită (considerându-se, astfel, că nu există identitate între persoana acuzatului şi cea a vameşului care ar fi pretins suma de bani cu titlu de mită), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.3. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., probele administrate în cauză, astfel cum au fost anterior expuse, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

2). La data de 30.09.2010, orele 13^01:23, inculpatul H. l-a informat pe inculpatul E. că suma ce trebuia oferită ca mită pentru a se permite intrarea în ţară a unui container conţinând aţă de cusut este de 5.500 USD (pct. A.3. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.8 din rechizitoriu).

Având în vedere probele administrate cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor H. şi E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 30.09.2010, ora 13^01:23 , documentul electronic de import nr. x, precum şi procesul-verbal din 14.09.2011 - sursa baza de date a BV -, precum şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, prima instanţă a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 30.09.2010, ora 13^01:23.

3). La data de 08.10.2010, orele 14^21:27, inculpatul H. a consimţit să îşi încalce atribuţiile de serviciu, permiţând intrarea în ţară a două containere aparţinând societăţii AAAAAA., la cererea inculpatului E., în condiţiile în care primul container conţinea o proporţie de 25% mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conţinea 98% mărfuri ilicite, bazându-se pe plata unei sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită, percepută de inculpatul E. de la importatori sau intermediari vamali (pct. A.3. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.13 şi A.12. II.10 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor H., E. şi S., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 08.10.2010, orele 14^21:27(cu H.) şi 15^11:36 (cu S.), operaţiunile vamale de import acceptate la datele de 11.10.2010, 12.10.2010, 13.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010, 26.10.2010, 27.10.2010, respectiv nr. x, precum şi adresa JJJJJJ. nr. x din 6.08.2012 .

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat şi ţinând seama de împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul H. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise şi nici persoana mituitorului, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.3. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 08.10.2010, orele 14^21:27şi 15^11:36.

4). În cursul serii de 15.11.2010, inculpatul H. i-a dat detalii inculpatului E. cu privire la cantităţile de mărfuri contrafăcute (respectiv jucării x şi x) existente într-un container ce urma să fie introdus în ţară prin încălcarea îndatoririlor de serviciu de către cel de mai sus; în baza informaţiilor furnizate de inculpatul H., inculpatul E. i-a pretins inculpatului O. suma de 1.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a mărfurilor contrafăcute (pct. A.3. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.24 din rechizitoriu), inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.4 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.2. II.15 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor H., E., O., D. şi depoziţia martorului SSS., convorbirile telefonice, purtate de inculpatul E. în zilele de 15.11.2010, orele 18^06:14, 18^34:05(atribuite lui G.), 18^19:33, 18^32:31, 18^36:28, 18^41:53, 18^44:22, 18^45:22 şi 16.11.2010, ora 15^08:13 (cu O.), documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011) nu demonstrează comiterea de către inculpatul H. a faptelor descrise la pct. A.3. II.4, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

5). La data de 17.11.2010, inculpatul H. i-a cerut inculpatului E. plata unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a permite intrarea în ţară a unor mărfuri aparţinând firmei BBBBBB., în condiţiile în care facturile aferente importului erau necorespunzătoare, prezentate doar în copie şi, în absenţa originalului (pct. A.3. II.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.27 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor H. şi E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 17.11.2010, ora 09^03:55, convorbirea telefonică din data de 17.11.2010, ora 09^02:35 , netranscrisă în rechizitoriu, ce a fost purtată de inculpaţii E. şi S., precum şi declaraţia vamală de import definitiv (document electronic de import) nr. x, şi cu faptul că acuzarea nu a stabilit suma de bani ce ar fi fost pretinsă de lucrătorul vamal şi nici contraprestaţia ce trebuia realizată de acesta, în condiţiile în care nu îi revenea nicio atribuţie cu privire la operaţiunea vamală în discuţie, Înalta Curte a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul infracţiunii continuate de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., nefiind administrat nici un mijloc de probă care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 09^03:55.

6). La data de 17.11.2010, inculpatul H. i-a cerut inculpatului E. plata sumei de 1.000 USD, cu titlu de mită, bani pe care, la rândul său, să îi perceapă de la reprezentanţii firmei DG, în scopul de a permite intrarea în ţară a 10 baxuri cu ochelari de vedere (pct. A.3. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.26 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.6 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, prima instanţă a apreciat că sunt relevante cu privire la această faptă declaraţiile inculpaţilor H. şi E., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.11.2010, orele 17^57:06, 18^03:57, 18^05:14, 18^19:04 şi 17.11.2010, orele 17^11:18, 17^35:39, 17^38:40, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentele electronice de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011.

În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că probele administrate în cauză nu demonstrează comiterea de către inculpatul H. a faptei descrise la pct. A.3. II.6, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

7). La data de 19.11.2010, inculpatul H. i-a cerut inculpatului E. plata sumei de 4.000 USD, cu titlu de mită, pentru a permite intrarea în ţară a 78 şi, respectiv, 25 baxuri cu mărfuri ilicite (pct. A.3. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.31 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.2. II.19 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la acest act material, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor H. şi E., depoziţiile martorilor QQQ., JJJJJ., KKKKK., IIIII. şi GGGGG., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 19.11.2010, orele 12^26:33 şi 14^30:57 .

Prin urmare, având în vedere că interpretarea dată convorbirilor telefonice de către procuror nu este confirmată de nicio altă probă de la dosar, bazându-se, aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul actului de sesizare, pe modul de frazare a respectivelor discuţii, instanţa de fond, ţinând seama şi de împrejurarea că acuzarea nu a stabilit identitatea mituitorului, societatea comercială importatoare, operaţiunea vamală, natura bunurilor ce ar fi fost introduse în ţară şi contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de lucrătorii vamali în schimbul presupuselor avantaje materiale necuvenite, aspecte ce nu rezultă nici din dovezile administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.3. II.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., probele administrate în cauză nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia. Nu în ultimul rând, s-a subliniat de către prima instanţă neseriozitatea acuzaţiei formulate de Parchet, care indică diferite sume de bani ce ar fi fost pretinse de lucrătorii vamali, respectiv promise de comisionar, făcând referire la 5000 USD în cazul inculpatului E. (pct. A.1. II.31), 4000 USD la H. (pct. A.3. II.7) şi nemenţionând nicio sumă cu privire la inculpatul G. (pct. A.2. II.19).

8.) La data de 28.12.2010, inculpatul H. i-a cerut inculpatului E. o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, sumă pe care acesta urma să o ceară intermediarului vamal J., pentru a permite accesul în ţară şi pentru a acorda liberul de vamă în cazul unui container conţinând ciuperci, prezentat în vamă de comisionarul vamal S.C. F. S.R.L. pentru intermediarul vamal J. (pct. A.3. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.40 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.5. II.10 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat cu referire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor H., E. şi cele ale martorilor NNN. şi JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 28.12.2010, orele 14^42:54, 15^07:48, 15^12:45, 17^16:58, 17^17:03, 17^32:56, 17^34:03 , declaraţia vamală x din 28.12.2011 aparţinând S.C. DDDDDD. S.R.L., declaraţia vamală nr. x, documentul vamal x din 29.12.2010 privind S.C. CCCCCC. S.R.L., procesul-verbal din 14.09.2010, filele x d.u.p.), precum şi faptul că, din cuprinsul convorbirilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă pretinderea de către inculpatul H. a unor foloase materiale necuvenite şi nici comiterea de către acesta a vreunei alte acţiuni ce formează elementul material al infracţiunii de luare de mită, concluziile Parchetului fundamentându-se pe interpretarea arbitrară a respectivelor discuţii, Înalta Curte a apreciat că nici actul material descris la pct. A.3. II.8 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

9) La data de 06.01.2011, inculpatul H. l-a informat pe inculpatul E. că inculpatul Q. introduce în ţară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i să contacteze importatorul pentru a plăti o sumă de bani cu titlu de mită, în scopul încălcării îndatoririlor de serviciu şi a permiterii intrării în ţară a respectivelor mărfuri (pct. A.3. II.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.43 din rechizitoriu), precum şi inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.4 din rechizitoriu).

În consecinţă, ţinând seama de probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor H., E. şi Q., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.01.2011, ora 12^45:45, precum şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fost pretinsă, societatea importatoare şi operaţiunea vamală, prima instanţă a considerat că actul material descris la pct. A.3. II.9 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită pentru care inculpatul H. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbrii telefonice din 06.01.2011, ora 12^45:45, nerezultând nici din cuprinsul acesteia şi nici din vreun alt mijloc de probă administrat în cauză.

10.) La data de 18.10.2010, inculpatul H. a primit mită o sumă neprecizată, din partea AN, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul a două containere aparţinând importatorului S.C. CCCCCCC. S.R.L., astfel încât oferta de mită făcută de inculpatul A. pentru aceleaşi containere a fost tratată cu dezinteres (pct. A.3. II.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.6 din rechizitoriu).

În probaţiune, instanţa de fond a încuviinţat şi administrat următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor H. şi A., depoziţia martorului SSS., nota de redare a convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 18.10.2010, ora 18^30:00, precum şi documentul de import nr. x, aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A. .

Ca urmare, având în vedere probatoriul administrat, precum şi împrejurarea că, din cuprinsul înregistrării audio şi a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul H. ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul a două containere aparţinând S.C. CCCCCCC. S.R.L., iar, din documentele vamale, reiese că operaţiunea de import era deja finalizată la ora la care a fost purtată convorbirea telefonică, precum şi faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul foloaselor materiale ce se susţine că ar fi fost remise lucrătorului vamal în schimbul încălcării îndatoririlor sale de serviciu, s-a considerat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată acuzatul. De altfel, s-a constatat şi faptul că ceea ce se reţine în sarcina inculpatului H. nu este primirea unei sume de bani cu tilu de mită de la inculpatul A., procurorul arătând, în descrierea situaţiei de fapt, că respectivele avantaje materiale necuvenite ar fi fost primite de la AN, persoană ce nu a fost identificată, deşi exista această posibilitate, având în vedere că se cunoştea denumirea societăţii importatoare.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul H., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (10 acte materiale).

Totodată, s-a constatat că inculpatul H. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 120 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 13.500 USD .

4. Inculpatul I. (pct. A.4 din rechizitoriu)

Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.)

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a apreciat nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

În expunerea activităţii ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de acuzat în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat, procurorul a arătat care erau atribuţiile acestuia în exercitarea funcţiei de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pe care o îndeplinea în perioada de referinţă, astfel cum rezultă din fişa postului, apreciind, în raport cu acestea, că inculpatul I. ar fi comis acţiuni de iniţiere şi constituire a asocierii, reliefate, în opinia Parchetului, de şase convorbiri telefonice purtate cu coinculpatul E., nesusţinute, însă, de alte elemente probatorii care să justifice interpretarea dată de acuzare.

Totodată, s-a constatat că aceleaşi fapte au fost reţinute de Parchet şi pentru inculpatul E. la pct. A.1. I., prin urmare, concluziile instanţei sunt aplicabile şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I., cu particularităţile ce vor fi arătate în cele ce urmează.

În concret, în sarcina inculpatului I., s-au reţinut următoarele:

1). În contextul îndeplinirii atribuţiilor de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, la data de 19.11.2010, ora 14^09:35, inculpatul I. a intervenit pe lângă inculpatul E. pentru rezolvarea unei operaţiuni vamale pentru o persoană cunoscută acestuia (pct. A.4.2).

Toate probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor I. şi E., depoziţia martorului BBBBB., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în zilele de 19.11.2010, ora 14^09:35, şi23.11.2010, orele 10^43:43 şi 11^49:14, precum şi convorbirea telefonică dintre inculpatului E. şi G. din data de 19.11.2011, ora 14^08:25, susţin, în opinia instanţei, apărarea formulată de inculpatul I. în sensul că dialogurile purtate cu E. au vizat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui apartament aparţinând mamei celui din urmă şi nu o presupusă intervenţie pe lângă comisionar, în vederea rezolvării unei operaţiuni vamale, astfel cum s-a reţinut de acuzare, convorbirile telefonice invocate de Parchet nefiind relevante pentru demonstrarea activităţii ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpat pentru iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat.

2). La data de 24.12.2010, inculpatul W. i-a anunţat pe unii membri ai grupului infracţional organizat, printre care inculpatul E., care l-a anunţat, la rândul său, pe inculpatul I., adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, că intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne (pct. A.4.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat au fost trimişi în judecată şi inculpaţii W. şi E. (pct. A.17.7 şi A.1. I.2 din rechizitoriu).

Cu privire la acest act material, s-a reţinut că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor I. şi E., convorbirea telefonică din data de 24.12.2010, ora 12^59:44, atribuită inculpaţilor E. şi I., raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi suplimentul la raportul de expertiză anterior menţionat), nu susţin, în opinia instanţei, interpretarea Parchetului că inculpatul E. l-a anunţat pe I., adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, că inculpatul W. intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne.

3). La data de 24.12.2010, orele 13^06:49, în cursul unei discuţii purtate cu inculpatul E., inculpatul I. şi-a exprimat temerile legate de scindarea grupului infracţional organizat, ca urmare a atitudinii dizidente a inculpatului W., materializată în trimiterea unei brigăzi de control la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.4.4).

Referitor la acest act material, prima instanţă a reţinut că apărările inculpatului I. sunt susţinute de probele analizate (declaraţiile inculpaţilor I., E. şi W., nota de redare a convorbirii telefonice purtată de cei doi acuzaţi din data de 24.12.2010, ora 13^06:49, raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi suplimentul de expertiză), convorbirea telefonică invocată de procuror neputând fundamenta concluzia că acesta şi inculpatul E. şi-ar fi exprimat temerile legate de scindarea grupului infracţional organizat, ca urmare a atitudinii dizidente a inculpatului W., materializată în trimiterea unei brigăzi de control la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, nefiind, astfel relevantă pentru dovedirea acţiunilor ce se reţine de către Parchet că ar fi fost desfăşurate de acuzat pentru iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale.

4). La data de 24.12.2010, orele 13:54:50, inculpatul I., într-o nouă discuţie purtată cu inculpatul E., s-a referit pe larg la posibilitatea scindării grupului infracţional organizat (pct. A.4.5).

Având în vedere probele administrate cu privire la acest act material (declaraţiile inculpaţilor I. şi E., convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 24.12.2010, ora 13^54:50 , raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi suplimentul la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015), precum şi faptul că, în cauză, nu s-a dovedit că discuţia telefonică s-ar fi referit la un comportament ilicit al inculpatului I., instanţa supremă a apreciat că înregistrarea audio invocată în rechizitoriu nu este relevantă pentru demonstrarea contribuţiei acestuia la iniţierea şi constituirea presupusului grup infracţional organizat şi a atribuţiilor ce se pretinde că ar fi fost desfăşurate de acuzat în îndeplinirea sarcinilor ce se susţine că îi reveneau în cadrul prezumtivei grupări infracţionale.

5). Inculpatul I. a primit un aparat telefonic special, dotat cu o cartelă nouă, de la membrii grupului infracţional, schimbat periodic, pentru a comunica direct cu aceştia, în special cu inculpatul GG. şi cu inculpatul E. (pct. A.4.6).

Pentru fapta anterior descrisă, circumscrisă tot infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. I.5 din rechizitoriu).

Prin raportare la probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor I. şi E., convorbirea telefonică dintre cei doi acuzaţi din data de 24.12.2010, ora 13^54:50 , raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi suplimentul la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti), s-a apreciat că, sub aspectul acuzaţiei aduse inculpatului I., nu poate fi reţinută nici această convorbire telefonică pentru că nu susţine aprecierea că inculpatul E. i-ar fi dat acuzatului un aparat telefonic şi o cartelă specială pentru a comunica exclusiv cu el şi cu inculpatul GG., discuţia invocată de procuror nefiind, astfel, relevantă pentru dovedirea contribuţiei inculpatului I. la iniţierea şi constituirea grupului infracţional organizat şi îndeplinirea sarcinilor ce îi reveneau în cadrul WWWWWW..

6). La data de 27.12.2010, orele 20^00:45, inculpatul I. îi relatează inculpatului E. că a discutat personal cu W. pentru aplanarea diferendelor apărute în interiorul grupului infracţional organizat (pct. A.4.7).

Din punct de vedere probator, cu privire la această faptă, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor I., E., W., precum şi cele ale martorului RRR., convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din ziua de 27.12.2010, ora 20^00:45 , şi nu în ultimul rând, documentelor aflate la vol. 59 d.u.p. privind mutarea temporară a lui GGGGG. din funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud şi înlocuirea lui cu X..

Ca atare, având în vedere împrejurarea că, din conţinutul convorbirii telefonice relevate de procuror în susţinerea acuzaţiei, nu rezultă că discuţiile dintre cei doi inculpaţi vizau diferendele ivite între membrii unui grup infracţional organizat ci, dimpotrivă, neînţelegerile la nivel instituţional (dintre Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi D.R.A.O.V. Constanţa), astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că fapta descrisă la acest punct nu poate fi reţinută în dovedirea pretinsei contribuţii a inculpatului I. la iniţierea şi constituirea unui grup infracţional.

Deşi probele administrate în cauză nu fac dovada implicării inculpatului I. în pretinsele activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi, prin urmare, nu se pot face referiri concrete la criteriile în raport cu care se apreciază asupra incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. sub aspectul consecinţelor juridice, prima instanţă a analizat, însă, la nivel teoretic, din perspectiva incriminării, legea penală mai favorabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării cauzei şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează, atenuează ori înlătură răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă este incidentă instituţia dezincriminării, urmare a abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind atragerea răspunderii penale şi regimul sancţionator, acest ultim aspect neavând relevanţă în cauză decât sub aspectul stabilirii intervenţiei unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripţia răspunderii penale).

Astfel, în ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului I., s-au constatat următoarele:

Conform art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, articolul 2 din legea specială a fost modificat în sensul că noţiunea de "grup infracţional organizat" este definită de art. 367 alin. (6) din noul C. pen., iar infracţiunea gravă este infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi următoarele infracţiuni: supunerea la muncă forţată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.; divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.; ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.; infracţiuni privind concurenţa neloială; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni privind traficul de droguri; infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri; infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri şi infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 7 a fost abrogat.

Abrogarea art. 7 din lege nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din noul C. pen., text care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii cât şi a formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

În art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) se prevedea că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Alineatul 3 al articolului stabilea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

În art. 367 alin. (1) din noul C. pen. este incriminată sub denumirea marginală de "Constituirea unui grup infracţional organizat" fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) al normei de incriminare se prevede că atunci când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Totodată, alin. (3) stabileşte că, în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Prin "grup infracţional organizat" se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului I., constând în aceea că, în anul 2010, în exercitarea atribuţiilor care îi reveneau, în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ar fi desfăşurat activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, instanţa de fond a opinat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective şi al formei de vinovăţie cerute de lege, nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului I., s-a constatat că sub aspectul pedepsei principale, dispoziţiile art. 367 alin. (2) C. pen. stabilesc limitele de pedeapsă mai reduse, între 3 şi 10 ani închisoare, spre deosebire de vechea reglementare (art. 7 din legea specială), unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare, însă pedeapsa aplicată nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracţional organizat. Prin urmare, raportat la limitele de pedeapsă, noua reglementare este mai favorabilă inculpatului din perspectiva incidenţei cauzei de înlăturare a răspunderii penale - prescripţia răspunderii penale (16 ani în noua reglementare faţă de 22 ani şi 6 luni în vechea reglementare).

Sub aspectul pedepselor complementare, între cele două reglementări nu sunt diferenţe, în sensul că, în continuare, în cazul infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat se prevede ca sancţiune corelativă pedepsei principale, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (1969), respectiv art. 66 C. pen., cu precizarea că, în noua reglementare, durata interzicerii exerciţiului acestor drepturi a fost limitată la o perioadă de la 1 an la 5 ani.

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, s-a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă pentru inculpatul I. art. 367 alin. (2) C. pen.

Întrucât, pentru niciuna dintre faptele expuse la pct. A.4.1- A.4.7, instanţa, în baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, nu a putut reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi implicarea inculpatului I. în activitatea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul I. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 110 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

5. Inculpatul J. (pct. A.5 din rechizitoriu)

5.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.5. I)

Referitor la această infracţiune, prima instanţă de judecată a constatat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, unde plasat de procuror.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, în calitatea sa de intermediar vamal, agreat de membrii WWWWWW. (cu referire la inculpatul E.) să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, inculpatul "prelua operaţiunile de import ale clienţilor, le refăcea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar alteori, direct lucrătorului vamal", probele de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, concluzia procurorului fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, nesusţinută, însă, de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În susţinerea acuzaţiei de sprijinire şi aderare a inculpatului J. la presupusul grup infracţional organizat, procurorul face trimitere la împrejurările faptice descrise la inculpatul E. şi actele relevate în dovedirea infracţiunii de dare de mită, descrise la pct. A.5. II.1-15, fără a indica probe concrete care să demonstreze implicarea sa în cadrul WWWWWW..

De asemenea, instanţa de font a subliniat faptul că, deşi la inculpatul E., s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul acestuia, conversaţii telefonice extrem de frecvente care, în opinia acuzării, denotă un conţinut infracţional cu implicarea următorilor membri ai grupului: GG., G., H., I., K., J., O., S., T., A., D., W., X. şi Q., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care conturează presupusele acţiuni ale inculpaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au legătură cu inculpatul J.. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că acestea nici nu pot fi reliefa pretinsele activităţi desfăşurate de J. în cadrul WWWWWW., astfel cum se reţine de acuzare.

În dovedirea activităţii infracţionale ce ar fi fost desfăşurată de inculpatul J. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului, acuzarea nu relevă nicio faptă concretă, ci, aşa cum s-a arătat anterior, face referire la acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. A.5. II.1-15 din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, instanţa supremă a apreciat că activitatea infracţională ce ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de acelaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor presupuse acte de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului J. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Mai mult decât atât, s-a reţinut că inculpatul J. s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, fiind dat în urmărire internaţională, prin urmare, nu a fost audiat în cauză şi nici nu a solicitat administrarea alte probe în apărare faţă de acuzaţia Parchetului.

Având în vedere toate aceste considerente, secţia penală a Înaltei Curţi a considerat că nu se poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune şi reţinute ca acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi presupusa implicare a inculpatului J. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

5.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.5. II).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul J. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 13 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 06.10.2010, inculpatul J. a promis inculpatului E. că va plăti o sumă de bani, definită codificat ca "9 cu 11", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container ce conţinea baterii de duş (pct. A.5. II.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.11 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E. şi T., depoziţiile martorilor SSS. şi IIIII., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua 06.10.2010, ora 14^45:17 , declaraţia electronică de import nr. x, factura x nr. x din 14.10.2010, factura x nr. 3857 din 6.10.2010, precum şi facturile de transport nr. 5167 din 4.01.2010, nr. 5046 din 13.09.2010 şi nr. 5308 din 29.10.2010 cu o valoare de aproximativ 9 milioane RON), instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit cuantumul avantajelor materiale necuvenite ce ar fi fost promise comisionarului vamal, identitatea vameşului căruia i-ar fi fost remise/oferite şi nici atribuţiile de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să le îndeplinească sau să le nesocotească în schimbul respectivelor foloase patrimoniale, a apreciat că fapta descrisă la pct. A.5. II.1 nu poate fi reţinută ca act material al presupusei infracţiunii continuate de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 06.10.2010, ora 14^45:17.

2). La data de 12.10.2010, inculpatul J. a promis că va plăti ca mită suma de 6.000 USD, pentru lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul inculpatului E., pentru a se permite accesul în ţară a 100 baxuri de ţigări, mărcile " x" şi "Marlboro", disimulate în mai multe containere conţinând prosoape (pct. A.5. II.2).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.14 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpatului E., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua 12.10.2010, ora 16^56:26 şi "următoarele 5 convorbiri", declaraţia vamală de tranzit x din 12.10.2010 şi adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. x din 18.10.2010, declaraţia vamală de tranzit nr. x aparţinând S.C. PPPPPPP. S.R.L. şi menţiunile din istoricul documentului vamal încuviinţat de instanţă şi depus la dosar de inculpat, adresele nr. x din 26.10.2010 a S.C. UUUUUUU. S.R.L. şi nr. 9642 din 9.06.2011 a D.R.A.O.V. Constanţa, Raportul Gărzii Financiare referitor la controlul efectuat asupra aceluiaşi container indicat, precum şi factura externă nr. x din 20.09.2010 .

În consecinţă, având în vedere probele administrate, precum şi faptul că documentul vamal indicat de Parchet nu corespunde convorbirilor telefonice redate în rechizitoriu, că, din cuprinsul acestora, nu rezultă că s-ar fi discutat despre ţigări marca x, pretins a fi disimulate într-un container cu prosoape, şi ţinând seama şi de prevederile art. 2 lit. a), b) şi art. 3 alin. 1 din Anexa la Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 3000/09.12.2009, art. 96 (1) lit. b) şi art. 4 pct. 18 din Regulamentul CEE 2913/1992 precum şi art. 199 din Regulamentul CEE 2454/1993, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.5. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al presupusei infracţiunii continuate de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., probele administrate în cauză, astfel cum au fost anterior expuse, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

3). La data de 13.10.2010, inculpatul J. a promis că va plăti suma de 6.000 USD inculpatului E. pentru ca lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea să permită accesul în ţară a unei cantităţi ("9 cu 16") de genţi conţinând însemne de marcă contrafăcută (pct. A.5. II.3).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.15 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, instanţa de fond a considerat că sunt relevante cu privire la acest act material, declaraţiile inculpatului E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua 13.10.2010, ora 11^20:46 , declaraţia vamală de tranzit nr. x, factura externă nr. x din 09.09.2010, declaraţia vamală de tranzit nr. x (filele x d.u.p.), declaraţia de tranzit nr. x, documentele ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei la sediul S.C. F. S.R.L., factura externă nr. x din 30.09.2010 (fila x d.u.p.), declaraţia vamală de tranzit nr. x, factura externă nr. x din 18.08.2010; declaraţia vamală de tranzit nr. x, facturii externe nr. x din 18.09.2010, facturii externe nr. x din 09.09.2010, şi nu în ultimul rând, factura externă nr. x din 05.08.2010 .

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat, precum şi împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul J. ar fi promis comisionarului vamal E. o sumă de bani cu titlu de mită (6000 USD) pentru a fi remisă lucrătorilor vamali în scopul favorizării unui import, că nu s-a dovedit corespondenţa dintre documentele vamale identificate în sistemul informatic al S.C. F. S.R.L. şi conţinutul înregistrării audio invocate, inconstanţa procurorului în interpretarea dată unor termeni folosiţi în cuprinsul convorbirii care definesc în opinia acestuia sumele de bani primite cu titlu de mită (la pct. A.1. II.9, valoarea mitei este de 2.500 USD, iar la pct. A.1. II.15 şi A.5. II.3 valoare mitei este de 6000 USD în aceeaşi cheie de interpretare a cifrelor folosite de inculpaţi în convorbirile telefonice), dar şi în identificarea intermediarului vamal pentru aceleaşi operaţiuni vamale (inculpatul II. la pct. A.1. II.9 şi inculpatul J. la pct. A.1. II.15 şi A.5. II.3), instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.5. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al presupusei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 13.10.2010, ora 11^20:46.

4). La data de 03.11.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că va plăti o sumă de bani neprecizată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă unui container conţinând cacao (pct. A.5. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.11 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la dare şi luare de mită (pct. A.1. II.18 din rechizitoriu).

Având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţiile inculpaţilor E. şi G., depoziţia martorului JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. cu inculpaţii J. şi G. în ziua 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22, 17^04:57, adresa din 3.11.2010, emisă de S.C. WWWWWWW. S.R.L., declaraţia vamală de tranzit x din 5.11.2010 aparţinând S.C. WWWWWWW. S.R.L., precum şi declaraţia vamală de import x din 8.11.2010, înregistrată la Biroul Vamal Bucureşti Băneasaşi) şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.5. II.4 nu poate fi reţinut în conturarea pretinsei infracţiuni de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei trei inculpaţi în cuprinsul discuţiilor purtate la data de 03.11.2010, orele 16^23:30, 17^03:22 şi 17^04:57, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

5). La data de 06.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că va plăti, prin intermediul acestuia, o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container ce conţinea brichete şi aparate de epilat pentru femei (pct. A.5. II.5).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.34 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte reţinute de acuzare, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile inculpatului E., depoziţiile martorilor NNN. şi JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 06.12.2010, ora 20^02:38, 07.12.2010, orele 15^23:24 şi 17^27:38 şi 09.12.2010, ora 10^57:40, precum şi documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. CCCCCCCC. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum şi faptul că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, ce este contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, instanţa de fond, ţinând seama şi de faptul că documentul vamal indicat în rechizitoriu nu corespunde convorbirilor telefonice relevate de procuror, constatându-se inadvertenţe între numărul coletelor la care se face referire în discuţiile redate la dosar şi cele din declaraţia vamală de import, întocmită, de altfel, de un alt comisionar vamal (S.C. KKKKKKK. S.R.L.), iar nu de S.C. F. S.R.L., dar şi de împrejurarea că faţă de reprezentantul declarantului vamal (martorul NNN.) s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, iar lucrătorul vamal care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită nu a fost identificat, deşi se reţine de acuzare că liberul de vamă a fost dat de inculpatul Y., a apreciat că actul material descris la pct. A.5. II.5 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al presupusei infracţiuni de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., semnificaţia atribuită de procuror replicilor rostite de interlocutori în cuprinsul discuţiilor purtate la datele de 06.12.2010, ora 20^02:38, 07.12.2010, orele 15^23:24 şi 17^27:38 şi 09.12.2010, ora 10^57:40, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

6). La data de 20.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unor mărfuri intermediate de inculpatul K. (pct. A.5. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul K. (pct. A.6. II.20 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.35 din rechizitoriu).

Având în vedere înscrisurile încuviinţate şi administrate de instanţa de fond (procesul-verbal de contravenţie nr. x din 28.10.2010 întocmit de D.R.A.O.V. Bucureşti pentru S.C. AAAAAAA. S.R.L. reprezentată de K., x şi x, adresa D.R.A.O.V. Bucureşti nr. x din 27.10.2010, factura nr. x din 15.07.2010 reprezentând contravaloare taxe vamale, marfă şi amenzi, emisă de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L., fişă client S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi extras cont bancar nr. 137 din 15.10.2010 privind plata acelei facturi de către K., deciziile de regularizare nr. 184 şi 185 din 10.09. 2010, precum şi procesele-verbale de control nr. x şi nr. x din 10.09.2010, prin care s-au stins datoriile vamale pentru cele două tranzite, dar şi declaraţiile inculpaţilor E., K., A., S., precum şi ale martorilor WWW. şi FFFFF., în lipsa altor probe administrate de Parchet din care să rezulte că obiectul discuţiei telefonice ar fi constat în stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită, s-a apreciat ca fiind credibile susţinerile inculpatului E. referitoare la tema convorbirii purtate cu J., context în care, ţinând seama şi de împrejurarea că procurorul nu a identificat cuantumul respectivei sume, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul ei şi nici identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/promisă/dată pretinsa sumă, s-a considerat că nici această faptă nu se poate reţine ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., neexistând, la dosar, dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate.

7). La data de 22.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 1.100 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând îmbrăcăminte (pct. A.5. II.7).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul E. (pct. A.1. II.36 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, s-a constatat că toate probele administrate în acest sens (declaraţiile inculpaţilor E., H., Q., P., B. şi cele ale martorilor DDDDD. şi JJJJJ., documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. DDDDDDDD. S.R.L., precum şi facturile nr. x) infirmă, aşadar, susţinerile acuzării referitoare la acest act material, întemeiate exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 22.12.2010, ora 11^26:38, fără ca respectiva interpretare să rezulte din ansamblul probator administrat în cauză. Totodată, s-a constatat că, din conţinutul înregistrării audio, nu rezultă că inculpatul J. i-ar fi promis lui E. suma de 1.100 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din Vama Constanţa Sud Agigea, explicaţia oferită de E. cu privire la cifra "11" fiind una credibilă, mai ales în lipsa unor dovezi administrate de Parchet care să ateste semnificaţia atribuită de acesta respectivei sintagme, fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată sub aspect probator.

În consecinţă, având în vedere faptul că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a efectuat niciun demers judiciar pentru a identifica persoana care a reprezentat societatea DDDDDDDD. S.R.L. sau lucrătorul vamal ce trebuia să-şi încalce atribuţiile de serviciu în schimbul unei sume de bani, deşi tot acuzarea reţine că liberul de vamă a fost dat de inculpatul H., instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.5. II.7 nu poate fi reţinut în conturarea pretinsei infracţiuni de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi inculpaţi în cuprinsul discuţiei purtate la data de 22.12.2010, ora 11^26:38, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

8). La aceeaşi dată şi cu referire la acelaşi container, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti, în plus faţă de suma cerută anterior, suma de 1.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând îmbrăcăminte (pct. A.5. II.8).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată inculpatul E. (pct. A.1. II.37 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor E. şi I., depoziţia martorului JJJJJ., convorbirile telefonice şi SMS-ul (recepţionat de pe telefonul lui I.) din ziua de 22.12.2010, orele 11^51:52, 11^52:19, 11^54:40, documentul electronic de import nr. x, invocat şi la pct. A.5. II.7, aparţinând S.C. DDDDDDDD. S.R.L., procesul-verbal al ofiţerilor de poliţie judiciară din 23.09.2010 cu ocazia percheziţiei informatice a bazei de date a S.C. F. S.R.L., menţiunile din documentele întocmite de Parchet cu privire la utilizatorii posturilor telefonice de pe care s-au purtat convorbirile relevate în susţinerea acuzării, precum şi faptul că nu a fost identificat lucrătorul vamal căruia i-ar fi fost remise/oferite presupusele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pretinsa acuzaţie de dare de mită formulată împotriva inculpatului J., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

9). La data de 23.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti o sumă de bani definită codat prin expresia "12 cu 7" şi "16 cu 5", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând chibrituri (pct. A.5. II.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.39 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.2. II.18).

Din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor E., G., W., X., A., D. şi cele ale martorilor SSSS. şi GGGGG., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 23.12.2010, ora 16^28:11 (cu inculpatul G.) şi orele 14^45:32 şi 16^37:43(cu inculpatul J.), rezultă că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză. De altfel, s-a constatat că, din chiar cuprinsul convorbirii telefonice din 23.12.2010, ora 16^28:11, nu rezultă că inculpatul E. ar fi oferit/remis sau că inculpatul G. ar fi pretins/primit vreo sumă de bani, comisionarul vamal adresându-i câteva întrebări interlocutorului său.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului presupuselor avantaje materiale ce ar fi fost pretinse de lucrătorul vamal, prin intermediul lui E., de la intermediarul J., după cum nu au fost stabilite nici atribuţiile de serviciu pe care G. urma să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici firma de comisionariat vamal care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a apreciat că nici actul material descris la pct. A.5. II.9 nu poate fi reţinut în conţinutul pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care inculpatul J. a fost trimis în judecată.

10). La data de 28.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti o sumă de bani neprecizată pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite introducerea în ţară a unei cantităţi neprecizate de ciuperci. Negocierea cu privire la introducerea în ţară a acestor mărfuri a fost concomitent purtată de inculpatul E. cu lucrătorii vamali H. şi EEEEEEEE., din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.5. II.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.8 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.40 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E., H. şi cele ale martorilor NNN. şi JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 28.12.2010, orele 14^42:54, 15^07:48, 15^12:45, 17^16:58, 17^17:03, 17^32:56, 17^34:03 , declaraţia vamală x din 28.12.2011 aparţinând S.C. DDDDDD. S.R.L., swwit-ul PPPPPPPP. şi documentul vamal x din 29.12.2010 privind S.C. CCCCCC. S.R.L., declaraţia vamală nr. x, precum şi procesul-verbal din 14.09.2010, filele x d.u.p.).

În acest context, instanţa de fond a subliniat faptul că, deşi acuzarea a reţinut că lucrătorul vamal EEEEEEEE. de la JJJJJJ. a început să-l şicaneze pe intermediarul vamal J., cerându-i să prezinte în vamă un certificat de captură pentru cantitatea de ciuperci conservate pe care intenţiona să le introducă în ţară, în condiţiile în care pentru acest tip de marfă nu era necesar un astfel de document, ulterior, a apreciat, însă, că nu există probe certe din care să rezulte că pretinderea de către respectivul vameş a documentului în discuţie a fost făcută în mod expres pentru a-l determina pe inculpatul J. să ofere mită şi nici că lucrătorul vamal ar fi primit vreo sumă de bani ori alt avantaj în legătură cu această situaţie, astfel că, în final, a dispus, în temeiul art. 10 lit. b) raportat la art. 66 C. proc. pen. (1968), neînceperea urmăririi penale în privinţa făptuitorului EEEEEEEE. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că, din cuprinsul convorbirilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă promisiunea oferirii de către inculpatul J., prin intermediul inculpatului E., a unor foloase materiale necuvenite lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. şi nici comiterea de către acesta a vreunei alte acţiuni ce formează elementul material al pretinsei infracţiuni de dare de mită, concluziile Parchetului fundamentându-se pe interpretarea arbitrară a respectivelor discuţii, fără ca aceasta să fie confirmată de celelalte probe administrate în cauză, s-a apreciat că nici actul material descris la pct. A.5. II.10 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al presupusei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

11). Consiliat fiind de inculpatul E., la data de 29.12.2010, inculpatul J. a arătat că va direcţiona un container conţinând 4 tone de măsline, iar restul ardei, ce urma să intre în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în regim de tranzit vamal către un Birou Vamal din municipiul Bucureşti, unde mita cerută de lucrătorii vamali este de doar 1.000 USD (pct. A.5. II.11).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul unui birou vamal din Bucureşti, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.41 din rechizitoriu).

Având în vedere declaraţiile inculpatului E., declaraţia vamală de tranzit nr. x din 30.12.2010, aparţinând S.C. WWWWWWW. S.R.L., cu destinaţia B.V. Bucureşti, care a fost înregistrată la JJJJJJ. la data de 29.12.2010, factura comercială nr. x din data de 13.12.2010 aferentă declaraţiei vamale susmenţionate, precum şi certificatul de origine x din 12.12.2010 din care rezultă că valoarea taxelor vamale pentru aceste produse de origine din Egipt (măsline şi ardei) era zero, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul convorbirilor telefonice din 29.12.2010, orele 17^25:13 şi 17^25:17, nu rezultă că inculpatul J. a discutat cu E. despre vreo sumă de bani oferită sau pretinsă cu titlu de mită, primul comunicându-i celui din urmă că "are unul mare cu măsline şi ardei şi că acolo i-a cerut 17", iar comisionarul vamal spunându-i să facă tranzit la Bucureşti, prin urmare, interlocutorii nu puteau negocia o eventuală mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Bucureşti. De asemenea, s-a mai constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului avantajelor materiale ce ar fi fost promise/pretinse de inculpaţi pentru lucrătorii vamali şi a atribuţiilor de serviciu pe care aceştia urmau să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, nu a identificat societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici comisionarul vamal care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare, după cum nu a identificat nici dacă mărfurile respective au avut documente de provenienţă legal întocmite şi locul unde s-a efectuat operaţiunea vamală (B.V. Bucureşti sau JJJJJJ.), în condiţiile în care probele administrate de inculpat în apărare dovedesc contrariul celor reţinute de Parchet în acuzare.

Prin urmare, în raport cu probele administrate cu privire la această faptă şi ţinând seama de modalitatea formulării acuzaţiei ("Consiliat fiind de inculpatul E. .... inculpatul J. a arătat că va direcţiona un container ... către un Birou Vamal din municipiul Bucureşti"), s-a apreciat că nici actul material descris la pct. A.5. II.11 nu poate fi reţinut în conturarea pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care inculpatul J. a fost trimis în judecată.

12). La data de 30.12.2010, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 2.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând: 115 colete cu lame de bărbierit, 30 colete de ecoplast, cărţi de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins şobolani şi sardine (pct. A.5. II.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. II.8 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.42 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E. şi Q., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 29.12.2010, orele 22^16:48, 22^18:42, 22^48:09, 22^52:45 şi 30.12.2010, orele 10^13:14, 11^09:09, 11^16:49, 11^19:44, 11^56:50, 12^59:41, 12^59:44, 13^12:07, 13^12:10, 13^38:46, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, prima instanţă a considerat că fapta descrisă la pct. A.5. II.12 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

13). La data de 18.01.2011, inculpatul J. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 2.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând CD-uri contrafăcute, având înregistrată muzică fără plata drepturilor de autor aferente (pct. A.5. II.13).

Având în vedere faptul că lucrătorul vamal în discuţie nu a putut fi identificat, cauza a fost disjunsă faţă de AN sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.44 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate de către prima instanţă de judecată cu referire la această faptă (declaraţiile inculpatului E., convorbirile telefonice şi SMS-urile dintre inculpaţii E. şi J. din datele de 18.01.2011, orele 18^18:47, 18^26:35, 18^27:08, 18^27:46, 18^35:39 şi 20.01.2011, ora 15^33:36, adresele JJJJJJ. nr. x din 7.12.2012, şi nr. x din 12.12.2012, precum şi în raport cu împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. A.5. II.13 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice şi SMS-urilor din datele de 18.01.2011, orele 18^18:47, 18^26:35, 18^27:08, 18^27:46, 18^35:39 şi 20.01.2011, ora 15^33:36.

Pentru actele materiale descrise la pct. A.5. II. 14 şi A.5. II.15 din rechizitoriu, Parchetul, reţinând că sunt identice cu cele relevate la pct. A.5. II.10 şi A.5. II.4, în aplicarea principiului non bis in idem, în temeiul art. 11 pct. 1, lit. c) şi art. 10, lit. f), teza a III-a C. proc. pen. (1968), a dispus încetarea procesului penal, întrucât a apreciat că lipseşte o altă condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv caracterul de noutate al faptei respective.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul J., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (13 acte materiale).

Faţă de soluţiile de achitare dispuse în cauză cu privire la toate acuzaţiile aduse inculpatului J. prin rechizitoriu şi având în vedere că acesta s-a sustras de la urmărire penală şi judecată, fiind dispusă faţă de el măsura arestării preventive în lipsă, în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., prima instanţă a constatat încetată de drept respectiva măsură de prevenţie, dispusă faţă de inculpatul J. prin încheierea nr. 759 din 24/25 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30 mai 2011 a aceleiaşi instanţe, cu consecinţa emiterii adreselor prevăzute de art. 241 alin. (4) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului J., până la concurenţa sumei de 18.100 USD.

6. Inculpatul K. (pct. A.6. din rechizitoriu)

6.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.6. I)

Referitor la această infracţiune, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt susţinute de elemente probatorii care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în cuprinsul actului de sesizare, nu s-a arătat care sunt acţiunile concrete prin care inculpatul ar fi ajutat/înlesnit activitatea grupării sau ar fi devenit membru al unei astfel de structuri, după cum nu au fost indicate nici rolul şi atribuţiile pe care acesta le-ar fi îndeplinit în cadrul presupusei asocieri, descrierea acuzaţiei limitându-se la redarea unor fragmente din declaraţiile date de K. în faza instrucţiei penale şi a unor pasaje din afirmaţiile făcute în cadrul discuţiilor purtate cu anchetatorii la datele de 11 martie 2011, 16 martie 2011 şi 8 aprilie 2011, în dosarul nr. x/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, apreciate de procuror ca fiind relevante atât pentru dovedirea apartenenţei inculpatului la presupusul grup de criminalitate organizată, cât şi pentru conturarea modului de structurare şi funcţionare a acestuia, în general.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că inculpatului K. nu pot fi valorificate în plan probator pentru dovedirea practicilor ilicite ale prezumtivei grupări infracţionale şi, implicit, pentru demonstrarea existenţei şi a modului de organizare a unei asemenea asocieri ce se susţine ar fi fost sprijinită sau la care ar fi aderat şi acuzatul, dubiile puternice cu privire la credibilitatea inculpatului rezultând nu doar din atitudinea sa oscilantă şi lipsită de orice coerenţă manifestată pe parcursul întregului proces penal, când a prezentat, cu ocazia fiecărei audieri, o altă versiune cu privire la împrejurările de fapt ale cauzei, ci şi din relaţiile tensionate avute cu unii dintre coinculpaţi (G. şi E.) şi poziţia sa interesată în formularea unor susţineri acuzatoare la adresa acestora.

În acest context, s-a considerat că nu se poate reţine, în dovedirea acuzaţiei formulate împotriva inculpatului, nici înregistrările ambientale realizate în dosarul nr. x/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi transcrise în procesul-verbal din 6 iulie 2011, având în vedere, în plus, caracterul general şi lipsit de precizie şi coerenţă al relatărilor făcute, precum şi faptul că afirmaţiile acuzatului din cuprinsul dialogului purtat cu anchetatorii în zilele de 11 martie 2011, 16 martie 2011 şi 8 aprilie 2011 au fost contrazise, parţial, de declaraţiile date în prezenta cauză, acesta manifestând acelaşi comportament inconsecvent şi evaziv, ce ridică îndoieli serioase cu privire la seriozitatea sa şi realitatea aspectelor învederate. De altfel, lipsa de credibilitate a inculpatului K. a fost sancţionată chiar de către procuror, care l-a caracterizat ca fiind o persoană "histrionică" (pag. 65 paragr. 1 din rechizitoriu), iar, din toate relatările acestuia, a reţinut doar anumite susţineri, fără a valorifica alte afirmaţii, cu toate că acestea vizau aspecte aflate în conexiune cu faptele ce formează obiectul dosarului de faţă.

Mai mult decât atât, s-a menţionat în considerentele hotărârii apelate că depoziţiile invocate în probaţiune de Parchet nu furnizează elemente de fapt relevante care să servească la stabilirea existenţei infracţiunii de criminalitate organizată în variantele normative reţinute în actul de sesizare, acuzatul nefăcând în niciuna din cele şase declaraţii din cursul urmăririi penale, referiri concrete cu privire la comiterea unor activităţi ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, la modalitatea de funcţionare şi la structura unei asemenea grupări, precum şi la regulile de acţiune ale acesteia, sarcinile şi rolul îndeplinite în cadrul ei, afirmaţiile inculpatului vizând, în principal, pretinderea de către lucrătorii vamali şi remiterea către aceştia a unor sume de bani pentru a permite introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate (context în care a făcut referire la o presupusă practică ce ar fi existat la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea de a condiţiona acordarea liberului de vamă de plata unor asemenea sume), fapte care, însă, nu se integrează în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ci, cel mult, la nivel strict teoretic, ar putea constitui infracţiunile de luare, respectiv dare de mită, în condiţiile în care ar fi dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Or, cele două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului (pct. A.6. I şi A.6. II din rechizitoriu) au un conţinut distinct şi autonom, astfel încât activitatea infracţională ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de acesta în vederea aderării şi sprijinirii grupării de criminalitate organizată nu poate fi reliefată de aceleaşi acţiuni ce compun, în opinia procurorului, conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nefiind condiţionată de săvârşirea faptelor ilicite proiectate şi subzistând indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ).

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente, precum şi faptul că, în cauză, nu s-a dovedit comiterea de către inculpatul K. a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

6.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.6. II)

În ceea ce priveşte această infracţiune, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul august 2010 - aprilie 2011, acuzatul a realizat acte de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită către comisionari vamali, pentru ca aceştia să le remită lucrătorilor vamali, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a constatat că este întrunită şi cerinţa unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de executare reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada august 2010 - aprilie 2011.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind îndeplinită şi condiţia unităţii de calificare juridică, acţiunile de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul infracţiunii de dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, instanţa de fond a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul K. se reţine de către procuror că au fost realizate faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 20 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 24.08.2010, inculpatul K. i-a promis inculpatului E., în calitatea acestuia de comisionar vamal, că va oferi o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia "cu ce trebuie", în scopul ca lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea să permită accesul în ţară a două containere cu mărfuri importate (pct. A.6. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.2 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor K. şi E., A., S., KK. precum şi cele ale martorilor FFFFF., WWW., CCCC., JJJJJ., ZZZ., SSSS., SSS., MMM., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 24.08.2010, ora 15^30:16, facturile nr. x din 10.05.2010, x din 11.05.2010, x din 20.05.2010, x din 26.05.2010, x din 04.06.2010 si x din 30.06.2010 emise S.C. F. S.R.L. către S.C. GGGGGGG. S.R.L., precum şi fişa cod client, facturile nr. x din 03.08.2010, x din 04.08.2010, x din 24.08.2010, x din 26.08.2010, x din 27.08.2010, x din 30.08.2010, x din 31.08.2010, x din 31.08.2010, x din 06.09.2010, x din 09.09.2010, x din 30.08.2010, x din 13.09.2010, x din 13.09.2010 şi chitanţa nr. x din 14.09.2010 emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. HHHHHHH. S.R.L., precum şi fişa cod client şi extrasul bancar nr. 179 din 13.09.2010, facturile nr. x din 12.07.2010, x din 15.07.2010, x din 16.07.2010, x din 03.08.2010 emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L., precum şi fişa cod client, din care rezultă că, în perioada 12.07.2010 - 03.08.2010, cele patru declaraţii vamale aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L., factura x din 15.07.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi extrasul de cont anexat acesteia.

Pe cale de consecinţă, având în vedere probele administrate în cauză, precum şi faptul că motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. nu pot fi valorificate în plan probator, fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acestuia datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri acuzatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia, nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.1 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K..

2). La data de 24.08.2010, inculpatul K. a dat mită suma de 1.800 USD unui lucrător vamal de la Biroul Vamal Băneasa Bucureşti, pentru finalizarea unor operaţiuni de tranzit vamal cu privire la două containere cu mărfuri importate ce au fost anterior introduse în România prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea de către inculpatul E. (pct. A.6. II.2).

Conform Parchetului, prezenta faptă este absorbită în cea descrisă la punctul 14 din cadrul secţiunii A.6. II.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.50 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K. şi E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 24.08.2010, ora 15^35:33 , şi ţinând seama de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare se susţine că a fost oferită suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de una dintre firmele intermediate de K.) şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Băneasa, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.6. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

3). La data de 31.08.2010, inculpatul K. a promis că va da o sumă de bani neprecizată inculpatului E., pentru a fi dată la rândul său de acesta lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri diverse - pulovere, încălţăminte etc. - (pct. A.6. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.4 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor K. şi E., depoziţia martorului JJJJJ., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 31.08.2010, orele 16^46:07, 16^49:44, 18^30:54, precum şi declaraţia electronică de import nr. x aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. nu pot fi valorificate în plan probator, şi fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acestuia datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri acuzatoare la adresa lui E., ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi format obiect al acţiunii incriminate, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia şi identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remisă, prima instanţă a apreciat că, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia, nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.3 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K..

4). La data de 03.09.2010, inculpatul K. a promis că va plăti suma de 2.500 USD, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, sumă ce i-a fost cerută de inculpatul E. în numele acestora, ca recompensă pentru efectuarea, în ziua anterioară, a unei operaţiuni vamale pentru un client al acestuia (pct. A.6. II.4).

Potrivit Parchetului, actul material de la pct. A.1. II.7 privindu-l pe inculpatul E. îl explicitează pe cel de la pct. A.1. II.5, faptă pentru care a fost timis în judecată şi inculpatul H., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.3. II.1 din rechizitoriu).

Având în vedere probele administrate în cursul judecăţii în primă instanţă (declaraţiile inculpaţilor K., E. şi H., depoziţiile martorului NNN., convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. în ziua de 03.09.2010, ora 09^22:37, documentele identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (procesul-verbal din 13 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), declaraţia vamală reţinută de acuzare (nr. x), faptul că operaţiunea vamală nu a fost realizată prin intermediul S.C. F. S.R.L., ci al altui comisionar vamal şi, prin urmare, nu corespunde cu convorbirea invocată în probaţiune de Parchet, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.6. II.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., probele administrate în cauză, astfel cum au fost anterior expuse, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Nu în ultimul rând, deşi procurorul susţine că fapta de la pct. A.1. II.7 (privindu-l pe inculpatul E.) o explicitează pe cea de la pct. A.1. II.5, motiv pentru care toate probele invocate şi consideraţiile făcute în acest din urmă caz sunt aplicabile mutatis mutandis şi subpunctului 7, instanţa de fond a reţinut că pentru actul material de la pct. A.1. II.5, s-a reţinut şi comiterea de către inculpatul H. a infracţiunii de luare de mită (pct. A.3. II.1), în timp ce, cu privire la actul material de la pct. A.1. II.7 (corespondent al pct. A.6. II.4 privindu-l pe K.), faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., cercetările au fost disjunse, nefiind, astfel, stabilită o corespondenţă între persoana inculpatului H. şi vameşul care se susţine că ar fi primit mita pentru favorizarea operaţiunii vamale, cu toate că cele două fapte se află în relaţie de interdependenţă, aşa cum chiar acuzarea a precizat.

5). La data de 06.11.2010, ora 08^54:36, inculpatul K. a negociat cu un client cu identitate necunoscută, recuperarea sumelor de bani pe care acesta le-a plătit deja, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară a containerului aparţinându-i clientului respectiv (pct. A.6. II.5).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat pe propria interpretare dată de către procuror conţinutului convorbirii telefonice din 06.11.2010, ora 08^54:36, confirmată doar parţial de K. cu ocazia ascultării sale în 24 mai 2011. Ulterior, aşa cum s-a arătat, inculpatul a revenit, însă, asupra poziţiei exprimate iniţial, context în care, faţă de împrejurarea că remiterea de către acesta a unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. nu rezultă nici din cuprinsul discuţiei telefonice, nici din alte probe administrate în cauză, fiind o simplă speculaţie a acuzării, prima instanţă a considerat că nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.5 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.. Astfel, s-a constatat că însuşi acuzatul nu a recunoscut faptul că ar fi plătit, anticipat, o anumită sumă de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ. în vederea favorizării unor operaţiuni vamale şi pe care dorea să o recupereze de la un presupus client, ci împrejurarea că ar fi negociat cu prietenul său oferirea unei asemenea sume în scopul anterior menţionat.

De asemenea, s-a reţinut că, din modul în care a fost descris actul material, rezultă că avantajele patrimoniale necuvenite ar fi fost deja remise de inculpat la o dată necunoscută, iar, în discuţia telefonică din 06.11.2010, ora 08^54:36, acesta negocia cu clientul recuperarea contravalorii acestora, faptă care nu se poate circumscrie niciuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. (1969).

Totodată, în sprijinul aceleiaşi concluzii, instanţa de fond a reţinut că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost dată cu titlu de mită, operaţiunea vamală ce ar fi fost favorizată în schimbul acesteia, identitatea importatorului şi a lucrătorului vamal care ar fi primit foloasele materiale necuvenite (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

6). La data de 08.11.2010 ora 14^07:21, inculpatul K. i-a promis interlocutorului Bogdan, ce l-a apelat telefonic din partea firmei S.C. F. S.R.L., că îi va plăti cât mai curând banii pe care îi datorează pentru cei avansaţi deja de firma respectivă, în numele său, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu ocazia introducerii în ţară a unor containere cu mărfuri prin firma fantomă "HHHHHHH." (pct. A.6. II.6).

În probaţiune, prima instanţă a încuviinţat şi administrat cu privire la această faptă următoarele probe: declaraţiile inculpatului K. şi ale martorului JJJJJ., convorbirea telefonică purtată de inculpatul K. în ziua de 08.11.2010 ora 14^07:21, precum şi documentele de import nr. x din 08.11.2010, x din 16.11.2010 şi x din 26.11.2010, aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L..

Având în vedere faptul că în speţă nu există nicio probă care să demonstreze temeinicia acuzaţiei formulată de Parchet, precum şi faptul că acesta nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia, identitatea numitului Bogdan şi a lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 08.11.2010 ora 14^07:21, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

7). La data de 09.11.2010 (ora 10^52:40), inculpatul K. a negociat cu un client, căruia i-a introdus în ţară mărfuri, apelând la reţeaua coruptă din Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, plata sumelor ce i se datorează pentru intermediere (pct. A.6. II.7).

Având în vedere declaraţiile inculpatului K., nota de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpatul K. în ziua de 09.11.2010, ora 10^52:40 şi ţinând seama de faptul că Parchetul nu a stabilit persoana interlocutorului din cuprinsul înregistrării audio pentru a confirma/infirma susţinerile procurorului, operaţiunea vamală, contraprestaţia ce ar fi fost realizată de lucrătorii vamali şi identitatea acestora, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.6. II.7 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului K., neexistând, în cauză, nicio dovadă care să demonstreze comiterea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile alternative ce constituie elementul material al infracţiunii de dare de mită.

8). La data de 11.11.2010, ora 10^18:21, inculpatul K. este somat de numitul M., angajat al firmei F. S.R.L., să-şi plătească urgent datoriile acumulate, inclusiv prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui container cu fasole şi cu piper (pct. A.6. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. I.1 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K. şi M., transcrierea convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 11.11.2010, ora 10^18:21, precum şi documentele de import nr. x din 08.11.2010, x din 16.11.2010 şi x din 26.11.2010 aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L., precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost oferită cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost promise respectivele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa supremă a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 11.11.2010, ora 10^18:21, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

9). La data de 12.11.2010 (ora 12^52:26), inculpatul K. a transmis unui client să plătească mită pentru lucrătorii vamali câte 300.000 RON la fiecare tir cu marfă (pct. A.6. II.9).

Din probele administrate de către prima instanţă cu privire la acest act material rezultă că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat pe propria interpretare dată de către procuror conţinutului convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 12^52:26, confirmată doar parţial de K. cu ocazia ascultării sale în 24 mai 2011. Ulterior, inculpatul a revenit, însă, asupra poziţiei exprimate iniţial, context în care, faţă de împrejurarea că remiterea de către acesta sau de importator, prin intermediul lui, a unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. nu rezultă nici din cuprinsul discuţiei telefonice, nici din alte probe administrate în cauză, fiind o simplă speculaţie a acuzării, astfel că instanţa de fond a considerat că nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.9 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K.. De altfel, susţinerea acestuia din cuprinsul depoziţiei din data de 20 iunie 2013, în sensul că expresia "doctor folosită în convorbirile telefonice nu desemnează lucrătorul vamal, ci angajatul la Autoritatea Sanitar Veterinară care se ocupa cu eliberarea autorizaţiilor", este confirmată de întregul material probatoriu administrat în cauză, În plus, s-a reţinut că din modul în care a fost descris actul material, rezultă că, în discuţia telefonică din 12.11.2010, ora 12^52:26, inculpatul ar fi "transmis unui client să plătească mita pentru lucrătorii vamali", faptă care nu se poate circumscrie niciuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. (1969). Totodată, în sprijinul aceleiaşi concluzii, instanţa de fond a subliniat faptul că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală ce ar fi fost favorizată în schimbul presupuselor avantaje materiale necuvenite, identitatea importatorului şi a lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase (faţă de care cercetările au fost disjunse) şi contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul lor, aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

10). La data de 15.11.2010 (ora 18^01:51), inculpatul K. a negociat cu numitul M., angajat al firmei F. S.R.L., introducerea în ţară a cinci containere cu pastă de roşii, prin darea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.6. II.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. I.2 din rechizitoriu).

Având în vedere că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor K., M., A., U., precum şi cele ale martorilor JJJJJ., FFFFF., martorul WWW. şi SSSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 15.11.2010, ora 18^01:51, precum şi documentul de import nr. x aparţinând S.C. SSSSSSS. S.R.L., nu demonstrează temeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, precum şi faptul că acesta nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele avantaje patrimoniale necuvenite, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 15.11.2010, ora 18^01:51, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

11). La data de 16.11.2010 (ora 11^44:17), inculpatul K. a intermediat cu numitul M., angajat al firmei F. S.R.L., introducerea în ţară a unor mărfuri aparţinându-i clientului SSSS., prin darea de mită către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.6. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. I.3 din rechizitoriu).

În consecinţă, având în vedere că probatoriul administrat în cauză cu referire la acest material (declaraţiile inculpaţilor K., M., U., depoziţia martorului SSSS., nota de redare a convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 16.11.2010, ora 11^44:17, confirmă faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi fost date avantajele patrimoniale necuvenite şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.6. II.11 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 16.11.2010, ora 11^44:17, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

12). La data de 24.11.2010 (ora 13^01:37), inculpatul K. şi numitul M. au negociat plata sumei de 15 milioane RON vechi ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în numele unui client al inculpatului K. (pct. A.6. II.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. I.4 din rechizitoriu).

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului K. care, deşi a oferit explicaţii diferite, a negat în mod constant comiterea faptei, susţinerile sale din cursul cercetării judecătoreşti coroborându-se cu cele ale coinculpatului M., instanţa de fond a considerat că nu poate reţine ca unică probă în dovedirea actului material de la pct. A.6. II.12 interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 24.11.2010, ora 13^01:37, în condiţiile în care aceasta nu este confirmată de nicio altă dovadă administrată în cauză. Astfel, din transcrierea înregistrării audio, rezultă că, într-adevăr, interlocutorii discută despre "nişte bani de-aia negri ... fără factură", M. spunându-i lui K. "să-ţi dea ăia 15 milioane care mai e până vineri", însă, faţă de caracterul vag şi ambiguu al convorbirii, nu se poate deduce că s-ar referi la negocierea respectivei sume cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii.

Prin urmare, având în vedere declaraţiile inculpaţilor K. şi M. şi ţinând seama de faptul că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi fost dată suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, prima instanţă de judecată a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 24.11.2010, ora 13^01:37, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

13). La data de 15.12.2010 (ora 21^09:19), inculpatul K. a precizat că a dat deja mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unui container cu ulei, în condiţiile în care uleiul era dozat la sticle, iar nu la bidoane, aşa cum era specificat în packing list, fapt ce atrăgea o încadrare tarifară superioară. În acest scop, a fost necesară şi falsificarea, în mod corespunzător, a packing list-ului (pct. A.6. II.13).

Având în vedere declaraţiile inculpatului K. şi martorului WWW. date în legătură cu această faptă, nota de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpat cu martorul WWW. în zilele de 15.12.2010, ora 21^09:19, şi 20.12.2010, ora 19^50:04, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi fost date avantajele patrimoniale necuvenite şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.6. II.13 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 15.12.2010, ora 21^09:19, şi 20.12.2010, ora 19^50:04, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

Pe de altă parte, în cauză, s-a reţinut că nu s-a dovedit împrejurarea că cei doi interlocutori ar fi recurs la falsificarea unui packing-list, un asemenea document contrafăcut neexistând la dosar, iar inculpatul şi martorul nefiind cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub acest aspect.

14). La data de 24.08.2010, inculpatul K. a promis că va plăti cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Bucureşti-Băneasa suma de 1.500 USD, pentru închiderea unor tranzite vamale deschise la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. Concomitent, acesta i-a promis inculpatului E. că va plăti, prin intermediul acestuia, o sumă de bani descrisă codat ca "23" pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru că i-au permis intrarea în ţară a mărfurilor respective, în sistem de tranzit vamal (pct. A.6. II.14).

Conform Parchetului, prezenta faptă o absoarbe pe cea descrisă la punctul 2 din cadrul secţiunii A.6. II.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.50 din rechizitoriu).

Prin raportare la probele administrate cu referire la această acuzaţie (declaraţiile inculpaţilor K. şi E., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 24.08.2010, ora 15^35:33 şi ţinând seama de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare se susţine că a fost oferită suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de una dintre firmele intermediate de K.) şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Băneasa, prima instanţă de judecată a constatat că fapta descrisă la pct. A.6. II.14 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

15). La data de 07.09.2010, inculpatul K. i-a remis inculpatului D. o sumă nedeterminată de bani, dar atât de mare încât "nu încăpea într-un plic", pentru ca acesta, la rândul său, să-i transmită banii respectivi lui GG., reprezentând datorii acumulate de către K. către grupul de criminalitate organizată condus de acesta din urmă şi incluzând şi mita cuvenită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru serviciile aduse, constând în permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri intermediate de inculpatul K. (pct. A.6. II.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.1 din rechizitoriu), precum şi inculpatul GG., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. I.7 şi pct. C.2. V.2 din rechizitoriu).

Având în vedere faptul că din ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K., D., inculpatul GG., precum şi cele ale martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii K. şi D. în ziua de 07.09.2010, ora 17^14:46 , nu rezultă că suma remisă în data de 7.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acesteia, operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date avantajele patrimoniale necuvenite şi nici identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase, apreciază că, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia, nu instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.15 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K..

16). La data de 08.09.2010, inculpatul K. i-a remis inculpatului D. suma de 4.000 USD, pentru ca acesta, la rândul său, să îi transmită inculpatului GG., unul din liderii grupului infracţional organizat. Banii reprezentau inclusiv mita ce trebuia să ajungă la lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri, intermediat de inculpatul K.. Banii trebuiau să ajungă la GG., prin intermediul inculpatului E. (pct. A.6. II.16).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.2 din rechizitoriu), precum şi inculpatul GG., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. I.8 şi pct. C.2. V.3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această acuzare, s-a constatat faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K., D., GG. şi cele ale martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii K. şi D. în ziua de 08.09.2010, ora 14^40:56, nu rezultă că suma remisă în data de 8.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.

Totodată, având în vedere motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E. şi ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora şi nici identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.16 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate.

17). La data de 10.09.2010, inculpatul K. i-a dat inculpatului D. o sumă de bani descrisă ca "55" (5500 USD), ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi liderilor grupului infracţional organizat pentru sprijinirea activităţilor de intermediere vamală desfăşurate de inculpatul K., în concret, pentru permisiunea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri (pct. A.6. II.17).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.1 din rechizitoriu).

Având în vedere faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K., D., D. şi cele ale martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 10.09.2010, ora 18^51:43 , nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că suma remisă în data de 10.09.2010 inculpatului D. ar fi reprezentat mita pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi motivele pentru care declaraţiile inculpatului K., sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator, motive fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţilor importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de firme intermediate de K.) şi nici identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase, prima instanţă a apreciat că nu poate reţine fapta descrisă la pct. A.6. II.17 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., dovezile administrate în speţă neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

18). La data de 23.09.2010, inculpatul K. i-a dat inculpatului D. suma de 100 milioane RON vechi, pentru a fi oferită ca mită vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container conţinând postav (pct. A.6. II.18).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.2 din rechizitoriu).

În raport cu declaraţiile inculpaţilor K. şi D. referitoare la această acuzaţie, ţinând seama de faptul că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 23.09.2010, ora 15^40:54, nu rezultă din conţinutul acesteia, cei doi interlocutori discutând despre suma de 100.000 RON "pentru Constanţa", iar nu pentru a fi oferită vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul permiterii intrării în ţară a unui container cu postav, precum şi de împrejurarea că declaraţiile inculpatului K. referitoare la semnificaţia respectivei sume de bani (mita pentru vameşi, ce urma să fie remisă acestora prin intermediul lui E.) nu pot fi valorificate în plan probator pentru motive fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.6. II.18 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., materialul probator administrat în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia. În plus, s-a constatat că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţii importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de o firmă intermediată de K.) şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

19). La data de 01.10.2010, orele 11^54:54, inculpatul K. l-a informat pe inculpatul D. că i-a dat în ultima perioadă suma totală de 1.300.000.000 RON vechi, bani ce reprezintă atât datoriile licite către firma de comisionariat vamal, cât şi datorii către grupul infracţional organizat şi mită pentru lucrătorii vamali (pct. A.6. II.19).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.5 din rechizitoriu).

Astfel, având în vedere faptul că declaraţiile inculpatului K. referitoare la semnificaţia sumei de bani la care se face referire în cuprinsul discuţiei telefonice din 01.10.2010, ora 11^54:54 (inclusiv mita pentru vameşi, ce urma să fie remisă acestora prin intermediul lui E.) nu pot fi valorificate în plan probator pentru motive fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că actul material de la pct. A.6. II.19 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K. şi D., depoziţia martorului FFFFF., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 01.10.2010, ora 11^54:54 neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia. În plus, instanţa supremă a constatat că acuzarea nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţilor importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de firme intermediate de K.) şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a subliniat faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

20). La data de 20.12.2010, inculpatul K. l-a contactat direct pe E., având numărul de telefon al acestuia de la inculpatul J., pentru a discuta direct despre darea unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute de aceştia (pct. A.6. II.20).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.35 din rechizitoriu), precum şi inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.6 din rechizitoriu).

Având în vedere înscrisurile încuviinţate şi administrate în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă (nota de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpaţii E. şi J. în ziua de 20.12.2010, ora 11^47:45, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 28.10.2010 întocmit de D.R.A.O.V. Bucureşti pentru S.C. AAAAAAA. S.R.L x şi x, adresa D.R.A.O.V. Bucureşti nr. x din 27.10.2010, din care rezultă că cele două containere la care se referă declaraţiile vamale se aflau în regim de tranzit către un birou vamal din Bucureşti şi nu au mai fost prezentate la destinaţie, factura nr. x din 15.07.2010 reprezentând contravaloare taxe vamale, marfă şi amenzi, emisă de S.C. F. S.R.L. către S.C. AAAAAAA. S.R.L., fişă client S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi extras cont bancar nr. 137 din 15.10.2010 privind plata acelei facturi de către K., deciziile de regularizare nr. 184 şi 185 din 10.09. 2010, precum şi procesele-verbale de control nr. x şi nr. x din 10.09.2010, prin care s-au stins datoriile vamale pentru cele două tranzite, dar şi declaraţiile inculpaţilor K., E., A., S. şi cele ale martorilor WWW. şi FFFFF., instanţa de fond, în lipsa altor probe administrate de Parchet din care să rezulte că obiectul discuţiei telefonice ar fi constat în stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită, apreciază ca fiind credibile susţinerile inculpatului E. referitoare la tema convorbirii purtate cu J., context în care, ţinând seama şi de împrejurarea că procurorul nu a identificat cuantumul respectivei sume, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul ei şi nici identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/promisă/dată, a considerat că nu se poate reţine nici această faptă ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., neexistând, la dosar, dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul K., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (20 acte materiale).

6.3. Infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raporat la art. 290 C. pen. din 1969 (pct. A.6. III)

În actul de sesizare, s-a reţinut, în fapt, că, la data de 18.11.2010, orele 12^42:13 şi 14^44:32, inculpatul K. i-a cerut numitei N., soţia lui M., să falsifice o factură externă şi un packing-list pentru un container ce urma să fie importat din Egipt.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. II din rechizitoriu), precum şi inculpata N., în sarcina căreia s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. A.8 din rechizitoriu).

Constatând că probele administrate pe parcursul procedurii judiciare (declaraţiile inculpaţilor K., M. şi inculpata N., precum şi transcrierea integrală a convorbirii telefonice purtate de inculpatul K. cu inculpaţii M. şi N. în ziua de 18.11.2010, orele 12^42:13, 14^44:32, 16^03:23 şi 17^07:45 , nu sunt de natură a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, comiterea de către acuzat a unei activităţi de determinare a numitei N. să procedeze la falsificarea facturii externe şi a packing-listului, orice dubiu profitând acestuia, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului K. pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, s-a constatat că Parchetul nu a demonstrat îndeplinirea unei alte condiţii de existenţă a instigării, şi anume aceea a săvârşirii de către inculpata N. a faptei prevăzute de legea penală sau, cel puţin, a unei tentative pedepsibile, situaţie în care, raportat la pedeapa prevăzută de legea anterioară pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (de la 3 luni la 2 ani sau amendă), nici actele de instigare comise în condiţiile art. 29 alin. (1) C. pen. (1969) nu ar fi putut fi sancţionate (ca infracţiune de sine stătătoare sau ca formă de participaţie penală, în funcţie de cele două ipoteze reglementate de textul de lege menţionat), neîndeplinind cerinţa de gravitate prevăzută de alin. (2) al art. 29 C. pen. (1969).

Deşi la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., din moment ce, în actul de sesizare, nu au fost reţinute prevederile legii penale anterioare care reglementau infracţiunea continuată (art. 41 alin. (2).

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că inculpatul K. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 119 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 11 iulie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 4300 USD şi 1500 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 30 august 2011 .

În consecinţă, a dispus şi restituirea către inculpatul K. a sumei de 4300 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011, precum şi a sumei de 1500 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011 .

7. Inculpatul M. (pct. A.7. din rechizitoriu)

7.1. Infracţiunea de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.7. I)

Cu titlu preliminar, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul M. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că actele de complicitate pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. se reţine de către Parchet că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

Prealabil analizării punctuale a acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului M., prima instanţă a precizat faptul că acesta a fost ascultat şi în cursul urmăririi penale, însă în calitate de martor, situaţie în care îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 118 C. proc. pen. care, consacrând dreptul acestui subiect procesual de a nu se autoincrimina, stabilesc, corelativ, obligaţia procesuală negativă a organului judiciar de a nu folosi declaraţia dată în această calitate împotriva persoanei care, ulterior, a dobândit, în aceeaşi cauză, calitatea de suspect sau inculpat. Prin urmare, instanţa supremă a valorificat doar în aceste limite mijlocul de probă menţionat, reţinând din cuprinsul declaraţiei de martor din 22 august 2011, doar acele aspecte care nu conduc la incriminarea acuzatului.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 4 acte materiale ale infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 11.11.2010, inculpatul M. i-a reamintit inculpatului K. că nu s-au plătit sumele ce trebuiau date ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru obţinerea liberului de vamă şi introducerea în ţară a nouă containere, conţinând, în special mărfuri originare din China (pct. A.7. I.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.8 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, prima instanţă a apreciat în legătură cu acest act material sunt relevante declaraţiile inculpaţilor M. şi K., transcrierea convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 11.11.2010, ora 10^18:21 , precum şi documentele de import nr. x din 08.11.2010, x din 16.11.2010 şi x din 26.11.2010 aparţinând S.C. HHHHHHH. S.R.L. .

În consecinţă, având în vedere probele administrate cu privire la această faptă, precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost date respectivele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.7. I.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 11.11.2010, ora 10^18:21, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a considerat că probele administrate în cauză coroborate cu faptul că aceleaşi documente vamale au fost invocate şi la actul material de la pct. A.6. II.6, demonstrează că acestea nu corespund cu obiectul convorbirii telefonice dintre cei doi inculpaţi.

2). La data de 15.11.2010, inculpatul M. a negociat cu inculpatul K. introducerea în ţară şi obţinerea liberului de vamă pentru cinci containere cu pastă de roşii, prin darea de mită, în sumă neprecizată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.7. I.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.10 din rechizitoriu).

Având în vedere că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor M., K., A., U., precum şi cele ale martorilor FFFFF., WWW. şi SSSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 15.11.2010, ora 18^01:51, precum şi documentul de import nr. x aparţinând S.C. SSSSSSS. S.R.L., nu demonstrează temeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, precum şi faptul că acesta nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele avantaje patrimoniale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 15.11.2010, ora 18^01:51, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

3). La data de 16.11.2010, inculpatul M. a negociat cu inculpatul K. introducerea în ţară şi luarea liberului de vamă pentru containere cu mărfuri (aparţinând clientului SSSS.), prin oferirea de mită, în sumă neprecizată, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.7. I.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.11 din rechizitoriu).

Din probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor M., K., U., depoziţia martorului SSSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 16.11.2010, ora 11^44:17, rezultă că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de inculpaţii M. şi K., de martorul SSSS. sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că declaraţiile celor doi acuzaţi şi ale martorului sunt concordante şi dovedesc faptul că obiectul discuţiei purtate în ziua respectivă de inculpaţi a vizat obţinerea de la SSSS. a unui document eliberat de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară, aspect ce reiese, de altfel, chiar din nota de redare a acesteia, ataşată la fila x d.u.p.. Mai mult decât atât, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat că, la data de 16.11.2010, ora 11^44:17, cei doi inculpaţi ar fi negociat introducerea în ţară a unor mărfuri aparţinând lui SSSS., în schimbul unei sume de bani cu titlu de mită către lucrătorii vamali, martorul nefiind reprezentant al unei societăţi importatoare, ci prestând el însuşi activităţi de intermediere şi comisionariat vamal. De altfel, faţă de martor, s-a dispus prin rechizitoriu, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de dare de mită.

În consecinţă, având în vedere împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi fost date avantajele patrimoniale necuvenite şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.7. I.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 16.11.2010, ora 11^44:17, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

4). La data de 24.11.2010, inculpatul M. a negociat cu inculpatul K. darea sumei de 15 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru obţinerea liberului de vamă şi introducerea în tară a unor containere cu mărfuri (pct. A.7. I.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.12 din rechizitoriu).

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului K. care, deşi a oferit explicaţii diferite, a negat în mod constant comiterea faptei, susţinerile sale din cursul cercetării judecătoreşti în fond coroborându-se cu cele ale coinculpatului M., prima instanţă a considerat că nu poate reţine ca unică probă în dovedirea actului material de la pct. A.7. I.4 interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 24.11.2010, ora 13^01:37, în condiţiile în care aceasta nu este confirmată de nicio altă dovadă administrată în cauză. Astfel, din transcrierea înregistrării audio, rezultă că, într-adevăr, interlocutorii discută despre "nişte bani de-aia negri ... fără factură", M. spunându-i lui K. "să-ţi dea ăia 15 milioane care mai e până vineri", însă, faţă de caracterul vag şi ambiguu al convorbirii, nu se poate deduce că s-ar referi la negocierea respectivei sume cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii.

Prin urmare, faţă de aceste aspecte şi ţinând seama de faptul că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi fost dată suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 24.11.2010, ora 13^01:37, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului M., orice dubiu profitând acuzatului, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (4 acte materiale).

7.2. Infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raporat la art. 290 C. pen. din 1969 (pct. A.7. II)

În actul de sesizare, s-a reţinut, în fapt, că, la data de 18.11.2010, inculpatul M. a acordat sprijin şi ajutor, constând în transmiterea de informaţii necesare falsificării de către soţia sa, inculpata N., a unei facturi externe şi a unui packing-list referitoare la un import de produse din Egipt, documente ce au stat la baza redactării unei declaraţii vamale de import conţinând date nereale, folosite pentru obţinerea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. III din rechizitoriu), precum şi inculpata N., în sarcina căreia s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. A.8 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a constatat că din transcrierea integrală a convorbirilor telefonice din 18.11.2010, orele 14^44:32, 16^03:23 şi 17^07:45, rezultă că obiectul discuţiei dintre inculpaţii K. şi N. l-a constituit întocmirea unei facturi externe şi a unui packing-list, cei doi vorbind despre preţul mărfii (6000 dolari pe container), felul acesteia (la tonă, nu la cutie) şi exportatorul (o firmă din China), inculpata fiind cea care îi solicită intermediarului vamal punerea la dispoziţie a unui model al unor astfel de documente.

Ceea ce nu reiese, însă, din cuprinsul înregistrărilor audio redate la dosar şi nici nu a fost dovedită printr-un alt mijloc de probă este efectuarea de către inculpatul M. a unor acte de sprijinire sau ajutor la săvârşirea de către soţia sa, N., a unei fapte incriminate de legea penală, astfel cum se prevede în art. 26 C. pen. (1969). În acest sens, s-a constatat că procurorul a reţinut, în conţinutul obiectiv al complicităţii, transmiterea unor informaţii necesare falsificării de către coacuzată a unei facturi externe şi a unui packing-list, or, din cuprinsul convorbirii telefonice din 18.11.2010, ora 12^42:13, singura purtată de inculpaţii K. şi M. şi invocată de Parchet în probaţiune, nu rezultă efectuarea de către acesta din urmă a unei asemenea activităţi, prin care să-şi fi adus contribuţia la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, s-a reţinut că atunci când interlocutorul său a intenţionat să-i comunice anumite date, inculpatul M. l-a refuzat, spunându-i "Lasă, lasă, că o să te sune ea şi să te-ntrebe tot ce trebuie, da?".

Pe de altă parte, instanţa de fond a subliniat faptul că în ceea ce priveşte acuzaţia formulată împotriva inculpatului M. este faptul că, potrivit art. 26 C. pen. (1969), complicitatea presupune drept condiţie de bază a existenţei sale comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală sau a unei tentative pedepsibile, or, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpata N. ar fi săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimisă în judecată, nefiind, astfel, îndeplinită cerinţa esenţială pentru reţinerea acestei forme a participaţiei penale. În acest sens, instanţa supremă a reţinut că, la dosar, nu au fost identificate documentele cu privire la care Parchetul susţine că ar fi fost falsificate de către inculpata menţionată, neputând fi, astfel, stabilită existenţa elementelor de contrafacere/alterare/plăsmuire a conţinutului acestora la care se face referire în descrierea faptei şi, implicit, nici comiterea de către acuzată a vreuneia din acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau a oricărei alte activităţi de natură să producă o modificare fizică în realitatea înconjurătoare. În plus, toţi cei trei inculpaţi au declarat că nu s-a procedat la întocmirea unor asemenea înscrisuri care, de altfel, nu au fost indicate şi individualizate nici de către procuror.

Sub acelaşi aspect, instanţa de fond a constatat şi caracterul imprecis al acuzaţiei, observându-se că, deşi la pct. A.7. II din rechizitoriu (care face trimitere la pct. A.6. III), nu se menţionează existenţa vreunei corespondenţe între această faptă şi actul material de dare de mită prezentat la pct. A.6. II.10, cu prilejul descrierii celui din urmă, Parchetul face trimitere la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma instigării, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K., apreciind că, în cuprinsul convorbirii telefonice din 15.11.2010, ora 18^01:51, acesta discută cu interlocutorul său, M., despre falsificarea facturii externe şi a packing-listului indicate ca obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (1969). Or, liberul de vamă pentru operaţiunea de import indicată, în dovedirea faptei, de către procuror a fost acordat pe 17.11.2010, deci anterior datei la care au fost purtate convorbirile telefonice dintre inculpaţii N. şi K. referitoare la întocmirea înscrisurilor menţionate, iar respectiva operaţiune vamală nu a fost intermediată de acesta din urmă, neexistând, aşadar, nicio corespondenţă între documentele aferente acelei operaţiuni şi cele ce au format obiectul discuţiei dintre inculpaţi.

Totodată, prima instanţă s-a remarcat şi faptul că, deşi Parchetul a reţinut că factura externă şi packing-listul ar fi stat la baza întocmirii, ulterioare, a unei declaraţii vamale de import conţinând date nereale, ce ar fi fost folosită în vederea obţinerii liberului de vamă, în cauză nu există niciun mijloc de probă care să demonstreze acest lucru, fiind o simplă afirmaţie a procurorului, nesusţinută de dovezile de la dosar. De altfel, s-a reţinut că acuzarea nu a stabilit data la care cele două înscrisuri ar fi fost utilizate de inculpată sau încredinţate unei alte persoane spre folosire, nu a identificat operaţiunea vamală şi societatea importatoare, după cum nu a indicat nici declaraţia vamală de import ce ar fi fost întocmită pe baza acestora, în vederea permiterii intrării în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri.

Ca atare, s-a constatat că, în speţă, nu s-a probat că inculpata N. ar fi săvârşit nici cea de-a doua acţiune ce se include în latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, neexistând nicio dovadă care să ateste că aceasta ar fi folosit cele două documente despre care se discută în cuprinsul convorbirilor telefonice purtate cu K. sau că le-ar fi încredinţat unei alte persoane spre folosire, în scopul producerii unei consecinţe juridice, chiar aceasta menţionând, în cuprinsul depoziţiei din 27 septembrie 2013, că nu a întocmit nici ea personal şi, din câte ştie, nici vreun alt angajat al S.C. F. S.R.L. formalităţile pentru efectuarea operaţiunilor vamale aferente respectivelor documente (ce urmau a fi completate în mod corespunzător de către firma exportatoare).

În consecinţă, având în vedere că probele administrate în cauză nu demonstrează comiterea de către incupatul M. a unor acte de sprijinire sau ajutor la săvârşirea de către numita N. a unei fapte prevăzute de legea penală, faptă care nu îşi găseşte corespondent în realitate, neexistând în materialitatea ei, constatând că nu sunt îndeplinite, sub raportul laturii obiective, condiţiile pentru existenţa complicităţii, instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

8. Inculpata N. (pct. A.8. din rechizitoriu)

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969)

În actul de sesizare, s-a reţinut, în fapt, că, la data de 18.11.2010, inculpata N., în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. F. S.R.L., a falsificat, la instigarea inculpatului K., o factură externă şi un packing-list, prin plăsmuirea unor alte documente decât cele originale, având înscrisă ca valoare a mărfii suma de 6000 USD/container, precizată telefonic de inculpatul K., precum şi un alt furnizor al mărfii decât cel real. Inculpata a folosit apoi factura externă şi documentul denumit packing-list pentru întocmirea declaraţiei vamale de import referitoarea la mărfurile respective, declaraţie ce a fost ulterior depusă la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea obţinerii liberului de vamă pentru importul mărfurilor respective.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost trimis în judecată şi inculpatul M. (pct. A.7. II din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., în sarcina căruia s-a reţinut instigarea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. A.6. III din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această infracţiune, instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile art. art. 290 raportat la cele ale art. 288 C. pen. (1969) conform cărora constituie infracţiune falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţeză altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Prima instanţă a constatat că din transcrierea integrală a convorbirilor telefonice din 18.11.2010, orele 14^44:32, 16^03:23 şi 17^07:45, rezultă că obiectul discuţiei dintre inculpaţii K. şi N. l-a constituit întocmirea unei facturi externe şi a unui packing-list, cei doi vorbind despre preţul mărfii (6000 dolari pe container), felul acesteia (la tonă, nu la cutie) şi exportatorul (o firmă din China), inculpata fiind cea care îi solicită intermediarului vamal punerea la dispoziţie a unui model al unor astfel de documente.

Ceea ce nu reiese, însă, din cuprinsul înregistrărilor audio redate la dosar şi nici nu a fost dovedită printr-un alt mijloc de probă este săvârşirea efectivă de către inculpata N., ulterior discuţiilor purtate cu K., a acţiunii de ticluire, de alcătuire frauduloasă a documentelor despre care se face vorbire în conţinutul comunicărilor telefonice, prin inserarea în conţinutul lor a unor date nereale, aşa cum se susţine de către acuzare în expunerea situaţiei de fapt.

În acest sens, instanţa de fond a subliniat faptul că, la dosar, nu au fost identificate înscrisurile despre care Parchetul susţine că ar fi fost falsificate de către inculpata N., neputând fi, astfel, stabilită existenţa elementelor de contrafacere/alterare/plăsmuire a conţinutului acestora la care se face referire în descrierea faptei şi, implicit, nici comiterea de către acuzată a vreuneia din acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau a oricărei alte activităţi de natură să producă o modificare fizică în realitatea înconjurătoare. De altfel, toţi cei trei inculpaţi au declarat că nu s-a procedat la întocmirea unor asemenea înscrisuri care, de altfel, nu au fost indicate şi individualizate nici de către procuror.

Ca atare, s-a constatat de către prima instanţă că nu s-a probat că inculpata N. ar fi săvârşit nici cea de-a doua acţiune ce se include în latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, neexistând nicio dovadă care să ateste că aceasta ar fi folosit cele două documente despre care se discută în cuprinsul convorbirilor telefonice purtate cu K. sau că le-ar fi încredinţat unei alte persoane spre folosire, în scopul producerii unei consecinţe juridice, chiar aceasta menţionând, în cuprinsul depoziţiei din 27 septembrie 2013, că nu a întocmit nici ea personal şi, din câte ştie, nici vreun alt angajat al S.C. F. S.R.L. formalităţile pentru efectuarea operaţiunilor vamale aferente respectivelor documente (ce urmau a fi completate în mod corespunzător de către firma exportatoare).

În consecinţă, constatând că probele administrate pe parcursul procedurii judiciare nu demonstrează comiterea de către incupata N. a niciuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, fapta de care a fost acuzată neavând loc în realitate şi, pe cale de consecinţă, neexistând în materialitatea ei, instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus acesteia pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

9. Inculpatul O. (pct A.9 din rechizitoriu)

9.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.9. I.)

Cu privire la această infracţiune, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost situat de Parchet.

În acest context, s-a reţinut faptul că, în dovedirea presupusei activităţi infracţionale desfăşurate de inculpatul O. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (cu referire la preluarea în calitate de intermediar vamal a operaţiunilor de import ale clienţilor, refacerea documentelor de origine ale mărfurilor, impunerea ca importator fictiv a unei firme fantomă, raportarea situaţiilor neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocierea mitei şi, în final, plata acesteia, prin intermediul comisionarului vamal sau chiar direct) acuzarea nu relevă nicio faptă concretă, ci face referire la acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. A.9. II.A.1-11 din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, prima instanţă de judecată a apreciat că activitatea desfăşurată de inculpat în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat nu poate fi reliefată de aceleaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului O. în palierul de execuţie al presupusei asocieri.

Totodată, s-a constatat şi faptul că, deşi Parchetul face trimitere la actele materiale descrise la inculpatul E. în forma complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, niciunul dintre cele 63 de acte materiale relevate în dovedirea acuzaţiei nu a fost susţinut de elemente probatorii concrete, apreciindu-se că dovezile administrate în cauză nu pot fundamenta interpretarea dată de procuror conţinutului înregistrărilor audio invocate, în probaţiune, de procuror.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a considerat că nu poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune şi reţinute ca acte materiale ce compun conţinutul constitutiv la infracţiunii de dare de mită (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi implicarea inculpatului O. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

9.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. A.9. II.A, pct. A.9. II.B şi pct. A.9. III).

Inculpatul O. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale - pct. A.9. II.A.1 - A.9. II.A.9), şi art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (562 acte materiale - pct. A.9. II.A.10 - A.9. II.A.11 şi pct. A.9. II.B.1- A.9. II.B.560), precum şi a infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.9. III).

Referitor la această faptă, s-a reţinut de către prima instanţă că, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, instanţa supremă a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din cele trei infracţiuni anterior menţionate (două infracţiuni de dare de mită în formă continuată şi o infracţiune de complicitate la dare de mită) într-o singură infracţiune de dare de mită, în formă continuată, precum şi în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere dispoziţiile legale referitoare la infracţiunea în formă continuată, şi descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., s-a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul ianuarie 2010 - aprilie 2011, acuzatul a realizat acte de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită către comisionari vamali, pentru ca aceştia să le remită lucrătorilor vamali, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a constatat faptul că este întrunită şi cerinţa unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de executare reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada ianuarie 2010 - aprilie 2011.

În plus, Înalta Curte, în acord cu opinia Parchetului, a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul O. se reţine de către procuror că au fost realizate faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 386 C. proc. pen., va admite, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 572 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 10.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând, printre altele, 15 colete cu carcase de telefoane mobile (pct. A.9. II.A.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.19 din rechizitoriu).

Având în vedere faptul că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de depoziţiile celor doi inculpaţi şi a martorului IIIII., precum şi împrejurarea că respectiva convorbire nu putea fi valorificată de procuror ca element probator, nefiind obţinută în condiţiile prevăzute de lege (lipsa autorizaţiei de interceptare emisă de instanţă), ţinând seama şi de faptul că Ministerul Public nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei efectuare se susţine că ar fi fost promisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ., instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.9. II.A.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O..

2). La data de 12.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 1.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând, printre altele, disimulate, 70 baxuri cu icoane şi alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu exista autorizarea Patriarhiei Române (pct. A.9. II.A.2).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.20 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a constatat că toate mijloacele de probă analizate anterior (declaraţiile inculpaţilor, documentul vamal şi înscrisurile olografe aparţinând inculpatului O., ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare) infirmă, aşadar, susţinerile acuzării referitoare la acest act material, interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 13^42:37, nefiind atestată de dovezile de la dosar. De asemenea, evidenţa necorelării între documentul electronic de import nr. x şi menţiunile din registrul ridicat cu ocazia percheziţiei de la inculpatul O. sub aspectul numărului containerului, datei acordării liberului de vamă, numelui persoanelor care reprezentau societatea, date notate de acuzat în acel registru conform celor arătate de acesta în declaraţie, susţin aprecierea că documentul invocat de Parchet în probaţiune nu este cel la care se referă convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 13^42:37, şi,ca atare, nu are nicio relevanţă în dovedirea actului material reţinut în sarcina inculpatului O..

Referitor la înţelesul sintagmei "2 palme", prima instanţă a reţinut că inculpaţi O. şi E., cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti în fond, au arătat că respectiva expresie a fost utilizată pentru a desemna cuantumul preţului de depozitare a unor mărfuri în spaţiul aparţinând S.C. F. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pretinsa acuzaţie de dare de mită formulată împotriva inculpatului O. şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.

3). La data de 15.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul mai multor containere, după cum urmează: 3.500 USD pentru lucrătorii vamali şi 500 USD pentru inculpatul E., pentru 108 baxuri conţinând chiloţi bărbăteşti purtând însemnele de marcă contrafăcută x; 2.000 USD pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuţi; 1.500 USD pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii x; 3.000 USD pentru 30 de baxuri de chiloţi (alţii decât cei care purtau însemnele mărcii x); respectiv 4.500 USD pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca x (pct. A.9. II.A.3).

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a opinat că documentele invocate de Parchet pentru a demonstra realitatea operaţiunilor vamale nu corespund cu cele ce formează obiectul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, împrejurare ce rezultă şi din faptul că aceleaşi declaraţii vamale au fost asociate de acuzare şi altor acte materiale, fără legătură cu cel care formează obiectul prezentei analize (pct. A.9. II.A.4, pct. A.9. II.A.5, pct. A.2. II.15, pct. A.3. II.4, pct. A.3. II.6 din rechizitoriu). Pe de altă parte, s-a constatat că numerele de containere consemnate în registrul de evidenţă sub formă tabelară aparţinând inculpatului O. nu concordă cu cele indicate în documentele vamale invocate de procuror în probaţiune, o asemenea corespondenţă neexistând nici între sumele de bani notate de inculpat în înscrisurile olografe şi cuantumul avantajelor materiale ce se susţine că ar fi fost promise de acesta, respectiv pretinse/primite de inculpatul E. pentru lucrătorii vamali în schimbul permiterii intrării în ţară a anumitor categorii de mărfuri contrafăcute.

În plus, cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului D., prima instanţă a constatat că aceasta s-a întemeiat, în principal, pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 15.11.2010, ora 12^51:49, apreciindu-se că, din conţinutul acesteia, rezultă negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 100 colete cu tampoane igienice, dintr-un total de 800. Într-adevăr, din cuprinsul discuţiei menţionate, rezultă că aceasta s-a referit la o operaţiune vamală ce viza un container conţinând astfel de produse, însă, aşa cum s-a arătat anterior, respectiva convorbire nu a fost purtată de inculpatul D., aspect susţinut atât de acuzat, cât şi de E. (care a arătat că a vorbit cu O.) şi confirmat de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Dimpotrivă, succesiunea înregistrărilor audio invocate de Parchet şi replicile interlocutorilor din conţinutul acestora relevă că, în realitate, containerul cu tampoane igienice despre care se face vorbire în descrierea acuzaţiei a fost intermediat de către inculpatul O. (relevante în acest sens fiind convorbirile din 15.11.2010, orele 10^24:12, 10^28:22, 12^51:49, 14^36:45, 15^06:58, 15^10:11, 15^32:56, 16^01:45, 16^03:09, 16^06:58, 16^22:21), iar clientului firmei lui D. îi aparţinea containerul cu chiloţi bărbăteşti, importatorul prezentându-i anterior nişte poze cu imaginea acestora, fiind probabil vorba de lucrarea cu privire la care G. le atrăsese atenţia angajaţilor S.C. F. S.R.L. să mai aştepte pentru a se putea verifica dacă bunurile sunt protejate prin cerere de intervenţie pe teritoriul României (relevante în acest sens fiind convorbirile din 15.11.2010, orele 08^39:13, 08^46:05, 10^30:39, 11^21:04, 11^59:11, 14^33:23, 14^38:06, 16^28:18).

De asemenea, instanţa de fond a constatat că, în dovedirea actului material de la pct. A.9. II.A.4, acuzarea a invocat mai multe convorbiri telefonice (din 15.11.2010, orele 11^21:04, 11^03:11, 11^59:11, 15^32:56, 16^01:45, 16^03:09, 16^22:21, 16^28:18) în care interlocutorii (E., O., G., D.) folosesc cuvântul "palmă/palme", considerându-se de către procuror că acesta are un sens codificat, desemnând suma de 500 USD (sau, după caz, un multiplu al acesteia) ce reprezintă mita pentru lucrătorii vamali. Cu privire la această sintagmă, instanţa supremă a considerat că semnificaţia atribuită de Parchet nu este confirmată de probele administrate în cauză, relevante sub acelaşi aspect fiind şi declaraţiile inculpaţilor E. şi G. care au arătat că respectiva expresie a fost utilizată pentru a desemna cuantumul unor amenzi contravenţionale. Totodată, în acest sens, prima instanţă a făcut trimitere şi depoziţia din 18 septembrie 2013 a inculpatului O. (unul dintre interlocutorii din convorbirile telefonice purtate de inculpatul E.), care a relatat că, în relaţiile cu S.C. F. S.R.L., legătura o ţinea cu angajaţii comisionarului vamal şi doar în cazul în care era vorba despre cuantumul unor amenzi contravenţionale, discuta cu E.. Totodată, s-a reţinut că susţinerile inculpaţilor sunt confirmate şi de înscrisurile depuse de aceştia în probaţiune, care fac dovada că, pentru unele din mărfurile despre care face vorbire în cuprinsul conversaţiilor telefonice, au fost aplicate astfel de sancţiuni contravenţionale pecuniare şi s-a procedat la reţinerea bunurilor susceptibile de contrafacere ( x din 22.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 3.03.2011, x din 17.11.2010 aparţinând YYYYYYY. S.R.L., x din 17.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2011, factura nr. x din 25.11.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. - filele x ds. instanţă, filele x ds. instanţă).

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de dare de mită formulată împotriva inculpatului O., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

4). La data de 15.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 1.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unor containere, conţinând mărfuri contrafăcute ce purtau neautorizat marca x, precum şi 15 baxuri cu jucării contrafăcute, purtând mărcile x şi x (pct. A.9. II.A.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii G. şi H. (pct. A.2. II.15 şi A.3. II.4 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. A.1. II.24 din rechizitoriu).

Având în vedere probele administrate în cursul judecăţii în primă instanţă (declaraţiile inculpaţilor O., E., H., Y., D. şi cele ale martorului SSS., convorbirile telefonice, purtate de inculpatul E. în zilele de 15.11.2010, orele 18^06:14, 18^34:05(atribuite lui G.), 18^19:33, 18^32:31, 18^36:28, 18^41:53, 18^44:22, 18^45:22 şi 16.11.2010, ora 15^08:13 (cu O.), documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011), instanţa de fond a considerat că probele administrate în cauză nu demonstrează comiterea de către inculpatul O. a faptei descrise la pct. A.9. II.A.4, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

5). La data de 16.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 1.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând cantităţi neprecizate de perdea şi ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau înscrise materiale textile şi, respectiv, ochelari de soare, încadrări tarifare ce presupuneau plata unor taxe vamale mai mici (pct. A.9. II.A.5).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.25 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., O. şi Y., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.11.2010, orele 17^57:06, 18^03:57, 18^05:14, 18^19:04 şi 17.11.2010, orele 17^11:18, 17^35:39, 17^38:40 , documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentele electronice de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011), instanţa supremă a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de dare de mită formulată împotriva inculpatului O., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

6). La data de 17.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 1.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul a 10 baxuri cu ochelari de vedere (pct. A.9. II.A.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.6), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. A.1. II.26 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la această faptă, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor O., E. şi H., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.11.2010, orele 17^57:06, 18^03:57, 18^05:14, 18^19:04 şi 17.11.2010, orele 17^11:18, 17^35:39, 17^38:40, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentele electronice de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L., precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O., notate în registrul de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta la percheziţia domiciliară din 23.05.2011.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, s-a apreciat că acesta nu demonstrează comiterea de către inculpatul O. a faptei descrise la pct. A.9. II.A.6, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

7). La data de 18.11.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 3.500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul a 60 de colete cu parfumuri, 40 baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărţi de joc şi produse contrafăcute marca x (pct. A.9. II.A.7).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru aceeaşi faptă, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.30 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de procuror comunicaţiilor telefonice se fundamentează, în principal, pe utilizarea, în conţinutul acestora, a cuvântului "palmă", care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit (în asociere cu cifra 7) cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 3500 USD reprezentând mita pentru vameşi. O asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză şi nu este confirmată nici de către inculpatul E. care a arătat că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unui import, ci la contravaloarea unor amenzi contravenţionale. În plus, inculpatul O. a declarat că, în relaţiile cu S.C. F. S.R.L., legătura o ţinea cu angajaţii comisionarului vamal şi doar în cazul în care era vorba despre cuantumul unor amenzi contravenţionale, discuta cu E. (declaraţia din 18 septembrie 2013). De asemenea, a subliniat că nu a promis şi nu a oferit niciodată sume de bani sau alte avantaje materiale cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali şi că nu a discutat cu E. în legătură cu remiterea unor astfel de foloase, sumele de bani plătite acestuia reprezentând exclusiv comisionul perceput de S.C. F. S.R.L., pentru achitarea căruia i-au fost întotdeauna eliberate documente justificative.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor O. şi E., convorbirile telefonice şi SMS-ul aparţinând inculpatului E. din datele de 18.11.2010, orele 18^04:11, 18^04:42, 18^08:14, 20^08:37 şi 19.11.2010, ora 08^54:27, precum şi menţiunile olografe ale inculpatului O. notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat de la acesta cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare din data de 23.05.2011), precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost promisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, aspecte ce nu rezultă nici din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.9. II.A.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

8). La data de 06.12.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti suma de 500 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container cu diverse produse contrafăcute (pct. A.9. II.A.8).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. II.3 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită (pct. A.1. II.32 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unei convorbiri, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză. De altfel, se observă că, din cuprinsul convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 18^05:31, nu rezultă că inculpatul O. ar fi promis comisionarului vamal E. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, dimpotrivă, cel din urmă comunicându-i interlocutorului său că are "unul aici mai vechi, care e plin cu măscări, unu mic", iar costul este "o palmă".

Interpretarea procurorului se fundamentează, exclusiv, pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă", care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru vameşi. În acest sens, prima instanţă a considerat că o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză, şi nu este confirmată nici de către inculpatul E. care a arătat că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unui import, ci la contravaloarea unei operaţiuni de încărcare a unui container într-un mijloc de transport care se deplasa la Bucureşti. În plus, s-a reţinut că inculpatul O. a declarat că, în relaţiile cu S.C. F. S.R.L., legătura o ţinea cu angajaţii comisionarului vamal şi doar în cazul în care era vorba despre cuantumul unor amenzi contravenţionale, discuta cu E. (declaraţia din 18 septembrie 2013). De asemenea, a subliniat că nu a promis şi nu a oferit niciodată sume de bani sau alte avantaje materiale cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali şi că nu a discutat cu E. în legătură cu remiterea unor astfel de foloase, sumele de bani plătite acestuia reprezentând exclusiv comisionul perceput de S.C. F. S.R.L., pentru achitarea căruia i-au fost întotdeauna eliberate documente justificative (declaraţia din 23 mai 2011).

În consecinţă, ţinând seama de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor O., E., Q., depoziţia martorului NNNN., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.12.2010, ora 18^05:31, şi de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de tranzit/import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost promisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, s-a considerat de către prima instanţă că fapta descrisă la pct. A.9. II.A.8 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

9). La data de 23.12.2010, inculpatul O. i-a promis inculpatului E. că îi va plăti 5.000 USD, negociaţi ulterior la suma finală de 4.000 USD, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi a da liberul de vamă în cazul unui container conţinând, disimulate, 10 baxuri cu artificii şi 61 baxuri cu mărfuri contrafăcute (pct. A.9. II.A.9 din rechizitoriu).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul BVCSA, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.38 din rechizitoriu).

În privinţa acestei acuzaţii, prima instanţă a menţionat faptul că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice invocate în probaţiune s-a fundamentat, în principal, pe utilizarea, în conţinutul discuţiilor, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumelor de 4000 USD ("8 palme") şi 5000 USD ("zece palme") reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, semnificaţie ce nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză. De asemenea, s-a reţinut că această semnificaţie nu a fost confirmată nici de inculpatul E., care a arătat că discuţiile telefonice purtate cu O. nu s-au referit la promisiunea unor avantaje materiale pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci la contravaloarea depozitării unor mărfuri, în situaţia în care acestea vor fi reţinute în vederea confiscării. De asemenea, inculpatul O. a atestat împrejurarea că nu a promis şi nu a oferit niciodată sume de bani sau alte avantaje materiale cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali şi că nu a vorbit cu E. în legătură cu remiterea unor astfel de foloase, sumele de bani plătite acestuia reprezentând exclusiv comisionul perceput de S.C. F. S.R.L., pentru achitarea căruia i-au fost întotdeauna eliberate documente justificative.

Având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor O., E. şi I., convorbirile telefonice şi SMS-ul aparţinând inculpatului E. din data de 23.12.2010, orele 11^38:26, 11^39:10, 11^42:25, 11^45:05, procesul-verbal întocmit de procuror cu ocazia transcrierii convorbirilor şi comunicărilor telefonice, documentele întocmite de Parchet cu privire la utilizatorii posturilor telefonice de pe care s-au purtat convorbirile relevate în susţinerea acuzării, precum şi menţiunile olografe personale ale inculpatului O., notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară, ridicat cu ocazia efectuării de percheziţii x data de 23.05.2011), precum şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/remisă suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fond a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice şi SMS-ului din data de 23.12.2010, orele 11^38:26, 11^39:10, 11^42:25, 11^45:05.

10). La data de 02.12.2010 (13^49:41), inculpatul O., acţionând ca intermediar pentru firma denumită "DG", l-a anunţat pe inculpatul E. că respectiva firmă nu a plătit mita necesară realizării unor operaţiuni vamale la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ocazie cu care, cei doi au stabilit să nu mai continue operaţiunea, ci doar să recupereze suma de bani plătită ca mită pentru unul din containere, ce a fost deja introdus în ţară la momentul respectiv (pct. A.9. II.A.10).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul Q., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de inculpaţii Y. şi H., sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicititate la dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.63 şi pct. A.12. II.21 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, au fost considerante ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor O., E. şi S., depoziţiile martorilor GGGGG., JJJJJ. şi FFFFF., convorbirile telefonice din zilele de 30.11.2010, ora 10^29:15 (fila x d.u.p.) şi de 02.12.2010, ora 13^49:41, documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. YYYYYYY. S.R.L.., documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. YYYYYYY. S.R.L.., înregistrată la BVCSA la data de 07.12.2010 (şi nu în ultimul rând, adresa din 30 mai 2014 întocmită de JJJJJJ.

În raport cu probatoriul administrat în cauză, prima instanţa a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice invocate în dovedirea acestui act material, s-a fundamentat, în principal, pe utilizarea, în conţinutul discuţiilor, a cuvântului "amendă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea unei sume de bani reprezentând mita pentru lucrătorii vamali. În acest sens, s-a reţinut că o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză şi nu este confirmată nici de către inculpaţii E. şi S. care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci a fost folosită în sensul ei propriu.

În consecinţă, având în vedere probele administrate cu privire la această infracţiune, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat interpretarea dată de Parchet celor două convorbiri telefonice, susţinerile lor fiind confirmate de probele administrate, care atestă că declaraţiile vamale invocate de Parchet au fost înregistrate la JJJJJJ. şi au primit liberul de vamă mult ulterior datei când s-au purtat respectivele discuţii, constatând şi împrejurarea că procurorul, deşi a stabilit identitatea persoanelor care se prezumă că au primit şi oferit mita, a disjuns cercetările faţă de acestea, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.9. II.A.10 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirlor telefonice din 30.11.2010, ora 10^29:15 şi 02.12.2010 ora 13^49:41.

Totodată, s-a subliniat faptul că, deşi din probele administrate în cauză rezultă că liberul de vamă pentru cele două operaţiuni invocate de Parchet a fost dat de lucrătorii vamali H. şi Y., iar, în discuţiile telefonice, se face referire şi la o altă persoană în legătură cu care se susţine că ar fi oferit mită, respectiv Q. (denumit codat "mustăciosul"), procurorul a dispus disjungerea cauzei faţă de aceştia şi continuarea cercetărilor într-un dosar penal separat sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru lucrătorii vamali) şi a infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru Q.).

11). La data de 04.10.2010, inculpatul O. a negociat cu inculpatul D., plata unor sume de bani, incluzând mita cuvenită lucrătorilor vamali, pentru introducerea în ţară a unor containere, intermediate de inculpatul O. (pct. A.9. II.A.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunea de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.6 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a considerat că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 04.10.2010, ora 14^13:44, prin inversarea, în rechizitoriu, a celor doi interlocutori indicaţi, în mod corect, în nota de redare ataşată la fila x d.u.p., este contrazisă de întregul material probator administrat în cauză, care confirmă susţinerea inculpatului D. în sensul că obiectul discuţiei telefonice invocate de Parchet nu l-a constituit "negocierea" unei sume de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, ci restituirea unei datorii personale pe care acesta o avea la intermediarul vamal. Astfel, din transcrierea înregistrării audio din vol. 8 d.u.p., fila x, rezultă că, într-adevăr, interlocutorii discută despre o sumă de bani, care, însă, ar fi trebuit remisă de inculpatul D., iar nu de O., aşa încât semnificaţia atribuită acesteia de către acuzare (mită pentru lucrătorii vamali) apare ca fiind lipsită de orice suport probator. În plus, s-a constatat că procurorul nu a stabilit cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite asupra cărora cei doi inculpaţi s-ar fi pus de acord, contraprestaţia ce ar fi fost realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ., aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.9. II.A.11 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., neexistând, în cauză, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 04.10.2010, ora 14^13:44.

12). Tot în dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul O., în perioada de referinţă, Parchetul a mai reţinut încă 560 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, în baza însemnărilor olografe realizate în registrul de evidenţă proprie, sub formă tabelară, ridicat de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 23 mai 2011 (pct. A.9. II.B.1 - pct. A.9. II.B.560 din rechizitoriu).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., care au primit sumele de bani date ca mită de inculpatul O. şi evidenţiate în cadrul secţiunii nr. A.9. II.B.1-560 din rechizitoriu.

Cu privire la această infracţiune, s-a reţinut de către instanţa de fond că toate probele administrate în acest sens (declaraţiile inculpaţtului O., precum şi cele ale martorilor JJJJ., IIII. şi TTTTT.), infirmă acuzaţiile aduse inculpatului O. cu privire la infracţiunea de dare de mită pentru toate cele 560 de acte materiale reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care Parchetul nu îşi întemeiază concluzia referitoare la comiterea acestora decât pe propria interpretare dată unor note olografe ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 23 mai 2011, fără alte elemente probatorii concrete. Totodată, s-a constatat că procurorul chiar adaugă, în descrierea unora dintre actele materiale de la pct. A.9. II.A, un cap de tabel cu anumite menţiuni din înscrisurile olografe aparţinând lui O. privind numărul de container, firma importatoare, sumele ce se pretinde că au fost plătite cu titlu de mită, data acordării liberului de vamă, în condiţiile în care nu reuşeşte să identifice operaţiunile vamale realizate, mărfurile introduse în ţară, natura ilicită a acestora, denumirea societăţii importatoare şi, nu în ultimul rând, identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit avantajele materiale necuvenite.

Totodată, prima instanţă a subliniat faptul că, tot cu ocazia percheziţiei domiciliare, au fost ridicate şi alte 596 fragmente de hârtie cu diverse însemnări, care, însă, nu au fost valorificate de acuzare, deşi conţin menţiuni identice cu cele inserate în acel registru sub formă de caiet, valorificat ca probă de către Parchet.

Deopotrivă, s-a menţionat şi faptul că unele acte materiale reţinute de procuror vizează presupuse activităţi ale inculpatului O. din anul 2009, perioadă care excede intervalului de timp în care se circumscriu acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare, respectiv actele materiale descrise la pct. A.9. II.B.17-21, 27, 43-44, 46-50, 54-56 şi 59.

De asemenea, în ceea ce priveşte aprecierea Parchetului în sensul că, în lipsa unor explicaţii plauzibile date de inculpat în legătură cu semnificaţia anumitor sume de bani indicate în notele olografe, acestea nu pot reprezenta decât cuantumul mitei plătite lucrătorilor vamali, instanţa de fond a considerat că această apreciere a acuzării nu poate justifica o acuzaţie de natură penală, în absenţa unor elemente probatorii concrete care să o susţină, având în vedere că sarcina probei nu incumbă persoanei trimisă în judecată, ci acuzării, inculpatul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie şi având dreptul de a nu contribui la propria acuzare (art. 99 C. proc. pen.).

Prin urmare, în opinia primei instanţe, modul în care este formulată acuzaţia pentru toate cele 560 de acte materiale (cu excepţia celor care exced perioadei de referinţă), în lipsa unor elemente probatorii concrete care să permită identificarea operaţiunilor vamale efectuate, a mărfurilor ilicite introduse în ţară şi disimulate în containerele menţionate de acuzare, a importatorilor care au dat presupusa mită şi a persoanelor cărora le-a fost remisă, nu conturează existenţa unor fapte de natură penală în contextul reţinut de Parchet, acestea neputând fi reţinute în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O..

13). În perioada cuprinsă între sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie 2011, inculpata P., reprezentantă a S.C. QQQQQQQQ. S.R.L., a dat mită suma de 4000 USD, prin intermediul inculpatului O., lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container - seria x nr. x şi, de asemenea, aceeaşi sumă de bani prin acelaşi intermediar şi în acelaşi scop pentru containerul seria x nr. x, conţinând încălţăminte (pct. A.9. III).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimisă în judecată şi inculpata P. (pct. A.10. II.2 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor O. şi P., convorbirea de tip SMS purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 21.02.2011, ora 17^31:31, precum şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la firma inculpatului O.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului mesajului de tip SMS din 21.02.2011, ora 17^31:31, fără ca semnificaţia atribuită acestuia să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că menţiunile olografe ale inculpatului O., relevate de Parchet, cuprind, într-adevăr, referiri la "x, 31.03.11, QQQQQQ." şi "x, 9.03.11, QQQQQQ.", fiind înscrise şi anumite sume de bani în cuantum de 4000 USD, respectiv în situaţia tabelară suma de "40017,6" pentru x, însă nu rezultă nici din conţinutul SMS-ului şi nici din aceste însemnări că ar fi fost vorba de importuri de mărfuri contrafăcute, subevaluate sau ilicite sau că respectivele sume de bani ar fi fost plătite cu titlu de mită, după cum nu reiese nici dacă respectivele operaţiuni vamale au fost efectuate şi care ar fi fost valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce se susţine că au fost remise lucrătorilor vamali, având în vedere că, în notele olografe, sunt precizate sume pentru fiecare operaţiune în parte ( unele plăţi fiind făcute prin ordin de plată -OP), iar lucrătorul vamal care ar primit mita nu a fost identificat, cauza fiind disjunsă faţă de acesta. Totodată, s-a mai reţinut că sumele menţionate de inculpatul O., de 4000 USD, şi interpretate de acuzare ca reprezentând valoarea mitei, depăşesc cu mult cuantumul sumelor achitate de acesta pentru formalităţile vamale - rampă, declaraţie vamală şi diverse -, prin urmare, nu ar exista niciun interes din partea importatorului de a da mită o sumă mai mare decât taxa vamală aferentă introducerii în ţară a acelor mărfuri.

De asemenea, tot în susţinerea afirmaţiilor inculpaţilor, s-a reţinut şi împrejurarea că liberul de vamă a fost acordat la datele de 31.03.2011 şi 9.03.2011, mult ulterior transmiterii de O. a SMS-ului către inculpata P. (21.02.2011, ora 17^31:31), astfel că, nu se justifica plata unei sume de bani de către aceasta cu titlu de mită pentru favorizarea importului celor două containere.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate probele administrate în primă instanţă cu privire la acest act material, precum şi faptul că inculpata P. a contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului mesajului de tip SMS, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită, a societăţii importatoare, operaţiunea vamală efectuată, mărfurile ilicite introduse în ţară şi disimulate în containerele menţionate de acuzare, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.9. III nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror conţinutului comunicării din data de 21.02.2011, ora 17^31:31.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul O., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (572 acte materiale).

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că inculpatul O. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 116 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 5 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 1.016.650 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 7 octombrie 2011 . În consecinţă, s-a dispus şi restituirea către inculpatul O. a sumelor de 128.300 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011; 38.311 USD consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011; 1900 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 7 octombrie 2011 şi chitanţa nr. x din 7 octombrie 2011 .

10. Inculpata P. (pct. A.10. din rechizitoriu)

10.1 Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.10. I)

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatei P. cu privire la infracţiunea de aderarea şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al WWWWWW., în care a fost situată de către Parchet.

În dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpata P. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (cu accent pe calitatea sa de manager la S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti, societate controlată de inculpatul O. şi care avea ca activitate constantă introducerea în România de mărfuri containerizate, prin sustragerea de la plata taxelor vamale, dar, mai ales, prin darea de mită lucrătorilor vamali în scopul obţinerii liberului de vamă pentru mărfurile respective, pe relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi, de subordonare şi încredere, inculpata fiind prezentă la efectuarea percheziţiilor la cele două birouri ale inculpatului O. precum şi pe relaţionarea acesteia şi cu alţi membri ai grupului, cu referire la inculpatul Q.), s-a reţinut de prima instanţă faptul că acuzarea nu relevă nicio faptă concretă, ci face referire la acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. A.10. II. din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, instanţa de fond a apreciat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpată în cadrul WWWWWW., s-a considerat că aceasta nu poate fi reliefată de acelaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu pot fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatei P. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a constatat că, deşi Parchetul face trimitere la actele materiale descrise la inculpatul O. şi Q. în forma complicităţii la infracţiunile de dare de mită, niciunul dintre cele două acte materiale relevate în dovedirea acuzaţiei nu a fost susţinut de elemente probatorii concrete, apreciindu-se că nu pot fundamenta interpretarea dată de procuror respectivelor convorbiri telefonice.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că susţinerile acuzării în sensul că între inculpaţii P. şi O. exista o relaţie de subordonare sunt reale, însă nu din perspectiva unei subordonări ierarhice în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat, ci al naturii relaţiilor de serviciu, prima fiind angajată a societăţii la care asociat era cel din urmă, aspect dovedit de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar (contractul de muncă - fila x ds. instanţă.). Deopotrivă, faptul că inculpata P. a participat la efectuarea percheziţiei domiciliare nu are nicio relevanţă de natură penală, dată fiind calitatea acesteia de angajat al firmei unde se efectua respectivul act de procedură de către organele judiciare.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond a considerat că nu poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune şi reţinute ca acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi presupusa implicare a inculpatei P. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

10.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.10. II).

În ceea ce priveşte această acuzaţie, cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata P. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a faptelor în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzată inculpata P. se reţine de către Parchet că au fost comise faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, prima instanţă de judecată a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatei, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 18.05.2011, la solicitarea inculpatului Q., inculpata P. a consimţit să dea suma de 1.900 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul de a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă pentru un container cu mărfuri importate (pct. A.10. II.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunea de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. III.1 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor P. şi Q., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii P. şi Q. în ziua de 18.05.2011, orele 12^24:07, 13^17:05, 13^22:48, 13^25:08), instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul convorbirilor telefonice din 18.05.2011, orele 12 ^24:07, 13^17:05, 13^22:48, 13^25:08, nu rezultă că inculpata P. ar fi promis plata vreunei sume de bani cu titlu de mită, interlocutorul său fiind cel care îi adresează anumite întrebări. De asemenea, s-a reţinut că declaraţiile celor doi acuzaţi sunt concordante, în sensul că discuţiile telefonice invocate de Parchet nu s-au referit la remiterea unor avantaje patrimoniale necuvenite lucrătorilor vamali, ci la preţul unui transport efectuat de S.C. R. S.R.L. pentru o firmă importatoare ce era client al S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti.

Deopotrivă, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru stabilirea societăţii importatoare, a operaţiunilor vamale ce ar fi fost favorizate, a containerelor ce ar fi fost introduse în ţară şi a naturii mărfurilor importate, precum şi a identităţii lucrătorului vamal căruia i-au fost promise/remise presupusele foloase materiale necuvenite şi a atribuţiilor de serviciu pe care acesta trebuia să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor avantaje, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

Or, în aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.10. II.1 nu poate fi reţinut în conţinutul pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care inculpata P. a fost trimisă în judecată.

2). În perioada cuprinsă între sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie 2011, inculpata P. a dat mită suma de 4000 USD, prin intermediul inculpatului O., lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container - seria x nr. x şi, de asemenea, aceeaşi sumă de bani prin acelaşi intermediar şi în acelaşi scop pentru containerul seria x nr. x, conţinând încălţăminte (pct. A.10. II.2).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. III din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor P. şi O., convorbirea de tip SMS purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 21.02.2011, ora 17^31:31 şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la firma inculpatului O.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului mesajului de tip SMS din 21.02.2011, ora 17^31:31. De altfel, s-a constatat şi faptul că menţiunile olografe ale inculpatului O., relevate de Parchet, cuprind, într-adevăr, referiri la " x, 31.03.11, QQQQQQ." şi " x, 9.03.11, QQQQQQ.", fiind înscrise şi anumite sume de bani în cuantum de 4000 USD, respectiv în situaţia tabelară suma de "40017,6" pentru x, însă nu rezultă nici din conţinutul SMS-ului şi nici din aceste însemnări că ar fi fost vorba de importuri de mărfuri contrafăcute, subevaluate sau ilicite sau că respectivele sume de bani ar fi fost plătite cu titlu de mită, după cum nu reiese nici dacă respectivele operaţiuni vamale au fost efectuate şi care ar fi fost valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce se susţine că au fost remise lucrătorilor vamali, având în vedere că, în notele olografe, sunt precizate sume pentru fiecare operaţiune în parte (unele plăţi fiind făcute prin ordin de plată -OP), iar lucrătorul vamal care ar primit mita nu a fost identificat, cauza fiind disjunsă faţă de acesta. Totodată, s-a constatat că sumele menţionate de inculpatul O., de 4000 USD, şi interpretate de acuzare ca reprezentând valoarea mitei, depăşesc cu mult cuantumul sumelor achitate de acesta pentru formalităţile vamale - rampă, declaraţie vamală şi diverse -, astfel că, nu ar exista niciun interes din partea importatorului de a da mită o sumă mai mare decât taxa vamală aferentă introducerii în ţară a acelor mărfuri.

De asemenea, tot în susţinerea afirmaţiilor inculpaţilor, instanţa de fond a făcut referire şi la împrejurarea că liberul de vamă a fost acordat la datele de 31.03.2011 şi 9.03.2011, mult ulterior transmiterii de O. a SMS-ului către inculpata P. (21.02.2011, ora 17^31:31), şi ca atare, nu se justifica plata unei sume de bani de către aceasta cu titlu de mită pentru favorizarea importului celor două containere.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate probele administrate în acest sens, precum şi faptul că inculpata P. a contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului mesajului de tip SMS, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), a societăţii importatoare, operaţiunea vamală efectuată, mărfurile ilicite introduse în ţară şi disimulate în containerele menţionate de acuzare, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.10. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror conţinutului comunicării din data de 21.02.2011, ora 17^31:31.

Faţă de toate aceste argumente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea inculpatei P. şi pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

11. Inculpatul Q. (pct. A.11 din rechizitoriu)

11.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.11. I)

Referitor la această infracţiune, instanţa de fona a reţinut că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost situat de către Parchet.

În acest sens, s-a reţinut că, în dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul Q. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (cu referire la preluarea în calitate de intermediar vamal a operaţiunilor de import ale clienţilor, refacerea documentelor de origine ale mărfurilor, impunerea ca importator fictiv a unei firme fantomă, raportarea situaţiilor neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocierea mitei şi, în final, plata acesteia, prin intermediul comisionarului vamal sau chiar direct), acuzarea nu relevă nicio faptă concretă, ci face referire la acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. A.11. II.1-8 din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, prima instanţă a apreciat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de acelaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor presupuse acte de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu pot fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului Q. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a constatat şi faptul că, deşi Parchetul face trimitere la actele materiale descrise la inculpatul E. în forma complicităţii la infracţiunile de dare/luare de mită, niciunul dintre cele 8 acte materiale relevate în dovedirea acuzaţiei nu a fost susţinut de elemente probatorii concrete, instanţa de fond apreciind că acestea nu pot fundamenta interpretarea dată de procuror respectivelor convorbiri telefonice. Astfel, deşi la inculpatul E. s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul acestuia, conversaţii telefonice extrem de frecvente care în opinia acuzării denotă un conţinut infracţional cu implicarea următorilor membri ai grupului: GG., G., H., I., K., J., O., S., T., A., D., W., X. şi Q., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care conturează presupusele acţiuni ale inculpaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au legătură cu inculpatul Q.. Pe cale de consecinţă, nici nu pot reliefa pretinsele activităţi desfăşurate de Q. în cadrul WWWWWW., astfel cum se reţine de acuzare, în lipsa unor elemente probatorii concrete care să susţină o asemenea interpretare.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa supremă a considerat că nu se poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune şi reţinute ca acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi presupusa implicare a inculpatului Q. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

11.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.12. II).

Inculpatul Q. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale - pct. A.11. II.1 - A.11. II.4), şi art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale - pct. A.11. II.5 - A.11. II.8).

În privinţa acestei infracţiuni, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelte faptul că, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, s-a reţinut că la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, secţia penală a Înaltei Curţi, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Prin raportare la prevederile legale care reglementează infracţiunea continuată, şi având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Q., instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul august 2010 - aprilie 2011, acuzatul a realizat acte de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită către comisionarul vamal E., pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a considerat că este întrunită şi cerinţa unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de executare reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada august 2010 - aprilie 2011.

De asemenea, s-a constatat ca fiind îndeplinită şi condiţia unităţii de calificare juridică, acţiunile de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul infracţiunii de dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, prima instanţă de judecată a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul Q. se reţine de către procuror că au fost realizate faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa supremă a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Q. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 8 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 27.08.2010, inculpatul Q. a precizat inculpatului E. că, în urmă cu o zi şi, respectiv, în urmă cu două zile, i-a dat acestuia, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali o sumă de bani definită codat prin expresia "doi saci de orez" şi că urmează să-i mai dea încă "un sac de orez" pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparţinând unor clienţi ai societăţii pe care o reprezintă (pct. A.11. II.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, importatorul pentru care lucra inculpatul Q., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, precum şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul BVCSA, sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.3 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a considerat că interpretarea dată de Parchet expresiei "saci cu orez", ca fiind codată şi folosită pentru a desemna mita ce trebuia plătită lucrătorilor vamali, prin intermediul comisionarului E., precum şi a sintagmei "nu a avut etichete", ca fiind utilizată pentru a indica lipsa banilor necesari pentru a plăti sumele pretinse cu titlu de mită, nu poate fi primită de instanţă, în contextul în care termenii de "saci cu orez" şi "etichete" nu sunt enumeraţi în preambulul rechizitoriului printre cei folosiţi în conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acuzaţi cu un înţeles conspirativ, respectiv pentru a exprima anumite foloase materiale necuvenite cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, astfel cum se susţine în mod neîntemeiat de acuzare, în lipsa oricăror mijloace de probă (declaraţii de inculpaţi sau martori) care să confirme o asemenea interpretare.

De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ataşate la dosar, declaraţiile acuzaţilor şi ale martorilor, că inculpatul Q. nu era intermediar vamal, aşa cum precizeză în mod eronat procurorul, ci transportator în cadrul S.C. R. S.R.L. şi, prin urmare, nu se justifică susţinerea că acesta i-ar fi dat inculpatului E. o sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul procesării mărfurilor aparţinând unui client al celor doi acuzaţi. Mai mult, inculpatul Tudoran a recunoscut că a primit doi saci cu orez de la Q. pentru a-şi hrăni câinele, apărare necontestată de cel din urmă şi care nu a fost infirmată de alte elemente probatorii din dosar.

Prin urmare, s-a reţinut că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 27.08.2010, orele 12^28:27şi 12^34:09, fără ca semnificaţia atribuită de procuror replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în legătură cu acest act material (declaraţiile inculpaţilor Q. şi E., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 27.08.2010, orele 12^28:27şi 12^34:09, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiilor "3 saci cu orez" şi "etichete", folosite în cuprinsul discuţiilor telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea importatorului care ar fi remis suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii comerciale pe care ar fi intermediat-o acuzatul, cuantumul foloaselor materiale necuvenite ce au format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu ce trebuiau îndeplinite sau, după caz, încălcate în schimbul acestora, operaţiunea vamală şi nici persoana lucrătorului vamal, prima instanţă de judecată a apreciat că fapta descrisă la pct. A.11. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Q., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 27.08.2010, orele 12^28:27şi 12^34:09.

2). La data de 12.11.2010, (orele 16^22:12), inculpatul Q., reprezentant al S.C. R. S.R.L., i-a promis inculpatului D., o sumă de bani descrisă ca "89" şi o altă sumă de bani, descrisă ca "19 cu 70", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a două containere cu mărfuri (pct. A.11. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.12 din rechizitoriu).

Cu privire la acest act material, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar înregistrările convorbirilor telefonice din 12.11.2010, ora 16^22:12,şi 19.11.2010, ora 11^07:52, apreciind că, din conţinutul lor, ar rezulta promisiunea făcută de Q. inculpatului D. privind plata unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. în scopul introducerii în ţară a două containere cu mărfuri. În acest sens, s-a reţinut că interpretarea dată de procuror dialogului purtat de cei doi acuzaţi se întemeiază exclusiv pe utilizarea, în cuprinsul discuţiei din 12.11.2010, ora 16^22:12, a numerelor "89" şi "19 cu 70", care, în opinia acuzării, ar avea un înţeles codificat, desemnând cuantumul avantajelor patrimoniale necuvenite datorate vameşilor pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu. S-a apreciat că o asemenea semnificaţie nu este confirmată de probele administrate în cauză, fiind contrazisă chiar de către inculpaţi care, cu ocazia audierii lor, au declarat că respectivele referiri din conţinutul convorbirilor telefonice vizează numărul de colete dintr-un container, iar nu sumele de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali. De altfel, din transcrierea integrală a celor două înregistrări audio, ce au fost asociate în mod forţat de Parchet, fără să se poată stabili vreo legătură între ele, nu rezultă că inculpatul Q. ar fi promis vreun folos material interlocutorului său pentru a fi remis lucrătorilor vamali, succesiunea şi conţinutul replicilor adresate de cei doi acuzaţi făcând credibilă susţinerea acestora referitoare la existenţa unei confuzii cu privire la containerele de mărfuri în legătură cu care se purta conversaţia. Astfel, s-a constatat că, la un moment dat, Q. i-a spus interlocutorului său "Acesta, dar mai am încă unul, care e tot cu aşa ceva", D. întrebându-l "care e ăla?", context în care primul i-a răspuns "Nu e al mata, e a lui ... Acela pe YYYYYYY." ... "Nu al lui matale nu sunt ale matale alea", schimb de replici care atestă neînţelegerea evidentă cu privire la containerele de mărfuri ce au făcut obiectul discuţiei. Pe de altă parte, deşi în convorbirea telefonică din 19.11.2010, ora 11^07:52, s-a făcut referire la un "plic", nu reiese că s-ar fi discutat despre vreo sumă de bani şi nici că ar exista o corespondenţă între această conversaţie şi dialogul inţial, fiind o simpă supoziţie a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, inculpatul D. a declarat cu privire la cea din urmă înregistrare audio că viza nişte conosamente ce fuseseră, din eroare, lăsate la Constanţa, urmând a fi aduse la sediul firmei sale din Bucureşti de un şofer de la societatea de transport a inculpatului Q..

În plus, instanţa de fond a opinat că nu poate valorifica nici susţinerea acuzării referitoare la semnificaţia conspirativă a sintagmei "poze", care, în opinia Parchetului ar desemna mărfurile contrafăcute, din probele administrate în cauză rezultând că acest cuvânt a fost folosit în conţinutul convorbirilor telefonice în sensul lui propriu, aspect confirmat şi de inculpaţii Q. şi D. în cuprinsul declaraţiilor date.

În consecinţă, având în vedere toate probele administrate în cauză, probe care demonstrează netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet (declaraţiile inculpaţilor D. şi Q., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în zilele de 12.11.2010, ora 16^22:12,şi 19.11.2010, ora 11^07:52, precum şi faptul că acesta nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost promisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia, operaţiunile vamale şi identitatea vameşului căruia i-ar fi fost remise foloasele materiale necuvenite, instanţa de fond a apreciat că nici această faptă nu se poate reţine ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care inculpatul Q. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, ora 16^22:12,şi 19.11.2010, ora 11^07:52, nefiind confirmată de materialul probator administrat în cauză.

3). La data de 06.12.2010, inculpatul Q. a introdus în ţară, prin intermediarul vamal O. şi comisionarul E., un container cu diverse produse contrafăcute, plătind suma de 500 USD ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul aceleiaşi filiere (pct. A.11. II.3).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.8 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. A.1. II.32 din rechizitoriu).

În privinţa acestei fapte, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unei convorbiri, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 18^05:31, ce a fost purtată de alte persoane, nu rezultă că inculpatul Q. ar fi promis/remis intermediarului O. sau comisionarului E. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, nefăcându-se nicio referire la acuzat în conţinutul înregistrării audio.

În acest context, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează, exclusiv, pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă", care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru vameşi, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză. De asemenea, s-a reţinut că această semnificaţie atribuită de către acuzare nu este confirmată nici de către inculpatul E. care a arătat că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unui import, ci la contravaloarea unei operaţiuni de încărcare a unui container într-un mijloc de transport care se deplasa la Bucureşti. În plus, s-a reţinut că inculpatul O. a declarat că, în relaţiile cu S.C. F. S.R.L., legătura o ţinea cu angajaţii comisionarului vamal şi doar în cazul în care era vorba despre cuantumul unor amenzi contravenţionale, discuta cu E. (declaraţia din 18 septembrie 2013). Totodată, prima instanţă de judecată a subliniat faptul că nu a promis şi nu a oferit niciodată sume de bani sau alte avantaje materiale cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali şi că nu a discutat cu E. în legătură cu remiterea unor astfel de foloase, sumele de bani plătite acestuia reprezentând exclusiv comisionul perceput de S.C. F. S.R.L., pentru achitarea căruia i-au fost întotdeauna eliberate documente justificative.

În consecinţă, faţă de probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă (declaraţiile inculpaţilor Q., E., O. şi cele ale martorului NNNN., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi O. în ziua de 06.12.2010, ora 18^05:31, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de tranzit/import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost remisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.11. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Q..

4). La data de 06.01.2011, inculpatul Q. a introdus în ţară un container cu mărfuri diverse prin Vama Constanţa Sud Agigea, din conţinutul căruia jumătate reprezentau mărfuri contrafăcute, acceptând să plătească o sumă de bani nedeterminată cu titlu de mită lucrătorului vamal H., prin intermediul inculpatului E. (pct. A.11. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.9 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. A.1. II.43 din rechizitoriu).

În raport cu probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor Q., E. şi H., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi H. în ziua de 06.01.2011, ora 12^45:45, şi ţinând seama de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fost promisă/remisă cu titlu de mită, societatea importatoare şi operaţiunea vamală, instanţa de fond a considerat că nici actul material descris la pct. A.11. II.4 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care inculpatul Q. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbrii telefonice din 06.01.2011, ora 12^45:45, nerezultând nici din cuprinsul acesteia şi nici din vreun alt mijloc de probă administrat în cauză.

5). La data de 02.09.2010, inculpatul Q. a efectuat demersurile pentru introducerea în ţară şi obţinerea liberului de vamă pentru un container ce conţinea 125 colete cu lame de ras, nedeclarate la vamă, prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul comisionarilor vamali, inculpaţii E. şi S., care au stabilit mita ce trebuia oferită vameşilor, respectiv "o mie şi ceva" de USD (pct. A.11. II.5).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de de dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.6 şi pct. A.12. II.4 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte acest act material, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor Q., E. şi S., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi S. în ziua de 02.09.2010, ora 11^30:54, fundamentându-se, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice, fără ca semnificaţia atribuită de acuzare replicilor celor doi interlocutori să fie atestată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a reţinut că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de Parchet, nu rezultă că inculpatul E. ar fi făcut trimitere la sume de bani ce trebuiau plătite cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri disimulate, fiind o simplă supoziţie a procurorului, neconfirmată de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Totodată, contrar susţinerilor acuzării, s-a constatat că, în convorbire, se face referire clară la tipul mărfii (lame de ras) ce urmează a fi importată "de-alea de ... să ne facem noi frumoşi, ştii, să ne luăm părul ...", iar numerele şi cifrele exprimate în procente desemnează, aşa cum au arătat, în mod concordant, ambii interlocutori, numărul coletelor cu lame de ras din totalul coletelor aflate în containerul ce a format obiectul operaţiunii vamale, iar nu anumite foloase materiale necuvenite pentru vameşii din cadrul JJJJJJ. În plus, prima instanţă a subliniat faptul că, în cuprinsul discuţiei, inculpaţii E. şi S. nu fac nicio trimitere la Q., susţinerile lor coroborându-se sub aspectul identităţii persoanei desemnată cu apelativul "mustăciosul", şi anume intermediarul arab K..

Prin urmare, având în vedere toate probele administrate în cauză, precum şi faptul că cei trei acuzaţi au contestat identitatea intermediarului vamal, oferind propriile explicaţii cu privire la persoana căreia îi era atribuită porecla "mustăciosul" în conţinutul convorbirii telefonice relevate de acuzare, constatând şi faptul că procurorul nu a identificat lucrătorul vamal care urma să primească mita şi să acorde liberul de vamă, denumirea societăţii comerciale ce urma să facă importul respectiv şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.11. II.5 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Q., în cauză, nefiind dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 2.09.2010, ora 11^30:54.

6). În intervalul 12.11.2010 - 15.11.2010, a intervenit pe lângă inculpatul E., pentru ca acesta, la rândul său, să negocieze cu inculpatul G. introducerea în ţară a mai multor containere cu mărfuri conţinând produse contrafăcute (purtând ilegal însemne de marcă înregistrată) prin darea de mită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi, în special inculpatului G. (pct. A.11. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.16 din rechizitoriu), inculpatul G. pentru luare de mită (pct. A.2. II.13 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită (pct. A.1. II.21 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost considerate ca fiind relevante pentru analizarea acestei fapte declaraţiile inculpaţilor Q., X., E., G. şi D., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31, 18^22:10, 18^24:12, 18^37:58, 13.11.2010, orele 15^12:33 şi 15^54:28, şi 15.11.2010, ora 09^25:07, documentul electronic de import nr. x, adresa JJJJJJ. nr. x din 4 octombrie 2011 referitoare la containerul x, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Ca atare, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.11. II.6 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31, 18^22:10, 18^24:12, 18^37:58, 13.11.2010, orele 15^12:33 şi 15^54:28, şi 15.11.2010, ora 09^25:07.

7). La data de 15.11.2010, inculpatul Q. a negociat indirect cu inculpatul E. introducerea în ţară a două containere cu mărfuri, conţinând o cantitate nedeterminată de chiloţi, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "DG", prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.11. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.2. II.22 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor Q., E. şi G., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 13.11.2010, ora 20^50:31 şi 15.11.2010, ora 09^25:07, precum şi menţiunile olografe personale ale inculpatului O., notate într-un registru de evidenţă proprie sub formă tabelară ridicat de la inculpat cu ocazia efectuării de percheziţiei domiciliare), acestea fundamentându-se exclusiv pe interpretarea conţinutului convorbirilor telefonice în discuţie. fără ca semnificaţia atribuită de procuror replicilor interlocutorilor să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Astfel, s-a reţinut că acuzaţia s-a întemeiat, în principal, pe utilizarea, în conţinutul discuţiilor, a cuvântului "palmă" care, potrivit Ministerul Public, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpaţii E., D. şi G., care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale.

În consecinţă, instanţa supremă a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de dare de mită formulată împotriva inculpatului Q., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al presupusei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

8). La datele 29-30.12.2010, inculpatul Q. a efectuat demersuri pentru introducerea în ţară prin intermediarul vamal J. a 115 colete cu lame de bărbierit din totalul de 1.617 colete, 30 de colete cu leucoplast şi o cantitate nedeterminată de scăunele pentru copii, nedeclarate corespunzător autorităţilor vamale prin darea de mită (2.000 USD) lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.11. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul J. (pct. A.5. II.12 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită (pct. A.1. II.42 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, s-a reţinut de către instanţa de fond că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din zilele de 29.12.2010, orele 22^16:48, 22^18:42, 22^48:09, 22^52:45 şi 30.12.2010, orele 10^13:14, 11^09:09, 11^16:49, 11^19:44, 11^56:50, 12^59:41, 12^59:44, 13^12:07, 13^12:10, 13^38:46, fără ca semnificaţia atribuită replicilor interlocutorilor să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, din totalul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, doar patru convorbiri au fost purtate de inculpatul E. cu J., restul având loc cu alţi interlocutori, angajaţi ai S.C. F. S.R.L., rămaşi neidentificaţi, iar niciuna dintre conversaţii nu a fost purtată cu inculpaţii Q. sau G..

Totodată, s-a reţinut că, din convorbirile purtate de inculpatul J., nu rezultă că E. i-ar fi pretins acestuia vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. în vederea permiterii intrării în ţară a unor mărfuri, după cum nu reiese nici că intermediarul vamal ar fi solicitat de la inculpatul Q. asemenea foloase materiale necuvenite, astfel cum a susţinut, în mod neîntemeiat, procurorul, fără alte elemente probatorii concrete care să confirme acuzaţia. De altfel, s-a constatat că interpretarea Parchetului se fundamentează, exclusiv, pe utilizarea, în conţinutul discuţiilor, a sintagmei "palme", care, potrivit procurorului, ar fi fost folosită (alăturat cifrei "4"), cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 2000 USD reprezentând mita pentru vameşi., o asemenea semnificaţie a respectivei noţiuni nerezultând din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpatul E. care a arătat că discuţiile telefonice nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci la contravaloarea unor amenzi contravenţionale. În plus, s-a subliniat faptul că inculpatul Q. a menţionat că nu l-a cunoscut pe intermediarul vamal J. şi nu a negociat niciodată cu acesta plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unor mărfuri cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Totodată, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată şi susţinerea inculpaţilor E. şi Q. în sensul că apelativele K. din conţinutul discuţiilor telefonice nu îl desemnează pe cel din urmă, ci pe intermediarul vamal K., după cum poreclele SSS. nu au fost folosite pentru a-l indica pe lucrătorul vamal H., aşa cum a susţinut procurorul în descrierea acuzaţiei de la pct. A.1. II.42, ci pe un angajat al S.C. F. S.R.L.

În consecinţă, faţă de toate probele administrate şi ţinând seama de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de import pentru a cărei finalizare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.11. II.8 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Q., dovezile de la dosar neavând aptitudinea de a confirma interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 29.12.2010, orele 22^16:48, 22^18:42, 22^48:09, 22^52:45; 30.12.2010, orele 10^13:14, 11^09:09, 11^16:49, 11^19:44, 11^56:50, 12^59:41, 12^59:44, 13^12:07, 13^12:10, 13^38:46, care, de altfel, nici nu au fost purtate de acuzat.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul Q., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (8 acte materiale).

11.3. Infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.11. III).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul Q. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, însă, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din legea specială şi alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969).

Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), prima instanţă a considerat că aceasta nu este justificată, în condiţiile în care acuzarea nu a reţinut, iar, în cauză, nu s-a dovedit, că acţiunea de pretindere a sumei de bani (în numele lucrătorilor vamali), pentru care inculpatul Q. a fost trimis în judecată, a fost săvârşită cu ocazia comiterii unor infracţiuni de luare de mită de către funcţionari cu atribuţii de control, aşa cum cere textul de lege menţionat. În aceste condiţii, s-a apreciat că, în mod eronat, au fost reţinute în încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la luare de mită dispoziţiile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), acestea urmând a fi înlăturate.

Totodată, în acord cu opinia Parchetului, instanţa supremă a considerat că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actul de complicitate de care a fost acuzat inculpatul Q. se susţine de către procuror că a fost realizat în săvârşirea unor fapte de corupţie de către un lucrător vamal care, potrivit legii, avea atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Q. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret, s-a reţinut că, la data de 18.05.2011, inculpatul Q. i-a pretins inculpatei P. suma de 1900 USD pentru ca aceşti bani să fie oferiţi, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali, în scopul de a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container conţinând mărfuri importate.

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimisă în judecată şi inculpata P. (pct. A.10. II.1 din rechizitoriu).

Referitor la această infracţiune, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor P. şi Q., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii Q. şi P. în ziua de 18.05.2011, orele 12^24:07, 13^17:05, 13^22:48, 13^25:08). De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul convorbirilor telefonice nu rezultă că inculpatul Q. ar fi pretins de la interlocutoarea sa plata vreunei sume de bani cu titlu de mită, dialogul limitându-se la lămurirea unor aspecte în legătură cu atribuţiile de serviciu ale celor doi acuzaţi. De asemenea, s-a constatat că declaraţiile inculpaţilor sunt concordante, în sensul că discuţiile telefonice invocate de Parchet nu s-au referit la remiterea unor avantaje patrimoniale necuvenite lucrătorilor vamali, ci la preţul unui transport efectuat de S.C. R. S.R.L. pentru o firmă importatoare ce era client al S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti.

Deopotrivă, prima instanţă de judecată a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru stabilirea societăţii importatoare, a operaţiunilor vamale ce ar fi fost favorizate, a containerelor ce ar fi fost introduse în ţară şi a naturii mărfurilor importate, precum şi a identităţii lucrătorului vamal căruia i-au fost promise/remise presupusele foloase materiale necuvenite şi a atribuţiilor de serviciu pe care acesta trebuia să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor avantaje (cauza fiind disjunsă sub acest aspect), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

Or, în aceste condiţii, constatând că probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acuzatului, neavând aptitudinea de a demonstra comiterea de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului Q. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, faţă de soluţiile de achitare pronunţate în cauză, instanţa supremă a constatat că inculpatul Q. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 115 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 500 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 2 septembrie 2011 . Pe cale de consecinţă, s-a dispus restituirea către inculpatul Q. a sumei de 500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 2 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 2 septembrie 2011 (167-168 vol. 45 d.u.p.).

12. Inculpatul S. (pct. A.12 din rechizitoriu)

12.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.12. I)

Instanţa de fond a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului S. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost situat de Parchet.

De asemenea, s-a reţinut că, în dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul S. în acţiunea de iniţiere şi constituire a grupului (cu referire la "repartizarea periodică - aproximativ bimensuală - a aparatelor telefonice şi cartelelor telefonice pentru membrii WWWWWW., pentru ca aceştia să ţină legătura între ei, aparent fără riscul unor interceptări a convorbirilor telefonice, transmiterea mesajelor în legătură cu cantităţile şi natura mărfurilor ilicite introduse în România, între intermediarii vamali, comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, transmiterea pretenţiilor de mită dinspre lucrătorii vamali către comisionari şi intermediari"), acuzarea a făcut referire la acte materiale incluse, iniţial, în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, în formă continuată, descrise la pct. A.12. II din rechizitoriu şi pentru care, în final, au fost dispuse soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv inexistenţa faptelor, reţinându-se, însă, că acestea fac dovada participării inculpatului la presupusul grup infracţional organizat.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele situaţii şi împrejurări:

1). În toată perioada susmenţionată, aflându-se în fiecare zi în Portul Constanţa Sud Agigea, inculpatul S. a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu G., H., I. şi alţii), pentru ca discuţiile dintre lucrătorii vamali şi inculpatul E. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul evident de a proteja secretul discuţiilor respective şi de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (pct. A.12. I.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.56 din rechizitoriu).

Prima instanţă de judecată a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unei convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S. şi E., convorbirea telefonică din data de 12.10.2010, ora 11^08:53 , convorbire care este în continuarea celei din 11.10.2010, raportul de expertiză criminalistă nr. 190 din 28 mai 2015, precum şi lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti).

De altfel, s-a constatat că, din chiar cuprinsul înregistrării audio din data de 11.10.2010, ora 17^46:32, nu reiese că inculpatul S. ar fi avut permanent "asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul ..... pentru ca discuţiile dintre" aceştia "şi inculpatul E. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane", fiind o presupunere a acuzării, infirmată de inculpaţi şi neatestată de dovezile de la dosar.

În susţinerea apărărilor formulate de inculpat s-a reţinut şi împrejurarea că, pentru aceeaşi faptă, circumscrisă presupuselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, Parchetul a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Ca atare, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.12. I.1 nu poate demonstra activitatea ce ar fi fost desfăşurată de inculpatul S. pentru iniţierea şi constituirea presupusului grup de criminalitate organizată, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 11.10.2010, ora 17^46:32, nerezultând nici din conţinutul acesteia şi nici din celelalte probe administrate în cauză.

2.) La data de 25.08.2010, inculpatul S. a promis că îl va contacta pe şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, inculpatul X., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operaţiunea de intrare în ţară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la Biroul Vamal Slobozia şi respectiv Călăraşi, mărfuri aparţinând unui protejat al inculpatului X..

Legat de această operaţiune, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei. De asemenea, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal QQQ.. Inculpatul S. i-a promis apoi inculpatului E. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal inc. H., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi sau, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (pct. A.12. I.2).

Pentru aceeaşi faptă, circumscrisă infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv, de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi X. (pct. A.1. I.9 şi A.18. I.3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a constatat temeinicia criticilor formulate de apărarea inculpaţilor referitoare la omisiunea Parchetului de a stabili identitatea interlocutorului lui E. în cuprinsul convorbirilor din 25.08.2010 şi 26.08.2010, indicate în susţinerea acestei acuzaţii (în condiţiile în care acesta nu a fost S.), în contextul în care, la actul material corelativ reţinut în sarcina inculpatului X. şi în legătură cu aceleaşi tranzite de la Biroul Vamal Slobozia, se arătă de procuror că intermediar vamal a fost inculpatul K., fiind, astfel, cunoscut de către acuzare.

Deopotrivă, raportat la probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., S. şi cele ale martorilor QQQ. şi IIIII., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, 26.08.2010, orele 14^04:06, 10^56:03, 10^52:02 şi 27.08.2010, orele 12^12:30 şi 12^14:08, raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015 şi suplimentul la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti), s-a apreciat că este reală şi susţinerea apărării în sensul că, din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror în dovedirea acuzaţiei, nu rezultă că inculpatul S. l-ar fi informat pe E. cu privire la pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali ori că ar fi intenţionat să dea mită vreunei persoane sau să o determine să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, după cum, din cuprinsul înregistrărilor, nu reiese numele persoanelor care ar fi urmat să primească mita, denumirea societăţii importatoare ale cărei operaţiuni vamale urmau a fi favorizate, precum şi tipul mărfii şi numărul containerele ce ar fi făcut obiectul tranzitelor.

Pentru toate aceste argumente, instanţa supremă a considerat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa activitate ilicită a inculpatului S. în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

3). La data de 30.09.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. despre faptul că într-un container aparţinându-i intermediarului vamal O. există disimulată şi nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenţi, bomfaiere. Inculpatul S. i-a propus inculpatului E., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancţiuni importante de către lucrătorii vamali (pct. A.12. I.3).

În considerentele hotărârii apelate, prima instanţă a subliniat faptul că, în probaţiune, acuzarea nu a invocat niciun mijloc de probă care să susţină această acuzaţie cu relevanţă în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului S. în cadrul pretinsului grup infracţional organizat.

Prin urmare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prima instanţă de judecată a constatat că, în convorbirea telefonică purtată la data de 30.09.2010, ora 9^17:03, dar neindicată de Parchet în acuzare, interlocutorii notaţi cu "Domnul 1" şi "Domnul 2" discută despre faptul că RRRRRRRR. are un tranzit cu pamperşi, parfumuri, bomfaiere, patenţi şi altele "nescrise" şi stabilesc să-l ducă direct la magazie să nu mai facă "tam -tam". Totodată, Domnul 2 se consultă cu Domnul 1 să nu-i răspundă la telefon, Domnul 1 spunându-i că ştie de aseară.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul S., în declaraţia din data de 18 septembrie 2013, audiat fiind în legătură cu această faptă, a arătat că este real că l-a informat pe E. despre faptul că mărfurile aflate într-un container aparţinând intermediarului O. urmau a fi confiscate şi luase hotărârea ca respectivul container să fie dus la magazia S.C. F. S.R.L., urmând ca acolo să se realizeze toate operaţiunile specifice de reţinere a mărfii şi confiscare. Prin expresia "să nu mai facem tam-tam", nu s-a înţeles, aşa cum a reţinut procurorul, evitarea participării altor organe la desfăşurarea procedurii de confiscare, ci evitarea tergiversării finalizării respectivei operaţiuni prin transportarea mărfii dintr-un loc într-altul.

Pe cale de consecinţă, instanţa supremă a considerat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului, în contextul în care, pentru aceeaşi faptă circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, acuzarea a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Ca atare, s-a apreciat că, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului S. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Pentru toate aceste argumente, prima instanţă a considerat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa activitate ilicită a inculpatului S. în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

4). La data de 04.10.2010, inculpatul S. a luat la cunoştinţă despre faptul că inculpatul II., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conţinând 20 de baxuri de ochelari, declaraţi ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în ţară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în ţară a unui container conţinând macrou, al unui intermediar vamal bulgar, situaţie în care s-a intervenit şi pe lângă inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.12. I.4).

S-a reţinut de către instanţa de fond că, din punct de vedere probator, nu a fost invocat niciun mijloc de probă care să susţină această acuzaţie cu relevanţă în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului S. în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că, în convorbirea telefonică purtată la data de 4.10.2010, ora 9^17:08, dar neindicată de Parchet în acuzare, interlocutorii notaţi cu "Domnul 1" şi "Domnul 2" discută despre faptul că vine fotbalistul, dar nu SSSSSSSS., ci o altă persoană, care are 20 baxuri ochelari trecuţi de soare, dar care sunt de vedere (TTTTTTTT.). Domnul 2 îi spune interlocutorului că o să-i dea de acolo şi vine şi bulgarul cu macrou şi trebuie ca Domnul 1 să-i dea drumul, aşa acum că a vorbit şi cu X., urmând să urce la "ăştia sus", unde era şi o persoană cunoscută celor doi interlocutori.

În acest context, s-a reţinut că inculpatul S., în declaraţia din data 18 septembrie 2013, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, a arătat că nu şi-a luat niciun angajament de a interveni pe lângă lucrătorii vamali pentru a permite accesul în ţară a vreunui container conţinând macrou sau baxuri de ochelari, cu atât mai mult cu cât, contrar celor reţinute de procuror, ochelarii de vedere şi ochelarii de soare aveau aceeaşi încadrare tarifară. Pe X. îl cunoştea în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea, dar niciodată nu a vorbit cu el, nici în legătură cu îndeplinirea vreunei atribuţiuni de serviciu şi nici în alt context.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului, în contextul în care, pentru aceeaşi faptă circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, acuzarea a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Ca atare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, prima instanţă a apreciat că simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului S. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Pentru toate aceste argumente, s-a considerat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa activitate ilicită a inculpatului S. în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

5.) La data de 08.10.2010, inculpatul S. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a două containere ce conţineau, printre altele, disimulate, colete cu ochelari de vedere şi alimente (pct. A.12. I.5).

Şi în privinţa aceste fapte, instanţa de fond a reţinut că, în probaţiune, nu a fost invocat niciun mijloc de probă care să susţină această acuzaţie cu relevanţă în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului S. în cadrul grupului infracţional organizat.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul S., cu ocazia audierii sale in data 18 septembrie 2013, a arătat că nu corespunde realităţii faptul că ar fi intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unor containere ce conţineau, disimulate, colete cu ochelari de vedere şi alimente.

Totodată, s-a reţinut că în vol. 3 d.u.p., au fost transcrise mai multe convorbiri telefonice purtate în data de 8.10.2010, dar, în niciuna dintre acestea, nu este identificat ca interlocutor S. şi nu se face referire la persoana sa ori la aspectele menţionate în descrierea faptei.

Aşadar, prima instanţă de judecată a considerat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului, în contextul în care, pentru aceeaşi faptă circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, acuzarea a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Ca atare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, s-a apreciat că simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului S. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Pentru toate aceste argumente, instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa participare a inculpatului S. la vreun grup infracţional organizat şi realizarea de către acesta a sarcinilor ce i-au fost atribuite de procuror în cadrul asocierii.

6). La data de 28.10.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situaţie, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul E., care i-a cerut inculpatului S. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operaţiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de F. pentru operaţiunea respectivă. Inculpatul S. a promis că va face acest lucru (pct. A.12. I.6).

În probaţiune, nu a fost invocat niciun mijloc de probă care să susţină această acuzaţie cu relevanţă în dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului S. în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a constatat că, în convorbirea telefonică purtată la data de 28.10.2010, ora 11⁰⁹^:52 , dar neindicată de Parchet în acuzare, interlocutorul lui E. îi spune acestuia că UUUUUUUU. nu îl lasă şi dă respingere, deşi nu există greşeli în declaraţie, sens în care Tudoran îl întreabă dacă pe original şi îi comunică că dacă vor să scrie ceva să scrie ceva de respingere, dar ceva aiurea, un cod, pentru că ei nu vor contesta respingerea.

Totodată, prima instanţă a făcut trimitere la depoziţia inculpatului S. din data 18 septembrie 2013, în cuprinsul căreia a declarat că era vorba de o operaţiune de tranzit cu privire la o marfă în legătura cu care certificatul de origine nu purta ştampila notificată către comunitatea europeană, împrejurare care, însă, nu împiedica efectuarea operaţiunii de tranzit. Inculpatul E. i-a cerut să intervină pe lângă lucrătorul vamal pentru a înscrie în document orice alt motiv pentru respingerea operaţiunii de tranzit, însă este convins că Tudoran nu a înţeles bine despre ce este vorba întrucât lipsa ştampilei notificate nu era un motiv de respingere a tranzitului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului, în contextul în care, pentru aceeaşi faptă circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, acuzarea a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, instanţa supremă a opinat că simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului S. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Pentru toate aceste argumente, s-a apreciat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa activitate ilicită a inculpatului S. în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

7). La data de 30.11.2010, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că ştampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al S.C. F. nu este notificată - este, practic, falsificată (pct. A.12. I.7).

Analizând conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror în dovedirea acuzaţiei, instanţa de fond a constatat că nu rezultă decât împrejurarea că inculpatul S. îi spune lui E. că o ştampilă nu este notificată, fără ca, din alte mijloace de probă, să rezulte susţinerea procurorului că respectiva ştampilă ar fi falsă.

În susţinerea apărărilor formulate de inculpat, instanţa supremă a avut în vedere şi împrejurarea că, pentru aceeaşi faptă, circumscrisă presupuselor acte de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, Parchetul a apreciat că probatoriile administrate nu fac dovada existenţei faptelor şi a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a acestuia, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), or, inexistenţa faptelor presupune, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică.

Ca atare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, s-a considerat că simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului S. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Pentru toate aceste argumente, prima instanţa a apreciat că nu se poate reţine acuzaţia Parchetului privind pretinsa activitate ilicită a inculpatului S. în cadrul vreunui grup infracţional organizat.

8). La data de 25.08.2010, inculpatul S. i-a cerut inculpatului E. să îl contacteze pe inculpatul X. pentru a-i raporta acestuia cum decurge operaţiunea de intrare în ţară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la Biroul Vamal Slobozia şi respectiv Călăraşi, mărfuri aparţinând unui protejat al inculpatului X. (pct. A.12. I.8).

În ceea ce priveşte această faptă, deşi Parchetul face trimitere la actele materiale descrise în conţinutul complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, instanţa de fona a constatat că, pentru toate acestea, s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv pentru inexistenţa faptelor, or, această ipoteză, acceptată chiar de acuzare, presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor, prin urmare, aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data acesta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că deşi, la inculpatul E., unde se precizează de Parchet că au fost detaliate activităţile membrilor grupului, printre care şi a inculpatului S., s-au reţinut în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul lui Tudoran conversaţii telefonice extrem de frecvente care denotă un conţinut infracţional cu implicarea următorilor membri: GG., G., H., I., K., J., O., S., T., A., D., W., X. şi Q., niciunul dintre actele materiale relevate de acuzare şi care conturează pretinse acţiuni ale inculpaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au putut fi reţinute în reliefarea activităţilor desfăşurate de aceştia în cadrul WWWWWW., în lipsa unor elemente probatorii care să susţină o asemenea interpretare.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse, precum şi faptul că susţinerile Parchetului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu prezintă aptitudinea de a dovedi săvârşirea de către inculpatul S. a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi nu demonstrează rolul său în funcţionarea şi organizarea unei asemenea grupări, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

12.2. Infracţiunile de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi, respectiv, de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.12. II).

Inculpatul S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită, din care una în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (15 acte materiale - punctele A.12. II.3, 4, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 23), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (actul material de la pct. A.12. II.24), precum şi a două infracţiuni de complicitate la luare de mită, din care una în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (15 acte materiale - punctele A.12. II.3, 4, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 23) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actul material de la pct. A.12. II.24), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte această infracţiune, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate faptul că, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului S. din cele două infracţiuni de complicitate la dare de mită, anterior menţionate, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din cele două infracţiuni de complicitate la luare de mită, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, prima instanţă, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită), precum şi al reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la toate actele materiale ale infracţiunii de complicitate la luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S..

Având în vedere aspectele teoretice referitoare la infracţiunea continuată, precum şi descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., s-a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul mai 2010- aprilie 2011, acuzatul a realizat acte de primire sau pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ.) şi, respectiv, de oferire, dare ori promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită (pretinse sau primite de la mai mulţi clienţi) către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, instaanţa de fond a constatat că este îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, acţiunile de primire/pretindere, respectiv oferire/dare/promisiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul actelor de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, instanţa supremă a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 254 alin. (2) C. pen. anterior (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul S. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, iar unii şi atribuţii de control (G., H.).

În consecinţă, pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dintre care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 16 acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 01.09.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că trei operaţiuni de tranzit ale intermediarului vamal J., conţinând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal LLLLLLL., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt. La aceeaşi dată, inculpatul S. i-a precizat inculpatului E. că a rezolvat intrarea în ţară a unui transport de "HHHHHHHH.", contra unei sume de bani denumite codificat "cu 9" (pct. A.12. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.53 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S., E., II. şi cele ale martorului JJJJJ., convorbirea telefonică din 01.09.2010, ora 11^09:02, atribuită inculpaţilor E. şi S., documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L., documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. QQQQQQQ. S.R.L., precum şi documentul vamal de import nr. x, aparţinând S.C. IIIIIIII. S.R.L., fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului acestei convorbiri, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul S. l-ar fi informat pe E. că trei containere cu sardine aparţinându-i intermediarului vamal J. au fost oprite de lucrătorul vamal LLLLLLL., interlocutorul său fiind, în realitate, cel care i-a adus la cunoştinţă aspectele respective, cerându-i să se interese de stadiul operaţiunii vamale. De asemenea, instanţa de fond a considerat că din conţinutul înregistrării audio nu rezultă că acuzatul ar fi promis/remis vreo sumă de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container cu HHHHHHHH. de casă, concluzia Parchetului bazându-se, exclusiv, pe utilizarea în cuprinsul dialogului a cuvântului "nouă", ce ar fi fost folosit în sens codificat, respectiv pentru a indica cuantumul respectivelor avantaje materiale necuvenite. Însă, prima instanţă a reţinut că nu există nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror, aceasta fiind contrazisă, de altfel, de cei doi inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că numărul "nouă" desemna contravaloarea unor servicii prestate de firma de comisionariat vamal. În plus, s-a reţinut şi împrejurarea că declaraţia vamală administrată de Parchet nu susţine acuzaţia, având în vedere că, în interpretarea procurorului, mărfurile erau în vamă la momentul purtării dialogului de către cei doi interlocutori, iar, potrivit menţiunilor din documentul vamal, liberul de vamă a fost acordat la data de 8.09.2010, după şapte zile de la purtarea convorbirii respective.

Totodată, s-a constatat că, din transcrierea convorbirii relevate de Parchet, rezultă că, într-adevăr, cea de-a doua parte a acesteia se referă la alte mărfuri, respectiv HHHHHHHH. de casă, fără legătură cu primele dialoguri, iar S. aştepta un răspuns "Zi-mi de alea! Zi-mi de alea! HHHHHHHH.!", fapt ce confirmă, astfel, susţinerile inculpatului E..

Ca urmare, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi (S. şi E.) au contestat înţelesul dat de Parchet discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, dar şi în legătură cu poreclele atribuite unor persoane la care au făcut referire în convorbire, respectiv "ăla cu nasu mare" şi "portocală" (atribuite lui J. şi LLLLLLL.), constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, deşi reţine că era o societate intermediată de inculpatul J., şi nici identitatea persoanei care ar fi primit mita, în condiţiile în care a apreciat că respectivul container cu sardine a fost oprit de lucrătorul vamal LLLLLLL., precum şi faptul că liberul de vamă a fost acordat pentru declaraţia vamală invocată de acuzare la o dată ulterioră purtării dialogului, în condiţiile în care se reţine de procuror că la acel moment se desfăşura controlul mărfurilor, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.12. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 01.09.2010, ora 11^09:02.

2). La data de 02.09.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că inculpatul Q. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10% din capacitatea unui container, iar inculpatul E. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operaţiune este de "o mie şi ceva" de USD sau Euro (pct. A.12. II.4).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. II.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.6 din rechizitoriu).

Cu privire la acest act material, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S., E. şi Q.) fundamentându-se, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 2.09.2010, ora 11^30:54, fără ca semnificaţia atribuită de acuzare replicilor celor doi interlocutori să fie atestată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de Parchet, nu rezultă că inculpatul E. ar fi făcut trimitere la sume de bani ce trebuiau plătite cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri disimulate, fiind o simplă supoziţie a procurorului, neconfirmată de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Totodată, contrar susţinerilor acuzării, instanţa de fond a subliniat faptul că, în convorbire, se face referire clară la tipul mărfii (lame de ras) ce urmează a fi importată "de-alea de ... să ne facem noi frumoşi, ştii, să ne luăm părul ...", iar numerele şi cifrele exprimate în procente desemnează, aşa cum au arătat, în mod concordant, ambii interlocutori, numărul coletelor cu lame de ras din totalul coletelor aflate în containerul ce a format obiectul operaţiunii vamale, iar nu anumite foloase materiale necuvenite pentru vameşii din cadrul JJJJJJ.. În plus, prima instanţă de judecată a constatat că modalitatea formulării acuzaţiei este vagă, imprecisă şi nu poate fi asociată acţiunilor ce compun elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de luare şi dare de mită, în forma complicităţii.

Astfel, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat identitatea intermediarului vamal, oferind propriile explicaţii cu privire la persoana căreia îi era atribuită porecla "mustăciosul" în conţinutul convorbirii telefonice relevate de acuzare, constatând şi faptul că procurorul nu a identificat lucrătorul vamal care urma să primească mita şi să acorde liberul de vamă, denumirea societăţii comerciale ce urma să facă importul respectiv şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fona a apreciat că fapta descrisă la pct. A.12. II.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., în cauză, nefiind dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 2.09.2010, ora 11^30:54.

3). La 05.10.2010, inculpatul E. a stabilit împreună cu inculpatul S., iniţial, suma de 1.500 USD iar, ulterior, suma de 2.500 USD, ce a fost apoi pretinsă ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea de la numitul U., pentru a se permite intrarea în ţară şi obţinerea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea o parte din mărfuri nedeclarate ori contrafăcute (pct. A.12. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.10 din rechizitoriu), precum şi inculpatul U., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.14. II din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor S., E., U. şi cele ale martorului SSSS., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii S. şi E. în ziua de 05.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, precum şi documentele electronice de import nr. x, aparţinând S.C. SSSSSSS. S.R.L. Bucureşti, şi nr. x, aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L. .

Cu privire la convorbirile telefonice din 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, instanţa de fond a constatat că procurorul a apreciat că, din conţinutul acestora, reiese că inculpaţii E. şi S. ar fi stabilit a sumă de bani ce ar fi fost, ulterior, pretinsă de la U. pentru a fi remisă vameşilor de la JJJJJJ. în vederea favorizării importului unui container, interpretarea Parchetului fundamentându-se pe utilizarea, în cuprinsul acestora, a cuvântului "palmă" care, în opinia acuzării, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna sumele de 1500 USD ("trei palme") şi 2500 USD ("cinci palme") reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând, însă, din probele administrate în cauză, şi nefiind confirmată nici de către inculpaţii E. şi S., care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la pretinderea, respectiv oferirea/remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, primul precizând, aşa cum s-a menţionat anterior, că au vizat o ofertă pentru depozitare şi manipulare, iar cel din urmă că s-au referit la contravaloarea unei facturi de prestări servicii.

Mai mult, s-a subliniat faptul că pretinderea unei sume de bani cu titlu de mită de la inculpatul U. nu reiese din niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, nefiind identificate la dosar convorbiri telefonice purtate de acesta sau de importator cu cei doi comisionari vamali (E. şi S.) care să ateste solicitarea unor asemenea foloase patrimoniale pentru lucrătorii vamali, cu toate că acuzaţii au fost permanent monitorizaţi în perioada de referinţă.

În plus, s-a apreciat că nu poate fi reţinută afirmaţia Parchetului că S.C. SSSSSSS. S.R.L. şi S.C. RRRRRRR. S.R.L. erau firme fantomă, întrucât sistemul informatic al A.N.V. nu permitea acordarea liberului de vamă dacă nu erau plătite/garantată achitarea taxelor vamale şi a TVA-ului, aspect confirmat chiar de menţiunile de pe cele două declaraţii vamale de import reţinute de acuzare .

Faţă de toate aceste considerente şi având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei, că nu există o corespondenţă între conţinutul acestora şi documentele vamale invocate, în probaţiune, de Parchet, precum şi faptul că, deşi a recunoscut în faza instrucţiei penale (declaraţie retractată, ulterior, în faţa instanţei) că ar fi remis comisionarului vamal anumite avantaje materiale necuvenite pentru lucrătorii vamali, U. le-a cuantificat la 2000 USD (nu la 1500 USD/2500 USD, aşa cum se arată în descrierea faptei) şi a arătat că erau destinate favorizării importului a 5 baxuri cu rujuri, iar nu a unor produse alimentare, atât acesta, cât şi martorul SSSS. menţionând, în mod constant, că pentru operaţiunile vamale intermediate pentru S.C. RRRRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSSSS. S.R.L. nu li s-a cerut şi nu au oferit/remis vreo sumă de bani cu titlu de mită, instanţa supremă a apreciat că dovezile administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice îndoială rezonabilă, comiterea de către inculpatul S. a faptei descrise la pct. A.12. II.7, aceasta neputând fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

4). La data de 08.10.2010, inculpatul S. s-a angajat faţă de inculpatul E. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (pct. A.12. II.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.12 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, prima instanţă de judecată a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S., E., H., depoziţiile martorilor depoziţia IIIII., SSS. şi SSSS.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 08.10.2010, orele 10^53:36şi 13^49:43, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Astfel, s-a reţinut că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul S. s-ar fi angajat faţă de E. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută sub aspect probator. De asemenea, s-a considerat că nu se poate stabili care sunt bunurile ce trebuiau introduse în ţară, containerul supus operaţiunii vamale, identitatea importatorului/intermediarului vamal şi nici valoarea presupusei mite. În plus, instanţa de fond a reţinut şi faptul că, deşi în explicarea convorbirilor telefonice, acuzarea face o analiză prin stabilirea unei chei de interpretare a cuvintelor folosite de inculpatul E., prin care îl identifică pe H. ca fiind lucrătorul vamal care trebuie să comunice lui S. cuantumul mitei, ulterior, a dispus disjungerea cauzei faţă de AN, lucrător vamal din cadrul JJJJJJ., sub aspectul infracţiunii de luare de mită, şi faţă de AN, intermediar vamal sau importator, sub aspectul infracţiunii de dare de mită.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, în cauză, nu s-a stabilit vreo legătură între cele două convorbiri telefonice invocate în susţinerea acestui act material, acestea fiind alăturate în mod forţat de procuror, fără să se demonstreze existenţa unei corespondenţe între obiectul discuţiilor purtate de inculpaţi.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirilor telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.12. II.9 nu poate fi reţinut în conţinutul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile dare şi luare de luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi acuzaţi în cuprinsul discuţiilor purtate la data de 08.10.2010, orele 10^53:36şi 13^49:43, nerezultând din ansamblul probator al cauzei.

5). La data de 08.10.2010, orele 15^11:36, inculpatul S. l-a înştiinţat, de o manieră codată, pe inculpatul E. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i:

"i-am lăsat medicamente lui băiatu’ ", acţiune validată imediat de inculpatul E. (pct. A.12. II.10).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, importator sau intermediar vamal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.13 din rechizitoriu), precum şi inculpatul H., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.3. II.3 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor H., E. şi S., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 08.10.2010, orele 14^21:27(cu H.) şi 15^11:36 (cu S.), adresa JJJJJJ. nr. x din 6.08.2012, precum şi operaţiunile vamale de import acceptate la datele de 11.10.2010, 12.10.2010, 13.10.2010, 20.10.2010, 21.10.2010, 25.10.2010, 26.10.2010, 27.10.2010, respectiv nr. x .

În acest context, instanţa de fond a reţinut că, deşi Parchetul a susţinut că sintagma "medicamente" este folosită pentru a desemna faptul că o anumită operaţiune vamală "este în suferinţă", urmând ca lucrătorul vamal să indice "modalitatea prin care ar putea fi vindecată" (pag. 80 din rechizitoriu), această interpretare nu este susţinută de elemente probatorii, dovezile administrate în cauză demonstrând că, dimpotrivă, respectiva noţiune a fost utilizată în sensul ei propriu.

Pe de altă parte, s-a constatat că nu s-a stabilit vreo legătură între cele două convorbiri telefonice invocate în susţinerea acestui act material, care au fost alăturate în mod forţat de procuror, după cum nu s-a probat nici existenţa unei corespondenţe între obiectul respectivelor discuţii şi cele 15 operaţiuni vamale de import, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din menţiunile inserate în cuprinsul înscrisurilor depuse la filele x d.u.p., şi filele x ds. instanţă, ultimele comunicate de JJJJJJ. la solicitarea Înaltei Curţi, acestea au fost realizate prin intermediul comisionarului vamal S.C. FFF. S.R.L., iar nu al S.C. F. S.R.L., reprezentată de inculpatul E.. Totodată, s-a constatat că liberul de vamă a fost acordat de H. doar pentru cinci dintre operaţiunile vamale, în cazul celorlalte fiind dat de lucrătorii vamali Y. şi NNNNNNN.. Mai mult decât atât, s-a constatat că discuţia telefonică din 08.10.2010, ora 14^21:27, se referă la operaţiuni vamale în curs de desfăşurare, pe când cele indicate de Parchet au obţinut liberul de vamă la date ulterioare, aspect ce demonstrează, o dată în plus, lipsa oricărei concordanţe între obiectul convorbirilor şi respectivele operaţiuni vamale. Prin urmare, prima instanţă a opinat că sunt credibile susţinerile inculpaţilor E. şi H. referitoare la sensul replicilor lor din conţinutul înregistrării audio din 08.10.2010, ora 14^21:27, cu atât mai mult cu cât, din transcrierea acesteia, reiese cu claritate că se discută doar despre două containere, iar nu cu privire la toate operaţiunile vamale la care face referire acuzarea.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reţinută nici afirmaţia Parchetului în sensul că S.C. AAAAAA. S.R.L. ar fi fost o societate fantomă, atâta timp cât aceasta era plătitoare de taxe şi impozite, iar sistemul A.N.V. nu permitea procesarea declaraţiilor vamale pentru firmele importatoare care nu achitau taxele.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte şi ţinând seama de împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul S. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunilor prevăzute art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost remise şi nici persoana mituitorului, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.12. II.10 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 08.10.2010, orele 14^21:27şi 15^11:36.

6). La data de 12.10.2010, inculpatul S. s-a angajat faţă de inculpatul E. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informaţii exacte despre operaţiunile atât licite cât şi ilicite ale intermediarului vamal O., în perioada 22.09.2010-11.10.2010, cât şi pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât şi cu titlu de mită. La aceeaşi dată, inculpatul S. i-a transmis inculpatului E. informaţii similare despre operaţiunile vamale ale inculpatului II. şi K. (pct. A.12. II.12).

Fapta a fost descrisă şi la inculpatul E. (pct. A.1. II.55 din rechizitoriu), fiind circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare/luare de mită, însă faţă de acesta s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (inexistenţa faptei).

Prealabil analizării acestei fapte reţinute în sarcina inculpatului S., s-a subliniat de către instanţa de fond faptul că, pentru aceeaşi faptă, faţă de inculpatul E., chiar procurorul a apreciat că nu sunt probe care să confirme existenţa acesteia, prin urmare, aceleaşi considerente ar fi trebuit avute în vedere şi cu privire la inculpatul S., în contextul în care, încă din cursul urmăririi penale, acuzaţii au recunoscut că au purtat respectiva convorbire, dar nu în realizarea unor activităţi ilicite, astfel cum susţine Parchetul. Or, constatarea inexistenţei faptei în materialitatea ei cu privire la unul dintre interlocutorii convorbirii telefonice relevate de acuzare nu poate avea decât aceleaşi consecinţe juridice şi asupra celuilalt, în cazul de faţă şi asupra lui S..

Mai mult decât atât, prima instanţă de judecată a constatat că în prezentarea faptei de la pct. A.12. II.12 din rechizitoriu, după ce a menţionat că, în privinţa inculpatului S., "fapta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la dare/luare de mită", Parchetul a făcut trimitere la explicaţiile inserate la actul material corespondent descris cu privire la E. la pct. A.1. II.55, secţiune în care, însă, se precizează de către acuzare că "elementele probatorii ce se desprind din susmenţionata convorbire telefonică nu reuşesc să probeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare/dare de mită, săvârşite de inculpaţii E. şi S.. În aceste condiţii, prin prezentul rechizitoriu se va dispune scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor E. şi S. pentru săvârşirea antemenţionatelor infracţiuni în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen."

Prin urmare, având în vedere explicaţiile oferite de S. cu privire la conţinutul convorbirii telefonice, pe deplin credibile în contextul materialului probator administrat în cauză, din care rezultă debitele înregistrate, în perioada de referinţă, de firmele intermediate de II. şi K. faţă de S.C. F. S.R.L., precum şi împrejurarea că, faţă de E. s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, apreciindu-se de către procuror că fapta acestuia nu există, deşi priveşte aceleaşi circumstanţe factuale, precum şi aspectele expuse la pct. A.1. II.55 din rechizitoriu şi cu privire la situaţia inculpatului S., instanţa de fond a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conturarea pretinselor infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

7). La data de 13.10.2010, inculpatul S. a intervenit pe lângă inculpatul E. pentru ca acesta din urmă să dea, cu titlu de mită, un aparat de bărbierit, pe care i l-a promis anterior lucrătorului vamal H., pentru serviciile făcute diacronic, constând în intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul containerelor importate de clienţii S.C. F. S.R.L. (pct. A.12. II.13).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.56 din rechizitoriu.

În ceea ce priveşte acest act material, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a unei convorbiri telefonice, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S. şi E., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.10.2010, ora 11^08:53 , raportul de expertiză criminalistă nr. 190 din 28 mai 2015 şi lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

De altfel, s-a constata că din cuprinsul înregistrării audio din 12.10.2010, ora 11^08:53, nu reiese că inculpatul S. ar fi intervenit pe lângă E. pentru ca cel din urmă să dea, cu titlu de mită, un aparat de bărbierit promis anterior lucrătorului vamal H. pentru serviciile făcute în mod diacronic pentru clienţii S.C. F. S.R.L., ci, dimpotrivă, aşa cum atestă şi conţinutul discuţiei telefonice purtate cu o zi înainte, respectiv în 11.10.2010, ora 17^46:32, că era vorba de un cadou pentru S., pe care comisionarul vamal urma să i-l trimită prin "ăla mic".

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, împrejurarea că acuzarea nu a administrat alte dovezi pentru stabilirea operaţiunilor vamale ce ar fi fost favorizate, a denumirii societăţilor importatoare şi a atribuţiilor de serviciu pe care lucrătorul vamal se susţine că le-ar fi încălcat sau îndeplinit în schimbul respectivului folos, precum şi materialul probator administrat în cauză din care rezultă că apelativul "ăla mic" nu era utilizat pentru a-l desemna pe inculpatul H., fapt confirmat în declaraţiile lor, de ambii interlocutori ai convorbirii telefonice din 12.10.2010, ora 11^08:53, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.12. II.13 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care inculpatul S. a fost trimis în judecată.

8). La data de 26.10.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că mita solicitată de vameşi pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 USD (pct. A.12. II.14).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.57 din rechizitoriu).

Referitor la acest material, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a mesajului de tip SMS şi a convorbirii telefonice din data de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S. şi E., convorbirea telefonică şi mesajul de tip SMS din ziua de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54 (filele x d.u.p.), raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015, lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, precum şi suplimentul la raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015, toate aceste lucrări fiind întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti).

Prin urmare, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice şi a SMS-ului din 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54, nu rezultă că inculpatul E. ar fi intermediat pretinderea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., acesta aflând din conţinutul mesajului transmis de interlocutorul său, care nu a fost S., numărul coletelor ce conţin jucării, după care, în convorbirea telefonică, a solicitat anumite informaţii în legătură cu respectivele mărfuri. De asemenea, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru stabilirea operaţiunii vamale ce ar fi fost favorizată, a denumirii societăţii importatoare, a lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remisă/oferită suma de bani cu titlu de mită, precum şi a atribuţiilor de serviciu pe care acesta le-ar fi încălcat sau îndeplinit în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti.

Or, în aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.12. II.14 nu poate fi reţinut în conţinutul constituitv al infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror mesajului tip SMS şi convorbirii telefonice din data de 26.10.2010, orele 17^26:12 şi 17^37:54.

9). La data de 27.10.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea i-a trimis un client ce va realiza mai multe operaţiuni de tranzit vamal, urmând ca firma F. "să se ocupe de tot; de luat liber, de ...", implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (pct. A.12. II.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E., A. şi X. (pct. A.1. II.59, A.15. III.14 şi A.18. II din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, instanţa de fond a considerat ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor S., E., A. X., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 (cu S.) şi 13^17:16 (atribuită inculpatului A.), precum şi concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Aşadar, prima instanţă a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului S. s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrărilor audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că nicăieri pe parcursul discuţiilor telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se, strict, pe utilizarea, în conţinutul convorbirilor din 27.10.2010, orele 12^19:40 şi 13^17:16, a sintagmei "el vrea să ne ocupăm noi de tot"/"să se ocupe el de tot", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna inclusiv colectarea şi oferirea mitei pentru lucrătorii vamali.

În acest context, s-a reţinut că o asemenea semnificaţie a respectivei expresii nu rezultă, însă, din dovezile dosarului, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii şi neconfirmată de inculpaţii S., E. şi X., care au declarat, în mod concordant, că aceasta a fost folosită pentru a desemna totalitatea operaţiunilor vamale şi portuare ce trebuiau realizate pentru clientul respectiv, de la terminalul de containere până la depozitul de destinaţie. Pe de altă parte, s-a menţionat şi faptul că Parchetul nu a identificat natura şi cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite pe care inculpaţii s-ar fi pus de acord să le colecteze şi să le transmită vameşilor, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de aceştia în schimbul respectivelor foloase, operaţiunile vamale ce urmau a fi favorizate, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ., aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

De asemenea, s-a mai constatat că, din probele administrate, nu rezultă vreo implicare a inculpatului GG. în preluarea de către S.C. F. S.R.L. a clientului recomandat de X..

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. pct. A.12. II.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16.

10). La data de 29.10.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul E. că acel client care i-a fost trimis de inculpatul X. a prezentat în vamă o operaţiune de tranzit, pentru care a plătit atât comisioanele percepute de F., cât şi mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în ţară a mărfurilor să aibă loc de îndată (pct. A.12. II.17).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.60 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte acest act material, instanţa de fond a considerat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului S. s-a fundamentat exclusiv, şi în cazul acestui act material, pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 29.10.2010, ora 09^04:07, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrării audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că nicăieri pe parcursul discuţiei telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se, strict, pe utilizarea, în conţinutul convorbirii, a expresiei "a venit cu ce trebuie .... şi la noi şi în partea asta", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna inclusiv mita pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. În acest context, s-a subliniat faptul că o asemenea semnificaţie a respectivei expresii nu rezultă, însă, din dovezile dosarului, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii şi neconfirmată de inculpaţii S. şi E., care au declarat, în mod concordant, că aceasta a fost folosită pentru a desemna documentele necesare pentru efectuarea formalităţilor vamale şi portuare în cazul unei operaţiuni de tranzit realizată de firma recomandată de X.. Pe de altă parte, s-a menţionat că Parchetul nu a identificat cuantumul presupuselor avantaje materiale necuvenite pe care inculpaţii urmau să le transmită vameşilor din partea clientului, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de aceştia în schimbul respectivelor foloase, operaţiunea vamală ce fusese favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ., aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente şi faţă de precizările Parchetului în aceeaşi cheie de interpretare dată convorbirii telefonice relevate în susţinerea acuzaţiei, care în opinia procurorului este un corolar al convorbirilor menţionate la pct. A.12. II.15 din rechizitoriu, în lipsa altor elemente probatorii noi, instanţa de fond a apreciat că nici acest material nu poate contura acte de complicitate la infracţiunile de dare/luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S..

11). La data de 01.11.2010, inculpatul S. s-a angajat faţă de inculpatul E. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma VVVVVVV. S.R.L., reprezentată de inculpatul NN., conţin mărfuri cu caracter ilicit şi care ar fi pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a mărfurilor respective. La aceeaşi dată, inculpatul S. a efectuat verificările solicitate şi i-a comunicat inculpatului E. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în ţară (pct. A.12. II.18).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.17 din rechizitoriu), precum şi inculpatul NN., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de complicitate la dare de mită (pct. D.4. II.7 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, s-a opinat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S., E. şi NN., convorbirile telefonice şi SMS - urile purtate de inculpaţi în zilele de 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34 şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13, precum şi adresa din 24.10.2011 a D.R.A.O.V. Constanţa, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului acestor convorbiri telefonice, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Ca urmare, având în vedere probatoriul administrat cu privire la această faptă, precum şi împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul S. s-ar fi angajat faţă de E. să verifice, în vamă, care sunt pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor înregistrate x, faptul că pentru mărcile respective nu fusese introdusă cerere de intervenţie, nefiind protejate pe teritoriul României, deci nu exista posibilitatea de a se aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală (împrejurare menţionată chiar de procuror în descrierea faptei - "respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în ţară"), precum şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost pretinse, respectiv promise şi nici operaţiunea vamală cu privire la care se realizase presupusa intervenţie, aspecte ce nu au rezultat nici din cercetarea judecătorească în primă instanţă, instanţa de fond a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din datele de 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13.

12). La data de 02.11.2010, inculpatul S. i-a solicitat inculpatului E. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul KKKKKKKK. (pct. A.12. II.19).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, intermediarul vamal cunoscut sub numele de KKKKKKKK., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de dare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.61 din rechizitoriu), precum şi X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de aderare şi sprijinire la un grup infracţional organizat (pct. A.18. I.7 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor S., E. şi K., depoziţia martorului FFFFF., convorbirea telefonică din ziua de 02.11.2010, ora 09^15:44, atribuită inculpaţilor, convorbirea telefonică din 02.11.2010, ora 09^17:40, purtată de inculpatul E. cu martorul FFFFF., şi documentul electronic de import nr. x aparţinând LLLLLLLL.., factura nr. x din 3.11.2010 şi chitanţa nr. x din aceeaşi dată emise de A.N.S.V., factura nr. x din 3.11.2010 şi chitanţa nr. x din 3.11.2010 emise de Laboratorul Central Fitosanitar pentru S.C. F. S.R.L., factura nr. x din 3.11.2010 pentru S.C. LLLLLLLL. Olanda, factura nr. x din 13.07.2010 .

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet celor două expresii "doctor" şi "factură", folosite în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, ce au fost confirmate de depoziţia martorului FFFFF., constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.12. II.19 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 2.11.2010, ora 09^15:44.

13). La data de 12.11.2010, inculpatul S. a stabilit împreună cu inculpatul E. că va discuta cu inculpatul G., pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (pct. A.12. II.20).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.62 din rechizitoriu).

Cu ocazia analizării acestui act material reţinut de acuzare, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E. şi S., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, ora 13^50:07, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 11.11.2010 prin care S.C. F. S.R.L. a fost sancţionat ca principal obligat cu 3000 RON, client fiind S.C. EEEEEEE. S.R.L., factura nr. x din 12.11.2010 emisă către S.C. EEEEEEE. S.R.L. pentru aceeaşi sumă, extrasul cont din 17.11.2010 din care rezultă că S.C. F. S.R.L. a achitat către JJJJJJ. sancţiunea contravenţională aferentă; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 11.11.2010 şi factura nr. x din 12.11.2010 emisă către aceeaşi firmă, fişă client şi extras cont care fac dovada că sumele aferente celor două facturi au intrat în contul S.C. F. S.R.L.; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010 din care reiese că principal obligat a fost S.C. F. S.R.L., client fiind firma S.C. EEEEEEE. S.R.L., factura nr. x din 25.11.2010, fişa client S.C. EEEEEEE. S.R.L. care fac dovada că această societate a achitat suma de 7000 RON reprezentând sancţiunea stabilită prin procesul-verbal de contravenţie anterior menţionat; procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010, principal obligat fiind tot S.C. F. S.R.L. pentru suma de 6000 RON, pentru acelaşi client, S.C. EEEEEEE. S.R.L., facturile nr. x/17.11.2010, fişă client S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2010, principal obligat tot S.C. F. S.R.L. pentru suma de 8000 RON vizând aceeaşi societate, factura nr. x/2010, fişă client şi extras de cont din care rezultă că S.C. EEEEEEE. S.R.L. a achitat pentru comisionarul vamal contravaloarea procesului-verbal menţionat .

Prin urmare, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 13^50:07, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, prima instanţă a subliniat faptul că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul S. ar fi convenit împreună cu E. să discute cu G. pentru a stabili valoarea mitei ce trebuia dată lucrătorilor vamali, referindu-se în mod clar la sumele intrate în contul S.C. F. S.R.L. "pentru amendă plus rampă", cel din urmă cuvânt nefiind transcris de Parchet în rechizitoriu. Mai mult decât atât, s-a menţionat că, deşi reţine procurorul că inculpatul S. a luat legătură cu G., iar acesta din urmă i-a comunicat valoarea mitei, de 3000 USD, nu a fost invocată în probaţiune şi nici identificată la dosar vreo convorbire telefonică purtată în data respectivă între cei doi acuzaţi.

În plus, s-a constatat că interpretarea dată de Ministerul Public discuţiei telefonice indicate în dovedirea acestui act material s-a bazat, în principal, pe utilizarea, în conţinutul înregistrării, a cuvântului "amendă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea unei sume de bani reprezentând mita pentru lucrătorii vamali. În acest context, prima instanţă a opinat că o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză şi nu este confirmată nici de către inculpaţii S. şi E. care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci a fost folosită în sensul ei propriu.

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, înscrisurile administrate de inculpaţi în apărare şi faptul că Parchetul a redat trunchiat şi eronat convorbirea telefonică invocată în susţinerea acuzaţiei, instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită, denumirea societăţii importatoare şi operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, iar, faţă de lucrătorul vamal, deşi identificat (G.), s-a dispus o soluţie de disjungere, a apreciat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 12.11.2010, ora 13^50:07.

14). La data de 30.11.2010, inculpatul S. i-a promis inculpatului E. că va lua legătura cu lucrătorii vamali şi, în special, cu inculpatul G. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în ţară a mărfurilor importate de firma "DG" (pct. A.12. II.21).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul Q., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită şi faţă de inculpaţii Y. şi H., sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicititate la dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.63 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.10 din rechizitoriu).

În acest context, instanţa de fond a reţinut că, deşi din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., S., O., precum şi cele ale martorilor GGGGG., JJJJJ. şi FFFFF., convorbirile telefonice din zilele de 30.11.2010, ora 10^29:15 (fila x d.u.p.) şi de 02.12.2010, ora 13^49:41, documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. YYYYYYY. S.R.L., documentul electronic de import nr. x, aparţinând aceleaşi firme, înregistrată la BVCSA la data de 07.12.2010, facturi proforma, procese-verbale de contravenţie, facturi definitive, extrase de cont din care rezultă că principal obligat în cazul aplicării sancţiunilor contravenţionale a fost S.C. F. S.R.L. care, ulterior, a recuperat aceste sume avansate pentru client de la acesta, prin facturarea serviciilor prestate, precum şi adresa din 30 mai 2014 întocmită de JJJJJJ., rezultă că liberul de vamă pentru cele două operaţiuni invocate de Parchet a fost dat de lucrătorii vamali H. şi Y., iar, în discuţiile telefonice, se face referire şi la o altă persoană în legătură cu care se susţine că ar fi oferit mita, respectiv Q. (denumit codat "mustăciosul"), procurorul a dispus disjungerea cauzei faţă de aceştia şi continuarea cercetărilor într-un dosar penal separat sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru lucrătorii vamali) şi a infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru Q.).

În plus, s-a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice invocate în dovedirea acestui act material, s-a fundamentat, în principal, pe utilizarea, în conţinutul discuţiilor, a cuvântului "amendă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea unei sume de bani reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând însă, din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpaţii S. şi E. care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci a fost folosită în sensul ei propriu.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte, faptul că cei doi inculpaţi anterior menţionaţi au contestat interpretarea dată de Parchet celor două convorbiri telefonice, susţinerile lor fiind confirmate de probele administrate, care atestă că declaraţiile vamale invocate de Parchet au fost înregistrate la JJJJJJ. şi au primit liberul de vamă mult ulterior datei când s-au purtat respectivele discuţii, constatând şi împrejurarea că procurorul, deşi a stabilit identitatea persoanelor care se prezumă că au primit şi oferit mita, a disjuns cercetările faţă de acestea, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.12. II.21 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 30.11.2010, ora 10^29:15 şi 02.12.2010 ora 13^49:41.

15). La data de 04.01.2011, inculpatul S. l-a întrebat pe inculpatul E. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali "la 14", primind de la inculpatul E. ordinul de a-l introduce în vamă "la 12" (pct. A.12. II.23).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.64 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, în probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor S. şi E., convorbirea telefonică din data de 04.01.2011, ora 12^30:40, atribuită inculpaţilor, documentul electronic de import nr. x, aparţinând S.C. NNNNNNNN. S.R.L., precum şi raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere că acuzaţia Parchetului s-a bazat, în mod fundamental, pe interpretarea arbitrară a conţinutului convorbirii telefonice menţionate, contrazisă, însă, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi neconfirmată de alte dovezi din etapa instrucţiei penale, precum şi împrejuarea că procurorul nu a identificat persoana importatorului denumit codat de interlocutori "MMMMMMMM.", iar, faţă de lucrătorul vamal care a acordat liberul de vamă, deşi a fost identificat, a dispus tot o soluţie de disjungere, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.12. II.23 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., semnificaţia atribuită de procuror afirmaţiilor făcute de cei doi inculpaţi în cuprinsul discuţiei purtate la data de 04.01.2011, ora 12^30:40, nerezultând din ansamblul probator al cauzei, dimpotrivă, cei doi acuzaţi arătând, în mod concordant, în depoziţiile lor, că numerele indicate în conversaţie (14" şi "12") nu desemnează vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la JJJJJJ., ci contravaloarea facturii de prestări servicii aferentă unui import de chibrituri.

16). La data de 11.11.2010, inculpatul S. l-a informat pe inculpatul A. despre faptul că lucrătorul vamal BB., inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a cerut mită pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit către Biroul Vamal Slobozia. Inculpatul A. a promis că va transmite cererea de mită mai departe către client (pct. A.12. II.24).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul BB., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.27 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, prima instanţă de judecată a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de inculpaţii S., A. şi BB., de martorul IIIII. sau de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a apreciat că declaraţiile celor trei acuzaţi şi ale martorului sunt concordante în sensul că inculpatul BB. nu a pretins, la data de 11.11.2010, vreo sumă de bani pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit vamal, referirea la numele său în cuprinsul discuţiilor telefonice fiind făcută pentru a desemna tura de serviciu din ziua respectivă. De asemenea, din depoziţiile menţionate, nu rezultă că inculpatul BB. l-ar fi întrebat pe comisionarul vamal prezent la JJJJJJ. "dacă curge ceva din ele" pentru că atunci "când o să curgă o să plece şi ele" (tranzitele), atât martorul IIIII., cât şi inculpatul S. negând faptul că lucrătorul vamal indicat s-ar fi adresat în această modalitate.

Pe de altă parte, s-a opinat că, deşi din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de Parchet se deduce existenţa anumitor probleme în legătură cu efectuarea unor tranzite, nu reiese că s-ar fi discutat despre plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru efectuarea acestora, cei doi interlocutori susţinând că respectivele conversaţii au avut loc pe un ton de glumă. Totodată, în opinia instanţei de fond, nu rezultă că inculpatul A. s-ar fi obligat să transmită ceva clientului (importator sau intermediar vamal neidentificat), iar, după obţinerea acceptului din partea lui, să transmită acest lucru inculpatului S. "pentru satisfacerea cerinţelor ilicite ale învinuitului BB.", discuţia încheindu-se sec "Să-i curgă ochii. Bine. Pa!". De asemenea, trebuie menţionat şi faptul că, deşi prima convorbire telefonică (cea din 11.11.2010, ora 19^50:14)se termină cu replica inculpalui DDDDDDDDDDDDD.".. mă sună ... te sun eu imediat ... văd că mă sună ăia" (netranscrisă în rechizitoriu, fila x d.u.p.), la dosar nu se regăseşte nota de redare a înregistrării audio intermediare, care ar fi putut lămuri conţinutul discuţiilor şi contextul în care acestea au fost purtate de inculpaţii S. şi A..

În concluzie, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere că Parchetul nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost pretinsă cu titlu de mită, operaţiunile vamale de tranzit ce ar fi fost favorizate în schimbul acesteia, denumirea societăţii importatoare şi identitatea reprezentantului său legal, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.12. II.24 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinselor infracţiuni de complicitate la luare şi dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului S., neexistând, în speţă, probe care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09.

Faţă de toate argumentele expuse la analizarea celor 16 acte materiale, constatând că niciuna dintre acuzaţiile aduse de procuror nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului S. pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale), şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale).

12.3. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), raporat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.12. III).

Referitor la această infracţiune, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul S. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, prima instanţă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, s-au reţinut 5 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 04.10.2010, inculpatul S. a stabilit împreună cu inculpatul E. plata sumei de 2.500 USD lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea, printre altele, ochelari şi genţi contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate x, mărfuri aparţinându-i intermediarului vamal II.. (pct. A.12. III.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul II., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul BVCSA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.9 din rechizitoriu).

Prin urmare, având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă (declaraţiile inculpaţilor S., E., II. şi A., depoziţiile martorilor JJJJJ., OOOO. şi FFFFF., comunicaţiile de tip SMS şi convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua 04.10.2010, orele 17^06:39 şi următoarele, declaraţia vamală de tranzit nr. x, declaraţia vamală de tranzit nr. x, declaraţia vamală de tranzit nr. x, declaraţia vamală de tranzit nr. x, declaraţia de tranzit nr. x, declaraţia de tranzit nr. x, declaraţia vamală de tranzit nr. x, declaraţia vamală de tranzit nr. x, precum şi factura externă nr. x din 18.09.2010, dar şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat lucrătorul vamal care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită şi nu a dispus trimiterea în judecată a intermediarului vamal care ar fi oferit/dat foloasele materiale necuvenite (cauza fiind disjunsă faţă de II. sub acesta aspect), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.12. III.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care inculpatul S. a fost trimis în judecată.

2). La data de 27.10.2010, orele 11^32:51, inculpatul S. a stabilit împreună cu inculpatul E., că va rezolva intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul a unui sau două containere cu mărfuri intermediate la import de un client numit codat "JJJJJJJJ.", urmând a se recupera ulterior de la acesta sumele datorate, incluzând şi contravaloarea mitei oferite lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.12. III.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.58 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a apreciat că acuzaţia formulată de Parchet se bazează pe simple supoziţii ale procurorului şi pe propria interpretare a convorbirii telefonice din data de 27.10.2010, ora 11^32:51, fără ca acestea să fie confirmate de probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor S. şi E., depoziţia martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 27.10.2010, ora 11^32:51 .

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice relevate de acuzare, nu rezultă că inculpatul S. ar fi stabilit împreună cu E. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru a fi dată lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., cei doi interlocutori discutând în legătură cu o plată care urma să se facă într-o zi de luni, de către o persoană identificată de aceştia cu apelativul "JJJJJJJJ.". Totodată, s-a constatat că acuzarea nu a administrat alte probe pentru determinarea cuantumului avantajelor materiale ce ar fi fost promise/remise de inculpat şi a atribuţiilor de serviciu pe care lucrătorii vamali trebuiau să le încalce/îndeplinească în schimbul respectivelor foloase, nu a identificat societatea importatoare, documentele vamale de import şi nici lucrătorul vamal ori intermediarul care s-ar fi ocupat de întocmirea formalităţilor necesare (cauza fiind disjunsă cu privire la aceştia), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti. În plus, s-a reţinut modalitatea diferită în care este calificată fapta, astfel, la acest material se reţine de procuror infracţiunea de dare de mită, iar atunci când analizează pretinsa activitate infracţională a inculpatului E., aceeaşi faptă este circumscrisă pentru ambii inculpaţi complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită.

Pentru toate aceste argumente, prima instanţă a apreciat că nici actul material descris la pct. A.12. III.2 nu poate fi reţinut în conţinutul infracţiunii de dare de mită pentru care inculpatul S. a fost trimis în judecată.

3). La data de 02.11.2010, orele 10^07:33 şi 10^20:25, inculpatul S. a stabilit împreună cu inculpatul A. plata unor sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu privire la un transport efectuat de S.C. CCCCCCC. S.R.L., pentru care documentele purtau o ştampilă falsificată, pentru a se permite înlocuirea ulterioară a acestora şi pentru a nu se anunţa organele de urmărire penală competente (pct. A.12. III.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.9 din rechizitoriu), precum şi inculpaţii E. şi G., în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. A.1. I.13 şi A.2. I.7 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, instanţa supremă a reţinut că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 2.11.2010, orele 10^07:33 şi 10^20:25, este infirmată de materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., S., E., convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. în ziua de 2.11.2010, orele 10^07:33 şi 10^20:25, convorbirea telefonică din data de 2.11.2010, ora 14^19:29, netranscrisă în rechizitoriu, purtată de inculpaţii fila x d.u.p.), documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A., Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015, lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti) din care rezultă că obiectul acestora nu l-a reprezentat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite înlocuirea, ulterioară, pe documentele vamale aparţinând importatorului S.C. CCCCCCC. S.A. a unei ştampile falsificate, ci găsirea unei rezolvări legale pentru importul unor mărfuri din Egipt, în cazul cărora certificatul de origine nu avea ştampila notificată, motiv pentru care nu a fost acceptat de autoritatea vamală, iar firma importatoare (S.C. CCCCCCC. S.A.) a fost obligată la plata în întregime a taxelor vamale.

Pe de altă parte, s-a constatat şi faptul că, din transcrierea celor două înregistrări audio, nu rezultă negocierea de către interlocutori a unei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii din cadrul JJJJJJ., concluzia acuzării în acest sens bazându-se exclusiv pe folosirea, în cuprinsul convorbirii din 2.11.2010, ora 10^20:25, a cuvântului "doctor" care, în opinia Parchetului, ar desemna lucrătorul vamal ce avea atribuţia scanării containerelor sau a acordării liberului de vamă. În acest sens, s-a reţinut de către prima instanţă că probele administrate în cauză nu confirmă susţinerea procurorului referitoare la semnificaţia acestei sintagme, dovedindu-se că, prin folosirea ei în cuprinsul discuţiilor telefonice, a fost desemnat angajatul din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare cu competenţa de a elibera autorizaţiile speciale în cazul importului anumitor categorii de produse (cum este şi uleiul) şi nicidecum lucrătorul vamal care "trebuia mituit pentru a se putea obţine liberul de vamă", astfel cum se menţionează, în mod neîntemeiat, în cuprinsul actului de sesizare.

În plus, s-a constatat şi faptul că, din notele de redare a conţinutului discuţiei telefonice din 2.11.2010, ora 10^07:33, rezultă că, într-adevăr, ultimele două replici ale celor doi interlocutori transcrise în rechizitoriu nu au legătură cu prima parte a convorbirii, fiind alăturate în mod forţat de către procuror. Astfel, după răspunsul inculpatului S. "Cred că da. Cred că ulei.", acesta a întrebat "auzi, tu ai ceva de înmatriculare pentru cineva? Ceva de la Radu?", context în care A. a răspuns "Da. Am un plic la mine în maşină", modul de derulare a conversaţiei confirmând susţinerile celor doi acuzaţi referitoare la semnificaţia replicilor lor din finalul discuţiei redate în actul de sesizare.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea de către inculpatul S. a faptei descrise la pct. A.12. III.3, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

4). La data de 06.12.2010, inculpatul S., după o înţelegere prealabilă cu inculpatul A., i-a dat lucrătorului vamal QQQ., care îşi desfăşura activitatea la serviciul de scanare a containerelor din carul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi care a primit cu titlu de mită, o sumă de bani sau bunuri materiale, definite codat ca "3 sandvişuri" (adică 3 sticle de whisky sau aproximativ 150 euro), pentru ca acesta să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să nu sesizeze prezenţa în containerele controlate a unor mărfuri nedeclarate sau interzise la import (pct. A.12. III.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.9 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, în considerentele hotărârii apelate, prima instanţă a făcut referire la declaraţia inculpatului S. din data de 18 septembrie 2013, acesta precizând că nu recunoaşte comiterea ei, iar, prin expresia "NNNN.", au fost desemnaţi lucrătorii S.C. CCC. S.R.L. care purtau numele de EEEEEEEEEEEEE. şi a căror zi onomastică era la data respectivă.

Totodată, s-a făcut referire şi la susţinerile inculpatului A. conform cărora apelativul "NNNN." folosit în conţinutul discuţiei telefonice invocate de Parchet nu îl desemnează pe QQQ., ci pe martorul NNNN., convorbirea referindu-se la un cadou cu sticle de whiski pentru acesta de ziua sa onomastică.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la declaraţia martorului NNNN. care a declarat, la termenul de judecată din 24 octombrie 2014, că, în perioada 2010-2011, a ocupat funcţia de director tehnic la S.C. CCC. S.R.L. şi că a primit o singură dată o sticlă de whiski de la inculpatul A., de ziua sa onomastică, pe 6 decembrie 2010. De asemenea, a arătat că a mai primit nişte vin, pe care l-a fiert la cantină pentru muncitori ca să dezăpezească curtea.

Nu în ultimul rând, prima instanţa s-a referit la declaraţia martorului QQQ. din 23 iunie 2014, care a precizat că, neavând cunoştinţe juridice, nu a formulat plângere împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen. (1968) raportat la art. 18¹ C. pen. (1969). A arătat, de asemenea, că era cunoscut cu apelativul "moşul", nefiind el "NNNN. de la documentare", şi că nu a primit niciodată cadouri de la inculpaţii A. şi S., nici măcar cu ocazia sărbătorilor de iarnă sau pascale.

Având în vedere că martorul QQQ. a confirmat susţinerile celor doi acuzaţi referitoare la faptul că nu este cunoscut cu apelativul "NNNN.", arătând, totodată, că nu a primit niciodată cadouri de la aceştia, nici măcar cu prilejul sărbătorilor de iarnă sau pascale, precum şi faptul că, în speţă, nu rezultă şi nu s-a dovedit de către Parchet că sticla de whisky oferită martorului NNNN. ar fi fost dată în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, dimpotrivă, cei doi inculpaţi şi martorul menţionând că ar fi reprezentat un cadou de ziua sa onomastică, instanţa supremă a considerat că nici această faptă nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de corupţie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S., interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 19^00:30, nefiind confirmată de probele administrate în cauză.

5). La data de 28.12.2010, inculpatul S. s-a angajat faţă de inculpatul A. că va da mită unui lucrător vamal neidentificat din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea suma de 50 euro (echivalentul bănesc al unui "sandviş") pentru intrarea în ţară, în sistem de tranzit vamal a unui container cu mărfuri aparţinând societăţii "VVVVVVVV." (pct. A.12. III.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.12 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a apreciat că nu poate valorifica interpretarea dată de procuror conţinutului înregistrării audio, constatând că aceasta nu este confirmată de nicio altă probă administrată în cauză (declaraţiile inculpaţilor S. şi A., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 28.12.2010, ora 17^23:01 , contractul de prestări servicii portuare nr. 33 din 5.03.2007 şi factura fiscală nr. x din 16.07.2010, emisă de S.C. F. S.R.L. pentru întocmirea formalităţilor vamale de import pentru firma VVVVVVVV., în valoare de 211,27 RON, cu termen de plată la 19.07.2010).

Astfel, s-a constatat că, fără nicio justificare valabilă, Parchetul a reţinut existenţa unei legături între cele două segmente ale discuţiei purtate de cei doi interlocutori, apreciind că suma de 50 euro, menţionată în ultima replică a inculpatului S., reprezintă contravaloarea unui "sandviş", noţiune utilizată de A. în debutul convorbirii. Or, ambii interlocutori au negat folosirea, în cuprinsul conversaţiei telefonice din data de 28.12.2010, ora 17^23:01, a respectivei sintagme cu semnificaţia atribuită de Parchet, arătând, în mod concordant, că acest cuvânt desemnează o sticlă de whisky. Pe de altă parte, s-a constatat că, din conţinutul înregistrării audio nu rezultă că suma de bani la care se face referire în finalul acesteia ar constitui mita pentru lucrătorii vamali, fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată de dovezile de la dosar.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere împrejurarea că Parchetul nu a identificat lucrătorul vamal ce ar fi primit foloasele patrimoniale (faţă de care cercetările au fost disjunse), atribuţiile pe care acesta urma să le nesocotească sau, după caz, să le îndeplinească în schimbul lor şi nici operaţiunile vamale ce trebuiau favorizate, instanţa supremă a apreciat că actul material descris la pct. A.12. III.5 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului S., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Faţă de constatările instanţei că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul S., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea sa, orice dubiu profitând acuzatului, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului şi pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

Totodată, faţă de soluţiile de achitare pronunţate în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul S. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 117 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 2500 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 1 septembrie 2011. În consecinţă, a dispus restituirea către inculpat a sumei de 2500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 1 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 1 septembrie 2011 .

13. Inculpatul T. (pct. A.13 din rechizitoriu)

13.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.13. I.)

În ceea ce priveşte această infracţiune, secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului T., cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet (contribuţia acestuia fiind apreciată de procuror ca deosebit de valoroasă pentru operaţiunile membrilor grupului care nu se puteau finaliza, din diferite motive, în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea).

În acest context, s-a arătat că, pentru dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul T. în realizarea acţiunilor de aderare şi sprijinire a grupului organizat, acuzarea a făcut referire la rolul şi atribuţiile ce îi reveneau în calitate de director executiv al Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Ialomiţa, astfel cum rezultă şi din fişa postului acestuia, şi a reţinut un număr de cinci convorbiri telefonice (din datele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, 26.08.2010, ora 14^04:06, şi 27.08.2010, orele 12^12:30 şi 12^14:08) atribuite inculpaţilor E. şi S. şi o convorbire telefonică (din 12.11.2010, ora 18^17:06) purtată de A. cu inculpatul B., care, în opinia procurorului, conturează împrejurarea faptică că, în foarte multe situaţii în care erau introduse în România containere cu mărfuri contrafăcute sau aflate în alte situaţii de neregularitate, acestea intrau în ţară prin JJJJJJ., în sistem de tranzit către birouri vamale de interior, printre care, în mod special, Biroul Vamal Slobozia condus la acea dată de inculpat. Instanţa de fond a reţinut că aprecierea procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii concrete, s-a întemeiat doar pe interpretarea celor 6 convorbiri telefonice purtate de alte persoane (E., S., A. şi B.) şi care vizau operaţiuni vamale de tranzit către Biroul Vamal Slobozia.

Astfel, prima instanţă a subliniat faptul că o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe interceptările unor convorbiri telefonice, fără alte probe care să le susţină, după cum interpretarea dată de procuror dialogurilor purtate de alţi patru coinculpaţi nu poate fi apreciată ca fiind corectă, în contextul în care şi apărarea are o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, dar susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea împrejurărilor faptice, altele decât reţinute de Parchet.

Astfel, în concret, s-au reţinut următoarele situaţii şi împrejurări:

1). La data de 25.08.2010, inculpatul E. i-a solicitat informaţii inculpatului S. despre modul cum decurg operaţiunile vamale în cazul unor tranzite ce trebuiau închise la Biroul Vamal Slobozia sau Călăraşi, iar ulterior, la solicitarea inculpatului S. a promis că îl va contacta pe inculpatul X., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a-i explica acestuia situaţia tranzitelor.

Legat de această operaţiune, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei. De asemenea, inculpatul S. i-a comunicat inculpatului E. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal QQQ.. Inculpatul S. i-a promis apoi inculpatului E. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal inc. H., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi sau, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (pct. A.13. I.1).

Aceeaşi faptă a fost reţinută şi în sarcina inculpatului E. atât pentru a contura conţinutul infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. A.I.9 din rechizitoiu), cât şi al actelor de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.II.52 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost apreciate ca fiind relevante pentru analizarea acestei fapte, declaraţiile inculpaţilor T., E. şi S., depoziţiile martorilor QQQ. şi IIIII., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, 26.08.2010, ora 14^04:06, şi 27.08.2010, orele 12^12:30 şi 12^14:08, raportul de expertiză nr. x din 28 mai 2015, precum şi suplimentul la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

În privinţa acestei fapte, instanţa de fond a sesizat omisiunea Parchetului de a stabili identitatea interlocutorului lui E. în cuprinsul convorbirilor din 25.08.2010 şi 26.08.2010, indicate în susţinerea acestei acuzaţii (în condiţiile în care acesta nu a fost S.), în contextul în care, la actul material corelativ reţinut în sarcina inculpatului X. şi în legătură cu aceleaşi tranzite de la Biroul Vamal Slobozia, se arătă de procuror că intermediar vamal a fost inculpatul K., fiind, astfel, cunoscut de către acuzare.

S-a constatat faptul că, din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror în dovedirea acuzaţiei, nu rezultă că inculpatul E. ar fi cerut informaţii de la S. privind mita pretinsă de lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Slobozia, condus de inculpatul T., sau că acesta din urmă i-ar fi transmis comisionarului vamal sau interlocutorului său cuantumul avantajelor materiale necuvenite pentru închiderea unor tranzite, după cum, din cuprinsul înregistrărilor, nu reiese numele persoanelor care ar fi urmat să primească mita, denumirea societăţii importatoare ale cărei operaţiuni vamale urmau a fi favorizate, precum şi tipul mărfii şi numărul containerele ce ar fi făcut obiectul tranzitelor. Mai mult, s-a constatat că, faţă de inculpatul S., s-a dispus de către Parchet o soluţie de netrimitere în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), sub aspectul pretinselor acte de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită, prin urmare, inexistenţa unei fapte în materialitatea ei, nu poate contura conţinutul constitutiv al altei infracţiuni.

Având în vedere probele administrate cu privire la această faptă, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.13. I.1 nu poate fi reţinută pentru a demonstra activitatea ilicită pe care se susţine că inculpatul T. ar fi desfăşurat-o în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat.

2). Tot în dovedirea actelor de sprijinire şi aderare la grupul infracţional organizat s-a mai reţinut de acuzare şi faptul că, la data de 12.11.2010 (ora 18^17:06), inculpatul A. a negociat plata sumei de 500 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Slobozia pentru finalizarea unei operaţiuni de tranzit vamal. Inculpatul A. i-a transmis lui B. informaţia, acesta aflându-se la faţa locului, precizându-i că a primit banii respectivi (pct. A.13. I.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, au fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul A., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.15. II.11 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 18^17:06, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpaţii A. şi B. ar fi negociat plata unei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Slobozia, în vederea finalizării unei operaţiuni de tranzit. În acest context, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând, însă, din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, B. precizând, în plus, că vizează contravaloarea unui transport efectuat de S.C. V. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor T., A. şi B., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii A. şi B. în ziua de 12.11.2010, ora 18^17:06 şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti), precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile de tranzit/import pentru a căror finalizare se susţine că ar fi fost remisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Slobozia (faţă de care cercetările au fost disjunse), secţia penală a Înaltei Curţi a considerat că nici fapta descrisă la pct. A.13. I.2 nu poate nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului T. la sprijinirea presupusei asocieri infracţionale, astfel cum s-a apreciat, în mod neîntemeiat, de către Ministerul Public, probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Faţă de aceste argumente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

13.2. Infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. A.13. II).

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa supremă a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul T. a fost trimis în judecată (circumscrisă de procuror infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Analizând sub acest aspect actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, la data de 16.02.2011, dată la care se reţine de către Parchet că ar fi comis fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale, inculpatul T. îndeplinea funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Ialomiţa, având, conform fişei postului, necontestată de acuzat, atribuţii de organizare, îndrumare şi control cu privire la activitatea următoarelor birouri şi compartimente: biroul/compartimentul financiar, contabilitate şi achiziţii publice, biroul/compartimentul autorizări, compartimentul juridic şi compartimentul informatizare, precum şi, indirect, prin directorul executiv adjunct, celelalte compartimente, verificând, prin sondaj, calcularea corectă a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat şi dispunând măsurile legale pentru recuperarea sau restituirea diferenţelor. În acest context, prima instanţă a constatat că, din fişa postului sau din alte documente, nu reiese că inculpatul ar fi avut atribuţii pe linia constatării ori sancţionării contravenţiilor sau a constatării şi urmăririi infracţiunilor, nefiind, astfel, îndeplinite cerinţele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinute în mod eronat de către procuror.

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, instanţa, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu uneia dintre faptele pentru care inculpatul T. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În concret, s-a reţinut de către procuror că, la data de 16.02.2011, inculpatul T., în calitate de şef al Biroului Vamal Slobozia, a primit de la inculpatul E. suma de 5.700 USD, colectată de la un client neidentificat al S.C. F. S.R.L. Constanţa, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la Biroul Vamal Slobozia, instituţie pe care o conduce.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.45 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor T. şi E., depoziţiile martorilor HHHHH. şi RRRRR., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în zilele de 16.02.2011, orele 14^12:14, 14^13:57, 15^21:36 şi 28.02.2011, ora 09^21:52, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice în discuţie, fără ca semnificaţia atribuită replicilor interlocutorilor să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De asemenea, s-a considera că, din probele administrate în cauză de Parchet nu rezultă operaţiunile vamale realizate, societatea care a efectuat cele 6 operaţiuni vamale (tranzite), natura mărfurilor ilicite, iar, în contextul în care martorul HHHHH. a recunoscut că primea documente de la inculpatul E. la sediul XXXXXX., care erau ridicate de clienţi ai comisionarului vamal, precizarea procurorului că nu a putut fi identificat clientul, nu are o susţinere în plan probator.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită (fiind un client neidentificat), denumirea societăţii comerciale care a efectuat cele şase operaţiuni vamale de tranzit, natura mărfurilor şi nici operaţiunile vamale ce ar fi fost realizate, precum şi modalitatea generală în care este formulată acuzaţia (" . . . . . . . . . .inculpatul ... a primit de la E. suma de 5.700 USD, colectată de la un client neidentificat al S.C. F. S.R.L., pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la Biroul Vamal Slobozia . . . . . . . . . ."), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.13. II nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului T., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea inculpatului T. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faţă de soluţiile de achitare dispuse în cauză pentru ambele acuzaţii reţinute în actul de sesizare, instanţa supremă a constatat că inculpatul T. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 125 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 5700 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 1 septembrie 2011. În consecinţă, prima instanţă a dispus şi restituirea către inculpatul T. a sumei de 5700 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 1 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 1 septembrie 2011 .

14. Inculpatul U. (pct. A.14. din rechizitoriu)

14.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.14. I)

În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse inculpatului U. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond a constatat că nu sunt susţinute de elemente probatorii care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

Astfel, în sarcina inculpatului, s-a reţinut de către Ministerul Public că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat prin supunerea sa necondiţionată cerinţelor instituite de liderul acestuia, GG., sens în care "a acceptat să îşi desfăşoare importurile prin sistemul de taxare ilicită impus" de respectiva asociere, "plătind iniţial sumele de bani cu destinaţia de mită" şi "de contribuţie financiară pentru WWWWWW.", direct celui din urmă, iar, apoi, la cererea expresă a acestuia, comisionarului vamal E.. De asemenea, s-a arătat că acuzatul "a participat la şedinţele organizate de WWWWWW., în care se comunicau membrilor grupului modalităţile de acţiune pe termen scurt, măsurile ce urmau să fie luate de o manieră imediată, precum şi chestiunile organizatorice curente, cum ar fi, de exemplu, procedura continuă de schimbare a aparatelor telefonice şi a numerelor de telefon".

Deşi procurorul a invocat, în dovedirea acuzaţiilor menţionate, declaraţia dată în calitate de martor, pe 12 septembrie 2011, de U. (ce a fost redată întocmai în cuprinsul rechizitoriului), apreciindu-se că aceasta este relevantă atât pentru probarea apartenenţei inculpatului la presupusul grup de criminalitate organizată, cât şi pentru conturarea modului de acţiune şi funcţionare a acestuia, prima instanţă de judecată a considerat că respectiva depoziţie nu poate fi valorificată în plan probator, fiind incidente prevederile art. 118 C. proc. pen.

Astfel, consacrând dreptul martorului de a nu se autoincrimina, textul de lege menţionat stabileşte, corelativ, obligaţia procesuală negativă a organului judiciar de a nu folosi declaraţia dată în această calitate împotriva persoanei care, ulterior, a dobândit, în aceeaşi cauză, calitatea de suspect sau inculpat. Or, în speţă, s-a constatat că, după ce a fost ascultat ca martor (în 12 septembrie 2011) în legătură cu faptele de care erau acuzaţi alţi inculpaţi, la data de 28 septembrie 2011, prin rezoluţie, procurorul a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui U., acesta dobândind, astfel, calitatea de învinuit în cauză, calitate în care a şi fost audiat în aceeaşi zi de organele de anchetă penală, ocazie cu care şi-a menţinut, în totalitate, afirmaţiile făcute iniţial, declaraţia din 28 septembrie 2011 reprezentând o copie fidelă a celei din 12 septembrie 2011 . Ca urmare, contrar susţinerilor acuzării, instanţa supremă a apreciat că depoziţia dată de inculpatul U., în calitate de martor, nu poate fi folosită împotriva sa, interdicţie care, date fiind infracţiunile de care acesta este acuzat, ce se reţine că ar fi fost comise împreună cu alţi inculpaţi, se răsfrânge, implicit, şi cu privire la cei din urmă.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că nici declaraţia dată, în calitate de învinuit, de U. în 28 septembrie 2011 (în cuprinsul căreia au fost reluate integral, aşa cum s-a arătat, toate susţinerile făcute cu ocazia audierii ca martor în 12 septembrie 2011) nu poate fi reţinută pentru a fundamenta acuzaţia Parchetului circumscrisă infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, neavând aptitudinea, prin ea însăşi, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, de a demonstra săvârşirea de către inculpat, dar şi de ceilalţi acuzaţi la care a făcut trimitere procurorul în rechizitoriu (GG., CC., E., S., O., H., T., G., X., W., LL., A., D., KK.) a vreunei acţiuni de aderare, sprijinire sau, după caz, de iniţiere ori constituire a unui grup infracţional organizat, modalitatea de funcţionare şi structura unei asemenea asocieri, precum şi regulile de acţiune ale acesteia şi rolurile îndeplinite de membrii săi.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, în cursul urmăririi penale, inculpatul a făcut o serie de afirmaţii referitoare la practica colectării de către firmele de comisionariat vamal a unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, la desemnarea în cadrul acestora a unor persoane care ţineau evidenţa containerelor importate pentru care trebuiau remise foloasele materiale necuvenite şi a unor angajaţi care se ocupau cu strângerea şi transmiterea lor către vameşi, la organizarea unor şedinţe de lucru pe parcursul cărora intermediarii vamali erau instruiţi cum să procedeze în relaţia cu reprezentanţii comisionarului vamal, precum şi la schimbarea periodică a cartelelor telefonice şi la modul de comunicare a noilor numere, însă toate aceste susţineri au un caracter general, nefiind aduse de către acuzat precizări suplimentare în legătură cu intervalul de timp în care respectivele practici ar fi funcţionat şi identitatea persoanelor care le-ar fi impus ori, după caz, s-ar fi supus acestora.

Totodată, s-a reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţia din 6 decembrie 2013), inculpatul şi-a menţinut doar parţial susţinerile iniţiale, negând existenţa unor şedinţe de lucru în cadrul cărora să se fi realizat o instruire a intermediarilor vamali şi arătând, cu privire la celelalte aspecte (inclusiv în legătură cu schimbarea cartelelor telefonice), că le cunoaşte doar "din auzite", discutându-se "peste tot în Portul Constanţa" de faptul că, în perioada 2010-2011, în cazul unor containere cu mărfuri, erau cerute sume de bani cu titlu de mită de către comisionarii vamali pentru a fi remise lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în scopul permiterii introducerii lor în ţară. Deşi existenţa unui zvon general cu privire la pretinderea, în perioada de referinţă, a unor sume de bani cu titlu de mită de către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, a fost confirmată şi de martorul SSSS. (declaraţiile din 21 septembrie 2011 şi 9 decembrie 2014), susţinerile celor doi în acest sens nu pot fi valorificate ca probe certe care să demonstreze existenţa unei asemenea practici la nivelul autorităţii vamale menţionate, în condiţiile în care explicaţiile oferite se caracterizează printr-un grad redus de precizie, nefiind individualizate societăţile de comisionariat vamal sau reprezentanţii lor care ar fi promovat o atare regulă şi nici identitatea persoanelor care ar fi pretins şi/sau primit astfel de sume, pentru a stabili dacă acestea au fost trimise în judecată în prezenta cauză. Pentru aceleaşi motive, prima instanţă a apreciat că nu pot fi valorificate din punct de vedere probator nici afirmaţiile referitoare la organizarea unor şedinţe de lucru şi la schimbarea periodică a cartelelor telefonice, ca reguli ce trebuiau respectate de intermediari în relaţia cu comisionarii vamali, declaraţia dată în calitate de învinuit de U., în care se face referire la respectivele practici, necoroborându-se cu depoziţia acestuia din cursul cercetării judecătoreşti, dar nici cu celelalte probe administrate în cauză, existenţa unor asemenea obligaţii ce ar fi fost impuse de firmele de comisionariat vamal nefiind confirmată de inculpaţii GG. (declaraţia din 6 mai 2014), KK. (declaraţii din 12 decembrie 2011, 8 iunie 2011 şi 8 ianuarie 2014) şi martorul SSSS. şi nerezultând nici din declaraţiile inculpatului K., care nu face vreo trimitere sau precizare la organizarea unor întruniri/întâlniri conspirative sau la secretizarea convorbirilor telefonice prin înlocuirea la anumite intervale de timp a aparatelor şi cartelelor SIM. Totodată, s-a făcut trimitere de către prima instanţă la depoziţiile martorului SSSS. date în faza urmăririi penale (21 septembrie 2011), cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă (9 decembrie 2014), acesta menţionând că, în cursul anului 2010, a primit de la inculpatul U. o cartelă prepay pentru a fi folosită în convorbirile dintre ei nu este de natură să modifice concluzia anterioară, din moment ce nu s-a susţinut şi dovedit că întrebuinţarea unei asemenea cartele telefonice ar fi fost impusă de reprezentanţii S.C. F. S.R.L. sau de altă firmă de comisionariat vamal, ca o condiţie a colaborării celor doi cu respectivele societăţi.

De asemenea, contrar susţinerilor Parchetului, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că declaraţiile inculpatului K. nu pot fi reţinute ca mijloace de probă care să demonstreze cu certitudine, mai presus de orice dubiu rezonabil, instituirea la nivelul JJJJJJ. a unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită a containerelor cu mărfuri importate, ca practică de acţiune a presupusului grup infracţional organizat, având în vedere, pe de o parte, inconsecvenţa manifestată de acuzat pe întreg parcursul procedurii judiciare, în fiecare din cele şapte depoziţii date (şase în faza de urmărire penală şi una în faţa instanţei) prezentând o altă versiune cu privire la perioada în care ar fi fost comise respectivele fapte şi la identitatea persoanelor care ar fi perceput anumite sume de bani cu titlu de mită, a celor care stabileau cuantumul acestora şi prin intermediul cărora foloasele erau transmise către lucrătorii vamali, iar, pe de altă parte, împrejurarea că acesta cunoştea doar "din auzite" toate circumstanţele la care a făcut referire, respectiv din relatările intermediarului vamal J., persoană care a fost cercetată şi judecată în lipsă, astfel încât nu a putut fi audiată de către organele judiciare pentru a se stabili veridicitatea celor afirmate de inculpatul menţionat.

Deopotrivă, raportat la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului U. prin rechizitoriu, instanţa de fond a remarcat faptul că acesta, deşi a relatat, în cuprinsul declaraţiei din 28 septembrie 2011, despre remiterea unor sume de bani cu titlu de mită reprezentanţilor S.C. F. S.R.L. (GG. şi E.) pentru favorizarea importurilor, audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, a revenit în totalitate asupra afirmaţiilor iniţiale, menţionând că nu i-au fost niciodată pretinse şi nu a oferit astfel de foloase materiale necuvenite inculpaţilor GG., E., S. şi KK. pentru a fi date lucrătorilor vamali în vederea introducerii în ţară a unor containere. Deşi acuzatul nu a oferit nicio explicaţie valabilă pentru schimbarea poziţiei sale procesuale, instanţa de fond a considerat că nu poate înlătura din materialul probator declaraţia de revenire dată la termenul de judecată din 6 decembrie 2013, având în vedere că, spre deosebire de cea făcută în faţa organelor de anchetă penală, aceasta se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cu referire, în special, la depoziţiile martorului SSSS., persoană apropiată inculpatului, cu care acesta a colaborat în mod direct atât în cadrul S.C. WWWWWWWW. S.R.L. (fiind asociaţi), cât şi, ulterior, după intrarea firmei în insolvenţă, cunoscând cel mai bine sistemul de lucru practicat de S.C. F. S.R.L. şi de ceilalţi comisionari vamali în relaţiile cu clienţii şi intermediarii vamali, în speţă cu U.. În acest sens, s-a subliniat faptul că martorul SSSS. a declarat, în mod constant, că nu au existat situaţii în care angajaţii S.C. F. S.R.L. să îi perceapă, în numele clienţilor, şi alte sume de bani decât cele datorate în mod legal, respectiv foloase materiale necuvenite cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali în schimbul efectuării/neefectuării unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora. De asemenea, a precizat că nu a discutat niciodată cu inculpatul U., nici în perioada în care au fost asociaţi şi nici ulterior, în legătură cu perceperea unor sume de bani cu titlu de mită de către comisionarii vamali şi modul în care astfel de sume ar fi fost pretinse şi primite.

În acest context, s-a reţinut de către prima instanţă şi faptul că pretinderea unor asemenea sume de la U. pentru a fi remise lucrătorilor vamali a fost negată şi de inculpaţii E. (declaraţia din 25 aprilie 2013) şi S. (declaraţia din 18 septembrie 2013) în cadrul apărărilor formulate cu privire la acuzaţiile de la pct. A.1. II.10, respectiv A.12. II.7, dar şi de inculpaţii GG. (declaraţia din 6 mai 2014) şi KK. (declaraţia din 12 decembrie 2011), acesta din urmă precizând că nu a purtat niciodată vreo discuţie cu acuzatul în legătură cu remiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită şi subliniind că, dimpotrivă, refuzul său de a colabora cu respectivul inculpat s-a datorat solicitării lui ca S.C. FFF. S.R.L. să întocmească şi facturile externe ale mărfurilor, cerere ce ar fi presupus, în mod evident, eludarea prevederilor legale, motiv pentru care a fost respinsă.

De altfel, s-a constatat şi faptul că însăşi susţinerea inculpatului U. din cursul urmăririi penale referitoare la pretinderea şi primirea unor sume de bani de către GG. vizează o perioadă anterioară (până în anul 2009) intervalului de timp în care a fost plasată de către Parchet presupusa activitate infracţională (2010-2011), motiv în plus care justifică înlăturarea ei din ansamblul probator al cauzei, neavând relevanţă sub aspectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor. Totuşi, din coroborarea declaraţiilor date în ambele faze procesuale de U. cu depoziţiile martorului SSSS., s-a reţinut de către instanţa supremă preocuparea inculpatului GG. ca, după înfiinţarea S.C. F. S.R.L., o parte din clienţii S.C. WWWWWWWW. S.R.L. să fie direcţionaţi către aceasta, sens în care acuzatul a încercat să realizeze o înţelegere cu martorul menţionat, precum şi implicarea activă a aceluiaşi inculpat în activitatea societăţii de comisionariat vamal după încetarea oricărei calităţi în cadrul ei şi fără a avea un mandat scris de reprezentare din partea socrului său, XXXXXXXX., aspect care, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză nu poate fi circumscris unei activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, putând pune, cel mult, problema existenţei unei incompatibilităţi, raportat la funcţia publică deţinută, de director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C.

Prima instanţă de judecată a subliniat şi faptul că, în declaraţiile sale, chiar K. a negat remiterea vreunor sume de bani cu titlu de mită către inculpatul GG., arătând, în depoziţia din 14 iunie 2011, că nu a avut nici un fel de relaţie cu acesta şi că nu au discutat niciodată despre chestiuni legate de efectuarea operaţiunilor vamale. Cu toate că, audiat fiind de către instanţă, inculpatul K., reluând aspecte relatate în faţa procurorului YYYYYYYY. (în dosarul nr. x/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie), a menţionat că, deşi nu îi cunoaşte personal, ştie "din auzite" că GG. şi CC. ar fi avut putere de decizie asupra tuturor activităţilor desfăşurate în vamă întrucât erau prieteni cu lucrătorii vamali, afirmaţie făcută şi de martorul SSSS., instanţa de fond a considerat că nu poate reţine aceste declaraţii ca probe certe care să fundamenteze acuzaţia de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, având în vedere caracterul extrem de vag şi general al afirmaţiilor făcute, nefiind particularizată modalitatea în care s-ar fi realizat influenţa acestora asupra lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ. (pentru a stabili dacă activităţile desfăşurate s-ar putea circumscrie vreuneia dintre modalităţile alternative ale elementului material prevăzute de lege în conţinutul constitutiv al infracţiunii), identitatea persoanelor faţă de care respectiva influenţă ar fi fost exercitată (pentru a verifica dacă acestea au fost trimise în judecată în prezenta cauză) şi nici perioada de timp în care s-ar fi manifestat, inculpatul K. referindu-se, în depoziţia din 20 iunie 2013, la intervalul 2006-2011, însă cu trimitere globală, la toate împrejurările relatate, fără a individualiza cu privire la fiecare aspect învederat anchetatorilor. În plus, s-a constatat că, în timp ce martorul SSSS. a arătat că a perceput influenţa celor doi inculpaţi asupra unor vameşi din anumite împrejurări legate de colaborarea sa cu S.C. F. S.R.L., fără a menţiona, însă, în concret, aceste circumstanţe factuale, K. a relatat aspectele menţionate subliniind că le cunoaşte doar "din auzite", fără a indica identitatea persoanelor care i-ar fi furnizat respectivele informaţii, pentru a se putea verifica veridicitatea afirmaţiilor făcute de acesta.

Totodată, instanţa supremă a opinat că nu poate reţine afirmaţiile inculpatului K. pentru a dovedi realitatea susţinerilor învinuitului U. din data de 28 septembrie 2011 referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpatul E. în vederea remiterii către lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (susţineri asupra cărora inculpatul U. a revenit în cursul cercetării judecătoreşti), având în vedere lipsa totală de credibilitate a inculpatului K., dedusă, aşa cum s-a arătat, nu doar din atitudinea oscilantă a acestuia adoptată pe parcursul întregului proces penal, dând declaraţii diferite cu ocazia fiecărei audieri, dar şi din poziţia sa interesată în formularea unor susţineri acuzatoare la adresa inculpatului E..

Pe de altă parte, s-a constatat că, deşi Ministerul Public apreciază că afirmaţiile inculpatului U. din faza instrucţiei penale prezintă relevanţă în special pentru conturarea limbajului conspirativ al grupului, care ar fi fost descris în mod "credibil şi sistematic", chiar procurorul acordă valoare probatorie diferită susţinerilor acestuia, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi în secţiunea IV.1.1.f) din considerente, fără să existe o justificare valabilă, din "lista" de expresii codificate expusă de acuzat, sunt selectate doar anumite noţiuni cu sensurile precizate de cel din urmă, în timp ce, pentru altele (băţ, sandviş, medicamente, doctor, reţetă), sunt indicate de Parchet înţelesuri diferite ori, pur şi simplu, alte cuvinte nu sunt incluse în categoria limbajului cifrat a cărui utilizare este considerată ca fiind una din regulile de acţiune ale presupusului grup infracţional.

În consecinţă, având în vedere că inculpatul U. a revenit, în faţa instanţei, asupra unora dintre susţinerile din faza anchetei penale, negând anumite împrejurări de fapt relatate iniţial, declaraţia sa din 6 decembrie 2013 coroborându-se, sub acest aspect, cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, precum şi caracterul generic al altor afirmaţii făcute cu ocazia audierii sale din data de 28 septembrie 2011, cu privire la care nu a adus precizări lămuritoare în cursul cercetării judecătoreşti, arătând că, dimpotrivă, cunoaşte respectivele circumstanţe doar "din auzite", contrar susţinerilor procurorului, instanţa de fond a considerat că depoziţia inculpatului din faza instrucţiei penale nu poate fi reţinută pentru a fundamenta acuzaţia circumscrisă infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât în ceea ce îl priveşte pe acesta, cât şi pe ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată pentru comiterea aceleiaşi fapte penale.

Ca atare, având în vedere toate aceste considerente şi constatând că, în cauză, nu s-a dovedit comiterea de către inculpatul U. a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

14.2. Infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.14. II)

Cu titlu preliminar, instanţa supremă a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul U. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptei faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, s-a reţinut că, în cursul lunii octombrie 2010, în jurul datei de 05.10.2010, a promis că va plăti, iniţial suma de 1.500 USD, iar, ulterior, suma de 2.500 USD, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul inculpaţilor S. şi E., în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container, conţinând 45 de colete dintr-un total de peste 1.000 colete, cu mărfuri ilicite.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.10 şi A.12. II.7 din rechizitoriu).

Analizând probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor U., E. şi S., depoziţiile martorului SSSS., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii S. şi E. în ziua de 05.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, precum şi documentele electronice de import nr. x, aparţinând S.C. SSSSSSS. S.R.L. Bucureşti, şi nr. x, aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L., instanţa de fona a constatat că, într-adevăr, în cele două convorbiri telefonice purtate de E. şi S. în data de 5.10.2010 se face trimitere la inculpatul U., desemnat cu apelativul "ZZZZZZZZ.", fapt confirmat, în declaraţiile lor, de ambii interlocutori, precum şi de către acuzat în cuprinsul depoziţiei din 28 septembrie 2011. De altfel, atât în faza anchetei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul U. a relatat despre propunerea ce i-a fost făcută în cursul anului 2010 de către numitul AAAAAAAAA. de a efectua operaţiuni de intermediere a unui import de rujuri realizat de un prieten al acestuia, iar acelaşi nume, AAAAAAAAA., alăturat apelativului "ZZZZZZZZ.", a fost indicat şi în cuprinsul discuţiei telefonice din 05.10.2010, ora 16^21:51, aspect care, coroborat cu susţinerile inculpaţilor E. şi S., atestă, contrar celor afirmate de U. în declaraţia din 6 decembrie 2013 (în sensul că a refuzat propunerea ce i-a fost adresată de AAAAAAAAA.), faptul că respectivele convorbiri s-au referit la o operaţiune vamală intermediată de acesta.

Pe de altă parte, cu privire la convorbirile telefonice din 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, prima instanţă a constatat că procurorul a apreciat că, din conţinutul acestora, reiese că inculpatul U. ar fi promis că va remite, prin intermediul comisionarilor vamali E. şi S., anumite avantaje materiale necuvenite pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. în vederea favorizării importului unui container, interpretarea Parchetului fundamentându-se pe utilizarea, în cuprinsul acestora, a cuvântului "palmă" care, în opinia acuzării, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna sumele de 1500 USD ("trei palme") şi 2500 USD ("cinci palme") reprezentând mita pentru lucrătorii vamali. În acest context, instanţa de fona a apreciat că o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză şi nu este confirmată nici de către inculpaţii E. şi S., care au arătat, în mod concordant, că discuţiile telefonice nu s-au referit la pretinderea, respectiv oferirea/remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, primul precizând, aşa cum s-a menţionat anterior, că au vizat o ofertă pentru depozitare şi manipulare, iar cel din urmă că s-au referit la contravaloarea unei facturi de prestări servicii. Mai mult decât atât, s-a subliniat faptul că promisiunea remiterii unei sume de bani cu titlu de mită de către inculpatul U. nu reiese din niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, nefiind identificate la dosar convorbiri telefonice purtate de acesta sau de importator cu cei doi comisionari vamali care să ateste oferirea unor asemenea foloase patrimoniale pentru lucrătorii vamali, cu toate că acuzaţii au fost permanent monitorizaţi în perioada de referinţă.

Prin urmare, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 5.10.2010, orele 16^21:51 şi 16^33:03, nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei, că nu există o corespondenţă între conţinutul acestora şi documentele vamale invocate, în probaţiune, de Parchet, precum şi faptul că, deşi a recunoscut în faza instrucţiei penale (declaraţie retractată, ulterior, în faţa instanţei) că ar fi remis comisionarului E. anumite avantaje materiale necuvenite pentru lucrătorii vamali, inculpatul le-a cuantificat la 2000 USD (nu la 1500 USD/2500 USD, aşa cum se arată în descrierea faptei) şi a arătat că erau destinate favorizării importului a 5 baxuri cu rujuri, iar nu a unor produse alimentare (fasole sau pastă de tomate), atât acesta, cât şi martorul SSSS. menţionând, în mod constant, că pentru operaţiunile vamale intermediate pentru S.C. RRRRRRR. S.R.L. şi S.C. SSSSSSS. S.R.L. nu li s-a cerut şi nu au oferit/remis vreo sumă de bani cu titlu de mită, instanţa de fond a apreciat că dovezile administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice îndoială rezonabilă, comiterea de către acuzat a infracţiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului U. pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

15. Inculpatul A. (pct. A.15 din rechizitoriu)

15.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.15. I)

Prima instanţă de judecată a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului A. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în dovedirea acuzaţiei de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, procurorul a făcut trimitere, în principal, la consideraţiile expuse la pct. A.15. II cu privire la infracţiunea de dare de mită, apreciind că activităţile circumscrise acesteia demonstrează, în egală măsură, şi comiterea acţiunilor ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de criminalitate organizată, acuzarea ignorând, astfel, caracterul autonom, de sine-stătător, al acesteia din urmă, a cărei existenţă nu este condiţionată de săvârşirea faptelor ilicite proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003).

Totodată, s-a constatat că, deşi în cuprinsul actului de sesizare nu sunt descrise rolul şi sarcinile pe care inculpatul le îndeplinea în cadrul presupusei asocieri, arătându-se doar faptul că, în calitate de comisionar vamal, se supunea ordinelor date de GG., au fost invocate de către Parchet trei împrejurări care, în opinia acuzării, ar demonstra participarea inculpatului A. la activitatea grupării şi ajutorul acordat acesteia, reţinându-se, în concret, următoarele:

1). La data de 30.09.2010, ora 13^00:01, inculpatul A. împreună cu NNN., reprezentant al S.C. KKKKKKK. S.R.L. Bucureşti, s-au pus de acord să dea mită împreună lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. (în special lucrătorului vamal BBBBBBBBB. - ce îşi desfăşura activitatea la compartimentul de control fizic al containerelor), o sumă de bani neprecizată pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri aparţinând unui client comun.

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a făcut referire la declaraţia inculpatului A. din data de 16 octombrie 2013, când a învederat că, într-adevăr, discuţia telefonică invocată de Parchet a fost purtată cu martorul NNN., reprezentant al S.C. KKKKKKK. S.R.L. Bucureşti, pe care îl recomandase unui client pentru închiderea unui tranzit vamal. A menţionat, de asemenea, că apelativul "CCCCCCCCC." nu îl viza pe lucrătorul vamal BBBBBBBBB., ci pe un prieten al martorului, iar termenii "reţetă" şi "doctori" au fost folosiţi în sensul lor propriu, discutând cu interlocurorul său despre o problemă medicală cu care se confruntase un amic al acestuia şi care fusese rezolvată la o clinică din străinătate, pe care i-a recomandat-o şi lui.

În acelaşi sens, prima instanţă a făcut trimitere şi la depoziţia martorului NNN. din 16 iunie 2014, care a precizat că, în perioada de referinţă, exista un contract de prestări servicii încheiat între S.C. F. S.R.L. şi S.C. KKKKKKK. S.R.L. Bucureşti, în baza căruia prima societate era obligată să efectueze pentru cea din urmă operaţiuni de comisionariat vamal, dacă i se solicita un asemenea serviciu. În plus, martorul a arătat că, întrucât S.C. F. S.R.L. nu avea birou deschis în Bucureşti, au existat situaţii în care, pentru finalizarea operaţiunilor de tranzit efectuate de această societate, s-a apelat la serviciile S.C. KKKKKKK. S.R.L. Bucureşti. A mai relatat, totodată, fără a putea să facă o legătură cu conţinutul convorbirii telefonice invocată de acuzare, că, în anul 2010, a suferit o intervenţie chirurgicală în străinătate, recomandându-i şi inculpatului A. clinica la care s-a operat, pentru rezolvarea problemelor medicale ale fiicei sale.

Totodată, instanţa supremă a considerat că susţinerile inculpatului A. cu privire la obiectul conversaţiei telefonice din 30.09.2010, ora 13^00:01, nu sunt confirmate doar de martorul NNN., ci şi de însuşi conţinutul acesteia, din care rezultă că, într-adevăr, cei doi interlocutori au discutat despre închiderea unui tranzit vamal, dovadă în acest sens fiind replica acuzatului "... dar dacă închizi tu aici şi acolo, nu e mai bine aşa", precum şi propunerea adresată de martor în sensul redirecţionării importatorului către un alt comisionar vamal, numitul CCCCCCCCC., care s-ar fi plâns de lipsa clienţilor:

"... L-aş trimite, îşi spun eu, mă gândeam să îl trimit lui CCCCCCCCC. că acela mârâie că i-a luat DDDDDDDDD. toate .... Şi plânge acela că nu mai mănâncă nimic". Faptul că apelativul "CCCCCCCCC." a fost utilizat pentru desemnarea unui comisionar vamal reiese, de asemenea, din cuprinsul convorbirii, la un moment dat, martorul NNN. precizând "Lui CCCCCCCCC., acela care are punctul".

Ca urmare, având în vedere aceste elemente probatorii, precum şi împrejurarea că, faţă martorul NNN., pentru aceeaşi acuzaţie, s-a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), o soluţie de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.15. I.1 pentru dovedirea activităţilor ce se susţine că ar fi fost desfăşurate de inculpatul A. în sprijinirea şi/sau aderarea la prezumtivul grup infracţional organizat.

2). La data de 31.12.2010, ora 11^55:00, inculpatul A. a aprobat ca un angajat al S.C. F. S.R.L. să dea mită unui lucrător vamal de la JJJJJJ. o sumă de bani denumită codat ca "un sandviş" (50 euro).

În legătură cu această faptă, s-a reţinut de către instanţa de fond că, inculpatul A. a declarat, la termenul de judecată din data de 16 octombrie 2013, că discuţia invocată de procuror a fost purtată cu nepotul său, EEEEEEEEE., acesta fiind angajat al S.C. F. S.R.L.. A mai menţionat că, fiind în ajunul revelionului, dorea să îi facă cinste acestuia şi colegilor săi cu o sticlă de whisky (desemnată prin cuvântul sandviş), care valora 10 euro în magazinul din incinta portului.

Ca atare, având în vedere susţinerile inculpatului, confirmate de conţinutul convorbirii telefonice din data de 31.12.2010, ora 11^55:00, în care nu se face nicio referire la vreun folos material necuvenit sau la lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., interpretarea dată de procuror acesteia fiind una arbitrară şi nesusţinută de mijloacele de probă administrate în cauză, prima instanţă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.15. I.1 nu prezintă relevanţă pentru dovedirea acţiunilor ce se pretinde de către Parchet că ar fi fost comise de inculpatul A. în sprijinirea şi/sau aderarea la presupusul grup infracţional organizat.

3). La data de 22.09.2010, inculpatul A. a promis, la cererea expresă a inculpatului RR., ofiţer de poliţie deţinând funcţia de Şef Grup Nave din cadrul I.G.P.F., că îi va da acestuia mită constând într-o cantitate nedeterminată de alcool, precum şi o plimbare de agrement cu o ambarcaţiune, pe mare, pentru mai multe persoane venite într-o delegaţie la instituţia pe care o conduce. Aceste bunuri şi avantaje materiale au fost cerute şi, respectiv, promise în schimbul furnizării de informaţii secrete sau, după caz, confidenţiale de către ofiţerul de poliţie grupului infracţional organizat din care face parte şi inculpatul A..

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor RR. şi A., precum şi împrejurarea că pentru fapta reţinută, astfel cum a fost descrisă anterior, Parchetul a dat o soluţie de netrimitere în judecată pentru infracţiunile de luare/dare de mită, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968), chiar procurorul menţionând, în motivare, că nu rezultă din convorbire o legătură de cauzalitate între promisiunea de procurare a bunurilor enumerate în cuprinsul acesteia şi încălcarea vreunei atribuţii de serviciu de către RR., instanţa de fond a apreciat că discuţia telefonică din data de 22.09.2010, ora 09^26:55, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul acuzaţiei formulate şi nu poate fi reţinută pentru a demonstra aderarea sau sprijinirea de către inculpatul A. a presupusului grup infracţional organizat.

De asemenea, s-a considerat ca este lipsită de fundament şi afirmaţia acuzării referitoare la supunerea necondiţionată a inculpatului A. ordinelor date de GG., o asemenea împrejurare nerezultând din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi, invocate în probaţiune de Parchet şi nici din celelalte dovezi administrate în cauză pe întreg parcursul procedurii judiciare.

Mai mult decât atât, deşi în cazul S.C. F. S.R.L., S.C. YY. S.R.L. şi a celorlate societăţi din FFFFFFFFF., probele dosarului demonstrează implicarea directă a inculpatului GG. în activitatea lor, cu privire la S.C. V. S.R.L. (aparţinând inculpatului A.), instanţa de fond a apreciat că dovezile administrate nu conturează aceeaşi concluzie a intervenţiei acestuia în procesul decizional şi în funcţionarea companiei, astfel încât susţinerea procurorului referitoare la exercitarea unei "puteri absolute" în acest caz este lipsită de suport probator.

În consecinţă, având în vedere că pentru niciuna dintre faptele expuse la pct. A.15. I. din rechizitoriu, instanţa de fond, în baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, nu a putut reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune (de altfel, singurele probe ale Parchetului), pentru a dovedi implicarea inculpatului A. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

15.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.15. II)

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale - pct. A.15. II.3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12), şi art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale - pct. A.15. II.14 - A.15. II.15).

Cu privire la această infracţiune, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa supremă, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Raportat la dispoziţiile legale ce reglementează instituţia infracţiunii continuate şi având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prima instanţă a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul septembrie - decembrie 2010, acuzatul a realizat acte de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani sau a altor foloase materiale cu titlu de mită lucrătorilor vamali (din cadrul JJJJJJ. şi a Biroului Vamal Slobozia), precum şi directorului Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită şi condiţia unităţii de calificare juridică, acţiunile de oferire, dare sau promisiune a unor sume de bani ori a altor foloase materiale, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul infracţiunii de dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, prima instanţă a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul A. se reţine de către procuror că au fost realizate faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor. Mai mult, unele dintre acestea se susţine de către Ministerul Public că au fost comise faţă de inculpaţii H., G., X. şi XX. (directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C.), persoane care, potrivit fişelor posturilor, exercitau atribuţii de control.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., faţă de cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 11 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 30.09.2010 (ora 12^34:16), inculpatul A. s-a angajat că va da ca mită suma de 20.500 RON lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., la solicitarea expresă a lui AAAAA., reprezentant al S.C. GGGGGGGGG. S.R.L. Constanţa, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a unor containere cu mărfuri (pct. A.15. II.3).

Cu privire la această faptă, s-a considerat de către instanţa de fond că, deşi apar anumite neconcordanţe între declaraţia acuzatului, depoziţia martorului AAAAA. şi înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar, în legătură cu firma care a efectuat lucrarea de reamenajare a imobilului şi societăţile de la care au fost achiziţionate materialele de construcţii (contractul de prestări servicii nr. x din 22.07.2009 încheiat de acesta cu S.C. HHHHHHHHH. S.R.L. având ca obiect lucrări de reamenajare, cu perioadă de valabilitate 22.07.2009 - 12.08.2009, dar cu posibilitatea prelungirii, extrase ale actelor constitutive ale S.C. GGGGGGGGG. S.R.L. şi S.C. HHHHHHHHH. S.R.L. din care rezultă că martorul AAAAA. era reprezentant legal al ambelor societăţi, facturi emise în septembrie 2010 de S.C. IIIIIIIII. S.A. pentru materiale construcţii şi chitanţele aferente, facturi emise de S.C. JJJJJJJJJ. S.R.L. în iunie, august şi octombrie 2010 tot pentru astfel de materiale, precum şi adresa din 16.05.2013 eliberată de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care se atestă faptul că S.C. GGGGGGGGG. S.R.L. nu a efectuat operaţiuni vamale în perioada 2009-2010) din coroborarea tuturor acestor mijloace de probă rezultă realitatea susţinerilor inculpatului A. referitoare la faptul că discuţia telefonică din 30.09.2010, ora 12^34:16, nu a vizat remiterea unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali, ci plata unor facturi reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii.

În acelaşi sens, s-a subliniat şi faptul că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare ar fi intervenit martorul menţionat, or, dacă S.C. GGGGGGGGG. S.R.L. ar fi efectuat astfel de formalităţi în perioada de referinţă, aşa cum afirmă procurorul, clarificarea respectivei chestiuni ar fi fost pe deplin posibilă.

Pe de altă parte, instanţa supremă a constatat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material se fundamentează exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 30.09.2010, ora 12^34:16, fără ca, în sprijinul acesteia, să fie invocate de Parchet alte mijloace de probă şi fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de ansamblul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a cosntatat că, din însuşi conţinutul înregistrării audio, nu rezultă că inculpatul A. ar fi comis vreuna din acţiunile ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), nefiind identificat niciun element care să conducă la conturarea semnificaţiei atribuită de acuzare sumei de bani la care cei doi interlocutori fac referire în cuprisnul acesteia, concluzia procurorului fiind una arbitrară şi nesusţinută de ansamblul probator administrat în cauză.

Pe cale de consecinţă, având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv ala infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., neexistând, în speţă, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 30.09.2010, ora 12^34:16.

2). La data de 14.10.2010 (ora 11^29:28), inculpatul A. a dat prin intermediul angajatului său MMM. o sumă de bani de aproximativ 250 Euro lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., cu titlu de mită, pentru a le capta bunăvoinţa, în ceea ce priveşte realizarea operaţiunilor vamale implicând societăţile în care învinuitul A. activează (pct. A.15. II.5).

În legătură cu această faptă, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţia inculpatului A. din data de 16 octombrie 2013, când a învederat că expresia "sandvişuri" din cuprinsul discuţiei telefonice purtate cu martorul MMM. a fost folosită în sensul ei propriu, acestea urmând a fi date muncitorilor de la rampă şi nu unor lucrători vamali. A mai menţionat că, în rechizitoriu, convorbirea telefonică invocată de Parchet a fost redată în mod trunchiat, nefiind transcris cuvântul "rampă" la finalul îndemnului adresat interlocutorului său "Mai dai şi tu pe la tine, când te duci la (....)".

Totodată, s-a făcut referire la declaraţia martorului MMM. dată în cursul urmăririi penale, ocazie cu care acesta a arătat că nu a primit de la A. cinci sticle de whisky pentru a le da lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. (el desfăşurându-şi activitatea la Biroul Vamal Constanţa Port), că nu s-a angajat niciodată faţă de acesta să dea mită respectivilor vameşi şi că nu îşi aduce aminte ca, în cuprinsul convorbirilor telefonice purtate cu acuzatul, să fi folosit cuvântul "sandvişuri" (depoziţia din 12 octombrie 2011 - filele x d.u.p.).

Mai mult decât atât, s-a făcut trimitere şi la declaraţia martorului MMM. din data de 16 iunie 2014, când a învederat că nu a contestat la procurorul ierarhic superior soluţia din rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen. (1968) raportat la art. 18¹ C. pen. (1968), precum şi faptul că discuţia telefonică din 14.10.2010, ora 11^29:28, purtată cu inculpatul A., a vizat cumpărarea unor produse alimentare, respectiv cinci sandvişuri şi a unor sucuri pentru lucrătorii care îşi desfăşurau activitatea la rampa de control fizic din Portul Constanţa.

Nu în ultimul rând, prima instanţă a constatat că, în sprijinul susţinerilor inculpatului şi ale martorului MMM. este şi depoziţia din 24 octombrie 2014 a martorului NNNN. (în perioada de referinţă director tehnic la S.C. CCC. S.R.L., care deţinea rampa de control fizic din vama Constanţa Sud Agigea), care a arătat că exista o obişnuinţă la nivelul tuturor comisionarilor vamali de a oferi câte un suc, o bere şi chiar de mâncare, inclusiv sandvişuri, pentru muncitorii de la rampa de control fizic pentru a-i convinge pe aceştia să rămână după programul de lucru, în special în situaţiile în care marfa fusese deja transbordată din container, fiind necesară reintroducerea ei în interiorul acestuia.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 14.10.2010, ora 11^29:28, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, în rechizitoriu, a fost redat doar un anumit pasaj al discuţiei purtate de cei doi interlocutori, din lecturarea integrală a transcrierii acesteia, ataşată la fila x d.u.p., reieşind că, în continuarea convorbirii, la un moment dat, martorul MMM. a afirmat "mai ales că este pe timpul acesta şi e frig...", context în care inculpatul A. a răspuns "Mai mănâncă câte un sandviş în pauză", replici din care rezultă veridicitatea afirmaţiilor apărării referitoare la obiectul dialogului dintre cei doi şi la semnificaţia sintagmei "sandvişuri", ce a fost folosită în sensul ei propriu, pentru a desemna tipul de mâncare ce urma fi oferit angajaţilor de la rampa de control fizic şi nicidecum suma de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, aşa cum se menţionează în actul de sesizare. În plus, se observă că, din însăşi descrierea faptei, rezultă că discuţia telefonică nu conturează "un scop precis .... pentru care urmau să se dea "sandvişurile" respective", nefiind, astfel, stabilită de către acuzare contraprestaţia ce urma a fi realizată de către vameşi în schimbul presupuselor avantaje materiale necuvenite.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat lucrătorul vamal ce ar fi primit foloasele patrimoniale, atribuţiile pe care acesta urma să le nesocotească sau, după caz, să le îndeplinească în schimbul lor, operaţiunile vamale ce trebuiau favorizate şi nici denumirea societăţilor importatoare, instanţa supremă a apreciat că actul material descris la pct. A.15. II.5 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului A., interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 14.10.2010, ora 11^29:28, nefiind confirmată de materialul probator administrat în cauză.

3). La data de 18.10.2010 (ora 18^30:00), inculpatul A. a intervenit pe lângă lucrătorul vamal H., şef control fizic containere la JJJJJJ., pentru a permite intrarea în ţară a două containere aparţinând S.C. CCCCCCC. S.R.L., sugerându-i oferirea unei sume de bani cu titlu de mită. Lucrătorul vamal a precizat că respectivele containere au deja liber la vamă şi a primit deja mita (pct. A.15. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul H. (pct. A.3. II.10 din rechizitoriu).

Având în vedere împrejurarea că, din cuprinsul înregistrării audio şi a celorlalte mijloace de probă administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., H., Y., G. şi H., depoziţiile martorului SSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 18.10.2010, ora 18^30:00 , precum şi documentul de import nr. x, aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A., nu rezultă că inculpatul A. ar fi oferit vreo sumă de bani cu titlu de mită lucrătorului vamal H. pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul a două containere aparţinând S.C. CCCCCCC. S.R.L., iar, din documentele vamale, reiese că operaţiunea de import era deja finalizată la ora la care a fost purtată convorbirea telefonică, precum şi faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul foloaselor materiale ce se susţine că ar fi fost promise vameşului în schimbul încălcării îndatoririlor sale de serviciu, instanţa de fond a considerat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată acuzatul. De altfel, s-a constatat că ceea ce se reţine în sarcina inculpatului H. nu este primirea/acceptarea promisiunii unei sume de bani cu tilu de mită de la inculpatul A., procurorul arătând, în descrierea situaţiei de fapt (pct. A.3. II.10 din rechizitoriu), că respectivele avantaje materiale necuvenite ar fi fost primite de la AN, persoană ce nu a fost identificată, deşi exista această posibilitate, având în vedere că se cunoştea denumirea societăţii importatoare.

4). La data de 27.10.2010 (ora 10^50:54), inculpatul A. a convenit cu inculpatul D. că va da vameşilor de la JJJJJJ. o sumă de bani nedefinită (codat - "un plic cu încă 10"), pentru înlocuirea manifestului aferent unor mărfuri introduse în vamă cu unul falsificat, care să permită taxarea respectivelor mărfuri la o valoare inferioară (pct. A.15. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. IV din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul A. a declarat, la termenul de judecată din 16 octombrie 2013, că discuţia telefonică purtată cu D. nu a vizat o sumă de bani ce urma a fi dată cu titlu de mită, aşa cum susţine procurorul, ci un număr de 10 containere înscrise într-un document vamal intitulat "T2L", folosit în tranzitul intracomunitar şi impus la nivelul întregii Comunităţi Europene. Prin urmare, a contestat transcrierea în actul de sesizare a înregistrării audio, precizând că, în mod greşit, a fost menţionată expresia "tot KKKKKKKKK." în loc de "T2L". Cu referire la manifestul despre care se face vorbire în aceeaşi discuţie telefonică, a arătat că acesta reprezintă doar un document de transport (un fel de aviz de expediţie), care nu serveşte la întocmirea declaraţiei vamale, şi că, în cuprinsul lui, se consemnează anumite elemente ce permit identificarea mărfii transportate.

S-a reţinut şi faptul că aceleaşi menţiuni cu privire la conţinutul înregistrării audio invocată, în probaţiune, de acuzare şi la transcrierea eronată a acesteia au fost făcute şi de inculpatul D. care, audiat fiind de instanţa de fond la data de 13 noiembrie 2013, a arătat, în plus, că, în cuprinsul convorbirii telefonice, face referire la transmiterea către sediul S.C. YY. S.R.L. din Constanţa a unui set de documente pentru 10 containere, în care se afla şi corecţia de manifest, ce era necesară întrucât exista o neconcordanţă cu privire la greutatea mărfii.

În ceea ce priveşte susţinerile acuzaţilor, s-a considerat că acestea au fost confirmate şi cu ocazia audierii, în şedinţa publică din 23 ianuarie 2015, la solicitarea inculpatului A., a înregistrării discuţiei telefonice din 27.10.2010, ora 10^50:54, instanţa de fond constatând (pag. 11 din încheiere) că, la secunda 23, a treia replică rostită de acesta este "Tot T2L (?), da?", în loc de "Tot KKKKKKKKK. (?), da?", cum s-a consemnat în nota de redare de la filele x d.u.p., iar următoarea replică, aparţinând inculpatului D., este "Tot T2L, da", în loc de "Tot KKKKKKKKK., da", atât apărarea celor doi inculpaţi, cât şi reprezentantul Ministerului Public exprimând acelaşi punct de vedere.

De asemenea, au fost apreciate ca fiind relevante sub acelaşi aspect şi înscrisurile depuse la dosar, cu încuviinţarea instanţei, de inculpaţii A. şi D., respectiv documentul T2L nr. x din 13.10.2010 emis pentru 10 containere şi corecţia de manifest nr. x din 3.11.2010 eliberată de LLLLLLLLL. S.R.L., însoţită de anexe, acte care dovedesc realitatea apărărilor formulate de aceştia, precum şi netemeinicia acuzaţiilor reţinute de Parchet.

În consecinţă, având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 27.10.2010, ora 10^50:54, nu este confirmată de materialul probator administrat în cauză, din declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar şi înregistrarea audio a respectivei discuţii, rezultând că aceasta nu a vizat o înţelegere a celor doi în vederea oferirii unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., ci transmiterea unui set de documente (T2L şi manifestul corector) privind 10 containere cu mărfuri, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.15. II.7 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., neexistând dovezi care să demonstreze comiterea de către acesta a faptei de care a fost acuzat. În plus, s-a constatat că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost dată cu titlu de mită, operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare aceasta ar fi fost remisă şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

5). La data de 27.10.2010 (ora 15^14:07), inculpatul A. împreună cu B. au convenit să îi ceară unui client al firmei de comisionariat vamal, identificat sub numele de "MMMMMMMMM." o sumă de bani, definită codat ca "doi...jumate", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând, în plus faţă de marfa declarată, o cantitate de două tone (respectiv 3240) de perechi de HHHHHHHH. de casă (pct. A.15. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.1 din rechizitoriu).

În privinţa acestei fapte, s-a apreciat că interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi la data de 27.10.2010, ora 15^14:07, nu este susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi B., depoziţia martorului DDDDD., nota de redare a conţinutului convorbirii telefonice din 27.10.2010, ora 15^14:07, purtate de cei doi acuzaţi, ataşată la fila x d.u.p.), neexistând, la dosar, dovezi care să ateste veridicitatea susţinerilor procurorului referitoare la semnificaţia expresiei "doi ... jumătate" utilizată în conţinutul înregistrării audio. Astfel, instanţa de fond nu a identificat nicio împrejurare de fapt care să fundamenteze concluzia că respectiva sintagmă ar fi vizat cuantumul unei sume de bani cu titlu de mită ce urma a fi remisă lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, declaraţiile celor doi inculpaţi, înscrisurile depuse de A. încă din faza anchetei penale, extrasul de la Registrul Comerţului privind situaţia juridică a S.C. V. S.R.L., din care rezultă că aceasta avea ca principal obiect de activitate, în perioada de referinţă, efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, precum şi depoziţia martorului DDDDD. oferă credibilitate susţinerilor apărării în sensul că expresia menţionată desemnează preţul transportului pe km, respectiv 2,5 RON/km, iar nu presupuse avantaje patrimoniale necuvenite pentru lucrătorii vamali.

Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse şi având în vedere faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce urma a fi dată cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins respectivele foloase patrimoniale (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.15. II.8 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., neexistând dovezi care să demonstreze comiterea de către acesta a faptei de care a fost acuzat.

6). La data de 02.11.2010 (orele 10^07:33 şi 10^20:25), inculpatul A. împreună cu inculpatul S. şi un angajat al S.C. F. S.R.L. au stabilit plata unor sume de bani, cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., cu privire la un import efectuat de S.C. CCCCCCC. S.R.L., pentru care documentele purtau o ştampilă falsificată, pentru a se permite înlocuirea ulterioară a acestora şi pentru a nu se anunţa organele de urmărire penală competente (pct. A.15. II.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. III.3 din rechizitoriu), precum şi inculpaţii E. şi G., în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. A.1. I.13 şi A.2. I.7 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a considerat că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 2.11.2010, orele 10^07:33 şi 10^20:25, este infirmată de materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., S. şi E., raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti, convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. în ziua de 2.11.2010, orele 10^07:33 şi 10^20:25 , convorbirea telefonică din data de 2.11.2010, ora 14^19:29, purtată de cei doi interlocutori, dar netranscrisă în rechizitoriu, precum şi documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A., din care rezultă că obiectul acestora nu l-a reprezentat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite înlocuirea, ulterioară, pe documentele vamale aparţinând importatorului S.C. CCCCCCC. S.A. a unei ştampile falsificate, ci găsirea unei rezolvări legale pentru importul unor mărfuri din Egipt, în cazul cărora certificatul de origine nu avea ştampila notificată, motiv pentru care nu a fost acceptat de autoritatea vamală, iar firma importatoare (S.C. CCCCCCC. S.A.) a fost obligată la plata în întregime a taxelor vamale. De altfel, s-a reţinut că achitarea integrală a datoriei vamale de către S.C. CCCCCCC. S.A. rezultă chiar din cuprinsul discuţiei telefonice din 2.11.2010, ora 10^20:25, precum şi din înscrisurile depuse de inculpatul A., la care s-a făcut anterior trimitere.

Pe de altă parte, s-a constatat că, din transcrierea celor două înregistrări audio, nu rezultă negocierea de către interlocutori a unei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii din cadrul JJJJJJ., concluzia acuzării în acest sens bazându-se exclusiv pe folosirea, în cuprinsul convorbirii din 2.11.2010, ora 10^20:25, a cuvântului "doctor" care, în opinia Parchetului, ar desemna lucrătorul vamal ce avea atribuţia scanării containerelor sau a acordării liberului de vamă. În acest context, s-a reţinut că probele administrate în cauză nu au confirmat, însă, susţinerea procurorului referitoare la semnificaţia acestei sintagme, dovedindu-se că, prin folosirea ei în cuprinsul discuţiilor telefonice, a fost desemnat angajatul din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare cu competenţa de a elibera autorizaţiile speciale în cazul importului anumitor categorii de produse (cum este şi uleiul) şi nicidecum lucrătorul vamal care "trebuia mituit pentru a se putea obţine liberul de vamă", astfel cum se menţionează, în mod neîntemeiat, în cuprinsul actului de sesizare. De altfel, s-a reţinut că acelaşi înţeles al respectivei noţiuni a fost confirmat, în depoziţiile lor, şi de inculpaţii A. şi S..

În plus, prima instanţă a considerat că, din notele de redare a conţinutului discuţiei telefonice din 2.11.2010, ora 10^07:33, rezultă că, într-adevăr, ultimele două replici ale celor doi interlocutori transcrise în rechizitoriu nu au legătură cu prima parte a convorbirii, fiind alăturate în mod forţat de către procuror. Astfel, după răspunsul inculpatului S. "Cred că da. Cred că ulei.", acesta a întrebat "auzi, tu ai ceva de înmatriculare pentru cineva? Ceva de la Radu?", context în care A. a răspuns "Da. Am un plic la mine în maşină", modul de derulare a conversaţiei confirmând susţinerile celor doi acuzaţi referitoare la semnificaţia replicilor lor din finalul discuţiei redate în actul de sesizare.

Având în vedere aceste considerente, instanţa supremă a apreciat că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea de către inculpatul A. a faptei descrise la pct. A.15. II.9, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

7). La data de 03.11.2010 (ora 18^52:11), inculpaţii A. şi E. au negociat suma ce trebuia oferită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. şi, în special, inculpaţilor X. şi G., la cererea acestora, pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri aparţinându-i unui client numit codat "ZZ.". Învinuitul GG. şi-a asumat rolul de mediere în această negociere (pct. A.15. II.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi GG. (pct. A.1. II.49 şi pct. C.2. V.1 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.18. III din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor A., E., X. şi GG., depoziţia martorului VVV., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. cu E. în ziua de 3.11.2010, ora 18^52:11 şi cu GG. în data de 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00 .

Aşadar, instanţa de fond a considerat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului A. s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză. În acest context, s-a subliniat faptul că declaraţiile inculpaţilor A., E., X. şi GG. sunt concordante în sensul că obiectul discuţiilor purtate în zilele respective nu a vizat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ci valoarea minimă de referinţă în vamă pentru o anumită categorie de produse (peşte congelat), care suferise anumite modificări în baza de date a biroului vamal. În sensul celor afirmate, în apărare, de inculpaţi, prima instanţă a făcut trimitere şi la transcrierile altor convorbiri telefonice purtate de aceştia, dar la care Parchetul nu a făcut referire în rechizitoriu, precum şi replicile interlocutorilor din debutul înregistrării audio din 3.11.2010, ora 18^52:11, toate acestea confirmând susţinerile inculpaţilor cu privire la tema discuţiilor purtate de ei şi invocate, în probaţiune, de către procuror. Astfel, s-a reţinut că, din nota de redare a comunicării telefonice din 1.11.2010, ora 16^10:12 , rezultă că inculpaţii E. şi GG. au vorbit despre faptul că numitul "ZZ." are un import de peşte congelat şi are o problemă cu "valoarea care diferă în baza de date a ăstora", cel din urmă recomandându-i primului să îl cheme pe acesta "să vină cu documente doveditoare". De asemenea, îi spune că a vorbit cu X. şi că "avea nu ştiu ce idei". În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la transcrierea discuţiei purtate de inculpaţii E. şi A. la data de 3.11.2010, ora 21^52:49, în care cei doi poartă un dialog cu privire la faptul că cei de la Biroul Vamal nu vor să accepte importul pentru că "au listele ălea ale lor", iar X. a "pus 550 la file şi la aia a pus 450". Totodată, din nota de redare a convorbirii telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, ataşată la filele x d.u.p., rezultă în mod clar că se discută despre un preţ pe tonă pentru fileul şi trunchiul de pangasius, prima replică a inculpatului A. (netranscrisă în rechizitoriu) fiind:

"Nu mi-ai spus nimic de acela cu fileul lui de pangasius", în timp, la un moment dat, E. a afirmat:

"El venea la 450 trunchiul, 550 fileul...".

În plus, prima instanţă de judecată a constatat că apărările inculpaţilor referitoare la obiectul discuţiilor telefonice sunt susţinute şi de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de către E., din cuprinsul declaraţiilor vamale de import întocmite anterior şi ulterior convorbirilor rezultând diferenţa valorii în vamă pentru mărfurile importate (rubrica moneda şi valoarea total facturată şi masa netă).

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte şi ţinând seama şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită lucrătorilor vamali, operaţiunea de import ce ar fi trebuit favorizată în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite şi denumirea societăţii importatoare, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. A.15. II.10 nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului A., interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

8). La data de 12.11.2010 (ora 18^17:06), inculpatul A. a negociat plata sumei de 500 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Slobozia pentru finalizarea unei operaţiuni de tranzit vamal. Inculpatul A. i-a transmis lui B. informaţia, acesta aflându-se la faţa locului, precizându-i că a primit banii respectivi (pct. A.15. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.5 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa supremă a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 18^17:06, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpaţii A. şi B. ar fi negociat plata unei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Slobozia, în vederea finalizării unei operaţiuni de tranzit. Astfel, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali. În acest context, instanţa de fond a opinat că o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nu rezultă, însă, din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi B., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, ora 18^17:06, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti) şi nu este confirmată nici de către inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, B. precizând, în plus, că vizează contravaloarea unui transport efectuat de S.C. V. S.R.L.

În consecinţă, faţă de toate aspectele menţionate şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile de tranzit/import pentru a căror finalizare se susţine că ar fi fost remisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Slobozia (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. II.11 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

9). La data de 28.12.2010, ora 17^23:01, inculpatul A. i-a ordonat inculpatului S. să dea "un sandviş", adică suma de 50 Euro, unui lucrător vamal de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară, în sistem de tranzit, a unui container al firmei VVVVVVVV. (pct. A.15. II.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. III.5 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, instanţa de fond a reţinut că, în dovedirea afirmaţiilor sale, inculpatul A. a depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, contractul de prestări servicii portuare nr. 33 din 5.03.2007 şi factura fiscală nr. x din 16.07.2010, emisă de S.C. F. S.R.L. pentru întocmirea formalităţilor vamale de import pentru firma VVVVVVVV., în valoare de 211,27 RON, cu termen de plată la 19.07.2010.

Deşi aceste înscrisuri nu pot face dovada susţinerilor apărării cu privire la semnificaţia replicilor din finalul discuţiei telefonice, având în vedere faptul că au fost emise la o dată mult anterioară celei la care s-a purtat convorbirea, prima instanţă a apreciat că nu poate valorifica nici interpretarea dată de procuror conţinutului înregistrării audio, constatând că aceasta nu este confirmată de nicio altă probă administrată în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi S., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 28.12.2010, ora 17^23:01 .

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat lucrătorul vamal ce ar fi primit foloasele patrimoniale (faţă de care cercetările au fost disjunse), atribuţiile pe care acesta urma să le nesocotească sau, după caz, să le îndeplinească în schimbul lor şi nici operaţiunile vamale ce trebuiau favorizate, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.15. II.12 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

10). La data de 29.10.2010, inculpatul A., la ordinul inculpatului GG., s-a angajat faţă de acesta că va da mită directorului Sucursalei Energetice a C.N.A.P.M.C., XX., următoarele bunuri şi/sau sume de bani, descrise codat după cum urmează:

"30 de cutii cu bulion şi un sandviş normal", "9 verzi", "9 cu doi de zero", "un sos de castraveţi" (o sticlă de whisky, 900 USD, "30 de cutii cu bulion" şi "un sos de castraveţi") pentru ca acesta să ajute S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică (pct. A.15. II.14).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă instigării la infracţiunea de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul GG. (pct. C.2. III.1 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor A. şi GG., depoziţia martorului EEEEE., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul GG. în ziua de 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27 .

Totodată, prima instanţă a constatat că susţinerile celor doi inculpaţi sunt confirmate şi de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care, la pag. 37, a concluzionat că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din data de 29.10.2010, orele 13^32:57 şi 14^11:27 să nu aparţină numitului A.. De asemenea, expertul a precizat că există o probabilitate predominantă ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrării din 29.10.2010, ora 13^37:02 , să NU aparţină inculpatului menţionat.

În aceste condiţii, faţă de împrejurarea că înregistrările convorbirilor telefonice din 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, au fost singurele mijloace de probă care au fundamentat susţinerile Parchetului, dovedindu-se, însă, că acestea nu aparţin acuzatului, instanţa supremă a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului A. actul material descris la pct. A.15. II.14, în lipsa altor dovezi care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de dare de mită.

11). La data de 26.08.2010, în calitate de director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., XX. a primit cu titlu de mită de la inculpatul A., din partea inculpatului CC., 3 sticle de whisky (definite în limbaj codat ca "3 sandvişuri" - în valoare de aproximativ 150 Euro) ca recompensă pentru serviciile făcute S.C. CCC. S.R.L., în legătură cu funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică a societăţii aparţinând grupului infracţional organizat constituit în cauză (pct. A.15. II.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul CC. (pct. B.1. V din rechizitoriu).

La analizarea acestui act material, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor A., CC. şi cele ale martorului XX. şi nu în ultimul rând, convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 26.08.2010, ora 10^05:05.

Deşi declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului sunt contradictorii cu privire la efectuarea, în perioada de referinţă, a unei lucrări privind funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică la sediul S.C. CCC. S.R.L., la dosarul de urmărire penală nefiind identificată, contrar susţinerilor numitului XX., vreo adresă care să ateste faptul că nu s-a realizat o asemenea lucrare, având în vedere şi faptul că, în cauză, nu rezultă şi nu s-a dovedit de către Parchet că cele 3 sticle de whisky au fost date în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale martorului XX., precum şi faptul că înregistrarea audio a convorbirii telefonice din 27.08.2010, ora 11^47:02, demonstrează că inculpaţii CC. şi A. nu cunoşteau cu ce titlu urmau a fi remise respectivele bunuri şi care era destinaţia acestora (martorul XX. sau angajaţii Sucursalei Electrice), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. II.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

15.3. Infracţiunile de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi, respectiv, art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.15. III).

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale - pct. A.15. III.1-13), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale - pct. A.15. III.14-16), precum şi a două infracţiuni de complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale - pct. A.15. III.1-13) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (3 acte materiale - pct. A.15. III.14-16), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de complicitate la dare de mită, în formă continuată, anterior menţionate, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din cele două infracţiuni de complicitate la luare de mită într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, prima instanţă de judecată, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită), precum şi al reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în privinţa infracţiunii de complicitate la luare de mită, raportat la toate actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Raportat la aspectele de ordin teoretic privind infracţiunea continuată şi având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul octombrie 2010 - martie 2011, acuzatul a realizat acte de primire sau pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ. şi a unui lucrător de poliţie) şi, respectiv, de oferire, dare ori promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită (pretinse sau primite de la mai mulţi clienţi) către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi comisarul şef al Serviciului Regional de Transporturi Constanţa, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a apreciat că este întrunită şi cerinţa unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de complicitate reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada octombrie 2010 - martie 2011.

De asemenea, prima instanţă a considerat că este îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, acţiunile de primire/pretindere, respectiv oferire/dare/promisiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul actelor de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, instanţa supremă a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul A. se reţine de către procuror că ar fi fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali ori persoane (DDD.) care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de control (G., BB., DDD.).

În ceea ce priveşte reţinerea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), instanţa de fond a considerat că şi aceasta este justificată, în condiţiile în care acuzarea a susţinut că o parte dintre acţiunile de primire/pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ. şi a lucrătorului de poliţie) pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv cele descrise la pct. A.15. III.3, A.15. III.5 şi A.15. III.11, ar fi fost săvârşite cu ocazia comiterii unor infracţiuni de luare de mită de către G., BB. şi DDD., funcţionari care, potrivit fişelor posturilor, exercitau atribuţii de control (astfel cum s-a argumentat, pe larg, cu ocazia analizării acuzaţiilor aduse primilor doi inculpaţi menţionaţi - pct. V.2 şi V.23 din motivare, iar martorul DDD. îndeplinind funcţia de comisar şef la Serviciul Regional de Poliţie Transporturi Constanţa).

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă (referitoare la reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi în privinţa infracţiunii de complicitate la luare de mită, raportat la toate actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată), a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, au fost reţinute în sarcina inculpatului câte 16 acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 07.10.2010, ora 11^44:37, inculpatul A. s-a informat de la învinuitul SSS., angajat al firmei de comisionariat vamal F. S.R.L., dacă a fost prezentat la JJJJJJ. un container conţinând ulei şi dacă dispune de suma necesară de bani pentru mita pretinsă de lucrătorii vamali (pct. A.15. III.1).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 07.10.2010, ora 11^44:37, este infirmată de materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi ale martorului SSS., convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. cu martorul SSS. în ziua de 07.10.2010, ora 11^44:37, precum şi documentele electronice de import nr. x din 7.10.2010 aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A., din care rezultă că obiectul acesteia nu l-a reprezentat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unui container ce conţinea ulei aparţinând S.C. CCCCCCC. S.A., ci îndeplinirea de către comisionarul vamal a formalităţilor necesare pentru depunerea declaraţiilor vamale aferente importului, respectiv obţinerea liberului de la agenţia de shipping şi a documentelor sanitar veterinare de la A.N.S.V.

Pe de altă parte, s-a constatat că, din transcrierea înregistrării audio, nu rezultă faptul că inculpatul A. s-ar fi interesat de suma de bani pretinsă cu titlu de mită de vameşii de la JJJJJJ., concluzia acuzării în acest sens bazându-se, exclusiv, pe folosirea, în cuprinsul convorbirii din 07.10.2010, ora 11^44:37, a cuvântului "doctori" care, în opinia Parchetului, ar desemna lucrătorii vamali ce aveau atribuţia scanării containerelor sau a acordării liberului de vamă. În acest context, s-a considera că probele administrate în cauză nu au confirmat, însă, susţinerea procurorului referitoare la semnificaţia acestei sintagme, dovedindu-se că, prin folosirea ei în cuprinsul discuţiilor telefonice, au fost desemnaţi angajaţii din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare cu competenţa de a elibera autorizaţiile speciale în cazul importului anumitor categorii de produse (cum este şi uleiul) şi nicidecum lucrătorii vamali care "trebuiau mituiţi pentru a se putea obţine liberul de vamă", astfel cum se menţionează, în mod neîntemeiat, în cuprinsul actului de sesizare. De altfel, s-a reţinut că acelaşi înţeles al respectivei noţiuni a fost confirmat, în depoziţiile lor, şi de inculpatul A. şi martorul SSS..

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, precum şi împrejurarea că, din modul de descriere a acuzaţiei ("s-a informat .. dacă dispune de suma necesară de bani pentru mita pretinsă de lucrătorii vamali") şi din cuprinsul convorbirii telefonice, nu rezultă comiterea vreunei acţiuni care s-ar putea circumscrie complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, instanţa de fond a apreciat că actul material prezentat la pct. A.15. III.1 nu poate fi reţinut în sarcina inculpatului A., neexistând dovezi care să demonstreze săvârşirea de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

2). La data de 07.10.2010 (ora 15^12:38), inculpatul A. primeşte sprijinul inculpatului G., adjunct al şefului JJJJJJ., în sensul implicării acestuia din urmă pentru ca un client al firmei de comisionariat a inculpatului A. să îşi plătească către acesta mita oferită lucrătorilor vamali (pct. A.15. III.2).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., G., precum şi cele ale martorului LLLLL., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 07.10.2010, ora 15^12:38 , înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii G. şi A. (factura fiscală, documente transport marfă, notificare prelitigioasă), care fac dovada relaţiei contractuale şi a datoriei S.C. OOOOOOOO. S.R.L. către S.C. V. S.R.L., fundamentându-se, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice în discuţie, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Astfel, s-a reţinut că, deşi, în cuprinsul înregistrării audio, inculpatul A., făcând referire la discuţia purtată cu o terţă persoană, a afirmat că i-ar fi spus acesteia "Măcar dă-mi cât ...Măcar dă-mi cât vrei mata, numai să închid", nu există niciun mijloc de probă care să susţină teza acuzării în sensul că cei doi interlocutori s-ar fi referit la mita datorată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, aspect infirmat, de altfel, de ambii inculpaţi, precum şi de martorul LLLLL.. Pe de altă parte, s-a constatat că transcrierea integrală a convorbirii telefonice, ataşată în vol. 7 d.u.p., fila x, confirmă întru-totul susţinerile acuzaţilor cu privire la omisiunea redării în rechizitoriu a unor replici care ar fi lămurit contextul în care s-a purtat discuţia, rezultând, aşa cum au menţionat şi inculpaţii, că era vorba despre o facturare greşită, că trebuia să se realizeze facturarea către o altă societate şi că A. a vorbit cu persoana de la firma respectivă să îi dea cât vrea, ca să "închid asta, pentru că eu, la un moment dat, pot să fiu acuzat de evaziune, că am doua curse nefacturate".

Ca urmare, având în vedere că nu există nicio probă care să demonstreze temeinicia acuzaţiei formulată de Parchet, precum şi faptul că acesta nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost oferită cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală ce fusese favorizată, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal care ar fi acceptat respectivele avantaje patrimoniale necuvenite (persoane faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a apreciat că nici acest act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 07.10.2010, ora 15^12:38, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de dovezile de la dosar.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că, pentru aceeaşi faptă, în sarcina inculpatului G. s-a reţinut infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, or, dacă susţinerile referitoare la implicarea acestuia în achitarea sumei de bani cu titlu de mită ar fi fost apreciate de procuror ca fiind întemeiate, şi acuzaţia formulată împotriva acestui inculpat ar fi trebuit să se circumscrie aceloraşi infracţiuni de corupţie, respectiv complicitate la luare şi dare de mită.

3). La data de 03.11.2010 (ora 09^56:41), inculpatul A. i-a solicitat inculpatului E. bunuri materiale, denumite codat "5 sacoşi cu alea - alea - alea", pretinse de inculpatul G., adj. al şefului JJJJJJ. şi alţi lucrători vamali, cu titlu de mită pentru diverse favoruri făcute celor doi inculpaţi legate de introducerea în ţară a mai multor containere comisionariate de aceştia (pct. A.15. III.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.48 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.2. II.20 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, s-a constatat că "RRR." nu este G., ci martorul RRR., aspect ce rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor A. şi E., faptul că, din conţinutul convorbirii telefonice invocată de acuzare, nu reiese că primul i-ar fi solicitat celui din urmă anumite bunuri pentru a fi remise lui G. şi altor lucrători vamali cu titlu de mită pentru favorizarea clienţilor S.C. F. S.R.L., fiind o simplă speculaţie a procurorului neconfirmată de nicio probă administrată în cauză (declaraţiile inculpaţilor E., A., G. şi cele ale martorului RRR., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii A. şi E. în ziua de 03.11.2010, ora 09^56:41 .

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a stabilit în ce constau presupusele foloase necuvenite şi nici contraprestaţia pe care vameşii ar fi trebuit să o realizeze în schimbul lor, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. III.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului A., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 3.11.2010, ora 9^56:41.

4). La data de 05.11.2010 (ora 14^57:16), inculpatul A. i-a pretins unei persoane neidentificate de sex feminin suma de 500 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container conţinând mărfuri în plus faţă de cele declarate. Respectiva persoană a acceptat să plătească suma pretinsă (pct. A.15. III.4).

Cu privire la această acuzaţie, s-a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 05.11.2010, ora 14^57:16, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul A. i-ar fi pretins interlocutoarei sale o sumă de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la JJJJJJ., în vederea introducerii în ţară a unui container conţinând mărfuri în plus faţă de cele declarate. Astfel, s-a apreciat că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpatului A., convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. în ziua de 05.11.2010, ora 14^57:16 , precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti) şi nefiind confirmată nici de către inculpat care a arătat că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale.

În consecinţă, având în vedere probele administrate cu privire la această faptă, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea de import pentru a cărei efectuare se susţine că ar fi fost remisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea (persoane faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. III.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

5). La data de 11.11.2010, inculpatul S., angajat al F. S.R.L., l-a informat pe inculpatul A. despre faptul că lucrătorul vamal BB., inspector vamal din cadrul JJJJJJ., a cerut mită pentru intrarea în ţară a unor containere, în regim de tranzit vamal către BV Slobozia. Inculpatul A. a promis că va transmite cererea de mită mai departe către client (pct. A.15. III.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. II.24 din rechizitoriu), precum şi inculpatul BB., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.27 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor A., S., BB. şi cele ale martorului IIIII., precum şi convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09.

Prin urmare, s-a constatat că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de inculpaţii A., S. şi BB., de martorul IIIII. sau de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că declaraţiile celor trei acuzaţi şi ale martorului sunt concordante în sensul că inculpatul BB. nu a pretins, la data de 11.11.2010, vreo sumă de bani pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit vamal, referirea la numele său în cuprinsul discuţiilor telefonice fiind făcută pentru a desemna tura de serviciu din ziua respectivă. De asemenea, s-a constatat că nu rezultă că inculpatul BB. l-ar fi întrebat pe comisionarul vamal prezent la JJJJJJ. "dacă curge ceva din ele" pentru că atunci "când o să curgă o să plece şi ele" (tranzitele), atât martorul IIIII., cât şi inculpatul S. negând faptul că lucrătorul vamal indicat s-ar fi adresat în această modalitate.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, deşi din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de Parchet se deduce existenţa anumitor probleme în legătură cu efectuarea unor tranzite, nu reiese că s-ar fi discutat despre plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru efectuarea acestora, cei doi interlocutori susţinând că respectivele conversaţii au avut loc pe un ton de glumă. Totodată, contrar susţinerii procurorului, instanţa de fond a considerat că nu rezultă că inculpatul A. s-ar fi obligat să transmită ceva clientului (importator sau intermediar vamal neidentificat), iar, după obţinerea acceptului din partea lui, să transmită acest lucru inculpatului S. "pentru satisfacerea cerinţelor ilicite ale învinuitului BB.", discuţia încheindu-se sec "Să-i curgă ochii. Bine. Pa!". De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, deşi prima convorbire telefonică (cea din 11.11.2010, ora 19^50:14)se termină cu replica inculpatului DDDDDDDDDDDDD.".. mă sună ... te sun eu imediat ... văd că mă sună ăia" (netranscrisă în rechizitoriu, fila x d.u.p.), la dosar nu se regăseşte nota de redare a înregistrării audio intermediare, care ar fi putut lămuri conţinutul discuţiilor şi contextul în care acestea au fost purtate de inculpaţii A. şi S..

Ca atare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere că Parchetul nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost pretinsă cu titlu de mită, operaţiunile vamale de tranzit ce ar fi fost favorizate în schimbul acesteia, denumirea societăţii importatoare şi identitatea reprezentantului său legal (faţă de care cercetările au fost disjunse), prima instanţă de judecată a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.15. III.5 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului A., neexistând, în speţă, probe care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09.

6). La data de 17.11.2010 (ora 15^51:04), inculpatul A. s-a angajat, la ordinul inculpatului GG. să ia măsurile necesare pentru a bloca, cu ajutorul lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., un container ce era introdus în ţară de inculpatul II. pentru a-l forţa pe acesta să îşi plătească datoriile acumulate faţă de grupul criminal organizat şi faţă de lucrătorii vamali, cu titlu de mită pentru aceştia, în suma totală de 31.000 RON (pct. A.15. III.6).

Referitor la această acuzaţie, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., GG., II., KK., E. şi cele ale martorilor OOOO., FFFFF., CCCC., WWW., JJJJJ., ZZZ., SSSS., SSS., MMM., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 17.11.2010, ora 15^51:04, precum şi înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II., respectiv facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice care face obiectul acestei acuzaţii, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de dovezile de la dosar.

Astfel, s-a constatat că, deşi, în cuprinsul înregistrării audio, cei doi interlocutori fac referire la suma de 31.000 RON, nu există niciun mjloc de probă care să susţină teza acuzării că aceasta ar constitui inclusiv mita datorată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, dimpotrivă, din coroborarea declaraţiilor date de inculpaţii A., GG. şi II. cu depoziţiile martorilor OOOO. şi FFFFF., precum şi cu înscrisuririle depuse de apărare la dosar, rezultând că respectiva sumă reprezenta cuantumul datoriilor restante înregistrate la acea dată de S.C. DDDDDDD. S.R.L. faţă de S.C. F. S.R.L. format din totalul facturilor emise de firma de comisionariat vamal pentru serviciile prestate.

De asemenea, s-a reţinut că, deşi din descrierea faptei, reiese că inculpatul A. s-ar fi angajat să blocheze, cu ajutorul lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., un container cu mărfuri aparţinând intermediarului II., o asemenea ipoteză nu rezultă din cuprinsul discuţiei telefonice, fiind, totodată, contrazisă de probele analizate în dezvoltările anterioare, care confirmă practica existentă în cadrul S.C. F. S.R.L., dar şi la nivelul altor comisionari vamali, de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente şi constatând lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. III.6 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 15^51:04, nefiind susţinută de probele administrate în cauză.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că, pentru aceeaşi faptă, în sarcina inculpatului GG. s-a reţinut infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, or, dacă susţinerile referitoare la implicarea acestuia în achitarea sumei de bani cu titlu de mită ar fi fost apreciate de procuror ca fiind dovedite, şi acuzaţia formulată împotriva acestui inculpat ar fi trebuit să se circumscrie aceloraşi infracţiuni de corupţie, respectiv complicitate la luare şi dare de mită.

7). La data de 02.12.2010 (ora 15^35:56), inculpatul A. i-a pretins suma de 500 USD intermediarului vamal B., sumă pe care acesta s-a angajat să o plătească cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri (pct. A.15. III.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. III din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 02.12.2010, ora 15^35:56, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul A. i-ar fi pretins interlocutorului său, B., o sumă de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în vederea introducerii în ţară a unui container cu mărfuri. În acest context, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi B., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 02.12.2010, ora 15^35:56, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti) şi nefiind confirmată nici de către inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci la contravaloarea unui transport efectuat de S.C. V. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei efectuare se susţine că ar fi fost pretinsă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. III.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

8). La data de 06.12.2010, ora 15^33:25, inculpatul A. s-a angajat faţă de o persoană neidentificată că va oferi o sumă de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri (pct. A.15. III.8).

Având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 15^33:25, nu este susţinută de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpatului A. şi ale martorului SSSS., convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. în ziua de 06.12.2010, ora 15^33:25, convorbirea telefonică, purtată în aceeaşi zi, ora 15^34:34, e inculpatul A. cu numitul CCCC., precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei realizare se susţine că ar fi fost oferită suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că nici fapta descrisă la pct. A.15. III.8 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

9). La data de 06.12.2010, ora 19^00:30, inculpatul A. s-a asigurat că inculpatul S. le-a oferit lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., printre care QQQ., şef scanner, cu titlu de mită, o sumă de bani definită codat ca "3 sandvişuri", echivalent a 150 Euro (pct. A.15. III.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul S. (pct. A.12. III.4 din rechizitoriu).

În probaţiune, referitor la această faptă, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor A., S. şi cele ale martorilor NNNN. şi QQQ., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.12.2010, ora 19^00:30 , care face obiectul prezentei acuzaţii.

Având în vedere că, din modul de formulare a acuzaţiei (".... s-a asigurat că inculpatul S. le-a oferit lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. .... cu titlu de mită, o sumă de bani"), nu rezultă comiterea de către inculpatul A. a vreunei activităţi care s-ar putea circumscrie complicităţii la luare şi dare de mită, neputându-se stabili în ce a constat ajutorul sau sprjinul acordat de acesta la săvârşirea presupusei infracţiuni, împrejurarea că martorul QQQ. a confirmat susţinerile celor doi acuzaţi referitoare la faptul că nu este cunoscut cu apelativul "NNNN.", arătând, totodată, că nu a primit niciodată cadouri de la aceştia, nici măcar cu prilejul sărbătorilor de iarnă sau pascale, precum şi faptul că, în speţă, nu rezultă şi nu s-a dovedit de către Parchet că sticla de whisky oferită martorului NNNN. ar fi fost dată în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, dimpotrivă, cei doi inculpaţi şi martorul menţionând că ar fi reprezentat un cadou de ziua sa onomastică (6 decembrie 2010), prima instanţă de judecată a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. III.9 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de corupţie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 19^00:30, nefiind confirmată de probele administrate în cauză.

10). La data de 16.12.2010, ora 16^11:03, inculpatul A. a stabilit cu inculpatul B. să negocieze cu lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., printre care şi inculpatul H., plata unei sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unui container conţinând jumătate - fasole şi jumătate piese de automobil - faruri, tobe de eşapament, etc. nedeclarate la vamă (pct. A.15. III.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.2 din rechizitoriu).

Contrar susţinerilor acuzării, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit că cei doi inculpaţi ar fi stabilit să negocieze o sumă de bani cu vameşii pentru favorizarea respectivei operaţiuni vamale, interpetarea dată de procuror convorbirii telefonice nefiind susţinută de alte elemente probatorii. Astfel, s-a reţinut că, la dosar, nu au fost identificate discuţii purtate de inculpaţii A. şi B. cu importatorul, intermediarul vamal sau cu lucrătorii vamali, din care să rezulte că s-ar fi oferit/dat, respectiv s-ar fi primit/acceptat vreo sumă de bani cu titlu de mită, faţă de toate aceste persoane dispunându-se disjungerea cercetărilor. Mai mult, martorul SSSS. a declarat că nu a fost implicat niciodată în primirea sau transmiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită către persoanele cu atribuţii în derularea procedurilor de import.

În consecinţă, având în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor A., B. şi cela ale martorilor SSSS. şi SSS., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii A. şi B. în ziua de 16.12.2010, ora 16^11:03, precum şi documentele de import aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L. nr. x din 16.12.2010, nr. x din 21.12.2010, nr. x din 21.12.2010, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. III.10 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

11). La data de 23.12.2010, ora 13^17:51, inculpatul A. s-a angajat faţă de GG. că va da mită suma descrisă codificat ca "două sandvişuri" (adică două sticle de whisky sau 100 euro) lucrătorului de poliţie DDD. şi unui lucrător vamal neidentificat, numit "Lică", ca recompensă pentru serviciile aduse grupului infracţional din care ambii fac parte, în calitate de cms. şef în cadrul Serviciului Regional de Transporturi Constanţa (pct. A.15. III.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă instigării la infracţiunea de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul GG. (pct. C.2. III.2 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, s-a constatat că, în dovedirea acestui act material, Parchetul a invocat doar convorbirea telefonică din 23.12.2010, ora 13^17:51, fără ca interpretarea dată de procuror acesteia să rezulte din conţinutul discuţiei purtate de interlocutori sau din vreun alt mijloc de probă administrat pe parcursul procedurii judiciare. Astfel, s-a constatat că nu s-a stabilit de către acuzare şi nu reiese din cuprinsul înregistrării audio dacă intenţia de a oferi numitului DDD. cele două sticle cu whiski s-a materializat, martorul declarând că nu a primit astfel de bunuri, iar A. că nu îşi mai aminteşte dacă le-a dat. De asemenea, s-a subliniat faptul că nu reiese cu ce titlu ar fi urmat să fie remise produsele, respectiv dacă ar fi avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale martorului şi care ar fi fost acestea, dimpotrivă, cei doi inculpaţi susţinând că era vorba de un cadou cu ocazia Crăciunului. În plus, s-a constatat de către prima instanţă că pentru infracţiunea de luare de mită, martorul DDD. a fost scos de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), ca urmare a admiterii, prin ordonanţa nr. 685/C/2012 din 18 mai 2012 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, a plângerii sale împotriva soluţiei dispusă prin rechizitoriu. Pe de altă parte, s-a reţinut că, deşi Parchetul susţine că "Lică" este un lucrător vamal, nu rezultă acest aspect din cuprinsul convorbirii sau din altă probă, mai mult, inculpaţii afirmând că este vorba despre martorul DDDDD., la acea dată administrator al S.C. CCC. S.R.L. Oricum, acuzarea nu a identificat atribuţia de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să o încalce sau să o îndeplinească în schimbul sticlelor cu whiski remise, operaţiunile vamale pe care urma să le favorizeze şi nici persoana mituitorului, faţă de care cercetările au fost disjunse.

În consecinţă, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.15. III.11 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.12.2010, ora 13^17:51, nefiind confirmată de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi GG. şi cele ale martorului DDD., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 23.12.2010, ora 13^17:51 , precum şi ordonanţa nr. 685/C/2012 din 18 mai 2012 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală).

12). La data de 28.01.2011, ora 17^55:49, inculpatul A. este informat de inculpatul B. că un lucrător vamal de la JJJJJJ. i-a pretins suma de 2500 USD pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu mărfuri, ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute sau mărfuri în plus faţă de cele declarate (pct. A.15. III.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.3 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 28.01.2011, ora 17^55:49, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul A. ar fi fost informat de interlocutorul său, B., în legătură cu pretenţia de mită fomulată de un lucrător vamal de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite introducerea în ţară a unui container ce conţinea, după caz, mărfuri contrafăcute sau în plus faţă de cele declarate. În acest sens, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a expresiei "5 palme" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 2500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali.

Cu toate că depoziţiile celor doi inculpaţi cu privire la obiectul discuţiei telefonice invocate de acuzare nu pot fi valorificate întrucât martorul NNNN., în declaraţiile sale, a arătat, în mod constant, că incidentul în care a fost implicat împreună cu B. nu a avut loc la începutul anului 2011, ci în primăvara sau vara anului 2010, instanţa de fond a considerat că nu poate reţine nici semnificaţia atribuită de Parchet sintagmei "palmă", un asemenea înţeles nerezultând din probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor A., B., precum şi cele ale martorilor NNNN. şi DDDDD.) şi nu în ultimul rând, convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 28.01.2011, ora 17^55:49 .

Pe de altă parte, s-a reţinut şi faptul că, din modul de formulare a acuzaţiei (".... inculpatul A. este informat .... că un lucrător vamal de la JJJJJJ. i-a pretins suma de ......."), nu rezultă comiterea de către inculpatul A. a vreunei activităţi care s-ar putea circumscrie complicităţii la luare şi dare de mită, neputându-se stabili în ce a constat ajutorul sau sprjinul acordat de acesta la săvârşirea presupuselor infracţiuni şi nerezultând că acuzatul ar fi acceptat să se implice în intermedierea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. În plus, s-a subliniat faptul că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală ce ar fi trebuit favorizată în schimbul prezumtivelor avantaje materiale necuvenite şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal, dispunându-se disjungerea cercetărilor faţă de AN sub aspectul infracţiunilor de dare şi luare de mită.

În consecinţă, instanţa de fond a considerat că nici actul material descris la pct. A.15. III.12 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

13). La data de 03.03.2011, inculpaţii A. şi B. s-au pus de acord asupra modului în care să intervină pe lângă lucrătorii vamali şi comisarii Gărzii Financiare Ilfov, în situaţia unui container cu mărfuri diverse procesat în vama C.S.A de antemenţionatul comisionar vamal. Respectivul container a fost interceptat de către doi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.F. la complexul de depozite din Dobroieşti. Formal, importul era efectuat de S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., avându-l ca administrator pe cetăţeanul chinez OOOOOOOOO.. Mărfurile din containerul respectiv conţineau, printre altele, jucării contrafăcute, marca x, iar restul mărfurilor erau cantitativ superioare faţă de cele declarate înaintea organelor vamale, prejudiciul înregistrat de bugetul de stat ca urmare a acestui import fiind de 232.186,21 RON (pct. A.15. III.13).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul B. (pct. A.21. II.4 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi B., depoziţia martorului OOOOO., înscrisurile depuse de inculpatul A. care atestă că transportul efectuat de S.C. V. S.R.L. pentru S.C. NNNNNNNNN. S.R.L. a vizat un alt container cu mărfuri decât cele care au făcut obiectul controlului efectuat, în perioada 3.03. - 7.03.2011, de Garda Financiară Ilfov la complexul de depozite din Dobroieşti, judeţul Ilfov, operaţiunea de import nr. x aparţinând S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., foaia de parcurs seria x nr. x privind ansamblul de vehicule x condus de OOOOO., tahograful aferent transportului derulat în perioada 3.03-4.03.2011 pe ruta Constanţa - Bucureşti- Buzău - retur, precum şi factura fiscală nr. x din 1.03.2011 şi chitanţa eliberate de societatea transportatoare beneficiarului S.C. NNNNNNNNN. S.R.L, procesele-verbale întocmite în perioada 3.03 - 7.03.2011, convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 03.03.2011, ora 09^13:02, precum şi cea purtată de inculpatul A. cu o persoană neidentificată la aceeaşi dată, ora 09^15:38, precum şi sesizarea penală nr. x/31.03.2011, Garda Financiară, secţia Ilfov, care demonstrează lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. III.13 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

14). La data de 27.10.2010, inculpatului A. i-a fost direcţionat un client de către inculpatul X., pe care, la rândul său, l-a direcţionat către inculpaţii S. şi E., urmând ca toţi trei să se ocupe de obţinerea liberului de vamă pentru mai multe operaţiuni de import, inclusiv prin colectarea de mită de la aceştia şi oferirea mitei lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.15. III.14).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E., S. şi X. (pct. A.1. II.59, A.12. II.15, A.18. II din rechizitoriu).

În legătură cu această acuzaţie, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţia inculpatului A. din data de 16 octombrie 2013, când acesta a declarat că nu recunoaşte acuzaţia reţinută în sarcina sa şi că nu îi aparţine vocea din cuprinsul înregistrării convorbirilor telefonice invocate de Parchet, necunoscând nimic în legătură cu aspectele ce formează obiectul discuţiilor. A mai menţionat că niciodată inculpatul X. nu a recomandat clienţi S.C. F. S.R.L., existând o singură situaţie în care o persoană a pretins că a fost trimisă de acesta, însă s-a dovedit, în final, că a fost vorba de o minciună.

În acest context, prima instanţă a constatat că susţinerile inculpatului sunt confirmate şi de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care, la pag. 37, a concluzionat că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din data de 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16 să nu aparţină numitului A..

În aceste condiţii, faţă de împrejurarea că înregistrările convorbirilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16, au fost singurele mijloace de probă care au fundamentat susţinerile Parchetului, dovedindu-se, însă, că acestea nu aparţin acuzatului, instanţa supremă a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului A. actul material descris la pct. A.15. III.14, în lipsa altor dovezi care să demonstreze săvârşirea de către acesta a vreunei acţiuni ce s-ar putea circumscrie complicităţii la luare şi dare de mită.

15). La data de 06.10.2010, ora 11^14:02, inculpaţii A. şi D. s-au pus de acord asupra modului în care vor da mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în timp ce D. se găsea la Poarta nr. 10 a Portului Constanţa Sud Agigea (pct. A.15. III.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.7 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 06.10.2010, ora 11^14:02, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrării audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi D., depoziţia martorului OOOOO., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.10.2010, ora 11^14:02, precum şi convorbirea telefonică purtată de inculpatul D. cu A. în 4.11.2010 .

Astfel, s-a constatat că nicăieri pe parcursul discuţiei telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se, strict, pe utilizarea, în conţinutul convorbirii, a sintagmei "câte două, câte două", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei expresii nerezultând din dovezile dosarului, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii şi neconfirmată de cei doi inculpaţi, care au declarat, în mod concordant, că aceasta a fost folosită pentru a explica modul de descărcare a mărfii la client, şi anume câte două containere în fiecare zi (susţinere credibilă în contextul depoziţiei martorului OOOOO. şi a neadministrării de către Parchet a unor probe care să dovedească contrariul).

De altfel, s-a subliniat faptul că că acuzarea a prezumat că afirmaţia inculpatului D. se referea la presupuse foloase către vameşi din "faptul că cei doi inculpaţi se găsesc la Poarta 10 a Portului, adică tocmai în faţa intrării folosite de lucrătorii vamali", situaţie în care au discutat "despre faptul că aceştia vor câte două, câte două, fără a preciza ce anume, dar, evident, bunuri materiale sau sume de bani". Pe de altă parte, s-a menţionat faptul că Parchetul nu a identificat natura şi cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite asupra cărora cei doi inculpaţi s-ar fi pus de acord, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală ce urma a fi favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.15. III.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 6.10.2010, ora 11^14:02.

16). La data de 10.11.2010, ora 13^39:37, inculpatul A. a intermediat, împreună cu inculpatul D., darea de mită către lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, suma oferită fiind definită codat ca "5 noduri de câte 10", pentru obţinerea permisiunii intrării în ţară şi obţinerea liberului de vamă în cazul a patru containere cu mărfuri (pct. A.15. III.16).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.9 din rechizitoriu).

În privinţa acestei fapte, instanţa supremă a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor A. şi D., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 10.11.2010, ora 13^39:37, convorbirea telefonică din data de 9.11.2010, ora 14⁵⁹, factura fiscală nr. x/12.11.2010 emisă de S.C. YY. S.R.L. către S.C. PPPPPPPPP. S.R.L. reprezentând contravaloare formalităţi vamale T2L pentru câte 5 containere, în total 10, precum şi fişa de client a acestei societăţi pentru perioada 2010-2011, fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 10.11.2010, ora 13^39:37, fără ca aceasta să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Astfel, s-a constatat că nicăieri pe parcursul discuţiei telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se pe utilizarea, în conţinutul convorbirii, a sintagmei "5 noduri de câte 10", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna mita pentru lucrătorii vamali. Cu ocazia ascultării, în şedinţă publică, a înregistrării audio, s-a constatat, însă, că această expresie a fost consemnată în mod eronat în rechizitoriu şi în nota de redare de la fila x d.u.p., replica inculpatului D. ce apare în cuprinsul respectivei înregistrări fiind "5 loturi de câte 10!", iar nu "5 noduri de câte 10!". În acest sens, s-a reţinut că aspectele constatate cu această ocazie confirmă pe deplin susţinerile inculpaţilor privind obiectul convorbirii telefonice, din declaraţiile lor, care se coreoborează cu înscrisurile depuse de apărare la dosar, rezultând că discuţia a vizat modalitatea în care urma a fi efectuat transportul mărfii pentru clientul S.C. PPPPPPPPP. S.R.L.. În plus, s-a reţinut că, din înregistrarea audio a conversaţiei, reiese clar existenţa relaţiei comerciale de colaborare dintre cei doi interlocutori, inculpatul D. afirmând, la un moment dat, "Ai văzut ce client bun ţi-am dat?". De asemenea, rezultă că operaţiunea vamală la privind mărfurile în discuţie era deja finalizată la momentul dialogului, A. menţionând "Vezi că toate au făcut scanner şi ... Şi gata, s-a terminat".

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite ce se susţine că ar fi fost remise cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală ce urma a fi favorizată şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (persoane faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că nici fapta descrisă la pct. A.15. III.16 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penală formulate împotriva inculpatului A..

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul A., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale), precum şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (16 acte materiale).

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 137 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumelor de 51.500 RON, 4700 USD şi 350 euro, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 15 septembrie 2011 . În consecinţă, instanţa de fond a dispus restituirea către inculpatul A. a sumelor de 51.500 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011; 4700 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011; 350 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 14 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 14 septembrie 2011 .

16. Inculpatul D. (pct. A.16 din rechizitoriu)

16.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.16. I)

Instanţa de fond a constatat că că acuzaţiile aduse inculpatului D. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

În acest sens, s-a reţinut că că, pentru fundamentarea acuzaţiei de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, procurorul a făcut trimitere, în principal, la aspectele de fapt expuse la pct. A.16. II referitoare la infracţiunea de complicitate la dare de mită, apreciind că activităţile circumscrise acesteia demonstrează, în egală măsură, şi comiterea acţiunilor ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de criminalitate organizată, acuzarea ignorând, astfel, caracterul autonom, de sine-stătător, al acesteia din urmă, a cărei existenţă nu este condiţionată de săvârşirea faptelor ilicite proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003).

Totodată, s-a reţinut că, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, în calitatea sa de asociat al S.C. YY. S.R.L. (caracterizată de Parchet ca reprezentând "una dintre cele mai importante din constelaţia de firme aparţinând WWWWWW., un adevărat capăt de pod al grupului"), inculpatul îndeplinea rolul de colector al sumelor de bani date cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru acordarea liberului de vamă în cazul containerelor importate prin intermediari vamali, probele de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, concluzia procurorului fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, nesusţinută, însă, de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele:

1). La data de 07.09.2010, ora 17^14:46, inculpatul D. s-a angajat să transmită o sumă foarte mare de bani (atât de mulţi încât nu pot fi puşi într-un plic) de la inculpatul K. către inculpatul GG., reprezentând datorii acumulate de acesta din urmă către grupul infracţional organizat constituit în cauză şi care include conducerea şi numeroşi lucrători vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru serviciile ce i-au fost prestate de grupul infracţional în sensul permiterii accesului în ţară a unui mare număr de containere conţinând, după caz, mărfuri contrafăcute, subevaluate sau mărfuri în plus faţă de cele declarate în vamă (pct. A.16. I.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.15 din rechizitoriu), precum şi inculpatul GG., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. I.7 şi pct. C.2. V.2 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E. (la care s-a făcut, pe larg, trimitere cu ocazia analizării acuzaţiilor de la pct. A.6. II.1 şi pct. A.6. II.20), care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie. Totodată, în opinia primei instanţe, împrejurarea că suma de bani la care se face referire în cuprinsul convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L., reiese şi din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în ziua de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, ocazie cu care cel din urmă l-a întrebat pe interlocutorul său dacă K. i-a lăsat 150 de milioane RON, D. confirmând acest lucru şi spunând că a fost din nou sunat de K., care i-a comunicat că va trece pe la el să îi mai aducă nişte bani, moment în care contabilul S.C. F. S.R.L. a afirmat "o să mă uit eu cât mai are pe sold aici şi zic eu câţi bani mai trebuie să aducă".

Pe de altă parte, secţia penală a Înaltei Curţi a remarcat atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 07.09.2010, ora 17^14:46, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

În plus, contrar susţinerilor procurorului, s-a constatat că, din dovezile de la dosar, nu rezultă faptul că suma de bani la care se referă convorbirea telefonică din data de 07.09.2010, ora 17^14:46, ar fi fost destinată inculpatului GG., chiar K. arătând, în mod constant, în cuprinsul declaraţiilor sale, că nu există identitate între persoana desemnată cu acest apelativ şi respectivul inculpat.

Ca urmare, având în vedere că, din ansamblul probator al cauzei (declaraţiile inculpaţilor D., K. şi GG., depoziţia martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii K. şi D. în ziua de 07.09.2010, ora 17^14:46, nu rezultă că suma remisă inculpatului în data de 7.09.2010 ar fi inclus şi mita către vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi motivele pentru care declaraţiile date de K. sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator, fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. I.1 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii inculpatului D. de aderare şi sprijinire a presupusei asocieri infracţionale şi a rolului de colector al sumelor de bani date cu titlu de mită lucrătorilor vamali, ce i-a fost atribuit de către Parchet, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, bazându-se pe simple supoziţii, neconfirmate de niciun mijloc de probă administrat în cauză.

2). La data de 08.09.2010, ora 14^40:56, inculpatul D. s-a angajat faţă de inculpatul K. să transmită o sumă de 4.000 USD către inculpatul GG., unul din liderii grupului criminal organizat constituit în cauză, în condiţiile în care respectivii bani erau parţial destinaţi şi lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru permiterea intrării în ţară a unor containere cu mărfuri introduse în vamă de antemenţionatul intermediar vamal (pct. A.16. I.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.16 din rechizitoriu), precum şi inculpatul GG., în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. I.8 şi pct. C.2. V.3 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, s-a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E., care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie. Totodată, instanţa de fond a opinat că suma de bani la care se face referire în cuprinsul convorbirii telefonice din 08.09.2010, ora 14^40:56, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L., aspect ce reiese şi din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în aceeaşi zi, ora 16⁴⁴, ocazie cu care cel din urmă l-a întrebat pe interlocutorul său dacă K. i-a lăsat 150 de milioane RON, D. confirmând acest lucru şi spunând că a fost din nou sunat de K., care i-a comunicat că va trece pe la el să îi mai aducă nişte bani, moment în care contabilul S.C. F. S.R.L. a afirmat "o să mă uit eu cât mai are pe sold aici şi zic eu câţi bani mai trebuie să aducă".

Pe de altă parte, instanţa supremă a constatat atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 08.09.2010, ora 14^40:56, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Totodată, s-a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

În plus, contrar susţinerilor procurorului, s-a constatat că, din dovezile de la dosar, nu rezultă faptul că suma de bani la care se referă convorbirea telefonică din data de 08.09.2010, ora 14^40:56, ar fi fost destinată inculpatului GG., chiar K. arătând, în cuprinsul declaraţiei sale din 20 iunie 2013, că nu există identitate între persoana desemnată cu apelativul "şeful acela mare" şi respectivul inculpat.

În consecinţă, având în vedere că, din ansamblul probator al cauzei (declaraţiile inculpaţilor D., K., GG. şi cele ale martorului FFFFF., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii K. şi D. în ziua de 08.09.2010, ora 14^40:56, nu rezultă că suma remisă inculpatului în data de 8.09.2010 ar fi inclus şi mita către vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi motivele pentru care declaraţiile date de K. sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator, fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.16. I.2 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii inculpatului D. de aderare şi sprijinire a presupusei asocieri infracţionale şi a rolului de colector al sumelor de bani date cu titlu de mită lucrătorilor vamali, ce i-a fost atribuit de către Parchet, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 08.09.2010, ora 14^40:56, nerezultând din conţinutul acesteia şi nefiind confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în speţă.

3). Inculpatul D. a făcut apel la relaţiile pe care le avea cu alţi membri importanţi ai WWWWWW. pentru rezolvarea problemelor sale, apelând la cercul de relaţii şi cunoştinţe ale acestora (pct. A.16. I.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul FF. (pct. C.1. I din rechizitoriu).

În raport cu declaraţiile inculpaţilor D., FF. şi cu cele ale martorului XXXX., instanţa de fond a constatat că cele două convorbiri telefonice (purtate de inculpatul D. cu martorul XXXX. (la acea dată Secretar de Stat în cadrul Ministerului Transporturilor) în zilele de 30.09.2010, ora 16^53:54, şi 01.10.2010, ora 17^10:31) invocate de Parchet nu pot demonstra comiterea de către inculpatul D. a unor acţiuni de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, rolul şi sarcinile pe care le-ar fi îndeplinit în realizarea unei asemenea activităţi sau apartenenţa acuzatului la prezumtiva asociere, în lipsa oricăror probe din care să rezulte contribuţia sa concretă la funcţionarea acesteia şi în condiţiile în care conţinutul respectivelor înregistrări audio indicate de procuror nu are legătură cu faptele ce se susţine că ar fi reprezentat scopul constituirii presupusei grupări infracţionale.

4). Într-o convorbire telefonică purtată cu inculpatul GG., leaderul WWWWWW., inculpatul D. afirmă:

"lucrăm organizat", referindu-se la activitatea de colectare a banilor pentru WWWWWW. (pct. A.16. I.4).

Referitor la această faptă, contrar susţinerilor Parchetului, instanţa de fond a apreciaz că, în dovedirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., nu pot fi reţinute şi valorificate în plan probator, convorbirile telefonice invocate de procuror la punctele A.16. II.3, 4 şi 10 din rechizitoriu în fundamentarea unor acte materiale din conţinutul infracţiunii continuate de dare de mită în forma complicităţii, din moment ce acuzatul, în cuprinsul depoziţiei date, nu şi-a exprimat poziţia în legătură cu acestea, respectiv nu a menţionat dacă, într-adevăr, îi aparţin, iar, prin actul de sesizare, pentru cele trei fapte de corupţie, s-a dat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968). Or, în condiţiile în care s-a apreciat de către Ministerul Public, cu privire la aceste acte materiale (pct. A.16. II.3, 4 şi 10), că nu a fost săvârşită de inculpat nicio acţiune care să fi produs modificări fizice în realitatea înconjurătoare, iar acesta nu a confirmat că ar fi purtat respectivele discuţii ce i-au fost atribuite prin rechizitoriu, instanţa supremă a considerat că, pe baza aceloraşi înregistrări ale convorbirilor telefonice, nu poate fi dovedită nicio altă acuzaţie penală, inexistenţa faptelor presupunând, în mod logic, inexistenţa oricăror infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală pentru faptele respective, indiferent de încadrarea lor juridică şi conotaţia penală dată de acuzare.

Totodată, s-a apreciat ca fiind lipsită de fundament şi afirmaţia Parchetului referitoare la desfăşurarea de către inculpatul D. a unei activităţi de comisionariat vamal în cadrul S.C. YY. S.R.L., o asemenea împrejurare nerezultând din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta, invocate în probaţiune de procuror şi nici din celelalte dovezi administrate în cauză pe întreg parcursul procedurii judiciare.

Astfel, s-a făcut referire la declaraţia acuzatului din data de 13 noiembrie 2013, când a menţionat că, în intervalul 2009- mai 2010, a fost director general şi asociat (cu un procent de 25% din părţile sociale) al S.C. YY. S.R.L., împreună cu QQQQQQQQQ. şi XXXXXXXX. (fiecare deţinând câte 37,5% din părţile sociale), cei din urmă având aceeaşi calitate şi în S.C. F. S.R.L.. Din punct de vedere fiscal, firma făcea parte din FFFFFFFFF., însă nu avea ca obiect de activitate desfăşurarea unor operaţiuni de comisionariat vamal, ci era o casă de expediţii, ocupându-se de intermedierea operaţiunilor de transport. Între aceasta şi S.C. F. S.R.L., a fost încheiat un contract de prestări servicii, cea din urmă fiind subcontractor al S.C. YY. S.R.L.

În acest sens, s-a reţinut că aceleaşi precizări cu privire la specificul activităţii desfăşurate de societatea anterior menţionată au fost făcute, în depoziţiile lor, şi de inculpaţii E. (25 aprilie 2013), A. (16 octombrie 2013), GG. (15 aprilie 2014), O. (18 septembrie 2013), P. (27 septembrie 2013), rezultând, totodată, şi din relaţiile furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care atestă că S.C. YY. S.R.L. avea, în perioada de referinţă, ca principal obiect prestarea unor activităţi de servicii anexe transportului pe apă .

Sub acelaşi aspect, prima instanţă a considerat că este relevantă şi adresa din 14 mai 2014 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Constanţa Sud Agigea, depusă de apărare în probaţiune, din care rezultă că societatea menţionată nu figurează în evidenţe în calitate de comisionar vamal abilitat să-şi desfăşoare activitatea pe lângă respectivul Birou vamal .

În consecinţă, având în vedere toate considerentele anterior expuse, precum şi împrejurarea că, pentru niciuna dintre faptele expuse la pct. A.16. I. din rechizitoriu, instanţa, în baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, nu a putut reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune (de altfel, singurele probe ale Parchetului), pentru a dovedi implicarea inculpatului D. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

16.2. Infracţiunea de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.16. II)

Inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzute de prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (11 acte materiale - pct. A.16. II.1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale - pct. A.16. II.15, 16, 17).

Referitor la această infracţiune, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de complicitate la dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, instanţa de fond, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., s-a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul septembrie 2010 - ianuarie 2011, acuzatul a realizat acte de oferire, dare, promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită (pretinse sau primite de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali) către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

Totodată, prima instanţă a constatat că este îndeplinită şi condiţia unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de complicitate reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, actele de executare pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul actelor de complicitate la infracţiunea de dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, instanţa supremă a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul D. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie faţă de lucrători vamali care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de control (G.).

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 14 acte materiale ale infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 10.09.2010, ora 18^51:43, inculpatul D. i-a pretins inculpatului K. o sumă de bani determinată prin expresia "57", ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi liderilor grupului criminal organizat pentru sprijinirea activităţilor ilicite ale inculpatului K., constând în introducerea frauduloasă în ţară a unor containere cu mărfuri importate (pct. A.16. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.17 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că afirmaţiile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E. care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, în perioada anului 2010, către S.C. F. S.R.L.

Pe de altă parte, prima instanţă a constatat atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 10.09.2010, ora 18^51:43, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi remitea acestuia reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Sub acelaşi aspect, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

Ca urmare, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că suma remisă în data de 10.09.2010 inculpatului D. ar fi reprezentat mita pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi motivele pentru care declaraţiile inculpatului K. sub acest aspect nu pot fi valorificate în plan probator, fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţilor importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de firme intermediate de K.) şi nici identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine fapta descrisă la pct. pct. A.16. II.1 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., dovezile administrate în speţă neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

2). La data de 23.09.2010, ora 15^40:54, inculpatul D. a fost înştiinţat de inculpatul K. că va primi 100 milioane RON, pentru a fi oferiţi ca mită vameşilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru intrarea în ţară a unui container cu postav (pct. A.16. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.18 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor K. şi D., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 23.09.2010, ora 15^40:54, faptul că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 23.09.2010, ora 15^40:54, nu rezultă din conţinutul acesteia, cei doi interlocutori discutând despre suma de 100.000 RON "pentru Constanţa", iar nu pentru a fi oferită vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul permiterii intrării în ţară a unui container cu postav, precum şi împrejurarea că declaraţiile inculpatului K. referitoare la semnificaţia respectivei sume de bani (mita pentru vameşi, ce urma să fie remisă acestora prin intermediul lui E.) nu pot fi valorificate în plan probator pentru motive fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., materialul probator administrat în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

În plus, prima instanţa a constatat că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţii importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de o firmă intermediată de K.) şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Instanţa supremă a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

3). La data de 01.10.2010, ora 11^54:54, inculpatul D. a fost informat de inculpatul K. că i-a plătit deja suma de 1 miliard trei sute de milioane, bani ce reprezintă atât datoriile licite către firma de comisionariat vamal, cât şi datorii către grupul infracţional organizat şi mită pentru lucrătorii vamali (pct. A.16. II.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul K. (pct. A.6. II.19 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E. care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, în perioada anului 2010, către S.C. F. S.R.L.

Pe de altă parte, s-a constatat că, atât acuzaţia, cât şi înregistrarea audio a convorbirii telefonice din 01.10.2010, ora 11^54:54, nu se referă la o sumă pe care inculpatul K. urma să o remită interlocutorului său, pentru a fi transmisă comisionarului vamal, ci la o "informare" realizată de acesta cu privire la cuantumul total al banilor pe care, în ultima perioadă de timp, i-ar fi dat inculpatului D., acţiune care nu se încadrează, însă, în conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969).

În plus, s-a reţinut de către prima instanţă şi atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 01.10.2010, ora 11^54:54, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi remitea acestuia reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Sub acelaşi aspect, s-a reţinut şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

Ca urmare, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere faptul că declaraţiile inculpatului K. referitoare la semnificaţia sumei de bani la care se face referire în cuprinsul discuţiei telefonice din 01.10.2010, ora 11^54:54 (inclusiv mita pentru vameşi, ce urma să fie remisă acestora prin intermediul lui E.) nu pot fi valorificate în plan probator pentru motive fundamentate, în principal, pe lipsa totală de credibilitate a acuzatului datorită atitudinii procesuale fluctuante adoptate şi pe poziţia sa interesată în formularea unor susţineri incriminatoare la adresa lui E., instanţa de fond a apreciat că actul material de la pct. A.16. II.5 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., materialul probator administrat în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

În plus, instanţa supremă a constatat că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora, denumirea societăţilor importatoare (deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce era vorba de firme intermediate de K.) şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

4). La data de 04.10.2010, ora 14^13:44, inculpatul D. a negociat cu inculpatul O. plata unei sume de bani pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, intermediate de acesta, prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.16. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.11 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, s-a apreciat de către instanţa de fond că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 04.10.2010, ora 14^13:44, prin inversarea, în rechizitoriu, a celor doi interlocutori indicaţi, în mod corect, în nota de redare ataşată la fila x d.u.p., este contrazisă de întregul material probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor D. şi O., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 04.10.2010, ora 14^13:44, care confirmă susţinerea inculpatului D. în sensul că obiectul discuţiei telefonice invocate de Parchet nu l-a constituit "negocierea" unei sume de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, ci restituirea unei datorii personale pe care acesta o avea la intermediarul vamal.

Astfel, s-a constatat că, din transcrierea înregistrării audio din vol. 8 d.u.p., fila x, rezultă că, într-adevăr, interlocutorii discută despre o sumă de bani, care, însă, ar fi trebuit remisă de inculpatul D., iar nu de O., aşa încât semnificaţia atribuită acesteia de către acuzare (mită pentru lucrătorii vamali) apare ca fiind lipsită de orice suport probator. În plus, s-a constatat că procurorul nu a stabilit cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite asupra cărora cei doi inculpaţi s-ar fi pus de acord, contraprestaţia ce ar fi fost realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. II.6 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 04.10.2010, ora 14^13:44.

5). La data de 06.10.2010, ora 11^14:02, inculpatul D. şi inculpatul A. au discutat despre oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în timp ce D. se găsea la Poarta nr. 10 a Portului Constanţa Sud Agigea (pct. A.16. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.15 din rechizitoriu).

Cu privire la acest act material, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 06.10.2010, ora 11^14:02, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrării audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor D. şi A., depoziţia martorului OOOOO., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 06.10.2010, ora 11^14:02, convorbirea telefonică din data de 4.11.2010, purtată de inculpatul D. cu A. în .

De altfel, s-a constatat şi faptul că acuzarea a prezumat că afirmaţia inculpatului D. se referea la presupuse foloase către vameşi din "faptul că cei doi inculpaţi se găsesc la Poarta 10 a Portului, adică tocmai în faţa intrării folosite de lucrătorii vamali", situaţie în care au discutat "despre faptul că aceştia vor câte două, câte două, fără a preciza ce anume, dar, evident, bunuri materiale sau sume de bani". Pe de altă parte, instanţa de fond a menţionat că Parchetul nu a identificat natura şi cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite asupra cărora cei doi inculpaţi s-ar fi pus de acord, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală ce urma a fi favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Ca atare, faţă de toate aceste aspecte şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. II.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., neexistând, în speţă, nicio dovadă care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 6.10.2010, ora 11^14:02.

6). La datele de 08, 13, 18, 19 şi 22.10.2010, inculpatul D. a negociat plata unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, împreună cu numitul AA., reprezentant al S.C. BBB. S.R.L., pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri negociate de acesta din urmă (pct. A.16. II.8).

Pentru faptele anterior menţionate, circumscrise infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul AA. (pct. A.23 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a probat, însă, de către Parchet şi nu rezultă din actele dosarului existenţa unor raporturi de colaborare între AA. şi D. în perioada de referinţă, ambii acuzaţi precizând, în mod concordant, cu ocazia declaraţiilor date, că nu se cunosc şi că nu au purtat nicio convorbire telefonică, interlocutorul lui D. din cuprinsul înregistrărilor audio transcrise în rechizitoriu nefiind cetăţeanul chinez menţionat, ci o persoană de naţionalitate română, reprezentant al unei firme client al S.C. YY. S.R.L.

În acest context, s-a subliniat faptul că apărările inculpaţilor sunt susţinute şi de depoziţia martorului martorul ZZZZ., precum şi de menţiunile Raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care, la pag. 38, a concluzionat că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din 08.10.2010, ora 10^07:07, 13.10.2010, ora 10^54:53, 19.10.2010, ora 18^08:11 şi 22.10.2010, ora 12^41:31 să nu aparţină numitului AA.. Totodată, s-a reţinut că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015, aceeaşi instituţie a stabilit (pag. 11) că se exclude posibilitatea ca replicile interlocutorului numitului D. din cuprinsul înregistrării convorbirii telefonice din 18.10.2010, ora 09^37:49 să aparţină numitului AA., constatându-se (pag. 9) că persoanele care poartă această discuţie stăpânesc foarte bine limba română şi o vorbesc fluent, în timp ce AA. este un vorbitor de limba română modest, ale cărui replici sunt, în general, dezacordate şi cu pauze de gândire.

Pe de altă parte, prima instanţă de judecată a apreciat că operaţiunea vamală aferentă documentului electronic de import nr. x, invocat de Parchet, nu poate susţine acuzaţia întrucât, aşa cum a arătat inculpatul D., acesta nu cunoaşte nimic despre firma menţionată, aspect confirmat, de altfel, de probele administrate în cauză, din care nu rezultă existenţa vreunei legături între acuzat şi respectiva societate. În acest sens, au fost considerate ca fiind relevante actul constitutiv al S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari şi împuternicirea nr. 184/14.06.2010 dată de aceasta S.C. F. S.R.L., care atestă că firma în discuţie era reprezentată în raporturile cu comisionarul vamal de cetăţeanul chinez RRRRRRRRR., precum şi depoziţia martorului SSS. din 26 iunie 2014, în care a precizat că societatea menţionată era client al S.C. F. S.R.L., împuternicit al acesteia fiind un cetăţean chinez.

De asemenea, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate, faptul că procurorul nu a dovedit şi nu reiese din actele dosarului că inculpatul AA. ar fi reprezentat sau ar fi intermediat operaţiuni vamale pentru S.C. FFFFFF. S.R.L., neputându-se stabili vreo corespondenţă între această firmă importatoare şi activitatea desfăşurată de acuzatul menţionat. În plus, s-a constatat că discuţiile telefonice transcrise în rechizitoriu sunt din datele de 08.10.2010, 13.10.2010, 18.10.2010, 19.10.2010 şi 22.10.2010, în timp ce declaraţia vamală în discuţie a fost înregistrată la JJJJJJ. la 29.10.2010, iar liberul de vamă a fost acordat pe 1.11.2010, deci mult ulterior datei la care au fost purtate conversaţiile telefonice. Mai mult, acelaşi document de import a fost indicat, în probaţiune, de procuror şi cu privire la actul material de la pct. A.16. II.15.

Ca fiind nerelevante pentru dovedirea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale au fost apreciate de către prima instanţă şi menţiunile procesului-verbal de percheziţie informatică indicat de procuror, în a cărui anexă, contrar susţinerilor acestuia, nu au fost ataşate declaraţiile vamale care să ateste realizarea operaţiunilor vamale, ci doar anumite liste cu documente găsite în fişierele accesate, neputându-se, astfel, stabili dacă importurile au fost finalizate de S.C. BBB. S.R.L., containerele introduse în ţară şi data acordării liberului de vamă. Mai mult decât atât, s-a constatat că două dintre operaţiunile acceptate (cele din 5.10.2010 şi 6.10.2010) sunt anterioare datelor la care s-au purtat convorbirile. Totodată, deşi comisionar vamal a fost S.C. F. S.R.L., aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului AA. şi ale martorului ZZZZ., acesta din urmă era cel care ţinea legătura cu societatea menţionată, predând documentele traduse, iar nu inculpatul D., care nu avea nicio calitate şi nu era angajat al firmei de comisionariat vamal.

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere că discuţiile telefonice redate în rechizitoriu nu au fost purtate cu inculpatul AA., iar, din cuprinsul lor nu rezultă negocierea de către D. a vreunei sume de bani cu titlu de mită, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu există probe care să dovedească faptul că, la datele menţionate, cei doi acuzaţi s-ar fi pus de acord cu privire la avantajele materiale necuvenite ce urmau a fi remise lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în vederea introducerii în ţară a unor containere cu mărfuri aparţinând S.C. BBB. S.R.L., motiv pentru care actul material descris la pct. A.16. II.8 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D..

7). La data de 10.11.2010, ora 13^39:37, inculpatul D. împreună cu inculpatul A. au intermediat oferirea de mită către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a 4 containere cu mărfuri (pct. A.16. II.9).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.16 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 10.11.2010, ora 13^39:37, fără ca aceasta să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar (declaraţiile inculpaţilor D. şi A., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 10.11.2010, ora 13^39:37 , factura fiscală nr. x/12.11.2010, emisă de S.C. YY. S.R.L. către S.C. PPPPPPPPP. S.R.L. reprezentând contravaloare formalităţi vamale T2L pentru câte 5 containere, în total 10, precum şi fişa de client a acestei societăţi pentru perioada 2010-2011 .

Astfel, s-a constatat că nicăieri pe parcursul discuţiei telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se pe utilizarea, în conţinutul convorbirii, a sintagmei "5 noduri de câte 10", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna mita pentru lucrătorii vamali. Cu ocazia ascultării, în şedinţă publică, a înregistrării audio, prima instanţa a constatat, însă, că această expresie a fost consemnată în mod eronat în rechizitoriu şi în nota de redare de la fila x d.u.p., replica inculpatului D. ce apare în cuprinsul respectivei înregistrări fiind "5 loturi de câte 10!", iar nu "5 noduri de câte 10!". În acest context, s-a apreciat că aspectele constatate cu această ocazie confirmă pe deplin susţinerile inculpaţilor privind obiectul convorbirii telefonice, din declaraţiile lor, care se coreoborează cu înscrisurile depuse de apărare la dosar, rezultând că discuţia a vizat modalitatea în care urma a fi efectuat transportul mărfii pentru clientul S.C. PPPPPPPPP. S.R.L.. În plus, s-a reţinut că, din înregistrarea audio a conversaţiei, reiese clar existenţa relaţiei comerciale de colaborare dintre cei doi interlocutori, inculpatul D. afirmând, la un moment dat, "Ai văzut ce client bun ţi-am dat?". De asemenea, rezultă că operaţiunea vamală la privind mărfurile în discuţie era deja finalizată la momentul dialogului, A. menţionând "Vezi că toate au făcut scanner şi ... Şi gata, s-a terminat".

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite ce se susţine că ar fi fost remise cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de vameşi în schimbul acestora, operaţiunea vamală ce urma a fi favorizată şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (persoane faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că nici fapta descrisă la pct. A.16. II.9 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de complicitate la dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penală formulate împotriva inculpatului D..

8). La data de 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, inculpatul D. a intervenit cu succes pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container prezentat de intermediarul vamal Z., reprezentant al S.C. AAA. şi Servicii S.R.L., conţinând mărfuri contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate " x" (pct. A.16. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Z. (pct. A.22.1 din rechizitoriu).

Analizând această faptă, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, fără ca aceasta să fie confirmată de inculpaţii D. şi Z. sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor D. şi Z., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, precum şi certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului şi actul constitutiv al societăţii, depuse, în probaţiune, la dosar de către inculpatul Z. .

Astfel, s-a reţinut că declaraţiile celor doi acuzaţi sunt concordante în sensul că obiectul discuţiei l-a constituit informarea celui din urmă inculpat, de către interlocutorul său, în legătură cu situaţia unor containere cu mărfuri importate din China, iar nu stabilirea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. De altfel, chiar în descrierea acuzaţiei, procurorul nu face referire la asemenea avantaje patrimoniale necuvenite ce ar fi fost remise vameşilor în schimbul favorizării unei operaţiuni vamale, oferirea/promisiunea/darea unor astfel de foloase nerezultând nici din conţinutul înregistrărilor audio transcrise la dosar. În acest sens, s-a constatat că, după redarea, în cuprinsul actului de sesizare, a discuţiilor telefonice invocate în dovedirea acestui act material, chiar Parchetul menţionează că "nu rezultă expres pretinderea veunei sume de bani de către inculpatul D. învinuitului Z.", însă prezumă comiterea unei asemenea fapte din aceea că "liberul de vamă pentru un astfel de container (ce conţinea mărfuri contrafăcute) nu era posibil fără a se da mită lucrătorilor vamali", presupunere lipsită, însă, de orice suport probator, mai ales în condiţiile în care acuzarea nu a identificat operaţiunea vamală, pentru a stabili dacă, în realitate, a avut loc importul unor mărfuri contrafăcute purtând însemnele mărcii x. În plus, prima instanţă de judecată a apreciat că, din coroborarea depoziţiilor inculpaţilor cu înscrisurile depuse la dosar de Z., la care s-a făcut anterior referire, rezultă că societatea acestuia, S.C. AAA. şi Servicii S.R.L., nu avea ca obiect de activitate prestarea unor servicii de comisionariat sau intermediere vamală (cum susţine procurorul), ci desfăşurarea unor activităţi în domeniul alimentaţiei publice (restaurante - cod CAEN 5610).

Ca atare, având în vedere aceste considerente, împrejurarea că, din modul de prezentare a faptei ("...D. a intervenit cu succes pe lângă lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container .... conţinând mărfuri contrafăcute ...") nu rezultă comiterea de către inculpatul D. a vreunei acţiuni ce s-ar putea circumscrie complicităţii la dare de mită, precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost remisă vameşilor cu acest titlu, contraprestaţia ce a fost realizată în schimbul avantajelor patrimoniale necuvenite, operaţiunea vamală şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins/acceptat respectivele foloase materiale (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că actul material descris la A.16. II.11 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de corupţie pentru care acuzatul a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de materialul probator administrat în cauză.

9). La data de 12.11.2010, ora 16^22:12, inculpatul D. i-a pretins inculpatului Q., reprezentant al S.C. R. S.R.L., intermediar vamal, o sumă de bani descrisă ca "89" şi o altă sumă de bani, descrisă ca "19 cu 70", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a două containere cu mărfuri (pct. A.16. II.12).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Q. (pct. A.11. II.2 din rechizitoriu).

De altfel, s-a constatat că, din transcrierea integrală a celor două înregistrări audio, ce au fost asociate în mod forţat de Parchet, fără să se poată stabili vreo legătură între ele, nu rezultă că inculpatul D. ar fi pretins vreun folos material de la interlocutorul său, succesiunea şi conţinutul replicilor adresate de cei doi acuzaţi făcând credibilă susţinerea acestora referitoare la existenţa unei confuzii cu privire la containerele de mărfuri în legătură cu care se purta conversaţia. Astfel, se observă că, la un moment dat, Q. i-a spus interlocutorului său "Acesta, dar mai am încă unul, care e tot cu aşa ceva", D. întrebându-l "care e ăla?", context în care primul i-a răspuns "Nu e al mata, e a lui ... Acela pe YYYYYYY." ... "Nu al lui matale nu sunt ale matale alea", schimb de replici care atestă neînţelegerea evidentă cu privire la containerele de mărfuri ce au făcut obiectul discuţiei. Pe de altă parte, s-a constatat că, deşi în convorbirea telefonică din 19.11.2010, ora 11^07:52, s-a făcut referire la un "plic", nu reiese că s-ar fi discutat despre vreo sumă de bani şi nici că ar exista o corespondenţă între această conversaţie şi dialogul inţial, fiind o simpă supoziţie a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, inculpatul D. a declarat cu privire la cea din urmă înregistrare audio că viza nişte conosamente ce fuseseră, din eroare, lăsate la Constanţa, urmând a fi aduse la sediul firmei sale din Bucureşti de un şofer de la societatea de transport a inculpatului Q..

În plus, instanţa supremă a considerat că nu poate valorifica nici susţinerea acuzării referitoare la semnificaţia conspirativă a sintagmei "poze", care, în opinia Parchetului ar desemna mărfurile contrafăcute, din probele administrate în cauză rezultând că acest cuvânt a fost folosit în conţinutul convorbirilor telefonice în sensul lui propriu, aspect confirmat şi de inculpaţii D. şi Q. în cuprinsul declaraţiilor date.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente care demonstrează netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, precum şi faptul că acesta nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost pretinsă cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia, operaţiunile vamale şi identitatea vameşului căruia i-ar fi fost remise foloasele materiale necuvenite (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine fapta descrisă la pct. A.16. II.12 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la dare de mită pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, ora 16^22:12,şi 19.11.2010, ora 11^07:52, nefiind confirmată de materialul probator administrat în cauză.

10). La data de 07.01.2011, ora 10^46:16, inculpatul D. a stabilit sumele ce urmează să fie date ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unor containere cu încălţăminte, sume ce veneau în contradicţie cu cele stabilite de inculpatul X., şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.16. II.13).

În privinţa acestei fapte, s-a constatat că susţinerea inculpatului referitoare la modificarea periodică a valorii în vamă a mărfurilor este confirmată de ansamblul materialului probator administrat în cauză, relevante sub aspectul modului de determinare a respectivei valori de referinţă şi a existenţei, în cadrul autorităţii vamale, a unei baze de date proprii cu privire la aceasta fiind declaraţiile inculpaţilor W. (22 noiembrie 2013), X. (27 noiembrie 2013), A. (16 octombrie 2013), G. (4 iunie 2013), E. (15 mai 2013), precum şi cele ale martorilor SSSS. (9 decembrie 2014) şi GGGGG. (24 martie 2015).

Pe de altă parte, s-a constatat că, din cuprinsul înregistrării audio invocată de acuzare, nu rezultă că cei doi interlocutori ar fi discutat despre remiterea unor avantaje patrimoniale necuvenite lucrătorilor vamali, fiind o simplă presupunere a procurorului - întemeiată exclusiv pe utilizarea în conţinutul convorbirii a unor numere/cifre - nesusţinută, însă, de alte elemente probatorii. În contextul dat, instanţa de fond a opinat că este greu de crezut că inculpatul D. ar fi putut stabili singur o sumă de bani cu titlu de mită, în lipsa unei discuţii cu reprezentantul legal al societăţii importatoare ori cu intermediarul vamal, care, de altfel, nu au fost identificaţi şi chestionaţi cu privire la acest aspect, deşi exista o asemenea posibilitate, din moment ce convorbirea s-a purtat cu un angajat al subcontractorului S.C. YY. S.R.L., care deţinea informaţii în legătură cu identitatea importatorului.

În plus, instanţa de fond a constatat că Parchetul nu a stabilit nici măcar persoana cu care D. a discutat în data de 07.01.2011, ora 10^46:16, pentru a fi întrebat despre tema conversaţiei, după cum nu a identificat nici cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost dată/oferită/promisă cu titlu de mită, contraprestaţia pe care lucrătorii vamali trebuiau să o realizeze în schimbul acesteia, operaţiunea vamală favorizată şi identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins/acceptat foloasele materiale necuvenite (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Or, în aceste condiţii, instanţa supremă a apreciat că nici actul material descris la pct. A.16. II.13 nu poate fi reţinut în conţinutul infracţiunii de complicitate la dare de mită pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată.

11). La data de 17.01.2011, ora 18^27:22, inculpatul D. a negociat cu inculpatul Z. introducerea în ţară a mai multor containere ce conţineau mărfuri în plus faţă de cele declarate (pct. A.16. II.14).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul Z. (pct. A.22.2 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că transcrierea integrală a convorbirii telefonice din 17.01.2011, ora 18^27:22 , atestă veridicitatea apărărilor formulate de inculpatul D. cu privire la obiectul discuţiei, rezultând că, într-adevăr, a fost vorba de o confuzie, acesta neştiind dacă pozele se referă la mărfuri dintr-un container care a ajuns deja în ţară sau dintr-un alt container. În situaţia dată, acuzatul i-a spus interlocutorului său că îi va transmite un SMS cu numărul de container, Z. comunicându-i, în acest context, că pozele se referă la un container care nu a intrat încă în România.

Prin urmare, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.01.2011, ora 18^27:22, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii D. şi Z. au susţinut că discuţia telefonică a fost purtată în legătură cu nişte poze pe care cel din urmă i le dăduse anterior interlocutorului său, din partea unui prieten, pentru a se interesa dacă produsele sunt protejate la import pe teritoriul României, afirmaţiile celor doi acuzaţi fiind confirmate şi de conţinutul integral al convorbirii, astfel cum acesta a fost consemnat în nota de redare ataşată la fila x d.u.p.

De altfel, s-a constatat că, în descrierea acuzaţiei, nici procurorul nu face referire la stabilirea/negocierea de către inculpaţi a unei sume de bani cu titlu de mită pentru a fi remisă vameşilor în schimbul favorizării unei operaţiuni vamale, oferirea/promisiunea/darea unor astfel de foloase nerezultând nici din cuprinsul înregistrărilor audio transcrise la dosar. În acest sens, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, după redarea, în cuprinsul actului de sesizare, a discuţiilor telefonice invocate în dovedirea acestui act material, chiar Parchetul menţionează că "nu rezultă expres pretinderea veunei sume de bani de către inculpatul D. învinuitului Z.", însă prezumă comiterea unei asemenea fapte din aceea că "nu se putea obţine liberul de vamă pentru un astfel de container fără a se plăti mita de rigoare lucrătorilor vamali de la JJJJJJ.", presupunere lipsită, însă, de orice suport probator, mai ales în condiţiile în care acuzarea nu a identificat operaţiunea vamală, pentru a stabili dacă, în realitate, a avut loc importul acelor containere ce ar fi conţinut mărfuri în plus faţă de cele declarate.

De asemenea, s-a apreciat că, din coroborarea depoziţiilor inculpaţilor cu înscrisurile depuse la dosar de Z., la care s-a făcut anterior referire, rezultă că societatea acestuia, S.C. AAA. şi Servicii S.R.L., nu avea ca obiect de activitate prestarea unor servicii de comisionariat sau intermediere vamală (cum susţine procurorul), ci desfăşurarea unor activităţi în domeniul alimentaţiei publice (restaurante - cod CAEN 5610).

Totodată, s-a opinat că, deşi procurorul a atribuit cuvântului "poze", utilizat în conţinutul înregistrării audio, înţelesul de mărfuri contrafăcute, o asemenea semnificaţie nu rezultă din probele administrate în cauză, folosirea acestei sintagme în sensul ei propriu fiind confirmată şi de inculpaţii D. şi Z. în cuprinsul declaraţiilor date. Mai mult decât atât, s-a reţinut că, deşi Parchetul a susţinut că respectiva noţiune desemnează, aşa cum s-a arătat, mărfurile contrafăcute, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu vizează astfel de produse, ci introducerea în ţară a unor containere ce conţineau mărfuri în plus faţă de cele declarate.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, împrejurarea că, din modul de descriere a faptei ("...D. a negociat cu învinuitul Z. introducerea în ţară a mai multor containere ce conţineau mărfuri în plus faţă de cele declarate") nu rezultă comiterea de către inculpatul D. a vreunei acţiuni ce s-ar putea circumscrie complicităţii la dare de mită, precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost remisă vameşilor cu acest titlu, contraprestaţia ce a fost realizată în schimbul avantajelor patrimoniale necuvenite, operaţiunea vamală şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins/acceptat respectivele foloase materiale (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a considerat că actul material descris la A.16. II.14 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de corupţie pentru care acuzatul a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.01.2011, ora 18^27:22, nerezultând din cuprinsul acesteia şi nefiind confirmată nici de materialul probator administrat în cauză.

12). La data de 29.10.2010, inculpatul D., împreună cu inculpatul E. au stabilit împreună valoarea mitei pretinse de la un importator, în sumă de 1.000 USD, ce urma să fie dată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea 10% din marfa totală, încălţăminte sport purtând neautorizat însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW." (pct. A.16. II.15).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.16 din rechizitoriu).

În probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor D., E., Y. şi cele ale martorul SSS., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.10.2010, ora 13^22:31, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari, precum şi actul constitutiv al S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari şi împuternicirea nr. 184/14.06.2010 dată de aceasta S.C. F. S.R.L., din care rezultă că respectiva societate era reprezentată în raporturile cu comisionarul vamal de cetăţeanul chinez RRRRRRRRR. .

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, dar şi apărarea inculpatului E. în sensul că cele două mărci înregistrate ("WW." şi "SS.") nu fabrică totoşei de casă (HHHHHHHH. din material textil cu talpă de cauciuc), fapt ce rezultă de pe site-ul lor oficial, precum şi împrejurarea că acelaşi document electronic de import a fost invocat şi în susţinerea unui alt act material reţinut în sarcina inculpatului D. (pct. A.16. II.8), instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o corespondenţă între operaţiunea vamală indicată de Parchet şi obiectul convorbirii telefonice din data de 29.10.2010, ora 13^22:31, cu atât mai mult cu cât cei doi acuzaţi au susţinut, în mod concordant, că discuţia a fost purtată doar în scop de informare, vizând o operaţiune pur ipotetică.

În ceea ce priveşte interpretarea dată de procuror conţinutului înregistrării audio invocată în probaţiune, instanţa de fond a constatat că aceasta s-a bazat, în mod fundamental, pe utilizarea de către interlocutori a termenilor "amendă" şi "palme" care, în opina acuzării, ar fi fost folosite cu un înţeles codificat, respectiv pentru a desemna suma de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali ("amendă"), în cuantum de 1000 USD ("două palme"). În acest sens, s-a reţinut că semnificaţia atribuită de Parchet celor două noţiuni a fost, însă, infirmată de ansamblul materialului probator administrat în cauză, utilizarea sintagmei "amendă" în sensul ei propriu, iar a expresiei "două palme" pentru a indica preţul depozitării mărfurilor în caz de confiscare rezultând şi din declaraţiile inculpaţilor D. şi E.. De altfel, în condiţiile în care convorbirea telefonică are un caracter imprecis şi ambiguu, prima instanţă de judecată a apreciat că nu se poate stabili, aşa cum a susţinut acuzarea, că interlocutorii ar fi discutat despre plata unei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii din cadrul JJJJJJ., cu atât mai mult cu cât nu rezultă dacă, la momentul la care aceasta a fost purtată, mărfurile despre care se vorbeşte se aflau deja în vamă (replicile din debutul conversaţiei fac referire la nişte probleme şi o amendă) sau urmau a fi prezentate la biroul vamal (inculpatul D. afirmă, la un moment dat, că "trebuie să le spun la ăştia dinainte, nu după ce ....", aspect confirmat la final şi de E.).

Mai mult decât atât, în contextul în care probatoriul administrat în cauză a demonstrat lipsa oricărei legături sau relaţii de colaborare a inculpatului D. cu firma S.C. FFFFFF. S.R.L., s-a considerat că apare ca fiind puţin credibil faptul că acesta, împreună cu E., ar fi stabilit împreună o sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în lipsa unei discuţii cu reprezentantul legal al societăţii importatoare sau cu intermediarul vamal, care, de altfel, nu au fost identificaţi şi întrebaţi cu privire la respectiva chestiune (dispunându-se disjungerea cercetărilor), deşi exista această posibilitate, din moment ce Parchetul cunoştea identitatea presupusului importator şi al reprezentanţilor săi legali (cetăţenii chinezi RRRRRRRRR. şi SSSSSSSSS.).

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost remise avantajele patrimoniale necuvenite (persoane faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. II.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al complicităţii la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., probele administrate în cauză, astfel cum au fost anterior expuse, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

13). La data de 12.11.2010, inculpatul D. a negociat cu inculpatul E. introducerea în ţară prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi în special inculpatului G., prin intermediul inculpatului E., a unui container conţinând 19 baxuri de ţigări " x" şi 70 de baxuri de îmbrăcăminte contrafăcută, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "x" (pct. A.16. II.16).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.21 din rechizitoriu), inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.6 din rechizitoriu), precum şi inculpatul G., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.2. II.13 din rechizitoriu).

Cu referire la susţinerile inculpaţilor, instanţa de fond a constatat că, dintre convorbirile telefonice invocate, în probaţiune, de procuror pentru dovedirea acestui act material, i-au fost atribuite inculpatului G. cele din datele de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^24:12, 18^37:58, şi 15.11.2010, ora 09^25:07 (netranscrisă în rechizitoriu, ci doar la filele x d.u.p.), iar inculpatului D. cele din ziua de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58. În acest context, s-a reţinut că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, s-a concluzionat, la pag. 37, că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din data de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31,18^22:10,18^24:12 şi 18^37:585 , să nu aparţină numitului G..

În ceea ce priveşte înregistrarea discuţiei telefonice purtate între inculpaţii E. şi G. în ziua de 15.11.2010, ora 09^25:07, s-a reţinut că acuzarea nu a dovedit şi nici nu rezultă din probele administrate în cauză existenţa vreunei legături între aceasta şi formalităţile vamale ce au format obiectul convorbirilor din 12.11.2010, formalităţi care, de altfel, nu au fost stabilite nici de organele de anchetă penală, arătându-se în rechizitoriu că "Operaţiunea de acordare a liberului de vamă pentru importul analizat în cadrul acestui subpunct nu poate fi identificată în materialele ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în cauză, din raţiuni obiective: lipsa identităţii importatorului, lipsa datelor despre marfa conţinută de respectivul container şi în care au fost disimulate cele 566 colete cu produse contrafăcute, etc. Cu toate acestea, realitatea operaţiunii vamale nu poate fi pusă în discuţie, fiind confirmată şi reconfirmată de replicite rostite în convorbirile telefonice interceptate".

Astfel, prima instanţă a considerat că, deşi a fost invocat în probaţiune de Parchet, documentul electronic de import nr. x nu este cel la care se referă convorbirile din 12.11.2010, neavând, aşadar, nicio relevanţă sub aspectul dovedirii actului material reţinut în sarcina inculpatului D.. În acest sens, instanţa supremă a considerat că sunt relevante şi înscrisurile ataşate la filele x d.u.p., la care procurorul face trimitere şi care atestă că operaţiunea vamală aferentă documentului menţionat vizează un container conţinând 900 colete cu seturi de farfurii din ceramică, iar nu 566 colete cu îmbrăcăminte, astfel cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 17^59:00 şi 18^22:10. În plus, s-a menţionat că din prima conversaţie purtată de inculpatul E. cu angajatul firmei de comisionariat vamal (12.11.2010, ora 17^59:00), reiese că aceştia discută despre un container ce conţinea geci inscripţionate x, iar nu ţigări, astfel cum se reţine de către acuzare.

În opinia instanţei de fond, inexistenţa unei concordanţe între documentul electronic de import invocat de Parchet şi obiectul discuţiilor telefonice din 12.11.2010 este confirmat şi de înscrisul depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, de inculpatul E., respectiv adresa JJJJJJ. nr. x din 4 octombrie 2011 referitoare la containerul x (indicativ la care se face referire în convorbirea din 12.11.2010, ora 17^59:00), din care rezultă că acesta conţinea 566 colete (număr menţionat în convorbirea din 12.11.2010, ora 18^22:10), iar declaraţia vamală de tranzit aferentă a fost înregistrată la biroul vamal în 11.11.2010 şi selectată pentru control fizic la 12.11.2010 (data convorbirilor telefonice), acesta fiind finalizat la data de 15.11.2010, ocazie cu care au fost controlate prin sondaj 84 de colete din totalul de 566, fără să reiasă că ar fi fost reţinute în vederea confiscării produse inscripţionate x. De altfel, s-a reţinut şi faptul că, din înscrisul aflat la fila x ds.instanţă, depus de acelaşi inculpat, rezultă că, pentru marca x, titularul UUUUUUU. Spa nu a formulat cerere de intervenţie pentru produsele de îmbrăcăminte (geci), ci doar pentru ochelari de soare şi de vedere, mărfuri ce nu fac obiectul operaţiunilor vamale la care se referă discuţiile telefonice purtate de acuzaţi.

Prin urmare, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că susţinerile inculpaţilor D. şi E. cu privire la semnificaţia replicilor lor din conţinutul înregistrărilor audio din data de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58, sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice purtate de cei doi acuzaţi nerezultând din cuprinsul acestora şi nici din dovezile de la dosar.

Astfel, s-a subliniat faptul că transcrierea convorbirii din 12.11.2010, ora 18^22:10, atestă dialogul celor doi interlocutori cu privire la controlul fizic efectuat asupra containerului aparţinând clientului firmei lui D., container ce conţinea 566 de colete, dintre care 19 erau cu geci inscripţionate x, iar 70 cu produse x, însă nu a fost identificat niciun element care să fundamenteze concluzia acuzării cu privire la negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fiind o simplă presupunere a Parchetului, nesusţinută din punct de vedere probator. Aceleaşi consideraţii sunt valabile şi cu privire la conţinutul conversaţiei telefonice din 12.11.2010, ora 18^37:58, în cuprinsul căreia inculpatul E. îi comunică interlocutorului său că angajatul S.C. F. S.R.L. nu se mai află la rampă, promiţându-i, totodată, că va lua legătura cu numitul Q. pentru a se interesa de stadiul efectuării operaţiunilor vamale, fără ca, din replicile inculpaţilor, să rezulte că aceştia ar fi discutat despre remiterea unor avantaje materiale vameşilor de la JJJJJJ. în vederea favorizării importului/tranzitului.

Cu toate că, în analiza efectuată de acuzare cu privire la conţinutul înregistrărilor audio, se concluzionează de către procuror că "suma cerută de inculpatul G. pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul respectivului container" este de 4500 USD, ce a fost "acceptată ca atare de inculpaţii E., D., O. şi Q.", instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu rezultă din probele administrate existenţa vreunei legături între obiectul convorbirii din 15.11.2010, ora 09^25:07, aparţinând inculpatului menţionat, şi formalităţile vamale despre care s-a discutat în cuprinsul conversaţiilor din data de 12.11.2010, după cum nu s-a dovedit nici împrejurarea că ceilalţi patru acuzaţi ar fi fost de acord cu remiterea sumei de bani respective cu titlu de mită pentru lucrătorul vamal.

În plus, s-a constatat că, deşi Parchetul afirmă că expresia "palmă" desemnează suma de 500 USD, situaţie în care sintagma "7 palme" folosită de E. în convorbirea din 15.11.2010, ora 09^25:07, ar însemna 3500 USD, a reţinut în sarcina inculpatului G. primirea sumei de 4500 USD, corelativ cu remiterea acesteia de către inculpaţii O. şi Q., cu complicitatea lui D. şi E., acuzaţie care, însă, nu îşi găseşte suport în materialul probator administrat în cauză, aşa cum a precizat chiar inculpatul G. cu ocazia audierii sale de către instanţă, când a subliniat că respectiva expresie a fost folosită de interlocutorul său pentru a desemna cuantumul unei amenzi contravenţionale.

Ca atare, având în vedere că probele invocate de Parchet nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la dare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., cu atât mai mult cu cât dovezile administrate în cursul cercetării judecătoreşti au confirmat susţinerile acestuia şi ale inculpatului E. cu privire la conţinutul convorbirilor telefonice din data de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58, precum şi faptul că documentul vamal invocat de procuror nu are corespondent în cuprinsul înregistrărilor audio menţionate, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.16. II.16 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea instanţei cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, orice dubiu profitând acesteia.

14). La data de 15.11.2010, inculpatul D. a negociat cu inculpatul E., care, la rândul său a stabilit cu inculpatul G. introducerea în ţară a unui container conţinând 100 colete dintr-un total de 800 de colete cu tampoane igienice, prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. A.16. II.17).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.23 din rechizitoriu), inculpatul G., acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită (pct. A.2. II.14 din rechizitoriu), precum şi inculpatul O., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.3 din rechizitoriu).

Cu privire la această faptă, s-a reţinut că apărările formulate de inculpaţii G. şi E. cu privire la redarea, în rechizitoriu, a conţinutului convorbirii telefonice din 15.11.2010, ora 10^24:12, au fost confirmate cu ocazia audierii, în şedinţa publică din 9 ianuarie 2015, la cererea celui din urmă, a respectivei înregistrări audio, ocazie cu care s-a constatat (pag. 17 din încheiere) că, la finalul acesteia, ultima replică a inculpatului G. este "Da, mă. Hai, că ţi le dau eu", iar nu "Da, mă. Se rezolvă", aşa cum, în mod eronat, a fost transcris în nota de redare, acelaşi punct de vedere fiind enunţat atât de apărare, cât şi de reprezentantul Ministerului Public.

Totodată, în sensul afirmaţiilor inculpatului D. referitoare la S.C. HHHHHH. S.R.L. şi S.C. IIIIII. S.R.L., s-a făcut trimitere de către instanţa de fond la depoziţia martorului SSS. din 23 iunie 2014, care a subliniat că ultima societate era client al S.C. F. S.R.L., fiind reprezentată de TTTTTTTTT. (deci nu de O., aşa cum susţine acuzarea), precum şi la procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuată la firma şi locuinţa inculpatului O., prilej cu care au fost ridicate mai multe bibliorafturi cu documente aparţinând S.C. HHHHHH. S.R.L. şi ştampila cu impresiunea acestei firme, nefiind, însă, identificate înscrisuri provenind de la S.C. IIIIII. S.R.L. .

Au fost considerate ca fiind relevante sub aspect probator şi declaraţiile date pe întreg parcursul procesului penal de inculpatul Y. (cel care a acordat liberul de vamă în cazul celor trei operaţiuni vamale invocate de acuzare) care, audiat fiind de către instanţă, a arătat, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2013, că nu a purtat cu nimeni nicio discuţie în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, iar în faţa judecătorului investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, a menţionat că nu are cunoştinţă ca inculpatul E. să fi solicitat de la mai mulţi importatori sume de bani pentru realizarea formalităţilor de import la datele de 3.09.2010, 29.10.2010, 12.11.2010, cu referire la S.C. HHHHHH. S.R.L., şi la 15.11.2010 în legătură cu alte două operaţiuni realizate de aceeaşi societate, precum şi de S.C. IIIIII. S.R.L.(declaraţia din 24 mai 2011 - filele x d.u.p.).

De asemenea, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, deşi pentru dovedirea actului material de la pct. A.16. II.17 au fost invocate mai multe convorbiri telefonice, doar unele dintre ele au fost apreciate ca fiind relevante de către procuror şi redate în cuprinsul actului de sesizare, iar dintre acestea doar 4 au fost atribuite inculpatului D. (cele din 15.11.2010, orele 08^46:05, 11^59:11, 12^51:49 şi 16^28:18). Cu toate că acesta, cu prilejul audierii sale, şi-a contestat vocea din cuprinsul tuturor înregistrărilor audio invocate, în probaţiune, de procuror, nu a solicitat decât expertizarea sub acest aspect a convorbirii din 15.11.2010, ora 12^51:49, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, concluzionându-se (pag. 39) că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul respectivei înregistrări să nu aparţină inculpatului D..

Raportat tot la probatoriul la care face trimitere procurorul, prima instanţă a constatat că niciunul dintre indicativele containerelor menţionate în notele olografe ale inculpatului O. nu corespund cu cele indicate de acuzare, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul numerelor de colete cu mărfuri în legătură cu care s-au purtat convorbirile telefonice şi cele aflate în containerele cu privire la care s-au realizat operaţiunile vamale de către S.C. HHHHHH. S.R.L. şi S.C. IIIIII. S.R.L.. Sub acest din urmă aspect, s-a constatat că, din menţiunile făcute în cuprinsul declaraţiilor vamale indicate de Parchet, că cele trei containere la care acestea se referă conţineau 328, 486 şi, respectiv, 489 colete, în timp ce, în discuţiile telefonice, astfel cum rezultă din depoziţiile interlocutorilor, se vorbeşte de 108 din 808 colete (convorbirile din 15.11.2010, orele 10^24:12 şi 10^28:22), 21 din 1333 de colete, 111 din 1387 de colete (convorbirile din 15.11.2010, orele 10^30:39 şi 11^03:11) şi 110 din 800 colete (convorbirea din 15.11.2010, ora 12^51:49), cifre care nu corespund nici cu cantităţile de mărfuri presupus contrafăcute (exprimate în baxuri, iar nu în colete) pentru a căror intrare în ţară se susţine de către procuror că ar fost comise infracţiunile de corupţie.

Totodată, instanţa supremă a constatat că niciunul dintre containerele indicate de acuzare nu conţine chiloţi bărbăteşti (în containerul nr. x regăsindu-se doar chiloţi din fibre sintetice pentru femei), ochelari (în containerul nr. x existând doar lentile din plastic pentru ochelari corectori de vedere), tampoane igienice x, iar jucării se găsesc doar în containerele la care se referă declaraţiile vamale aparţinând S.C. IIIIII. S.R.L., societate care, însă, aşa cum rezultă din probele administrate (declaraţia inculpatului D., depoziţia martorului SSS., procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuată la firma şi locuinţa inculpatului O.), nu aparţine şi nici nu este reprezentată de inculpaţii D. sau O.. De altfel, s-a menţionat că în însemnările personale ale celui din urmă, societatea evidenţiată ca importatoare de ochelari este YYYYYYY. S.R.L. şi nicidecum firmele indicate de acuzare, respectiv S.C. HHHHHH. S.R.L. şi S.C. IIIIII. S.R.L.

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte, instanţa supremă a opinat că documentele invocate de Parchet pentru a demonstra realitatea operaţiunilor vamale nu corespund cu cele ce formează obiectul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, împrejurare ce rezultă şi din faptul că aceleaşi declaraţii vamale au fost asociate de acuzare şi altor acte materiale, fără legătură cu cel care formează obiectul prezentei analize (pct. A.1. II.25, 26, pct. A.2. II.15, pct. A.3. II.4, pct. A.3. II.6 din rechizitoriu). Pe de altă parte, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate neconcordanţa dintre sumele de bani notate de inculpat în înscrisurile olografe şi cuantumul avantajelor materiale ce se susţine că ar fi fost pretinse/primite de inculpatul G. în schimbul permiterii intrării în ţară de către vameşii din subordine a anumitor categorii de mărfuri contrafăcute.

În plus, cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului D., instanţa de fond a constatat că aceasta s-a întemeiat, în principal, pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 15.11.2010, ora 12^51:49, apreciindu-se că, din conţinutul acesteia, rezultă negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 100 colete cu tampoane igienice, dintr-un total de 800. Într-adevăr, din cuprinsul discuţiei menţionate, reiese că aceasta s-a referit la o operaţiune vamală ce viza un container conţinând astfel de produse, însă, respectiva convorbire nu a fost purtată de inculpatul D., aspect susţinut atât de acuzat, cât şi de E. (care a arătat că a vorbit cu O.) şi confirmat de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Dimpotrivă, succesiunea înregistrărilor audio invocate de Parchet şi replicile interlocutorilor din conţinutul acestora relevă că, în realitate, containerul cu tampoane igienice despre care se face vorbire în descrierea acuzaţiei a fost intermediat de către inculpatul O. (relevante în acest sens fiind convorbirile din 15.11.2010, orele 10^24:12, 10^28:22, 12^51:49, 14^36:45, 15^06:58, 15^10:11, 15^32:56, 16^01:45, 16^03:09, 16^06:58, 16^22:21), iar clientului firmei lui D. îi aparţinea containerul cu chiloţi bărbăteşti, importatorul prezentându-i anterior nişte poze cu imaginea acestora, fiind probabil vorba de lucrarea cu privire la care G. le atrăsese atenţia angajaţilor S.C. F. S.R.L. să mai aştepte pentru a se putea verifica dacă bunurile sunt protejate prin cerere de intervenţie pe teritoriul României (relevante în acest sens fiind convorbirile din 15.11.2010, orele 08^39:13, 08^46:05, 10^30:39, 11^21:04, 11^59:11, 14^33:23, 14^38:06, 16^28:18).

De asemenea, s-a constatat că, în dovedirea actului material de la pct. A.16. II.17, acuzarea a invocat trei convorbiri telefonice (din 15.11.2010, orele 11^21:04, 11^59:11, 16^28:18) în care interlocutorii (D., E., G.) folosesc cuvântul "palmă/palme", considerându-se de către procuror că acesta are un sens codificat, desemnând suma de 500 USD (sau, după caz, un multiplu al acesteia) ce reprezintă mita pentru lucrătorii vamali.

Cu privire la această sintagmă, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că semnificaţia atribuită de Parchet nu este confirmată de probele administrate în cauză, relevante sub acelaşi aspect fiind şi declaraţiile inculpaţilor E. şi G. care au arătat că respectiva expresie a fost utilizată pentru a desemna cuantumul unor amenzi contravenţionale. Totodată, s-a făcut referire şi la depoziţia din 18 septembrie 2013 a inculpatului O. (unul dintre interlocutorii din convorbirile telefonice purtate de inculpatul E.), care a relatat că, în relaţiile cu S.C. F. S.R.L., legătura o ţinea cu angajaţii comisionarului vamal şi doar în cazul în care era vorba despre cuantumul unor amenzi contravenţionale, discuta cu E.. Totodată, s-a cosntatat că susţinerile inculpaţilor sunt confirmate şi de înscrisurile depuse de aceştia în probaţiune, care fac dovada că, pentru unele din mărfurile despre care face vorbire în cuprinsul conversaţiilor telefonice, au fost aplicate astfel de sancţiuni contravenţionale pecuniare şi s-a procedat la reţinerea bunurilor susceptibile de contrafacere (x din 22.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 3.03.2011, x din 17.11.2010 aparţinând YYYYYYY. S.R.L., x din 17.11.2010, procesul-verbal de contravenţie nr. x din 29.11.2011, factura nr. x din 25.11.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. - filele x ds. instanţă, filele x ds. instanţă).

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia de complicitate la dare de mită formulată împotriva inculpatului D., neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul D., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dipus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (14 acte materiale).

16.3. Infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.16. IV).

Cu titlu preliminar, Înalta Curte a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D. la punctul A.16. IV din rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru care acesta a fost trimis în judecată - pct. 30 din dispozitivul actului de sesizare) în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că, în aceeaşi şedinţă, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, instanţa de fond, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acuzatul a fost trimis în judecată în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (deci fără aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare, împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptei faţă de persoane care, potrivit legii, au atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, în temeiul art. 386 C. proc. pen., prima instanţă a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de la pct. A.16. IV din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În concret, s-a reţinut că, la data de 27.10.2010, inculpatul D. l-a anunţat pe inculpatul A. că i-a trimis o sumă de bani, definită ca "un plic cu încă 10", pe care să îi dea lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul de a înlocui manifestul introdus în vamă aferent unor mărfuri importate, cu un altul, falsificat, care să permită taxarea inferioară a mărfurilor respective.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.7 din rechizitoriu).

Având în vedere că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 27.10.2010, ora 10^50:54, nu este confirmată de materialul probator administrat în cauză, din declaraţiile inculpaţilor D. şi A., coroborate cu înscrisurile depuse la dosar (documentul T2L nr. x din 13.10.2010 emis pentru 10 containere şi corecţia de manifest nr. x din 3.11.2010 eliberată de LLLLLLLLL. S.R.L., însoţită de anexe şi înregistrarea audio a respectivei discuţii, rezultând că aceasta nu a vizat o înţelegere a celor doi în vederea oferirii unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., ci transmiterea unui set de documente (T2L şi manifestul corector) privind 10 containere cu mărfuri, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.16. IV nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului D., neexistând dovezi care să demonstreze comiterea de către acesta a infracţiunii de corupţie de care a fost acuzat. În plus, se constată că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost dată cu titlu de mită, operaţiunea vamală pentru a cărei favorizare aceasta ar fi fost remisă şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit respectivele foloase, aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă de judecată a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, secţia penală a instanţei supreme a constatat că inculpatul D. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 129 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului D., până la concurenţa sumelor de 10.000 RON şi 4000 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 19 septembrie 2011 . În consecinţă, a dispus restituirea către inculpatul inculpatul D. a sumelor de 10.000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 19 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 19 septembrie 2011, şi 4000 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 19 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 19 septembrie 2011 .

17. Inculpatul W. (pct. A.17 din rechizitoriu)

Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2004 (art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.)

Instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului W. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către procuror (contribuţia acestuia fiind apreciată de Parchet din perspectiva funcţiei cheie pe care o deţinea în perioada 2010-2011, respectiv aceea de director executiv al Direcţiei Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, poziţie din care s-a susţinut că avea posibilitatea de a controla, supraveghea şi influenţa operaţiunile vamale care aveau loc la JJJJJJ., în sensul dorit de grupul infracţional organizat).

Astfel, s-a constatat, în primul rând, că, deşi inculpatul W. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în varianta normativă a iniţierii şi constituirii grupului infracţional organizat, nici din preambulul rechizitoriului şi nici din prezentarea acuzaţiilor reţinute în sarcina acestuia, nu rezultă acţiunile concrete ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii, respectiv activităţile desfăşurate de inculpat - anterior înfiinţării asocierii şi perioadei în care s-a arătat că ar fi fost comise infracţiunile scop - pentru a pregăti şi organiza constituirea grupării (conceperea şi comunicarea ideii de a pune bazele asocierii, întâlniri cu ceilalţi presupuşi membri pentru stabilirea rolurilor şi a structurii, precum şi cu alte persoane pentru a le propune să intre în grup etc), precum şi actele întreprinse de acesta pentru înfiinţarea propriu-zisă şi organizarea efectivă a grupului în vederea realizării scopului infracţional comun.

În al doilea rând, cu toate că, în sarcina acuzatului, s-a reţinut "infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat", în descrierea faptei, Parchetul a arătat că "în calitatea de Director al D.R.A.O.V. Constanţa, în intervalul 2010-2011, a aderat şi sprijinit grupul infracţional", fără să menţioneze, însă, acţiunile concrete ce s-ar circumscrie celor din urmă modalităţi normative ale infracţiunii, aspect ce denotă neseriozitatea acuzaţiei formulate de procuror şi lipsa de temeinicie a susţinerilor acestuia.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a constatat că, pentru a dovedi comiterea de către inculpat a infracţiunii de criminalitate organizată, Ministerul Public a invocat, ca mijloace de probă, doar înregistrări ale unor discuţii telefonice purtate de acesta sau de alte persoane, or, o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe interceptările unor comunicări telefonice, fără alte probe care să le susţină, după cum semnificaţia atribuită de procuror dialogurilor purtate de inculpaţi nu poate fi apreciată ca fiind corectă, în contextul în care şi apărarea a avut o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, dar susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea împrejurărilor faptice, altele decât cele reţinute de Parchet.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele situaţii şi împrejurări:

1). Astfel, s-a arătat că, "deţinând o funcţie de conducere deosebit de importantă (cea mai înaltă din punct de vedere ierarhic la nivel teritorial în cadrul ANV), inculpatul W. s-a remarcat ca un membru important al grupului infracţional organizat, făcând parte din palierul de conducere al sistemului vamal. Cu toate că a avut mai mult o contribuţie pasivă la activitatea grupului infracţional organizat, constând în tolerarea şi protejarea faptelor de corupţie săvârşite de membrii grupului aflaţi în subordinea sa, uneori inculpatul s-a implicat direct sau chiar a generat personal situaţii proactive" (pct. A.17.1).

Având în vedere toate probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor W. şi X., depoziţiile martorului VVVV., înscrisurile depuse de apărare la dosar, respectiv comunicatul de presă din 09 august 2010 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi adresa nr. x a Inspectorului General al Poliţiei Române, înregistrată la A.N.A.F. sub nr. x din 18.01.2011 - filele x ds.inst.), care atestă contribuţia importantă a lucrătorilor Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea la destructurarea unor grupări infracţionale, documentele aflate la filele x d.u.p. şi filele x din vol. 59 d.u.p. privind mutarea temporară a lui GGGGG. din funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud şi înlocuirea lui cu X., diferendele dintre lucrătorii D.R.A.O.V. cu ocazia controalelor şi lucrătorii Biroului Vamal Constanţa, schimbul de adrese dintre reprezentanţii celor două instituţii, situaţia detaşărilor lucrătorilor Biroului Vamal Constanţa la alte birouri vamale limitrofe (ZZZZZZ. etc.), solicitări pentru suplimentarea personalului, adresa nr. x din 21 decembrie 2010 a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia supraveghere accize şi operaţiuni vamale; nota internă a D.R.A.O.V. Constanţa - Departamentul Informaţii vamale către Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală, precum şi adresa nr. x/14.02.2011 a D.R.A.O.V. Constanţa - Serviciul Antifraudă Fiscală şi Vamală către Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia supraveghere accize şi operaţiuni vamale), care demonstrează preocuparea şi implicarea activă a inculpatului W. în verificarea anumitor nereguli reclamate atât în cadrul S.C. F. S.R.L. şi a altor societăţi deţinute de persoanele trimise în judecată în prezenta cauză, cât şi la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, împrejurarea că funcţia deţinută de inculpat în cadrul Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi desemnarea lui cu un anumit apelativ nu pot demonstra, în absenţa unor probe certe de vinovăţie, participarea acuzatului la un prezumtiv grup de criminalitate organizată şi nici rolul şi sarcinile îndeplinite în cadrul acestuia, ce i-au fost atribuite prin actul de sesizare, precum şi faptul că starea de animozitate dintre inculpat şi şeful JJJJJJ. (X.) nu reprezintă, aşa cum sugerează procurorul, o consecinţă a intereselor contrare ale celor doi în interiorul asocierii infracţionale, ci urmarea modului diferit în care aceştia înţelegeau să organizeze activitatea instituţiilor pe care le conduceau, instanţa de fond a apreciat că aspectele relevate de Parchet la pct. A.17.1 pentru demonstrarea activităţii ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul W. în realizarea actelor de iniţiere şi constituire a prezumtivei grupări infracţionale organizate nu pot fi reţinute pentru conturarea participării acestuia la presupusa asociere şi a rolului atribuit în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost situat de către acuzare.

2). Tot în contextul reliefării actelor de iniţiere şi constituire a grupului infracţional organizat, s-a reţinut de Parchet că, la data de 25 noiembrie 2010, inculpatul W. a fost contactat de inculpatul E. pentru a dispune măsuri de retorsiune faţă de elementele dizidente ale grupului: inculpatul II. şi inculpatul K. care nu şi-au plătit datoriile băneşti faţă de grupul infracţional, incluzând atât comisioanele vamale cât şi sumele de bani percepute cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali (pct. A.17.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii G. şi GG. (pct. A.2. I.5 şi pct. C.2. I.2 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (pct. A.18. I.2 din rechizitoriu).

Având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procedurii judiciare (declaraţiile inculpaţilor W., G., X., K., GG., A., II., KK., E. şi cele ale martorilor VVVV., JJJJJ., DDDDD., GGGGG., OOOO., CCCC., WWW., ZZZ., SSSS. şi SSS., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii E., GG. şi A. în zilele de 05.11.2010, orele 14^35:28, 14^53:46şi 19^19:27 , înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON, instanţa de fond a constatat că nu s-a dovedit realizarea, începând cu sfărşitul lunii octombrie 2010, a vreunei acţiuni de blocare la nivelul JJJJJJ. a importurilor intermediate de II. sau de alte persoane (printre care şi inculpatul K.), ce ar fi fost ordonată de inculpaţii W., X. şi GG. sau dispusă de alţi membri ai prezumtivului grup infracţional organizat ca măsură de retorsiune pentru neplata datoriilor restante către acesta reprezentând inclusiv mita pentru lucrătorii vamali, astfel încât, pentru toate considerentele anterior expuse, fapta descrisă la pct. A.17.2 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii de iniţiere şi constituire a presupusei asocieri infracţionale, reţinută de Parchet în sarcina acuzatului.

În plus, s-a constatat că discuţiile telefonice invocate, în probaţiune, de Parchet au fost purtate de alte persoane (E., GG., A.), neexistând, în cauză, nicio dovadă că unul dintre interlocutorii acestora l-ar fi contactat, în ziua de 25.11.2010 sau la o altă dată, pe inculpatul W. "pentru a dispune măsuri de retorsiune faţă de elementele dizidente ale grupului", cu atât mai mult cu cât, la acel moment, acuzatul se afla în concediul legal de odihnă, fiind plecat în Ucraina, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de apărare la dosar, cu încuviinţarea instanţei (cerere de concediu, paşaport, fişă pontaj - filele x ds.instanţă).

3). La data de 14.12.2010, orele 16^02:47, inculpatul W. l-a asigurat pe inculpatul E. că un control al D.R.A.O.V. nu va constata absolut nimic compromiţător pentru activitatea grupului infracţional (pct. A.17.3).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţiile inculpatului W., care a arătat că, în cuprinsul convorbirii telefonice invocate de acuzare, a fost întrebat de inculpatul E. dacă echipele mobile ale D.R.A.O.V. îşi desfăşurau activitatea în mod justificat în magaziile S.C. F. S.R.L., răspunsul său fiind unul afirmativ, cu motivaţia că au şi ele un plan de activitate. În apărare, a fost relevată convorbirea transcrisă la fila x d.u.p. dintre inculpaţii E. şi G., care demonstrează că activitatea de control a echipelor mobile s-a desfăşurat şi în zilele următoare.

În acest context, s-a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate şi de conţinutul înregistrării audio din 17.12.2010, ora 13^50:59, transcrise în nota de redare ataşată la fila x d.u.p., din care rezultă că, într-adevăr, cei doi interlocutori, respectiv inculpaţii E. şi G., şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că activitatea de control se desfăşoară în continuare şi că nimeni nu a dat niciun telefon ca să întrebe care este situaţia.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că este relevantă sub aspect probator şi convorbirea telefonică din data de 21.12.2010, ora 12^26:29 , purtată între aceleaşi persoane (E. şi G.), în cuprinsul căreia acesta se plângeau cât de drastice sunt controalele efectuate de D.R.A.O.V. Constanţa.

Ca atare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu confirmă interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice din 14.12.2010, ora 16^02:47, neexistând dovezi că acuzatul l-ar fi asigurat pe E. "că nu se va constata absolut nimic compromiţător pentru activitatea grupului infracţional organizat", dimpotrivă, rezultând din actele dosarului că verificările efectuate de D.R.A.O.V. Constanţa au continuat cu aceeaşi exigenţă şi în zilele următoare, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. A.17.3 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului W. de iniţiere şi constituire a unei presupuse grupări infracţionale, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în structura acesteia.

4). La data de 15.12.2010 orele 18^32:53, inculpatul W. a primit un cadou din partea inculpatului E. (pct. A.17.4).

În legătură cu această faptă, s-a reţinut că inculpatul W. a declarat la termenul de judecată din 22 noiembrie 2013 - nuanţându-şi, astfel, depoziţia din 23 mai 2011 în care a arătat că nu a primit niciodată daruri de la E. - că, în perioada de referinţă, a primit mai multe cadouri simbolice de la diverşi agenţi economici, însă nu poate preciza dacă, printre aceştia, s-a aflat şi comisionarul vamal indicat. Sub acest aspect, a subliniat că, prin noţiunea "cadouri simbolice", înţelege obiecte de birotică (de birou), de genul ceasurilor, calendarelor etc. În ce priveşte discuţia telefonică purtată cu E., a mai menţionat că aceasta a avut loc în afara orelor de serviciu, motiv pentru care a afirmat cu certitudine că la ora şi la data respectivă nu s-a întâlnit cu comisionarul vamal.

Având în vedere explicaţiile oferite de acuzat cu privire la conţinutul dialogului purtat cu E., ce nu au fost infirmate de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, precum şi faptul că, din cuprinsul înregistrării audio, nu rezultă adoptarea de către cei doi interlocutori a unui comportament ilicit, aspect care, de altfel, nu a fost susţinut nici de procuror în descrierea acuzaţiei, instanţa de fond a apreciat că discuţia telefonică din data de 15.12.2010, ora 18^32:53, nu poate fi reţinută pentru dovedirea contribuţiei inculpatului W. la iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat şi îndeplinirea sarcinilor ce îi reveneau în cadrul acestuia.

5). La data de 16.12.2010, orele 16^49:06, inculpatul W. i-a cerut sprijinul inculpatului E., pentru ca acesta să-i ceară ajutorul şi inculpatului GG. legat de faptul că inculpatul X., şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, nu respectă regulile instituite la nivelul grupului infracţional şi acţionează uneori după bunul său plac, fără a se consulta cu membrii grupului infracţional (pct. A.17.5).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a considerat că susţinerile Parchetului în acest sens sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor W. şi X., depoziţia martorului VVVV., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi W. în ziua de 16.12.2010, ora 16^49:06 , înscrisurile depuse de apărare la dosar, cu încuviinţarea instanţei (notele explicative date de X., G., I. - filele x ds.instanţă), acestea fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 16.12.2010, ora 16^49:06, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a reţinut că, din conţinutul înregistrării audio, nu rezultă că inculpatul W. s-ar fi plâns de faptul că "X. nu respectă regulile instituite la nivelul grupului infracţional şi acţionează după bunul plac, fără a se consulta cu membrii" acestuia, astfel cum a susţinut, în mod neîntemeiat, procurorul, ci, dimpotrivă, că i-a solicitat sprijinul comisionarului vamal E. pentru a vorbi cu GG. şi a căuta o rezolvare în vederea aplanării diferendelor pe care le are cu X. pe linie profesională, spunându-i că acesta nu respectă "regulile scrise" în vigoare la nivelul sistemului vamal, adică atribuţiile de serviciu stabilite prin legi şi regulamente, motiv pentru care nu poate să colaboreze cu el.

În plus, prima instanţă a constatat că existenţa unei relaţii tensionate în plan profesional între inculpaţii W. şi X. a fost susţinută de ambii acuzaţi şi confirmată de martorii VVVV. (declaraţia din 9 decembrie 2014) şi GGGGG. (declaraţia din 24 martie 2015), precum şi de înscrisurile aflate la dosar, motiv pentru care interpretarea procurorului referitoare la existenţa unor diferende între cei doi în interiorul unui prezumtiv grup infracţional organizat apare ca fiind lipsită de orice suport probator.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.17.5 nu poate fi reţinută pentru a dovedi implicarea inculpatului W. în activitatea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, neexistând, în cauză, probe care să confirme interpretarea dată de Parchet discuţiei telefonice din ziua de 16.12.2010, ora 16^49:06.

6). La data de 21.12.2010, inculpatul E. s-a întâlnit cu inculpatul W. pentru a cere sprijin acestuia în condiţiile în care Brigada trimisă de D.R.A.O.V. la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea a început să facă control fizic sever mai multor containere ce erau introduse în ţară de membrii grupului infracţional (pct. A.17.6).

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpatului W., convorbirea telefonică purtată de inculpatul E. cu RRR., angajat al S.C. F. S.R.L., şi cu inculpatul G. în ziua de 21.12.2010, ora 12^26:29, convorbirea telefonică dintre inculpaţii E. şi W. din 21.12.2010, ora 12^34:27, precum şi mai multe operaţiuni de import declarate de către reprezentanţii S.C. UUUUUUUUU. S.R.L., care au primit liberul de vamă pe 21.12.2010 (aşa cum rezultă din baza de date a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea - filele x d.u.p.), precum şi înscrisurile ataşate la filele x d.u.p., respectiv ordine de misiune privind controale efectuate la JJJJJJ., Poarta 10, de către D.R.A.O.V. Constanţa, din care reiese că, la unul din controale nu s-au constatat încălcări, la altul s-au reţinut anumite bunuri (pantaloni x), controalele continuând şi în zilele următoare, iar, în 23 decembrie 2010, au fost constatate contravenţii şi s-au reţinut bunuri aparţinând societăţii UUUUUUUUU., fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 21.12.2010, orele 12^26:29 şi 12^34:27, fără ca semnificaţia atribuită replicilor interlocutorilor să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Astfel, s-a reţinut că, din înregistrările audio indicate de Parchet, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză reiese că inculpaţii E. şi G. şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la controalele efectuate de D.R.A.O.V. Constanţa şi că, într-adevăr, comisionarul vamal intenţiona să-l viziteze pe W. cu referire la acest aspect, însă cei doi s-au arătat circumspecţi în legătură cu reuşita unui asemenea demers, în convorbirea de a doua zi (22.10.2010, ora 10^45:19) afirmând chiar că unul din tranzitele controlate de ei au fost oprite. Prin urmare, s-a apreciat că deşi E. a reuşit să se întâlnească cu W. şi i-a cerut sprijinul, firmele comisionariate de acesta nu au fost favorizate, iar înscrisurile ataşate la dosar, la care s-a făcut anterior referire, demonstrează că au fost constatate mai multe contravenţii şi s-a dispus reţinerea unor mărfuri, dintre care unele aparţineau chiar S.C. UUUUUUUUU. S.R.L., societate indicată de Parchet în descrierea acuzaţiei.

În consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.17.6 nu poate demonstra participarea inculpatului W. la iniţierea şi constituirea presupusului grup infracţional organizat.

7). La data de 24.12.2010, inculpatul W. i-a anunţat pe unii membri ai grupului infracţional organizat, printre care inculpatul E., că intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne (pct. A.17.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi I. (pct. A.1. I.2 şi A.4.3 din rechizitoriu).

În opinia instanţei de fond, interpretarea Parchetului în sensul că inculpatul W. "i-a anunţat pe unii membri ai grupului infracţional organizat, printre care inculpatul E. că intenţionează să se retragă din grup, din cauza dizidenţelor interne", fiind o simplă supoziţie a procurorului, neconfirmată de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor W., FF., GG., E., I. şi cele ale martorilor VVVV. şi MMMM., convorbirea telefonică din ziua de 24.12.2010, ora 12^59:44, atribuită inculpaţilor E. şi I., înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de inculpatul I., respectiv Proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii structurilor de administrare fiscală şi Nota de fundamentare a acesteia, în care se prevedea, într-adevăr, comasarea A.N.V. şi a Gărzii Financiare în structura A.N.A.F., relaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 şi suplimentul la raportul de expertiză, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, precum şi declaraţia expertului din data de 23.11.2012 .

Dimpotrivă, s-a reţinut că unul dintre interlocutorii din convorbirea telefonică invocată de acuzare, respectiv E., a menţionat că obiectul discuţiei purtate în data de 24.12.2010, ora 12^59:44, l-a constituit proiectul de reorganizare a autorităţii vamale şi intenţia lui W. de a se retrage din funcţia de director executiv al D.R.A.O.V. Constanţa ca urmare a modificărilor organizatorice care se vor produce, fapt atestat de depoziţiile martorilor VVVV. şi MMMM., de declaraţiile inculpaţilor FF. şi GG., precum şi de înscrisurile depuse la dosar de I..

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu confirmă interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice din data de 24.12.2010, ora 12^59:44, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.17.7 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului W. de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în strucura acestuia.

8). La data de 19.01.2011 şi 15.02.2011, inculpatul W. s-a întâlnit din nou cu inculpatul E. pentru a discuta probleme legate de organizarea grupului infracţional (pct. A.17.8).

S-a apreciat de către instanţa de fond că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie se fun damentează, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 19.01.2011, ora 12^49:08, şi 15.02.2011, ora 12^46:55, fără ca aceasta să fie confirmată de materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor W., CC., GG. şi cele ale martorului PPPPP., convorbirile telefonice din 19.01.2011, ora 12^49:08, şi 15.02.2011, ora 12^46:55, atribuită inculpaţilor E. şi W., precum şi înscrisurile depuse în apărare (certificat constatator, contract închiriere, proces-verbal predare-primire, act adiţional de prelungire a contractului până la 31 decembrie 2013, act constitutiv) din care rezultă că, la data de 9 martie 2011, societatea avea sediul în Constanţa, str. x şi obiect principal de activitate agenţii imobiliare .

Astfel, s-a constatat că din cuprinsul discuţiilor indicate nu rezultă vreo intenţie a inculpatului E. de a-l vizita pe W. sau faptul că cei doi acuzaţi s-ar fi întâlnit în acele zile, aspect ce nu este atestat nici de rapoartele de supraveghere operativă, după cum nu reiese că interlocutorii ar fi purtat vreo conversaţie cu privire la aspecte legate de prezumtivul grup infracţional organizat, fiind o simplă presupunere a procurorului, neconfirmată de dovezile de la dosar.

În ceea ce priveşte întâlnirea din data de 9 martie 2011 (nu 2010, cum, din eroare, s-a consemnat în rechizitoriu), ce s-ar fi produs la domiciliul inculpatului CC., situat în Constanţa, str. x, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de acuzare imaginilor ataşate la dosar este doar în parte confirmată de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că, în ziua respectivă, a avut loc o întrevedere, pur întâmplătoare, între inculpaţii GG. şi W., dar nu la locuinţa inculpatului CC., ci la sediul agenţiei imobiliare S.C. VVVVVVVVV. S.R.L. din str. x, şi la care cel din urmă nu a participat.

Prin urmare, nefiind administrată de acuzare nicio dovadă din care să rezulte contrariul, instanţa supremă a apreciat că afirmaţiile inculpaţilor şi ale martorului anterior menţionat referitoare la scopul întâlnirii sunt pe deplin credibile, neexistând vreo împrejurare sau un element de probaţiune care să demonstreze caracterul ilicit, infracţional, al respectivei întrevederi.

Deşi probele administrate în cauză nu fac dovada implicării inculpatului W. în pretinsele activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi, prin urmare, nu se pot face referiri concrete la criteriile în raport cu care se apreciază asupra incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. sub aspectul consecinţelor juridice, instanţa de fond a procedat la analizarea la nivel teoretic, din perspectiva incriminării, a legii penale mai favorabile.

Astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării cauzei şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează, atenuează ori înlătură răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

S-a subliniat faptul că examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind atragerea răspunderii penale şi regimul sancţionator, acest ultim aspect neavând relevanţă în cauză decât sub aspectul stabilirii intervenţiei unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripţia răspunderii penale).

Conform art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, articolul 2 din legea specială a fost modificat în sensul că noţiunea de grup infracţional organizat este definită de art. 367 alin. (6) din noul C. pen., iar infracţiunea gravă este infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi următoarele infracţiuni: supunerea la muncă forţată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.; divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.; ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.; infracţiuni privind concurenţa neloială; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni privind traficul de droguri; infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri; infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri şi infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 7 a fost abrogat.

Abrogarea art. 7 din lege nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din noul C. pen., text care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi a formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

Alineatul 3 al articolului stabilea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Totodată, alin. (3) stabileşte că, în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului W., constând în aceea că, în perioada 2010-2011, în exercitarea atribuţiilor care îi reveneau, în calitate de director executiv al Direcţiei Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, ar fi desfăşurat activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prima instanţă a constatat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective şi al formei de vinovăţie cerute de lege, nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului W., s-a constatat că sub aspectul pedepsei principale, dispoziţiile art. 367 alin. (2) C. pen. stabilesc limitele de pedeapsă mai reduse, între 3 şi 10 ani închisoare, spre deosebire de vechea reglementare (art. 7 din legea specială), unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare, însă pedeapsa aplicată nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracţional organizat. Prin urmare, raportat la limitele de pedeapsă, noua reglementare este mai favorabilă inculpatului din perspectiva incidenţei cauzei de înlăturare a răspunderii penale - prescripţia răspunderii penale (16 ani în noua reglementare faţă de 22 ani şi 6 luni în vechea reglementare).

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanţa de fond a considerat că lege penală mai favorabilă pentru inculpatul W. este art. 367 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, având în vedere toate considerentele expuse precum şi faptul că susţinerile Parchetului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu prezintă aptitudinea de a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea de către inculpatul W. a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, a constatat că inculpatul W. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 130 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

18. Inculpatul X. (pct. A.18 din rechizitoriu)

18.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2004 (pct. A.18. I)

Referitor la această infracţiune, instanţa de fond a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului X. cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către procuror (contribuţia acestuia fiind apreciată de Parchet din perspectiva funcţiei cheie pe care o deţinea în cadrul sistemului vamal, respectiv de şef, prin delegare, al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, poziţie din care s-a susţinut că avea posibilitatea de a controla, supraveghea şi influenţa operaţiunile vamale care aveau loc în respectiva unitate vamală, în sensul dorit de grupul infracţional organizat).

Totodată, instanţa supremă a reţinut că o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe interceptările unor comunicări telefonice, fără alte probe care să le susţină, după cum interpretarea dată de procuror dialogurilor purtate de inculpaţi nu poate fi apreciată ca fiind corectă, în contextul în care şi apărarea are o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, dar susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea împrejurărilor faptice, altele decât cele reţinute de Parchet.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele situaţii şi împrejurări:

1). Astfel, pentru a contura activitatea infracţională a inculpatului X. în realizarea actelor de aderare şi sprijinire a prezumtivei grupări infracţionale şi a rolului acestuia în cadrul WWWWWW., acuzarea a reţinut că, deşi, "iniţial, a fost privit cu rezervă de membrii vechi ai WWWWWW. (E., G., I., etc.), pentru că a fost delegat pe funcţie (funcţia sa se bază fiind la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii Bucureşti), fapt ce semnaliza un indiciu că este exponentul unor cercuri de influenţă superioare din cadrul ANV/ANAF, curând inculpatul s-a integrat în mod firesc în cadrul palierului de conducere din cadrul sistemului vamal aparţinând WWWWWW.", contribuţia acestuia la activitatea grupului fiind "de factură pasivă, constând, în principal, în tolerarea activităţii corupte desfăşurate de cei doi adjuncţi ai săi (G. şi I.), precum şi a unora din lucrătorii vamali din subordine, deosebit de activi în activitatea infracţională, precum inculpaţii: H., Y.". Totodată, s-a mai reţinut că "încă din momentul ocupării funcţiei de conducere în cadrul BVCSA, inculpatul X. a intrat în conflict cu inculpatul W., care l-a perceput ca un pericol pentru coeziunea şi funcţionalitatea WWWWWW., suspectându-l de faptul că ar fi exponentul unor interese, licite sau ilicite, ale unor persoane din conducerea superioară a ANAF, conflict care a generat numeroase controverse şi a pus în pericol la un moment dat coeziunea şi unitatea WWWWWW." (pct. A.18. I.1).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X., W. şi cele ale martorului VVVV., înscrisurile depuse de apărare la dosar (comunicatul de presă din 09 august 2010 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi adresa nr. x a Inspectorului General al Poliţiei Române, înregistrată la A.N.A.F. sub nr. x din 18.01.2011 - filele x ds.inst.), documentele aflate la vol. 59 d.u.p. privind mutarea temporară a lui GGGGG. din funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud şi înlocuirea lui cu X.; diferendele dintre lucrătorii D.R.A.O.V. cu ocazia controalelor şi lucrătorii Biroului Vamal Constanţa, schimbul de adrese dintre reprezentanţii celor două instituţii; situaţia detaşărilor lucrătorilor Biroului Vamal Constanţa la alte birouri vamale limitrofe (ZZZZZZ. etc.), fişei postului inculpatului X., precum şi împrejurarea că funcţia deţinută de inculpat în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi desemnarea lui cu anumite apelative nu pot demonstra, în absenţa unor probe certe de vinovăţie, participarea acuzatului la un prezumtiv grup de criminalitate organizată şi nici rolul şi sarcinile îndeplinite în cadrul acestuia, ce i-au fost atribuite prin actul de sesizare, precum şi faptul că starea de animozitate dintre inculpat şi directorul D.R.A.O.V. Constanţa (W.) nu reprezintă, aşa cum susţine procurorul, o consecinţă a intereselor contrare ale celor doi în interiorul asocierii infracţionale, ci urmarea modului diferit în care aceştia înţelegeau să organizeze activitatea instituţiilor pe care le conduceau, instanţa de fond a apreciat că aspectele relevate de Parchet la pct. A.18. I.1 pentru demonstrarea activităţii ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul X. în realizarea actelor de aderare şi sprijinire a prezumtivei grupări infracţionale organizate nu pot fi reţinute pentru conturarea participării acestuia la presupusa asociere şi a rolului atribuit în cadrul palierului de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal, în care a fost situat de către acuzare.

2). Tot în contextul reliefării actelor de sprijinire a grupului infracţional organizat, s-a reţinut de Parchet că inculpatul X., împreună cu inculpatul GG., începând cu data de 27.10.2010, a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a mărfurilor de tip textile şi încălţăminte, iar apoi, peste câteva zile, a tuturor mărfurilor importate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ca măsură de retorsiune pentru neplata de către unii intermediari vamali, printre care, în special inculpatul II. şi inculpatul K., a taxelor cuvenite grupului infracţional organizat din care făcea parte, inclusiv a sumelor datorate cu titlu de mită către lucrătorii vamali. Această acţiune era menită, în opinia acuzării, de a-i determina pe intermediarii vamali menţionaţi să achite aceste sume de bani (pct. A.18. I.2).

În consecinţă, având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procedurii judiciare (declaraţiile inculpaţilor G., X., II., W., K., GG., A., KK., E., precum şi cele ale martorilor JJJJJ., VVVV., DDDDD., OOOO., FFFFF., CCCC., WWW. ZZZ., SSSS., SSS. şi MMM., adresa din 6 octombrie 2011 emisă de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, din care rezultă că, în perioada 15.10.2010-30.11.2010, "nu au existat timpi morţi şi nici momente ori motive ca operaţiunile vamale de import şi tranzit să nu se desfăşoare în condiţii normale" , înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON, convorbirile telefonice purtate de inculpatul GG. cu inculpaţii E. (în 22.10.2010, orele 18^34:39 şi 18^54:22), X. (în 01.11.2010, ora 12^37:18, 04.11.2010, ora 11^54:35), şi cu martorul OOOO. (în 16.11.2010, ora 16^21:24), precum şi cele purtate de E. cu inculpaţii A. (în 25.10.2010, ora 12^10:27), X. (în 27.10.2010, ora 16^47:22, 28.10.2010, ora 08^51:39), I. (în 28.10.2010, ora 12^16:23), Q. (în 28.10.2010, ora 15^55:26), O. (în 28.10.2010, ora 15^58:09), D. (în 28.10.2010, ora 20^13:37) şi G. (în 01.11.2010, ora 10^53:00, 04.11.2010, ora 09^52:46), transcrise la filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p), instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit realizarea, începând cu sfărşitul lunii octombrie 2010, a vreunei acţiuni de blocare la nivelul JJJJJJ. a importurilor intermediate de II. sau de alte persoane (printre care şi inculpatul K.), ce ar fi fost ordonată de inculpaţii X. şi GG. sau dispusă de alţi membri ai prezumtivului grup infracţional organizat ca măsură de retorsiune pentru neplata datoriilor restante către acesta reprezentând inclusiv mita pentru lucrătorii vamali, astfel încât, pentru toate considerentele expuse, fapta descrisă la pct. A.18. I.2 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii de aderare şi sprijinire a presupusei asocieri infracţionale, reţinută de Parchet în sarcina acuzatului.

S-a considerat şi faptul că semnificaţia atribuită de procuror conţinutului convorbirilor telefonice invocate în dovedirea acuzaţiilor de la punctele C.2. I.2, A.18. I.2 şi A.2. I.5 din rechizitoriu nu poate fi reţinută pentru a demonstra blocarea la nivelul JJJJJJ. a operaţiunilor de import intermediate de inculpaţii II. şi K., ca măsură de retorsiune pentru neplata de către aceştia a datoriilor restante în care se suţine de către acuzare că s-ar fi inclus şi mita pentru lucrătorii vamali, interpretarea Parchetului fiind una subiectivă şi nesusţinută de materialul probator administrat în cauză, care demonstrează că, dimpotrivă, lipsa de fluenţă în desfăşurarea activităţii de vămuire a fost generată de intrarea în vigoare a ordinului care instituia obligativitatea scanării containerelor.

Pe de altă parte, s-a constatat că practica S.C. F. S.R.L. de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante, precum şi folosirea unui asemenea procedeu şi de către alţi comisionari vamali, rezultă din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză, confirmându-se, astfel, susţinerile făcute, în acest sens, de către inculpaţii A. şi GG..

3). De asemenea, s-a reţinut de Parchet că inculpatul X. a fost permanent informat de membrii grupului infracţional organizat despre acţiunile infracţionale desfăşurate în Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, solicitându-i-se acordul cu privire la acestea. Astfel, cu ocazia unor operaţiuni de tranzit vamal efectuate de intermediarul K., la data de 24.08.2010, în privinţa unor mărfuri introduse în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu destinaţia vamală Slobozia, pentru care s-a plătit mită lucrătorilor vamali prin intermediul inculpatului E., acesta l-a informat de cele întâmplate pe inculpatul X. (pct. A.18. I.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. I.9 şi A.12. I.2 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a făcut referire la declaraţia inculpatului X. din data de 27 noiembrie 2013, acesta menţionând că referirea la "domnul acela cu ochelari ... de la Poarta 1" din cuprinsul primei convorbiri telefonice nu desemnează persoana sa, având în vedere faptul că Poarta 1 nu se află în Portul Constanţa Sud Agigea, ci în portul Constanţa, la o distanţă de 20 km de JJJJJJ. Cu privire la cea de-a doua conversaţie, în care se face referire la "cowboy", a menţionat că, din conţinutul acesteia, nu rezultă că ar fi fost vorba de vreo faptă ilicită, precum şi împrejurarea că E. nu a luat legătura cu el, nefiind identificată la dosar o asemenea convorbire telefonică.

Totodată, a fost considerată ca fiind relevantă declaraţia inculpatului E. din data de 22 aprilie 2013, când a arătat că cele două convorbiri din data de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, nu au fost purtate cu S., susţinerile sale fiind confirmate şi de cel din urmă care, în declaraţia sa din 18 septembrie 2013, a precizat că, într-adevăr, nu este interlocutorul inculpatului E. din cuprinsul celor două înregistrări audio invocate de acuzare.

De asemenea, s-a constatat că susţinerile inculpaţilor sunt confirmate şi de concluziile raportului de expertiză nr. x din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, potrivit cărora (pag. 38) există o probabilitate foarte ridicată ca interlocutorul inculpatului E. din cele două convorbiri telefonice sus-menţionate să nu fie numitul S.. De asemenea, în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză nr. x din 29 septembrie 2015 întocmit de aceeaşi instituţie, s-a concluzionat (pag. 8) că este exclusă posibilitatea ca replicile celorlalţi interlocutori ai vorbitorului E. din cuprinsul convorbirilor telefonice din datele de 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, să aparţină inculpatului S.. Ca atare, având în vedere că acuzarea nu a administrat dovezi din care să rezulte că "domnul acela cu ochelari ... de la Poarta 1" este X., fiind o simplă presupunere a procurorului neconfirmată sub aspect probator, precum şi faptul că, din cuprinsul dialogurilor invocate, nu rezultă că interlocutorii ar fi discutat despre o operaţiune ilicită ce urma a fi adusă la cunoştinţa inculpatului, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.3 nu poate fi reţinută în dovedirea activităţii acestuia de aderare şi sprijinire a presupusei asocieri infracţionale şi a rolului ce i-a fost atribuit în cadrul grupării, interpretarea dată de Parchet conţinutului înregistrărilor audio din 25.08.2010, orele 10^52:02 şi 10^56:03, bazându-se pe simple supoziţii, neatestate de niciun mijloc de probă administrat în cauză. Mai mult, s-a constatat că, la dosar, nu a fost identificată de acuzare nicio convorbire telefonică în care inculpatul X. să fi fost informat de E. despre anumite operaţiuni de tranzit vamal efectuate de intermediarul K. la data de 24.08.2010, în privinţa unor mărfuri introduse în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu destinaţia vamală Slobozia, şi pentru care s-ar fi plătit mită lucrătorilor vamali prin intermediul aceluiaşi comisionar, fiind, de asemenea, tot o susţinere a procurorului neconfirmată sub aspect probator.

În plus, instanţa de fond a constatat că, deşi la această acuzaţie, se arată că intermediarul vamal era inculpatul K., cu ocazia descrierii faptei corelative reţinută în sarcina inculpatului E., Parchetul a menţionat că acesta nu a fost identificat.

Totodată, s-a subliniat şi faptul că, faţă de inculpatul S., a fost dispusă pentru aceeaşi faptă, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), prin urmare, inexistenţa unei fapte în materialitatea ei nu poate avea o conotaţie penală într-o altă încadrare juridică, astfel cum se reţine de acuzare.

4). La data de 25.09.2010 (ora 16^35:15), într-o discuţie dintre inculpatul E. şi inculpatul G., adjunctul inculpatului X., s-a menţionat de către G. că s-a luat legătura şi cu X., care a fost de părere că "ne facem, de căcat" pentru că toate operaţiunile au fost deja închise şi totul "e în regulă, fără probleme" (pct. A.18. I.4).

În privinţa acestui act material, instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X. şi E., depoziţia martorului GGGGG., convorbirile telefonice din ziua de 25.09.2010, orele 16^08:08 şi 16^35:15 , purtate de inculpaţii E. şi G.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 25.09.2010, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De asemenea, s-a constatat că din probele administrate în cauză de Parchet nu rezultă operaţiunile vamale de tranzit efectuate, denumirea societăţilor importatoare, natura mărfurilor ilicite, iar, în contextul în care martorul GGGGG. a recunoscut împrejurarea că s-a interesat de tranzitele neînchise, în urma discuţiei cu WWWWWWWWW., situaţie care nu s-a dovedit a fi reală, interpretarea procurorului că inculpatul X. ar fi comunicat inculpaţilor E. şi G. că se fac de ruşine pentru că operaţiunile sunt închise fără probleme, nu are o susţinere în plan probator.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele menţionate, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.4 nu poate fi reţinută pentru a dovedi implicarea inculpatului X. în activitatea de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat, neexistând, în cauză, probe care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din ziua de 25.09.2010, orele 16^08:08şi 16^35:15.

5). În legătură cu întârzierile la plata datoriilor către comisionarii vamali, incluzând şi sumele date ca mită lucrătorilor vamali, la data de 12.10.2010, inculpatul E. i-a cerut inculpatului X. să facă presiuni asupra inculpatului II. pentru a-şi plăti datoriile (pct. A.18. I.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. I.10 şi A.1. I.11 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a subliniat faptul că, în cazul inculpatului E., procurorul a reţinut o altă acuzaţie în descrierea faptei de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, de altfel, acuzaţiile aduse acestui inculpat se contrazic sub aspectul acţiunilor ce ar fi fost întreprinse pentru recuperarea datoriilor de către S.C. F. S.R.L. de la importatori, fie în sensul că era nemulţumit că nu i s-a ridicat interdicţia unui client al firmei de comisionariat vamal (cu referire la II.), fie că i-a cerut inculpatului G. să facă presiuni asupra lucrătorilor din subordine pentru a se finaliza chiar în ziua respectivă operaţiunile vamale legate de mărfurile prezentate în vamă de antemenţionatul intermediar vamal.

Prin urmare, prima instanţă a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la această faptă sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X. şi II., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii E. şi II. în ziua de 12.10.2010, ora 16^29:20, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice ce formează obiectul prezentei acuzări, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din conţinutul convorbirii relevate de procuror nici nu rezultă că E. i-ar fi cerut inculpatului X. să facă presiuni asupra lui II. pentru a-şi plăti datoriile restante către S.C. F. S.R.L., după cum nu reiese nici faptul că acestea ar fi inclus şi mita pentru lucrătorii vamali, aspect contrazis atât de intermediarul vamal, cât şi de inculpaţii GG. (declaraţiile din 24 mai 2011 şi 6 mai 2014) şi A. (declaraţia din 16 octombrie 2013), precum şi de martorii OOOO. (declaraţiile din 7 octombrie 2011 şi 24 octombrie 2014) şi FFFFF. (declaraţia din 3 martie 2015).

În consecinţă, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.5 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din ziua de 12.10.2010, ora 16^29:20.

6). La 24.10.2010, orele 13^24:06, într-o discuţie purtată între inculpatul E. şi inculpatul A., referitoare la introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri prin firme fantomă, s-a afirmat că despre aceste operaţiuni a fost informat şi X. (pct. A.18. I.6).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a considerat că sunt relevante declaraţia inculpatului X. din data de 27 noiembrie 2013, precum şi transcrierea integrală a acesteia din nota de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpaţii E. şi A. în ziua de 24.10.2010, ora 13^24:06, rezultând că, într-adevăr, cei doi interlocutori au discutat pe mai multe teme, iar cele două replici menţionate în rechizitoriu au fost rostite în contextul în care A. i-a relatat lui E. că s-a întâlnit cu o anumită persoană, aceasta spunându-i să nu îi mai zică aşa cum îi spune şi lui "boul ăla de X.".

Aşadar, instanţa supremă a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la această faptă sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 24.10.2010, ora 13^24:06, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori (inculpaţii E. şi A.) să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Mai mult decât atât, sa constată şi faptul că nu a fost identificată de acuzare nicio convorbire telefonică în care inculpatul X. să fi fost informat de E. sau A. despre anumite operaţiuni privind introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri prin firme fantomă. De altfel, susţinerile inculpatului X. cu privire la verificările efectuate de A.N.A.F. şi de către Compartimentul analiză risc din cadrul JJJJJJ. cu privire la situaţia juridică a firmelor care derulau operaţiuni vamale sunt confirmate şi de inculpaţii A., E., O., I..

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.6 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din ziua de 24.10.2010, ora 13^24:06.

7). La data de 26.10.2010, orele 10^09:08, inculpatul E. i-a cerut sfatul inculpatului X. cum să procedeze în cazul unui client al F., LLLLLLLL.., care realizează o operaţiune de tranzit vamal către Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii Bucureşti, ocazie cu care inculpatul X. a promis să îl ajute, precizând că mita ce trebuie oferită la biroul vamal de destinaţie este de 500 euro - "o palmă europeană" - (pct. A.18. I.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.61 şi A.12. II.19 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante, din punct de vedere probator, declaraţia inculpatului X. din data de 27 noiembrie 2013, documentul electronic de import nr. x aparţinând LLLLLLLL.., precum şi factura externă nr. x/09.09.2010,

Prin urmare, s-a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la această faptă sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 26.10.2010, ora 10^09:08, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De asemenea, s-a constatat şi faptul că, din conţinutul convorbirii telefonice relevate de acuzare, nu rezultă că inculpatul ar fi comunicat interlocutorului său că trebuie dată vreo sumă de bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Bucureşti. De altfel, chiar în ipoteza reţinută de acuzare, o asemenea acuzaţie excede obiectului de activitate al prezumtivului grup infracţional organizat, ce se reţine că ar fi fost creat la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

În consecinţă, instanţa de fond a opinat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.7 nu poate fi reţinută pentru a dovedi implicarea inculpatului X. în activitatea de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat.

8). La data de 27.10.2010, inculpatul X. a direcţionat un client, prin intermediul inculpatului S. către inculpatul E. pentru rezolvarea unor operaţiuni de tranzit vamal, prin darea de mită lucrătorilor vamali implicaţi (pct. A.18. I.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E., S. şi A. (pct. A.1. II.59, A.1. II.60, A.12. II.15, A.12. II.17 şi A.15. III.14 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului X. s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16 şi 29.10.2010, ora 09^04:07, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrărilor audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X., E., A. şi S., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 (cu S.) şi 13^17:16 (atribuită inculpatului A.), convorbirea telefonică purtată de E. şi S. în ziua de 29.10.2010, ora 09^04:07 , precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti).

Astfel, s-a constatat că nicăieri pe parcursul discuţiilor telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se, strict, pe utilizarea, în conţinutul convorbirilor din 27.10.2010, orele 12^19:40 şi 13^17:16, a sintagmei "el vrea să ne ocupăm noi de tot"/"să se ocupe el de tot", iar, în cuprinsul conversaţiei din 29.10.2010, ora 09^04:07, a expresiei "a venit cu ce trebuie .... şi la noi şi în partea asta", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosite cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna inclusiv colectarea şi oferirea mitei pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. În acest context, s-a apreciat că o asemenea semnificaţie a respectivelor sintagme nu rezultă, însă, din dovezile dosarului, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii şi neconfirmată de inculpaţii E., X. şi S., care au declarat, în mod concordant, că expresia "el vrea să ne ocupăm noi de tot"/"să se ocupe el de tot" a fost folosită pentru a desemna totalitatea operaţiunilor vamale şi portuare ce trebuiau realizate pentru clientul respectiv, de la terminalul de containere până la depozitul de destinaţie. În plus, s-a reţinut că în ceea ce priveşte replica "a venit cu ce trebuie .... şi la noi şi în partea asta", inculpaţii E. şi S. au menţionat că s-a referit la documentele necesare pentru efectuarea formalităţilor vamale şi portuare în cazul unei operaţiuni de tranzit realizată de firma recomandată de X..

Pe de altă parte, instanţa de fond a subliniat şi faptul că Parchetul nu a identificat natura şi cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite pe care inculpaţii s-ar fi pus de acord să le colecteze şi să le transmită vameşilor, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de aceştia în schimbul respectivelor foloase, operaţiunile vamale ce urmau a fi favorizate, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ., aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

De asemenea, s-a mai constatat că, din probele administrate, nu rezultă vreo implicare a inculpatului GG. în preluarea de către S.C. F. S.R.L. a clientului recomandat de X..

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, prima instanţă de judecată a apreciat că fapta descrisă la pct. A.18. I.8 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului X., neexistând, în speţă, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16şi 29.10.2010, ora 09^04:07.

9). La data de 03.11.2010, ora 08^29:18, inculpatul X. i-a cerut inculpatului E. să-i facă legătura unui prieten al său cu RRRRRRRR., pentru realizarea unor operaţiuni de import prin intermediul acestuia, iar la data de 03.11.2010, ora 09^15:11, inculpatul E. a luat legătura cu inculpatul O. în sensul cerut de inculpatul X. (pct. A.18. I.9).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţia inculpatului X., din data de 27 noiembrie 2013, când a arătat că, la un moment dat, un prieten de-al său, Q., a avut intenţia de a cumpara nişte mărfuri din China şi, ştiind că fratele inculpatului O. se afla în această ţară şi îşi desfăşura activitatea la firma celui din urmă, l-a contactat pe reprezentantul comisionarului vamal cu care intermediarul lucra la acel moment, respectiv pe inculpatul E., rugându-l să ia legătura cu O. pentru a vorbi cu fratele său şi a-l pune în legătură cu Q.. A mai precizat că îi aparţine convorbirea telefonică transcrisă în rechizitoriu, purtată la data de 3.11.2010, ora 08^29:18, cu E. şi că RRRRRRRR., care mai era cunoscut şi cu porecla de RRRRRRRR.. A subliniat, totodată, că, din cuprinsul convorbirii telefonice, rezultă activităţile ce urmau a fi desfăşurate de fratele inculpatului O. pentru a-l ajuta pe prietenul său, respectiv să găsească marfa şi să intermedieze operaţiunile de cumpărare.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului X. s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirilor telefonice din 03.11.2010, orele 08^29:18 şi 09^15:11, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrărilor audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Dimpotrivă, realitatea afirmaţiilor făcute de inculpat cu privire la obiectul discuţiilor telefonice invocate de Parchet este atestată chiar de conţinutul acestora, astfel cum a fost transcris în notele de redare ataşate la filele x d.u.p., din care rezultă, fără echivoc, că inculpatul X. i-a comunicat interlocutorului că fratele lui "RRRRRRRR." trebuie să-l sune pe prietenul său, care era interesat de ceva din locul unde acesta se afla, cei doi acuzaţi (X. şi Tudoran) schimbând câteva replici legate de identificarea celui care urma să-l ajute pe prietenul inculpatului.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte care demonstrează netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.9 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului X. la sprijinirea prezumtivului grup infracţional organizat şi a rolului ce i-a fost atribuit în cadrul palierului de comandă şi control la nivelul sistemului vamal, în care a fost situat de procuror.

10). La data de 13.11.2010, orele 15^12:33, inculpatul E. i-a recomandat inculpatului Q. să ia legătura cu inculpatul X., pentru că aşa i-a indicat acesta din urmă pentru rezolvarea unor probleme în legătură cu operaţiunile vamale ale acestuia (a se vedea şi 13.11.2010 orele 15^54:28, fila x), ce presupuneau introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcii x. În final, problema s-a rezolvat prin plata unei mite în valoare de 3.000 USD, prin intermediul inculpatului E. (pct. A.18. I.10).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.16 din rechizitoriu), inculpatul G. pentru luare de mită (pct. A.2. II.13 din rechizitoriu), E., acuzat de complicitate la luare şi dare de mită (pct. A.1. II.21 din rechizitoriu), precum şi inculpatul Q., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.11. II.6 din rechizitoriu).

Cu referire la susţinerile inculpaţilor E. şi G., instanţa de fond a constatat că, dintre convorbirile telefonice invocate, în probaţiune, de procuror pentru dovedirea acestui act material, i-au fost atribuite celui din urmă discuţiile purtate în datele de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^24:12, 18^37:58, şi 15.11.2010, ora 09^25:07 (netranscrisă în rechizitoriu, ci doar la filele x d.u.p.), iar inculpatului D. cele din ziua de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58. În acest context, s-a menţionat că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, s-a concluzionat, la pag. 37, că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din data de 12.11.2010, orele 17^59:00, 18^04:31,18^22:10,18^24:12 şi 18^37:585 , să nu aparţină numitului G..

În ceea ce priveşte înregistrarea discuţiei telefonice purtate între inculpaţii E. şi G. în ziua de 15.11.2010, ora 09^25:07, instanţa de fond a reţinut că acuzarea nu a dovedit şi nici nu rezultă din probele administrate în cauză existenţa vreunei legături între aceasta şi formalităţile vamale ce au format obiectul convorbirilor din 12.11.2010, formalităţi care, de altfel, nu au fost stabilite nici de organele de anchetă penală, arătându-se în rechizitoriu că "Operaţiunea de acordare a liberului de vamă pentru importul analizat în cadrul acestui subpunct nu poate fi identificată în materialele ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în cauză, din raţiuni obiective: lipsa identităţii importatorului, lipsa datelor despre marfa conţinută de respectivul container şi în care au fost disimulate cele 566 colete cu produse contrafăcute, etc. Cu toate acestea, realitatea operaţiunii vamale nu poate fi pusă în discuţie, fiind confirmată şi reconfirmată de replicite rostite în convorbirile telefonice interceptate".

Aşadar, instanţa supremă a considerat că. deşi a fost invocat în probaţiune de Parchet, documentul electronic de import nr. x nu este cel la care se referă convorbirile telefonice, neavând, aşadar, nicio relevanţă sub aspectul dovedirii acuzaţiei reţinute în sarcina inculpatului X.. Concludente în acest sens sunt şi înscrisurile ataşate la filele x d.u.p., la care procurorul face trimitere şi care atestă că operaţiunea vamală aferentă documentului menţionat vizează un container conţinând 900 colete cu seturi de farfurii din ceramică, iar nu 566 colete cu îmbrăcăminte, astfel cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 17^59:00 şi 18^22:10. În plus, s-a constatat că din prima conversaţie purtată de inculpatul E. cu angajatul firmei de comisionariat vamal (12.11.2010, ora 17^59:00), reiese că aceştia discută despre un container ce conţinea geci inscripţionate x, iar nu ţigări, astfel cum se reţine de către acuzare.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că inexistenţa unei concordanţe între documentul electronic de import invocat de Parchet şi obiectul discuţiilor telefonice este confirmat şi de înscrisul depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, de inculpatul E., respectiv adresa JJJJJJ. nr. x din 4 octombrie 2011 referitoare la containerul x (indicativ la care se face referire în convorbirea din 12.11.2010, ora 17^59:00), din care rezultă că acesta conţinea 566 colete (număr menţionat în convorbirea din 12.11.2010, ora 18^22:10), iar declaraţia vamală de tranzit aferentă a fost înregistrată la biroul vamal în 11.11.2010 şi selectată pentru control fizic la 12.11.2010 (data convorbirilor telefonice), acesta fiind finalizat la data de 15.11.2010, ocazie cu care au fost controlate prin sondaj 84 de colete din totalul de 566, fără să reiasă că ar fi fost reţinute în vederea confiscării produse inscripţionate x. De altfel, s-a subliniat faptul că, din înscrisul aflat la fila x ds.instanţă, depus de acelaşi inculpat, rezultă că, pentru marca x, titularul UUUUUUU. Spa nu a formulat cerere de intervenţie pentru produsele de îmbrăcăminte (geci), ci doar pentru ochelari de soare şi de vedere, mărfuri ce nu fac obiectul operaţiunilor vamale la care se referă discuţiile telefonice purtate de acuzaţi.

Prin urmare, s-a constatat că susţinerile inculpaţilor E. şi D. cu privire la semnificaţia replicilor lor din conţinutul înregistrărilor audio din data de 12.11.2010, orele 18^22:10 şi 18^37:58, sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice purtate de cei doi acuzaţi nerezultând din cuprinsul acestora şi nici din dovezile de la dosar. Astfel, s-a reţinut că transcrierea convorbirii din 12.11.2010, ora 18^22:10, atestă dialogul celor doi interlocutori cu privire la controlul fizic efectuat asupra containerului aparţinând clientului firmei lui D., container ce conţinea 566 de colete, dintre care 19 erau cu geci inscripţionate x, iar 70 cu produse x, însă nu a fost identificat niciun element care să fundamenteze concluzia acuzării cu privire la negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fiind o simplă presupunere a Parchetului, nesusţinută din punct de vedere probator.

Cu toate că, în analiza efectuată de acuzare cu privire la conţinutul înregistrărilor audio, se concluzionează de către procuror că "E. a stabilit împreună cu inculpatul G. detaliile tehnice şi valoarea mitei ce trebuia plătită (4500 USD) pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere", aceleaşi detalii fiind "negociate concomitent cu învinuiţii O., D. şi Q.", instanţa de fond a constatat că nu rezultă din probele administrate existenţa vreunei legături între obiectul convorbirii din 15.11.2010, ora 09^25:07, aparţinând inculpatului G., şi formalităţile vamale despre care s-a discutat în cuprinsul conversaţiilor din data de 12.11.2010, după cum nu s-a dovedit nici împrejurarea că ceilalţi patru acuzaţi ar fi fost de acord cu remiterea sumei de bani respective cu titlu de mită pentru lucrătorul vamal.

În plus, s-a constatat că, deşi Parchetul afirmă că expresia "palmă" desemnează suma de 500 USD, situaţie în care sintagma "7 palme" folosită de E. în convorbirea din 15.11.2010, ora 09^25:07, ar însemna 3500 USD, a reţinut în sarcina inculpatului G. primirea sumei de 4500 USD, corelativ cu remiterea acesteia de către inculpaţii O. şi Q., cu complicitatea lui D. şi E., acuzaţie care, însă, nu îşi găseşte suport în materialul probator administrat în cauză, aşa cum cum a precizat chiar inculpatul G. cu ocazia audierii sale de către instanţă, când a subliniat că respectiva expresie a fost folosită de interlocutorul său pentru a desemna cuantumul unei amenzi contravenţionale.

Ca atare, având în vedere că probele invocate de Parchet nu prezintă aptitudinea de a susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţiile de dare şi luare de mită (în forma autoratului, respectiv a complicităţii) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii Q., G., E. şi D., precum şi faptul că documentul vamal invocat de procuror nu are corespondent în cuprinsul înregistrărilor audio menţionate, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.18. I.10 nu poate fi reţinută pentru a demonstra participarea inculpatului X. la prezumtivul grup infracţional organizat, cu atât mai mult cu cât procurorul nu a identificat şi invocat nicio convorbire telefonică (între X. şi ceilalţi inculpaţi) sau vreun alt mijloc de probă din care să rezulte vreo implicare a acestuia în operaţiunile vamale despre care se face vorbire în cuprinsul înregistrărilor audio anterior menţionate ori că ar fi avut cunoştinţă despre efectuarea acestora.

11). La data de 15.11.2010 orele 10^19:21, inculpatul X. a intervenit pe lângă inculpatul A. şi pe lângă inculpatul E. pentru rezolvarea de către aceştia a unei operaţiuni vamale a unui prieten al său, vizând introducerea în ţară, în condiţii ilegale, a 4 containere cu mărfuri (pct. A.18. I.11).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a făcut trimitere la depoziţia inculpatului X. din data de 27 noiembrie 2013, acesta precizând că nu corespunde realităţii faptul că ar fi intervenit pe lângă inculpaţii A. şi E. pentru rezolvarea unei operaţiuni vamale a unui prieten de-al său vizând introducerea în ţară în condiţii ilegale a patru containere cu mărfuri. Astfel, a arătat că, în cuprinsul convorbirii telefonice transcrisă în rechizitoriu, se face trimitere la "X.", dar nu în sensul că le-ar fi cerut să încalce legea şi să efectueze demersuri pentru efectuarea unei operaţiuni vamale în condiţii nelegale, ci pentru identificarea, după denumire, a unui anumit client, recomandat de el.

Aşadar, prima instanţă a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului X. s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 15.11.2010, ora 10^19:21, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrării audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Dimpotrivă, realitatea afirmaţiilor făcute de inculpat cu privire la obiectul discuţiei telefonice invocate de Parchet (purtată de alte persoane) este atestată chiar de conţinutul acesteia, astfel cum a fost transcris în nota de redare ataşată la fila x d.u.p., din care rezultă că, într-adevăr, interlocutorii au discutat despre două operaţiuni vamale, din care una aparţinea unui client recomandat de "X." şi viza un container conţinând mărfuri suceptibile de a fi contrafăcute ("4 buliţi, 4 cu bube"), însă, nicăieri pe parcursul discuţiei, nu se vorbeşte despre vreo intervenţie a inculpatului X. pentru favorizarea importului, prin introducerea în ţară a mărfurilor cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind o simplă presupunere a procurorului, neconfirmată sub aspect probator. De altfel, s-a constatat că, deşi în finalul conversaţiei, E. a afirmat:

"Stai că mă sună X.", acuzarea nu a redat la dosar dialogul purtat de acesta cu X. care, cu singuranţă, ar fi lămurit sensul discuţiei din 15.11.2010, ora 10^19:21.

Având în vedere toate aspectele anterior menţionate, modalitatea formulării acuzaţiei care nu este susţinută de alte elemente probatorii concrete, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.18. I.11 nu poate fi reţinută în conţinutul pretinselor acte de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 15.11.2010, ora 10^19:21 .

12). La data de 13.01.2011, orele 09^50:06, inculpatul E. i-a cerut numitului RRR., angajat al F., să îl întrebe şi pe inculpatul X. dacă este de acord cu o operaţiune vamală în care este implicată o persoană neagreată de acesta (pct. A.18. I.12).

În ceea ce priveşte acest act material, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpatului din data de 27 noiembrie 2013, precum şi depoziţia martorului RRR. din data de 23 iunie 2014.

Astfel, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate că inculpatul X., în declaraţia din data de 27 noiembrie 2013, a arătat că nu ştie la ce se referă sms-ul şi că, în funcţia pe care o deţinea, nu putea interveni în procesul de vămuire sau cu privire la persoanele care reprezentau firmele implicate în această procedură.

Totodată, s-a reţinut şi faptul că martorul RRR. a precizat că îl cunoaşte pe inculpatul X. prin prisma funcţiei de şef al JJJJJJ. pe care o ocupa acesta, salutându-l de fiecare dată când îl întâlnea în incinta vămii, însă nu l-a întrebat niciodată nimic în legătură cu vreo operaţiune vamală. De asemenea, a declarat că nu îşi aduce aminte de vreun mesaj din partea inculpatului E., prin care acesta să-i fi cerut să îl întrebe pe X. aspecte despre operaţiuni vamale şi că nu cunoaşte dacă şeful JJJJJJ. avea vreo poreclă. A mai menţionat că era amic cu inculpatul W., însă relaţia lor de amiciţie nu a influenţat severitatea controalelor realizate de brigada mobilă a D.R.A.O.V., care s-au efectuat cu aceeaşi constanţă atât în perioada în care inculpatul X. a ocupat funcţia de şef al JJJJJJ., cât şi în intervalul de timp în care Biroul vamal a fost condus de numitul GGGGG..

Astfel, instanţa supremă a constatat că susţinerile acuzării referitoare la această faptă sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului mesajului transmis de E. martorului RRR., fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că SMS-ul invocat de Parchet nu poate demonstra comiterea de către inculpatul X. a unor acţiuni de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, rolul şi sarcinile pe care le-ar fi îndeplinit în realizarea unei asemenea activităţi sau apartenenţa acuzatului la prezumtiva asociere, în lipsa oricăror probe din care să rezulte contribuţia sa concretă la funcţionarea acesteia.

13). La data de 22.09.2010, orele 11^50:34 şi orele 12^58:45, inculpatul X. i-a dat consultaţii de specialitate vamală numitului "NNNNN." despre modul cum ar trebui să procedeze pentru introducerea în ţară a unor mărfuri importate din China, cu menţiunea "porţelan" în actele de provenienţă, pentru a o putea declara la vamă ca "ceramică", încadrare tarifară ce presupunea taxe mai mici (pct. A.18. I.13).

Din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpatului X. din data de 27 noiembrie 2013 şi ale martorului NNNNN. din data de 19 mai 2015, date în cursul cercetării judecătoreşti în fond.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul X. a declarat că nu a convenit cu numitul NNNNN., al cărui nume complet nu îl cunoaşte, dar este reprezentant al firmei XXXXXXXXX. în România, să efectueze modificări în actele de provenienţă a unor mărfuri importate, aşa cum reţine procurorul, discuţiile fiind purtate în legatură cu un container ce conţinea ceramică ordinară, însă, în certificatul de origine din China, era menţionat porţelan. Pentru a eficientiza activitatea firmei al cărei repezentant era interlocutorul său, i-a explicat că nu putea remedia această situaţie cu ocazia acestui transport prin prelevarea unor probe din container, operaţiune care ar fi condus la întârzierea finalizării operaţiunii de import, însă, i-a recomandat ca, la următorul import, să realizeze o analiză a ceramicii înainte de depunerea declaraţiei vamale. A mai menţionat că interlocutorul său a insistat să se rezolve problema referitoare la diferenţa dintre marfa importată şi menţiunile înscrise în certificatul de origine, sens în care i-a explicat că nu este posibil acest lucru decât dacă firma exportatoare înscrie menţiunea corepunzătoare în certificat. În plus, a învederat că discuţiile cu clienţi de o asemenea importanţă erau deosebit de sensibile, având în vedere că aceştia puteau să apeleze, în cazul în care problemele nu erau rezolvate, la un alt birou vamal din România sau din altă ţară, ceea ce ar fi constituit o mare pierdere financiară pentru bugetul de stat.

Totodată, s-a constatat că susţinerile inculpatului au fost întru-totul confirmate şi de martorul NNNNN., reprezentantul XXXXXXXXX. în România, care, audiat fiind în faţa instanţei, la data de 19 mai 2015, a făcut aceleaşi menţiuni cu privire la obiectul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, arătând, în plus, că, abia după şase luni, a obţinut de la un laborator autorizat certificatul cu privire la natura mărfurilor, pe care l-a predat comisionarului vamal S.C. SSSSSS. S.R.L., fiind folosit la următoarele transporturi. De asemenea, referitor la convorbirile redate de procuror, martorul a mai precizat că l-a contactat pe X. pentru a-l convinge că marfa importată reprezintă ceramică, iar nu porţelan, aspect pe care acesta, la rândul său, să îl explice subalternilor săi pentru a obţine o încadrare tarifară mai mică, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Totodată, a învederat că nu a solicitat returnarea diferenţei de taxe vamale pentru acel import întrucât acest lucru nu era posibil din punct de vedere legal, precum şi faptul că, anterior anului 2010, a mai efectuat astfel de importuri, dar a plătit taxe vamale pentru ceramică şi nu pentru porţelan.

Prin urmare, instanţa supremă a constatat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice dintre inculpat şi martorul NNNNN., fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Mai mult, în depoziţia sa, martorul a arătat că inculpatul X. nu a fost de acord cu schimbarea încadrării tarifare a mărfurilor şi cu reducerea taxelor vamale, recomandându-i să solicite exportatorului întocmirea unui certificat de calitate corespunzător, aspect ce contrazice, astfel, susţinerea Parchetului referitoare la caracterul ilicit al activităţii desfăşurate de acuzat.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte care demonstrează netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.13 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului X. la sprijinirea prezumtivului grup infracţional organizat şi a rolului ce i-a fost atribuit în cadrul palierului de comandă şi control la nivelul sistemului vamal, în care a fost situat de procuror.

14). La data de 03.10.2010, orele 10^01:44, inculpatul X. a fost avertizat de un lucrător de poliţie că "toată treaba e nasoală", "pentru că nu au rezolvat ăia chestiunea", acesta precizând că va vorbi pentru a afla ce s-a întâmplat. Lucrătorul de poliţie a mai precizat "te rog mult de tot, pentru că e mare criză şi e dificil..." .

La aceeaşi dată, orele 11^18:18, inculpatul i-a comunicat lucrătorului de poliţie, într-un limbaj codat că persoana "a avut presiunea mai mică la o roată, altfel decât presiunea recomandată de producător" (pct. A.18. I.14).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a subliniat faptul că aspectele legate de importul de pangasius ce urma a fi efectuat de către cetăţenul bulgar despre care a relatat martorul UUU., au fost circumscrise infracţiunilor de dare de mită pentru inculpatul KK. (pct. D.1. II.18 din rechizitoriu), iar faţă de martorul UUU. au fost dipuse soluţii de netrimitere în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (inexistenţa faptei) şi dare de mită (fapta nu prezintă gradul de pericol social la unei infracţiuni).

Instanţa de fond a constatat că susţinerile acuzării referitoare la această faptă sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X. şi KK., depoziţia martorului UUU., convorbirile telefonice purtate de inculpatul X. în data de 03.10.2010, orele 10^01:44 şi 11^18:18, documentele vamale depuse în apărare, respectiv declaraţia vamală de import nr. x/2.08.2010; factura nr. x/4.08.2010 şi chitanţa nr. x/4.08.2010 emise Agenţia Naţională Sanitar Veterinară către S.C. FFF. S.R.L., factura nr. x/4.08.2010 emisă de S.C. FFF. S.R.L. către S.C. YYYYYYYYY.; contractul şi anexele la contract dintre S.C. FFF. şi societatea YYYYYYYYY., din care rezultă că aceasta din urmă a importat peşte oceanic, a obţinut certificat sanitar veterinar de la A.N.S.V. şi au fost încasate taxele pentru serviciile prestate, iar S.C. FFF. S.R.L. a efectuat activităţi de comisionariat vamal pentru această societate (import şi operaţiuni conexe, filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice dintre inculpat şi martorul UUU. din data de 03.10.2010, orele 10^01:44 şi 11^18:18, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Totodată, prima instanţă a constatat că, din transcrierea înregistrărilor audio, reiese că în cuprinsul discuţiilor nu se face vorbire despre vreo operaţiune vamală sau despre vreo activitate ilicită desfăşurată de inculpatul X., fapt confirmat atât de acesta, cât şi de martorul UUU.. În plus, deşi procurorul apreciază că anumite expresii din conţinutul dialogurilor ar fi fost folosite cu un sens codat ("maşini", "a avut presiunea mai mică la o roată"), s-a considerat de către instanţa supremă că probele administrate în cauză demonstrează că acestea au fost utilizate în sensul lor propriu, astfel încât interpretarea Parchetului cu privire la respectivele sintagme nu poate fi reţinută.

În consecinţă, în opinia instanţei de fond, convorbirile telefonice din 03.10.2010, orele 10^01:44 şi 11^18:18, invocate de Parchet, nu pot demonstra comiterea de către inculpatul X. a unor acţiuni de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, rolul şi sarcinile pe care le-ar fi îndeplinit în realizarea unei asemenea activităţi sau apartenenţa acuzatului la prezumtiva asociere, în lipsa oricăror probe din care să rezulte contribuţia sa concretă la funcţionarea acesteia şi în condiţiile în care conţinutul respectivelor înregistrări audio indicate de procuror nu are legătură cu faptele ce se susţine că ar fi reprezentat scopul constituirii presupusei grupări infracţionale.

15). La data de 22.11.2010, orele 16^54:31, inculpatul X. s-a implicat în rezolvarea unei probleme legată de activitatea vamală a inculpatului O., arătându-i inculpatului GG. că "nu am putut să vorbesc decât la telefon şi n-am putut să-i spun nume, cu astea, concret" (pct. A.18. I.15).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul X. a declarat, la termenul de judecată din 27 noiembrie 2013, că discuţia telefonică invocată de Parchet, pe care a ascultat-o în întregime, nu a fost purtată, aşa cum a reţinut procurorul, cu inculpatul GG., ci cu numitul ZZZZZZZZZ., un amic de-al său din Bucureşti, care, în perioada în care a fost detaşat la JJJJJJ., îi rezolva anumite chestiuni administrative, cum ar fi plata telefonului, cumpărarea unor cărţi, etc. Ca urmare, a menţionat că respectiva convorbire purtată cu acesta nu s-a referit la nicio operaţiune vamală, ci la astfel de probleme administrative, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul unei alte conversaţii purtate tot cu acesta şi transcrisă în vol. 7 d.u.p., în care i-a cerut interlocutorului să-i mai cumpere cartea "72" adică volumul 72 dintr-o colecţie de cărţi.

Având în vedere modalitatea formulării acuzaţiei, nesusţinută de niciun alt mijloc de probă care să fundamenteze interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice invocată de Parchet, convorbire care, potrivit depoziţiei inculpatului X. nici nu a fost purtată cu GG., ci cu amicul său, ZZZZZZZZZ., în legătură cu rezolvarea unor probleme administrative ale inculpatului, susţinere ce nu a fost înlăturată de alte dovezi administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18. I.15 nu poate fi reţinută în dovedirea pretinselor activităţi ce ar fi fost desfăşurate de acuzat pentru sprijinirea şi aderarea la prezumtivul grup infracţional organizat.

16). La data de 04.10.2010, inculpatul X. l-a contactat pe inculpatul E., ordonându-i acestuia să se efectueze o operaţiune vamală ce viza un import de macrou pentru un intermediar vamal bulgar (pct. A.18. I.16).

Referitor la acestă faptă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul X., în declaraţia din data de 27 noiembrie 2013, a arătat, în legătură cu această faptă, că nu i-a ordonat lui E. să efectueze o operaţiune vamală vizând un import de macrou pentru un intermediar vamal bulgar. Astfel, cu privire la conţinutul primei convorbiri telefonice purtate de inculpaţii E. şi S., a menţionat că era vorba despre o societate comercială bulgarească care efectua la JJJJJJ. o operaţiune vamală complexă, aceasta fiind singura firmă care desfăşura asemenea operaţiuni la nivelul structurii pe care o conducea. A învederat că există posibilitatea ca inculpatul E. să fi vorbit cu el în legătură cu aspecte pe care le presupunea îndeplinirea respectivei operaţiuni vamale, dar fără nicio conotaţie penală, fiind vorba de o activitate complexă, ce presupunea multiple formalităţi desfăşurate pe o perioadă de timp mai îndelungată. În ceea ce priveşte cea de-a doua convorbire telefonică transcrisă în rechizitoriu, a subliniat că, astfel cum reiese din cuprinsul ei, aceasta nu face nicio referire la el.

Astfel, instanţa supremă a considerat că susţinerile acuzării referitoare la această faptă se fundamentează, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 04.10.2010, ora 09^17:08şi 05.10.2010, ora 10^47:43, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Mai mult decât atât, s-a reţinut că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu reiese că inculpaţii E. şi S. ar fi primit vreun ordin de la inculpatul X. pentru a efectua operaţiuni vamale legate de un import cu macrou pentru o firmă bulgărească, cei doi interlocutori discutând despre faptul că "bulgarul" are macrou, după care S. i-a cerut lui E. să-i spună lui "cowboy" acest lucru; în continuare, în discuţia de a doua zi, E. a aflat de la interlocutorul său că "bulgarul" trebuie să facă o modificare pentru că nu are trecut brutul, iar AAAAAAAAAA. de la ei urmează să-l ajute, Tudoran fiind nedumerit de ce nu îl ajută G. pentru că a discutat în acest sens cu el.

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.18. I.16 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 04.10.2010, ora 09^17:08şi 05.10.2010, ora 10^47:43.

17). La data de 25.08.2010, inculpatul E. l-a contactat pe inculpatul X., pentru a-l informa pe acesta despre modul cum decurg operaţiunile vamale în cazul unor tranzite intrate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi care trebuiau închise la Biroul Vamal Slobozia sau Călăraşi şi în care inculpatul X. era direct interesat (pct. A.18. I.17).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a subliniat că respectiva convorbire telefonică a fost reţinută şi pentru a contura activitatea infracţională a inculpatului X. descrisă la pct. A.18. I.3, unde Parchetul a avut o altă cheie de interpretare a ei pentru situaţia faptică reţinută, prin urmare, toate argumentele arătate pe larg la acest punct sunt aplicabile şi cu privire la pct. A.18. I.17.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că inculpatul X., în declaraţia din 27 noiembrie 2013, a precizat că explicaţiile date în legătură cu fapta de la pct. A.18. I.3 sunt valabile şi cu privire la acuzaţia descrisă la pct. A.18. I.3, arătând, în plus, că nu a vorbit niciodată cu inculpatul GG. în legătură de starea de animozitate existentă între el şi W., iar acesta nu a intervenit vreodată pentru aplanarea respectivei stări conflictuale. A mai învederat că se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul GG. şi că, exceptând discuţiile legate de clienţii rău-platnici ai S.C. F. S.R.L. şi de cele purtate la nivel instituţional, nu a mai purtat cu acesta alte conversaţii referitoare la activitatea pe care o desfăşura în cadrul JJJJJJ.

Prima instanţă a constatat şi faptul că depoziţiile inculpaţilor X., E. şi S. şi conţinutul convorbirii telefonice care face obiectul prezentei acuzaţii sunt confirmate şi de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi ale suplimentului la acest raport de specialitate nr. 334 din 29 septembrie 2015, astfel că instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. A.18.1.17 nu poate contura contribuţia inculpatului X. la funcţionarea prezumtivei grupări infracţionale, neputând fi reţinută în conţinutul infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că, pentru niciuna dintre faptele expuse la pct. A.18. I.1- A.18. I.17, instanţa, în baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, nu a putut reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune (de altfel, singurele probe ale acuzării), pentru a dovedi implicarea inculpatului X. în activitatea de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

18.2. Infracţiunile de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.18. II.).

Cu titlu preliminar, secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, a fost pusă în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X. (circumscrise infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită).

Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), instanţa de fond a considerat că aceasta nu este justificată, în condiţiile în care acuzarea nu a reţinut, iar, în cauză, nu s-a dovedit, că acţiunile de primire/pretindere a sumei de bani (în numele vameşilor de la JJJJJJ.), pentru care inculpatul X. a fost trimis în judecată, au fost săvârşite cu ocazia comiterii unor infracţiuni de luare de mită de către funcţionari cu atribuţii de control, aşa cum cere textul de lege menţionat. Sub acest aspect, s-a constatat că procurorul, cu ocazia descrierii acuzaţiei, a menţionat că cercetările vor fi disjunse faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul infracţiunii de luare de mită, situaţie în care, acesta nefiind identificat, se apreciază că, în mod eronat, au fost reţinute în încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la luare de mită dispoziţiile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), acestea urmând a fi înlăturate.

Totodată, în acord cu opinia Parchetului, instanţa de fond a apreciat că se impune reţinerea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul X. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond, din oficiu, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu uneia dintre faptele pentru care inculpatul X. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret, s-a reţinut că, la data de 27.10.2010, X. a direcţionat un client către inculpaţii A., S. şi E., pentru ca aceştia din urmă să îi obţină liber de vamă pentru mai multe operaţiuni de import, inclusiv prin colectarea de mită de la acesta şi oferirea mitei lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.

Cu titlu prealabil, instanţa de fond a subliniat că aceeaşi faptă a fost reţinută de Parchet şi pentru a dovedi contribuţia inculpatului X. la aderarea şi sprijinirea grupului infracţional organizat (pct. A.18. I.8 din rechizitoriu), precum şi împrejurarea că, pentru a contura activitatea acestuia în realizarea actelor de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, procurorul a făcut trimitere la actele materiale de la punctele A.1. II.59 şi A.1. II.60 din rechizitoriu, referitoare la inculpatul E.. Or, în cazul inculpatului X., este reţinută doar împrejurarea faptică că, la data de 27.10.2010, ar fi direcţionat un client către ceilalţi trei coinculpaţi (E., A. şi S.) în vederea obţinerii liberului de vamă, colectării mitei şi remiterii acesteia lucrătorilor vamali de la JJJJJJ., astfel încât convorbirea telefonică din data de 29.10.2010, ora 09^04:07, invocată pentru dovedirea actului material de la pct. A.1. II.60 reţinut la inculpatul E., nu prezintă importanţă sub aspect probator în ceea ce îl priveşte pe acuzatul la care se referă prezenta analiză. Cu toate acestea, având în vedere că s-a făcut trimitere la respectiva înregistrare audio, instanţa o va examina în ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Referitor la acest material, instanţa de fond a considerat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului X. s-a fundamentat exclusiv pe propria interpretare dată de procuror convorbirilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16 şi 29.10.2010, ora 09^04:07, fără ca aceasta să rezulte din conţinutul înregistrărilor audio sau să fie confirmată de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor X., E. şi A., convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. în ziua de 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 (cu S.) şi 13^17:16 (atribuită inculpatului A.), convorbirea telefonică purtată de E. şi S. în ziua de 29.10.2010, ora 09^04:07 , precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti).

Astfel, s-a constatat că nicăieri pe parcursul discuţiilor telefonice invocate de acuzare nu se face referire la vreo sumă de bani, interpretarea Parchetului bazându-se, strict, pe utilizarea, în conţinutul convorbirilor din 27.10.2010, orele 12^19:40 şi 13^17:16, a sintagmei "el vrea să ne ocupăm noi de tot"/"să se ocupe el de tot", iar, în cuprinsul conversaţiei din 29.10.2010, ora 09^04:07, a expresiei "a venit cu ce trebuie .... şi la noi şi în partea asta", cu privire la care s-a apreciat că ar fi fost folosite cu un înţeles codificat, şi anume pentru a desemna inclusiv colectarea şi oferirea mitei pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. În acest context, s-a reţinut că o asemenea semnificaţie a respectivelor sintagme nu rezultă, însă, din dovezile dosarului, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii şi neconfirmată de inculpaţii E., X. şi S., care au declarat, în mod concordant, că expresia "el vrea să ne ocupăm noi de tot"/"să se ocupe el de tot" a fost folosită pentru a desemna totalitatea operaţiunilor vamale şi portuare ce trebuiau realizate pentru clientul respectiv, de la terminalul de containere până la depozitul de destinaţie. În plus, cu privire la replica "a venit cu ce trebuie .... şi la noi şi în partea asta", s-a reţinut că inculpaţii E. şi S. au menţionat că s-a referit la documentele necesare pentru efectuarea formalităţilor vamale şi portuare în cazul unei operaţiuni de tranzit realizată de firma recomandată de X..

Pe de altă parte, instanţa de fond a subliniat faptul că Parchetul nu a identificat natura şi cuantumul prespuselor avantaje materiale necuvenite pe care inculpaţii s-ar fi pus de acord să le colecteze şi să le transmită vameşilor, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată de aceştia în schimbul respectivelor foloase, operaţiunile vamale ce urmau a fi favorizate, societatea importatoare şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti.

De asemenea, s-a constatat şi faptul că, din probele administrate, nu rezultă vreo implicare a inculpatului GG. în preluarea de către S.C. F. S.R.L. a clientului recomandat de X..

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi constatând netemeinicia acuzaţiei formulate de Parchet, prima instanţă de judecată a apreciat că fapta descrisă la pct. A.18. II nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului X., neexistând, în speţă, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 27.10.2010, orele 12^19:40, 12^06:35 şi 13^17:16şi 29.10.2010, ora 09^04:07.

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului X. pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

18.3. Infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.18. III).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, descrisă la pct. A.18. III, în dispozitivul rechizitoriului nu există o dispoziţie expresă de trimitere în judecată a inculpatului X., făcându-se trimitere la secţiunea A.18. III (dintr-o evidentă eroare) cu prilejul trimiterii în judecată a acuzatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 34 din dispozitivul actului de sesizare). Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 263 alin. (1) C. proc. pen. (1968), rechizitoriul trebuie să cuprindă, pe lângă descrierea faptelor reţinute în sarcina acuzatului şi încadrarea lor juridică, şi dispoziţia de trimitere în judecată, însă, se constată că, în speţă, fapta de luare de mită a fost prezentată în considerentele actului de sesizare de o manieră ce denotă intenţia neechivocă a procurorului de a sesiza instanţa şi cu privire la această infracţiune (chiar dacă nu este menţionată expres în dispozitiv), motiv pentru care, având în vedere şi împrejurarea că, pentru fapta respectivă, nu s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată a inculpatului, instanţa supremnă s-a considerat ca fiind sesizată şi cu privire la infracţiunea de luare de mită descrisă la pct. A.18. III din rechizitoriu.

În concret, s-a reţinut în sarcina inculpatului X. că, la data de 03.11.2010, acesta a pretins o sumă definită codat ca "7-8 pe tonă" de la inculpatul A., pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor mărfuri importate printr-un intermediar vamal numit "ZZ.".

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi GG. (pct. A.1. II.49 şi pct. C.2. V.1 din rechizitoriu), precum şi inculpatul A., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de dare de mită (pct. A.15. II.10 din rechizitoriu).

În privinţa acestei fapte, s-a constatat de către prima instanţă că acuzaţia formulată împotriva inculpatului X. s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că declaraţiile inculpaţilor X., A., E. şi GG. sunt concordante în sensul că obiectul discuţiilor purtate în zilele respective nu a vizat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ci valoarea minimă de referinţă în vamă pentru o anumită categorie de produse (peşte congelat), care suferise anumite modificări în baza de date a biroului vamal. În sensul celor afirmate, în apărare, de inculpaţi, instanţa de fond a făcut trimitere şi la transcrierile altor convorbiri telefonice purtate de aceştia, dar la care Parchetul nu a făcut referire în rechizitoriu, precum şi replicile interlocutorilor din debutul înregistrării audio din 3.11.2010, ora 18^52:11, toate acestea confirmând susţinerile inculpaţilor cu privire la tema discuţiilor purtate de ei şi invocate, în probaţiune, de către procuror. Astfel, s-a constatat şi faptul că din nota de redare a comunicării telefonice din 1.11.2010, ora 16^10:12, rezultă că inculpaţii E. şi GG. au vorbit despre faptul că numitul "ZZ." are un import de peşte congelat şi are o problemă cu "valoarea care diferă în baza de date a ăstora", cel din urmă recomandându-i primului să îl cheme pe acesta "să vină cu documente doveditoare". De asemenea, îi spune că a vorbit cu X. şi că "avea nu ştiu ce idei". În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la transcrierea discuţiei purtate de inculpaţii E. şi A. la data de 3.11.2010, ora 21^52:49, în care cei doi poartă un dialog cu privire la faptul că cei de la Biroul Vamal nu vor să accepte importul pentru că "au listele ălea ale lor", iar X. a "pus 550 la file şi la aia a pus 450". Totodată, din nota de redare a convorbirii telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, ataşată la filele x d.u.p., rezultă în mod clar că se discută despre un preţ pe tonă pentru fileul şi trunchiul de pangasius, prima replică a inculpatului A. (netranscrisă în rechizitoriu) fiind:

"Nu mi-ai spus nimic de acela cu fileul lui de pangasius", în timp, la un moment dat, E. a afirmat:

"El venea la 450 trunchiul, 550 fileul...".

În plus, s-a constatat că apărările inculpaţilor referitoare la obiectul discuţiilor telefonice sunt susţinute şi de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de către E., din cuprinsul declaraţiilor vamale de import întocmite anterior şi ulterior convorbirilor rezultând diferenţa valorii în vamă pentru mărfurile importate (rubrica moneda şi valoarea total facturată şi masa netă). Astfel, declaraţiile vamale nr. x din 6.09.2010, x din 1.10.2010, x din 19.10.2010, x din 6.10.2010 şi x din 22.10.2010 confirmă că firma din Bulgaria a făcut import de peşte şi valoarea plătită pentru tona de peşte a fost de 550 USD şi 450 USD, iar declaraţiile de import aparţinând aceleaşi firme bulgare, nr. x din 8.01.2010, x din 9.11.2010 şi x din 18.11.2010 atestă că s-au plătit alte taxe după modificarea valorii în vamă, de 700USD/tonă.

De asemenea, s-a constatat că susţinerile inculpaţilor X., A., E. şi GG. sunt confirmate şi de martorul VVV..

Totodată, contrar susţinerilor procurorului, instanţa de fond a mai constatat că, din conţinutul înregistrărilor audio, nu rezultă că inculpatul E. ar fi negociat cu inculpatul A. vreo sumă de bani pentru a fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi, în special, inculpatului X., şeful biroului, şi lui G. (adjunctul acestuia), pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui client, explicaţia oferită de acuzaţi şi susţinută de probele invocate în apărare, cu privire la ciferele 4,5 şi 5,5, în sensul că reprezentau valoarea minimă acceptată anterior în vamă, respectiv 450 USD pe tonă trunchiul de pangasius şi 550 USD pe tonă file de pangasius, valori care însă fuseseră între timp modificate la 700 USD pe tonă trunchiul şi 800 USD pe tonă fileul, apărând ca fiind una credibilă, mai ales în lipsa altor dovezi administrate de Parchet care să stabilească operaţiunea vamală ce urma a fi realizată în schimbul presupusei sume de bani, dar având în vedere şi împrejurarea că, faţă de inculpatul G., care (în opinia Parchetului) urma să primească o parte din foloasele necuvenite, această faptă nu a fost reţinută.

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte şi ţinând seama şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost pretinsă/primită cu titlu de mită, operaţiunea de import ce ar fi trebuit favorizată în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite şi denumirea societăţii importatoare, instanţa supremă a apreciat că acuzaţia descrisă la pct. A.18. III nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului X., interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În consecinţă, faţă de toate aceste argumente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului X. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, a constatat că inculpatul X. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 126 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

19. Inculpatul Y. (pct. A.20 din rechizitoriu)

Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.)

Şi în cazul inculpatului Y., instanţa de fond a reţinut că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat nu sunt susţinute de elemente probatorii care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către procuror, dimpotrivă mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti dovedind dincolo de orice dubiu că inculpatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu care îi reveneau în conformitate cu normele legale şi regulamentare ce guvernează activitatea vamală.

În concret, s-a reţinut că, pentru dovedirea activităţii infracţionale imputată inculpatului, au fost relevate de Parchet 10 operaţiuni vamale cu privire la care s-a susţinut că liberul de vamă a fost acordat de acesta (în realitate fiind doar 9 astfel de operaţiuni, pentru cea indicată la pct. 6 liberul de vamă fiind acordat de inculpatul H., astfel cum rezultă chiar din actele administrate de procuror în faza instrucţiei penale) şi s-a făcut trimitere la atribuţiile de serviciu care îi reveneau, potrivit fişei postului, în exercitarea funcţiei de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, reţinându-se că inculpatul Y. ar fi acordat liberul de vamă personal, prin aplicarea ştampilei sale vamale, purtând nr. 096 a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pe declaraţiile vamale de import în cazul mai multor operaţiuni presupus ilicite, pentru care s-ar fi plătit sau s-ar fi pretins mită (pct. A.20.1-A.20.8 din rechizitoriu), după cum urmează:

1). La data de 03.09.2010 - S.C. EEEEEE. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E. a solicitat reprezentantului importatorului să plătească mită suma de 2.500 USD (pct. A.20.1).

Instanţa de fond a subliniat faptul că acest act material este reţinut şi la inculpatul E. (pct. A.1. II.7 din rechizitoriu), însă într-o altă descriere şi pentru a contura actele de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită, fiind relevate de Parchet, în probaţiune, alte documente vamale de import.

2). La data de 29.10.2010 - S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E., prin intermediul inculpatului D., a solicitat reprezentantului importatorului plata ca mită a sumei de 1.000 USD (pct. A.20.2).

Aceeaşi faptă a fost reţinută şi pentru inculpatul E. (pct. A.1. II.16 din rechizitoriu), fiind circumscrisă complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită, precum şi în sarcina inculpatului D. (pct. A.16. II.15 din rechizitoriu), acuzat de complicitate la dare de mită.

3). La data de 12.11.2010 - S.C. HHHHHH. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. plata sumei de 1.000 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.3).

Prima instanţă a constatat că această acuzaţie a fost reţinută şi pentru inculpatul O., fiind circumscrisă infracţiunii de dare de mită (pct. A.9. II.A.3 din rechizitoriu), precum şi în sarcina inculpatului E., trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.23 din rechizitoriu).

4). La data de 12.11.2010 - S.C. HHHHHH. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. plata sumei de 3.000 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la dare şi luare de mită (pct. A.1. II.25 din rechizitoriu).

5). La data de 15.11.2010 - S.C. IIIIII. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul G. i-a cerut reprezentantului importatorului, prin intermediul inculpatului E. plata sumei de 2.000 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.5).

Pentru această faptă, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. II.15 din rechizitoriu), inculpatul O. pentru infracţiunea de dare de mită (pct. A.9. II.A.4 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită (pct. A.1. II.24 din rechizitoriu).

6). La data de 15.11.2010 - S.C. HHHHHH. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. plata sumei de 1.000 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.6).

7). La data de 15.11.2010 - S.C. HHHHHH. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul E. i-a solicitat inculpatului O. plata sumei de 1.500 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.7).

Pentru aceeaşi faptă, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul O. (pct. A.9. II.A.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut complicitate la infracţiunile de dare/luare de mită (pct. A.1. II.25 din rechizitoriu).

8). La data de 03.11.2010 - S.C. GGGGGG. S.R.L. - în schimbul acordării liberului de vamă, inculpatul A. i-a solicitat reprezentantului importatorului plata sumei de 500 USD, cu titlu de mită (pct. A.20.8).

Având în vedere materialul probator administrat în cauză cu privire la aceste acuzaţii (declaraţiile inculpaţilor Y., G. H. şi cele ale martorului QQQ., înscrisurile depuse la dosar, cu încuviinţarea instanţei, respectiv Ordinele Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 4592/10.03.2010, nr. 5439/12.05.2010, nr. 7654/9.11.2010 şi nr. 9746/27.12.2010, din care rezultă perioada în care acuzatul a fost delegat de la D.J.A.O.V. Constanţa la Biroul Vamal Constanţa SudAgigea, precum şi ordonanţa nr. 1073/II-2/2014 din 22 octombrie 2014 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (prin care a fost desfiinţată, în parte, ordonanţa nr. 131/P/2012 din 30 septembrie 2014 a aceleiaşi unităţi de Parchet), care atestă că, sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă la pct. A.20. II din rechizitoriu), pentru care s-a dispus disjungerea cercetărilor (pct. 37 din dispozitivul actului de sesizare), a fost dată de procuror o soluţie de clasare, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că fapta nu există, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. GGGGGG. S.R.L. Bucureşti, precum şi adresa din 1 august 2014 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, Biroul Vamal Constanţa Sud, nu demonstrează remiterea sau promisiunea vreunor sume de bani cu titlu de mită pentru favorizarea importurilor, astfel cum a susţinut, în mod neîntemeiat, procurorul, instanţa de fond a apreciat că toate cele 10 operaţiuni vamale invocate de Parchet (din care doar pentru nouă liberul de vamă a fost acordat de inculpat) au primit liberul de vamă cu respectarea dispoziţiilor legale, inculpatul Y. exercitându-şi întocmai atribuţiile de serviciu care îi reveneau, în funcţia în care a fost delegat, potrivit fişei postului şi în conformitate cu normele legale şi regulamentare din sistemul vamal, la care s-a făcut anterior referire.

Totodată, la analizarea acestor acuzaţii au fost avute în vedere de către prima instanţă şi dispoziţiile art. 7-18 din Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 6693/2010 pentru aprobarea Normele tehnice de utilizare a Sistemului Român de procesare automată a declaraţiei vamale de import (completate cu prevederile Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, ale Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi ale Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României).

În consecinţă, s-a apreciat că niciuna dintre faptele relevate de Parchet nu pot fundamenta acuzaţia adusă inculpatului Y. de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, constând în aceea că ar fi acordat liberul de vamă, prin aplicarea ştampilei sale purtând nr. 069 aparţinând Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pe 10 declaraţii vamale aferente unor operaţiuni de import pretins ilicite, pentru care s-ar fi plătit sau s-ar fi pretins mită, probele administrate în cauză făcând dovada îndeplinirii corespunzătoare de către inculpat a atribuţiilor ce îi reveneau în exercitarea funcţiei de lucrător vamal.

Deşi probele administrate în cauză nu fac dovada implicării inculpatului Y. în pretinsele activităţi de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi, prin urmare, nu se pot face referiri concrete la criteriile în raport cu care se apreciază asupra incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. sub aspectul consecinţelor juridice, instanţa de fond a procedat la analizarea la nivel teoretic, din perspectiva incriminării, a legii penale mai favorabile.

În opinia primei instanţe, examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind atragerea răspunderii penale şi regimul sancţionator, acest ultim aspect neavând relevanţă în cauză decât sub aspectul stabilirii intervenţiei unei cauze care înlătură răspunderea penală (prescripţia răspunderii penale).

Conform art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, articolul 2 din legea specială a fost modificat în sensul că noţiunea de grup infracţional organizat este definită de art. 367 alin. (6) din noul C. pen., iar infracţiunea gravă este infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi următoarele infracţiuni: supunerea la muncă forţată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.; divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.; ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.; infracţiuni privind concurenţa neloială; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni privind traficul de droguri; infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri; infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri şi infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 7 a fost abrogat.

Alineatul 3 al articolului stabilea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Totodată, alin. (3) stabileşte că, în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului Y., constând în aceea că, în anul 2010, în exercitarea atribuţiilor care îi reveneau, în calitate de inspector vamal la JJJJJJ., ar fi acordat liberul de vamă, prin aplicarea ştampilei sale cu nr. x, pe 10 declaraţii vamale aferente unor operaţiuni de import pretins ilicite pentru care s-ar fi plătit sau s-ar fi pretins mită, activităţi ce s-ar circumscrie actelor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, instanţa supremă a constatat că, sub aspectul elementului material al laturii obiective şi al formei de vinovăţie cerute de lege, nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie, dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului Y., se constată că sub aspectul pedepsei principale, dispoziţiile art. 367 alin. (2) C. pen. stabilesc limitele de pedeapsă mai reduse, între 3 şi 10 ani închisoare, spre deosebire de vechea reglementare (art. 7 din legea specială), unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare, însă pedeapsa aplicată nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracţional organizat. Prin urmare, raportat la limitele de pedeapsă, noua reglementare este mai favorabilă inculpatului din perspectiva incidenţei cauzei de înlăturare a răspunderii penale - prescripţia răspunderii penale (16 ani în noua reglementare faţă de 22 ani şi 6 luni în vechea reglementare).

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul Y. este art. 367 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului Y. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul Y. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 128 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

De asemenea, s-a constatat că, prin încheierea din data de 28 septembrie 2012 pronunţată în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 244 din 3 decembrie 2012 a Completului de 5 Judecători al instanţei supreme, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului Y., măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 15 septembrie 2011.

20. Inculpatul B. (pct. A.21 din rechizitoriu)

20.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. A.21. I)

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului B. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

Sub acest aspect, s-a constatat că, în dovedirea acuzaţiei de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat, procurorul a făcut trimitere, exclusiv, la consideraţiile expuse la pct. A.21. II cu privire la infracţiunile de complicitate la dare şi luare de mită, apreciind că activităţile circumscrise acestora demonstrează, în egală măsură, şi comiterea acţiunilor ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii de criminalitate organizată, acuzarea ignorând, astfel, caracterul autonom, de sine-stătător, al acesteia din urmă, a cărei existenţă nu este condiţionată de săvârşirea faptelor ilicite proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003). Astfel, s-a reţinut că, în cuprinsul actului de sesizare, nu s-a arătat care sunt acţiunile concrete prin care inculpatul B. ar fi ajutat/înlesnit activitatea grupării sau ar fi devenit membru al unei astfel de structuri, după cum nu au fost descrise nici rolul şi sarcinile pe care acesta le-ar fi îndeplinit în cadrul presupusei asocieri, menţionându-se doar faptul că, în calitate de intermediar vamal, acuzatul a interacţionat cu A., împrejurare ce "nu exclude", însă, în opinia Parchetului, "participarea lui în cadrul mai larg, al WWWWWW.".

Deşi reale susţinerile Ministerului Public referitoare la relaţionarea activităţii desfăşurate de inculpatul B. cu cea derulată de A., instanţa de fond a constatat că materialul probator al cauzei nu conturează stabilirea între cei doi acuzaţi, în perioada de referinţă, a altor raporturi decât cele de natură profesională, aspect ce rezultă atât din declaraţiile acestora, cât şi din celelalte dovezi de la dosar, care nu confirmă interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice de la pct. A.21. II din rechizitoriu, invocate atât în susţinerea acuzaţiilor de complicitate la dare şi luare de mită, cât şi pentru demonstrarea comiterii unor acţiuni circumscrise elementului material al infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat (de altfel, singurele probe ale Parchetului). Astfel, s-a reţinut de către prima instanţă că inculpatul B., audiat fiind la termenul de judecată din 22 noiembrie 2013, a declarat, menţinându-şi poziţia exprimată la data de 23 mai 2011 în faţa organelor de urmărire penală, că, în anul 2010, a preluat cu titlu gratuit de la A. 33,33% din părţile sociale deţinute de cel din urmă la S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L., ce avea ca obiect de activitate efectuarea de transporturi rutiere interne şi internaţionale de mărfuri, ocazie cu care a stabilit de comun acord cu coacuzatul să se ocupe, în continuare, de formalităţile de transport ale camioanelor aparţinând firmei acestuia, S.C. V. S.R.L., respectiv: preluarea drafturilor de încărcare de la comisionarul vamal, contactarea casei de expediţii pentru acordarea comenzii de încarcare a containerelor la terminal, transmiterea datelor de facturare către Biroul facturare, ridicarea facturilor de transport şi înmânarea lor şoferilor, asigurarea transportului de mărfuri către operatorii interni şi externi, comunicarea către inculpatul A. a modificărilor tarifare apărute, păstrarea actelor justificative ale transporturilor, încasarea contravalorii acestora. În acelaşi sens este şi depoziţia inculpatului A. din 16 octombrie 2013, în cuprinsul căreia acesta a făcut menţiuni identice cu privire la cesionarea părţilor sociale ale S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. şi la înţelegerea verbală dintre cei doi în legătură cu îndeplinirea, în continuare, de către cesionar a formalităţilor de încărcare a mijloacelor de transport aparţinând S.C. V. S.R.L., susţinerile acuzaţilor referitoare la relaţia strict profesională statornicită între ei în perioada de referinţă fiind pe deplin credibile, în contextul în care semnificaţia atribuită de Parchet conţinutului convorbirilor telefonice invocate în dovedirea caracterului infracţional al activităţii desfăşurate de inculpaţi nu a fost confirmată de ansamblul probator administrat în cauză.

În legătură cu acelaşi aspect, instanţa supremă a mai constatat că situarea inculpatului B., de către Ministerul Public, în categoria intermediarilor vamali nu îşi găseşte corespondent în dovezile de la dosar, desfăşurarea de către acesta, în intervalul 2010 - mai 2011, doar a unor activităţi specifice transportului rutier intern şi internaţional fiind afirmată în mod constant de către acuzat (declaraţiile din 23 mai 2011 şi 22 noiembrie 2013) şi susţinută, în depoziţiile lor, de coinculpaţii E. (22 aprilie 2013), G. (4 iunie 2013), H. (4 iunie 2013), U. (6 decembrie 2013), A. (16 octombrie 2013), Q. (29 octombrie 2013), KK. (8 ianuarie 2014), HH. (7 aprilie 2014) şi GG. (6 mai 2014), precum şi de martorii OOOOO. (19 mai 2014), QQQ. (23 iunie 2014), NNNN. (24 octombrie 2014) şi DDDDD. (24 februarie 2015).

Ca atare, faţă de toate împrejurările expuse şi având în vedere că, în cauză, nu s-a dovedit comiterea de către inculpatul B. a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de criminalitate organizată pentru care a fost trimis în judecată, în varianţa normativă reţinută de acuzare (aderare şi/sau sprijinire), în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul B. privind schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei menţionată la pct. A.21. I din infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în cea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, s-a constatat că singurul argument al apărării care a fundamentat această solicitare a avut în vedere susţinerea procurorului referitoare la faptul că inculpatul B. ar fi statornicit relaţii, în perioada de referinţă, doar cu inculpatul A., astfel încât, în lipsa oricărei interacţiuni cu ceilalţi presupuşi membri ai grupării de criminalitate organizată, nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de legea specială.

Având, însă, în vedere modalitatea de descriere a faptei realizată de Parchet în preambulul actului de sesizare, făcându-se referire la mai multe aspecte ce constituie, în opinia procurorului, caracteristici şi reguli de funcţionare a presupusului grup infracţional organizat, în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 (participarea unui număr mare de persoane, printre care şi acuzatul; funcţionarea lui pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat; structura determinată, fiecare membru făcând parte dintr-un anumit palier, în funcţie de rolul îndeplinit; scopul mediat şi imediat al acestuia; folosirea unui limbaj codificat; schimbarea periodică a telefoanelor şi cartelelor SIM etc.), instanţa de fond a apreciat că motivul invocat de apărare în sprijinul solicitării de schimbare a încadrării juridice nu poate fi reţinut, cu atât mai mult cu cât acesta vizează, deopotrivă, şi întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni încriminată de codificarea penală specială anterioară.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în cea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. (1969).

20.2. Infracţiunile de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. A.21. II)

Inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită, dintre care una în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale - pct. A.21. II.1-4), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.21. II.5), precum şi a două infracţiuni de complicitate la luare de mită, dintre care una în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale - pct. A.21. II.1-4) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.21. II.5), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte această infracţiune, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din două infracţiuni de complicitate la dare de mită, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi din două infracţiuni de complicitate la luare de mită, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, din oficiu, instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită), precum şi al reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în privinţa infracţiunii de complicitate la luare de mită, raportat la toate actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B..

De asemenea, s-a reţinut că prin memoriul depus în şedinţa publică din 23 noiembrie 2015, inculpatul B. a formulat, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., instanţa supremă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul octombrie 2010 - martie 2011, acuzatul a realizat acte de primire sau pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ. şi Biroul Vamal Slobozia) şi, respectiv, de oferire, dare ori promisiune a unor sume de bani cu titlu de mită (pretinse sau primite de la mai mulţi clienţi) către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroul Vamal Slobozia, în scopul îndeplinirii sau nesocotirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu.

Totodată, s-a opinat că este întrunită şi condiţia unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de complicitate reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada octombrie 2010 - martie 2011.

De asemenea, instanţa de fond a considerat că este îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, acţiunile de primire/pretindere, respectiv oferire/dare/promisiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul actelor de complicitate la infracţiunile de luare şi dare de mită.

În plus, contrar susţinerii inculpatului şi în acord cu opinia Parchetului, prima instanţă a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul B. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În ceea ce priveşte, însă, aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), instanţa de fond a considerat că nu este justificată, în condiţiile în care acuzarea nu a reţinut că acţiunile de primire/pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ. şi Biroul Vamal Slobozia) pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată au fost săvârşite cu ocazia comiterii unor infracţiuni de luare de mită de către funcţionari cu atribuţii de control, aşa cum cere textul de lege menţionat. Deşi în descrierea actului material de la pct. A.21. II.2, se arată de procuror că inculpaţii B. şi A. ar fi stabilit să negocieze cu lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., printre care şi H., plata unei sume de bani cu titlu de mită pentru favorizarea unei operaţiuni de import, în final Parchetul a dispus disjungerea cauzei faţă de AN, lucrător vamal la JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, considerându-se, aşadar, că autorul respectivei infracţiuni nu este, în realitate, H., ci o altă persoană ce nu a putut fi identificată. Or, în aceste condiţii, s-a apreciat că, în mod eronat, au fost reţinute în încadrarea juridică a infracţiunilor de complicitate la luare de mită dispoziţiile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), acestea urmând a fi înlăturate.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi faţă de aspectele ridicate, din oficiu, de instanţă, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, din care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dintre care una cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, faţă de aspectele anterior arătate cu privire la incidenţa prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), precum şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) atât în privinţa actelor de complicitate la dare de mită, cât şi a celor de complicitate la luare de mită, prima instanţă a respins cererea formulată de inculpatul B. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute câte 5 acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 27.10.2010, inculpatul B. împreună cu inculpatul A. au convenit să îi ceară unui client al firmei de comisionariat vamal, identificat sub numele de "MMMMMMMMM." o sumă de bani, definită codat ca "doi...jumate", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând, în plus faţă de marfa declarată, o cantitate de două tone (respectiv 3240) de perechi de HHHHHHHH. de casă (pct. A.21. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.8 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, prima instanţă de judecată a apreciat că interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi la data de 27.10.2010, ora 15^14:07, nu este susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor B. şi A., depoziţia martorului DDDDD., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 27.10.2010, ora 15^14:07, neexistând, la dosar, dovezi care să ateste veridicitatea susţinerilor procurorului referitoare la semnificaţia expresiei "doi ... jumătate" utilizată în conţinutul înregistrării audio.

Astfel, instanţa de fond nu a identificat nicio împrejurare de fapt care să fundamenteze concluzia că respectiva sintagmă ar fi vizat cuantumul unei sume de bani cu titlu de mită ce urma a fi remisă lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind o simplă presupunere a procurorului, nesusţinută de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, s-a reţinut că declaraţiile celor doi inculpaţi, înscrisurile depuse de A. încă din faza anchetei penale, extrasul de la Registrul Comerţului privind situaţia juridică a S.C. V. S.R.L., din care rezultă că aceasta avea ca principal obiect de activitate, în perioada de referinţă, efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, precum şi depoziţia martorului DDDDD. oferă credibilitate susţinerilor apărării în sensul că expresia menţionată desemnează preţul transportului pe kilometru, respectiv 2,5 RON/km, iar nu presupuse avantaje patrimoniale necuvenite pentru lucrătorii vamali.

Ca atare, faţă de toate considerentele anterior expuse şi având în vedere faptul că Parchetul nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce urma a fi dată cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală favorizată, societatea importatoare şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins respectivele foloase patrimoniale (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. A.21. II.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., neexistând dovezi care să demonstreze comiterea de către acesta a faptelor de care a fost acuzat.

2). La data de 16.12.2010, ora 16^11:03, inculpatul A. a stabilit cu inculpatul B. să negocieze cu lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., printre care şi inculpatul H., plata unei sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unui container conţinând jumătate - fasole şi jumătate piese de automobil - faruri, tobe de eşapament, etc. nedeclarate la vamă (pct. A.21. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.10 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor B., A. şi cele ale martorilor SSSS. şi SSS., convorbirea telefonică purtată de inculpaţii A. şi B. în ziua de 16.12.2010, ora 16^11:03 , precum şi documentele de import aparţinând S.C. RRRRRRR. S.R.L. nr. x din 16.12.2010; nr. x din 21.12.2010; nr. x din 21.12.2010 .

Aşadar, instanţa de fond a constatat că nici documentele invocate, în probaţiune, de procuror şi nici cele depuse de apărare nu corespund cu obiectul convorbirii telefonice purtate de inculpaţi, niciunul dintre containerele la care se referă acestea neconţinând atât fasole, cât şi piese ale unui utilaj de ambalat sau, după caz, ale unui automobil, aşa cum au susţinut inculpaţii în declaraţiile lor, respectiv Parchetul în descrierea acuzaţiei. Astfel, s-a reţinut că potrivit declaraţiilor vamale ataşate de inculpatul A., maşina de ambalat mărfuri (orez şi fasole), dezasamblată, era încărcată într-un container separat de cele ce conţineau fasolea, iar operaţiunile vamale indicate de Parchet nu se referă decât la containere cu fasole, fără să conţină şi piese de automobil, aşa cum se arată în prezentarea faptei.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte înregistrarea audio redată de Parchet în rechizitoriu, s-a constatat că, deşi aceasta atestă existenţa unor probleme cu privire la o operaţiune vamală vizând un container ce conţinea atât fasole, cât şi nişte piese de automobil, din care "a luat ..... piese de eşapament" (probabil cu ocazia controlului fizic), din conţinutul ei, nu reiese că cei doi interlocutori au discutat despre plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, A. spunând, spre finalul convorbirii, doar "Să se găsească o soluţie şi asta e". Contrar susţinerilor acuzării, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit că cei doi inculpaţi ar fi stabilit să negocieze o sumă de bani cu vameşii pentru favorizarea respectivei operaţiuni vamale, interpetarea dată de procuror convorbirii telefonice nefiind susţinută de alte elemente probatorii. Astfel, la dosar, nu au fost identificate discuţii purtate de inculpaţii A. şi B. cu importatorul, intermediarul vamal sau cu lucrătorii vamali, din care să rezulte că s-ar fi oferit/dat, respectiv s-ar fi primit/acceptat vreo sumă de bani cu titlu de mită, faţă de toate aceste persoane dispunându-se disjungerea cercetărilor. Mai mult, martorul SSSS. a declarat că nu a fost implicat niciodată în primirea sau transmiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită către persoanele cu atribuţii în derularea procedurilor de import.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.21. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

3). La data de 28.01.2011, ora 17^55:49, inculpatul B. l-a informat pe inculpatul A. că un lucrător vamal de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea i-a pretins suma de 2.500 USD pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu mărfuri, ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute sau mărfuri în plus faţă de cele declarate (pct. A.21. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.12 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 28.01.2011, ora 17^55:49, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul B. l-ar fi informat pe interlocutorul său, A., în legătură cu pretenţia de mită fomulată de un lucrător vamal de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite introducerea în ţară a unui container ce conţinea, după caz, mărfuri contrafăcute sau în plus faţă de cele declarate. Astfel, s-a constatat că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a expresiei "5 palme" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosită cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 2500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali.

Cu toate că depoziţiile celor doi inculpaţi cu privire la obiectul discuţiei telefonice invocată de acuzare nu pot fi valorificate întrucât martorul NNNN., în declaraţiile sale, a arătat, în mod constant, că incidentul în care a fost implicat împreună cu B. nu a avut loc la începutul anului 2011, ci în primăvara sau vara anului 2010, instanţa de fond a considerat că nu poate reţine nici semnificaţia atribuită de Parchet sintagmei "palmă", un asemenea înţeles nerezultând din probele administrate în cauză.

Relevantă în privinţa acestei acuzaţii a fost considerată şi declaraţia martorului DDDDD. din data de 24 februarie 2015, dată în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, din modul de formulare a acuzaţiei (".... inculpatul B. l-a informat pe inculpatul A. că un lucrător vamal de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea i-a pretins suma de ......."), nu rezultă comiterea de către inculpatul B. a vreunei activităţi care s-ar putea circumscrie complicităţii la luare şi dare de mită, neputându-se stabili în ce a constat ajutorul sau sprjinul acordat de acesta la săvârşirea presupuselor infracţiuni şi nerezultând că acuzatul ar fi acceptat să se implice în intermedierea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea. În plus, se observă că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală ce ar fi trebuit favorizată în schimbul prezumtivelor avantaje materiale necuvenite şi nici identitatea mituitorului şi a lucrătorului vamal, dispunându-se disjungerea cercetărilor faţă de AN sub aspectul infracţiunilor de dare şi luare de mită.

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, prima instanţă a considerat că nici actul material descris la pct. A.21. II.3 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

4). La data de 03.03.2011, inculpaţii A. şi B. s-au pus de acord asupra modului în care să ofere mită lucrătorilor vamali şi comisarilor Gărzii Financiare Ilfov, în situaţia unui container cu mărfuri diverse procesat în vama Constanţa Sud Agigea de antemenţionatul comisionar vamal. Respectivul container a fost interceptat de către doi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.F. la complexul de depozite din Dobroieşti. Formal, importul era efectuat de S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., avându-l ca administrator pe cetăţeanul chinez OOOOOOOOO.. Mărfurile din containerul respectiv conţineau, printre altele jucării contrafăcute, marca x, iar restul mărfurilor erau cantitativ mult superioare faţă de cele declarate înaintea organelor vamale, prejudiciul înregistrat de bugetul de stat ca urmare a acestui import fiind de: 232.186,21 RON (pct. A.21. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.13 din rechizitoriu).

Cu referire la această faptă, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor B. şi A., precum şi depoziţia martorului OOOOO..

Instanţa de fond a reţinut că, în susţinerea apărărilor sale, inculpatul A. a depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, mai multe înscrisuri, care atestă că transportul efectuat de S.C. V. S.R.L. pentru S.C. NNNNNNNNN. S.R.L. a vizat un alt container cu mărfuri decât cele care au făcut obiectul controlului efectuat, în perioada 3.03. - 7.03.2011, de Garda Financiară Ilfov la complexul de depozite din Dobroieşti, judeţul Ilfov, neexistând, astfel, vreo corespondenţă între obiectul convorbirilor telefonice din 3.03.2011, orele 09^13:02 şi 09^15:38, şi faptele ilicite reţinute în cuprinsul sesizării penale nr. x/31.03.2011 trimisă de respectiva instituţie Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aşa cum, în mod neîntemeiat, a susţinut acuzarea.

În acest sens, s-a constatat că, din actele ataşate în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că, pe 1.03.2011, a fost acceptată operaţiunea de import nr. x aparţinând S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., prin care a fost introdus în ţară containerul x conţinând jucării, portofele, huse, evantaie, ochelari de plastic (deci nu şi textile şi încălţăminte), liberul de vamă fiind acordat la data de 2.03.2011. Containerul cu acelaşi indicativ apare menţionat în CMR-ul care atestă efectuarea transportului acestuia pe ruta Constanţa - Bucureşti de către S.C. V. S.R.L., cu ansamblul de vehiculele x condus de OOOOO., destinatar fiind S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., cu sediul în Bucureşti. De asemenea, s-a subliniat faptul că dovadă a încărcării, la data de 1.03.2011, a respectivului container pe mijloacele de transport rutier aparţinând S.C. V. S.R.L. şi descărcarea acestuia la destinaţie pe 3.03.2011, nu este doar scrisoarea de transport menţionată, ci şi foaia de parcurs seria x nr. x privind ansamblul de vehicule x condus de OOOOO., tahograful aferent transportului derulat în perioada 3.03-4.03.2011 pe ruta Constanţa - Bucureşti- Buzău - retur, precum şi factura fiscală nr. x din 1.03.2011 şi chitanţa eliberate de societatea transportatoare beneficiarului S.C. NNNNNNNNN. S.R.L.

Totodată, prima instanţă a constatat că din procesele-verbale întocmite în perioada 3.03 - 7.03.2011, rezultă că au făcut obiectul controalelor efectuate de I.G.P.F. şi Garda Financiară mărfurile aflate în alte containere decât cel pentru care a realizat transportul S.C. V. S.R.L., respectiv nr. x şi y, aparţinând aceleiaşi societăţi importatoare, dar pentru care activitatea de transport a fost prestată de alte firme, cu alte ansambluri rutiere, iar pentru unele containere descărcarea s-a făcut ulterior datei de 3.03.2011, şi anume pe 7.03.2011.

Aşadar, s-a apreciat că, din toate aceste înscrisuri ce au fost anterior analizate, că acţiunea de control derulată de I.G.P.F. şi Garda Financiară a vizat alte containere cu mărfuri decât cel transportat de S.C. V. S.R.L., astfel încât orice intervenţie a inculpaţilor B. şi A. pe lângă lucrătorii din cadrul celor două instituţii este exclusă. De altfel, s-a reţinut că o asemenea intervenţie nu reiese nici din cuprinsul convorbirilor telefonice invocate de Parchet, care confirmă susţinerile acuzaţilor referitoare la preocuparea lui A. pentru descărcarea rapidă a ansamblului rutier la destinaţie, dovadă în acest sens fiind îndemnurile sale repetate ca şoferul ("paişpele") să plece către depozitul beneficiarului. În plus, s-a constatat că, în finalul expunerii situaţiei de fapt cu privire la acest act material, chiar Parchetul menţionează că "Din datele cauzei nu au rezultat niciun fel de elemente cu privire la o eventuală faptă de luare de mită săvârşită de comisarii Gărzii Financiare, secţia Ilfov".

Pe de altă parte, s-a opinat că nu există nicio probă care să demonstreze vreo implicare a inculpatului B. în realizarea operaţiunii de introducere în ţară a containerului aparţinând S.C. NNNNNNNNN. S.R.L., aşa cum susţine procurorul, ipoteză lipsită de orice credibilitate mai ales în condiţiile în care importul mărfurilor respective era deja finalizat la data de 3.03.2011, astfel cum rezultă atât din descrierea faptei, cât şi din documentele de la dosar.

Ca atare, având în vedere toate aceste aspecte care demonstrează lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulată de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.21. II.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B..

5). La data de 12.11.2010, inculpatul B. s-a obligat faţă de inculpatul A., să rezolve acordarea liberului de vamă la Biroul Vamal Slobozia, în cazul unor containere care prezentau nereguli, prin oferirea, împreună cu inculpatul A. a sumei de 500 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, sumă ce a fost deja primită de inculpatul A. de la importator şi pe care urma să o aducă de îndată la Biroul Vamal Slobozia (pct. A.21. II.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.11 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constattat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 12.11.2010, ora 18^17:06, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul B. s-ar fi obligat faţă de A. să rezolve acordarea liberului de vamă la Biroul Vamal Slobozia, în cazul unor containere cu nereguli, prin oferirea unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali. În acest context, s-a reţinut că interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru vameşi, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, B. precizând, în plus, că vizează contravaloarea unui transport efectuat de S.C. V. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor B. şi A., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, ora 18^17:06 , precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti), precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile de tranzit/import pentru a căror finalizare se susţine că ar fi fost remisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul Biroului Vamal Slobozia (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu rezultă nici din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că fapta descrisă la pct. A.21. II.5 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul B., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale), şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

20.3. Infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. A.21. III)

Deşi nu a fost formulată o cerere de schimbare a încadrării juridice în acest sens, iar instanţa nu a ridicat, din oficiu, o asemenea chestiune, instanţa de fond a reţinut, cu titlu preliminar, că în mod corect au fost reţinute, în încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, având în vedere modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptei faţă de persoane care, potrivit legii, au atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor.

În concret, s-a reţinut că, la data de 02.12.2010, inculpatul B. i-a promis suma de 500 USD inculpatului A. pentru ca acesta din urmă să o plătească cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în schimbul permiterii introducerii în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.7 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că Parchetul a invocat, în probaţiune, doar convorbirea telefonică din 02.12.2010, ora 15^35:56, apreciind că, din conţinutul acesteia, rezultă că inculpatul B. i-ar fi promis interlocutorului său, A., o sumă de bani cu titlu de mită pentru vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în vederea introducerii în ţară a unui container cu mărfuri. Interpretarea procurorului se fundamentează pe utilizarea, în conţinutul discuţiei, a cuvântului "palmă" care, potrivit Parchetului, ar fi fost folosit cu un înţeles codificat, şi anume pentru desemnarea sumei de 500 USD reprezentând mita pentru lucrătorii vamali, o asemenea semnificaţie a respectivei sintagme nerezultând din probele administrate în cauză şi nefiind confirmată nici de către inculpaţi care au arătat, în mod concordant, că discuţia telefonică nu se referă la remiterea unor avantaje materiale necuvenite pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, ci la contravaloarea unui transport efectuat de S.C. V. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor B. şi A., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 02.12.2010, ora 15^35:56, raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Experize Criminalistice Bucureşti), precum şi împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunea vamală pentru a cărei efectuare se susţine că ar fi fost promisă suma de bani cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată de vameş în schimbul acesteia, identitatea societăţii importatoare şi a lucrătorului vamal din cadrul JJJJJJ. (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa supremă a considerat că fapta descrisă la pct. A.21. III nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului B., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, s-a constatat că inculpatul B. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 134 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 500 USD, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 30 august 2011 . În consecinţă, prima instanţă a dispus restituirea către inculpatul B. a sumei de 500 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011 .

21. Inculpatul Z. (pct. A.22 din rechizitoriu)

Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul Z. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, prima instanţă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 12.11.2010, inculpatul Z. i-a cerut inculpatului D. să ofere mită lucrătorilor vamali, prin oferirea de mită acestora, pentru ca aceştia din urmă să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unui container prezentat în vamă de intermediarul "AAA. şi Servicii" S.R.L., ce conţinea mărfuri contrafăcute, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate " x". În aceeaşi zi, s-a obţinut liberul de vamă pentru containerul respectiv, prin oferirea de mită lucrătorilor vamali (A.22.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.11 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte acest act material, instanţa de fond a considerat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, fără ca aceasta să fie confirmată de inculpaţii Z. şi D. sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor Z. şi D., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, precum şi certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului şi actul constitutiv al societăţii, depuse, în probaţiune, la dosar de către inculpatul Z. .

Astfel, s-a reţinut că declaraţiile celor doi acuzaţi sunt concordante în sensul că obiectul discuţiei l-a constituit informarea primului inculpat, de către interlocutorul său, în legătură cu situaţia unor containere cu mărfuri importate din China, iar nu stabilirea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. De altfel, s-a constatat că, din însuşi conţinutul înregistrărilor audio transcrise la dosar, nu rezultă formularea de către inculpatul Z. a vreunei solicitări adresată lui D. în sensul oferirii unor asemenea avantaje patrimoniale necuvenite vameşilor în schimbul favorizării unei operaţiuni vamale, relevante sub acest aspect fiind chiar menţiunile inserate în cuprinsul actului de sesizare de către Parchet care, după redarea discuţiilor telefonice invocate în dovedirea acestui act material, a precizat că "nu rezultă expres pretinderea veunei sume de bani de către inculpatul D. învinuitului Z.", dar a prezumat comiterea unei asemenea fapte din aceea că "liberul de vamă pentru un astfel de container (ce conţinea mărfuri contrafăcute) nu era posibil fără a se da mită lucrătorilor vamali", presupunere lipsită, însă, de orice suport probator, mai ales în condiţiile în care acuzarea nu a identificat operaţiunea vamală, pentru a stabili dacă, în realitate, a avut loc importul unor mărfuri contrafăcute purtând însemnele mărcii x. În plus, s-a reţinut că, din coroborarea depoziţiilor inculpaţilor cu înscrisurile depuse la dosar de Z., la care s-a făcut anterior referire, că societatea acestuia, S.C. AAA. şi Servicii S.R.L., nu avea ca obiect de activitate prestarea unor servicii de comisionariat sau intermediere vamală (cum susţine procurorul), ci desfăşurarea unor activităţi în domeniul alimentaţiei publice (restaurante - cod CAEN 5610).

Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ., contraprestaţia ce urma a fi realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală şi nici identitatea importatorului şi a vameşilor care ar fi primit/pretins/acceptat respectivele foloase materiale necuvenite (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti, secţia penală a instanţei supreme a considerat că actul material descris la A.22.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care inculpatul Z. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 12.11.2010, orele 15^46:56 şi 19^01:06, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de materialul probator administrat în cauză.

2). La data de 17.01.2010, inculpatul Z. a negociat cu inculpatul D. introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri care conţineau cantităţi de mărfuri în plus faţă de cele declarate, printre care şi mărfuri contrafăcute (purtând neautorizat însemne de marcă înregistrată), prin oferirea de mită lucrătorilor vamali (A.22.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.14 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor Z. şi D., precum şi certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului şi actul constitutiv al societăţii, depuse, în probaţiune, la dosar de către inculpatul Z., fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.01.2011, ora 18^27:22, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii Z. şi D. au susţinut că discuţia telefonică a fost purtată în legătură cu nişte poze pe care primul i le dăduse anterior interlocutorului său, din partea unui prieten, pentru a se interesa dacă produsele sunt protejate la import pe teritoriul României, afirmaţiile celor doi acuzaţi fiind confirmate şi de conţinutul integral al convorbirii, astfel cum acesta a fost consemnat în nota de redare ataşată la fila x d.u.p., care nu atestă formularea de către inculpatul Z. a vreunei solicitări adresată lui D. în sensul oferirii unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali în schimbul introducerii în ţară a unor comtainere conţinând mărfuri în plus faţă de cele declarate (inclusiv contrafăcute). Relevant sub acelaşi aspect, a fost considerat şi faptul că, după redarea, în cuprinsul rechizitoriului, a convorbirii telefonice invocate în dovedirea acestui act material, chiar Parchetul menţionează că "nu rezultă expres pretinderea veunei sume de bani de către inculpatul D. învinuitului Z.", însă prezumă comiterea unei asemenea fapte din aceea că "nu se putea obţine liberul de vamă pentru un astfel de container fără a se plăti mita de rigoare lucrătorilor vamali de la JJJJJJ.", presupunere lipsită, însă, de orice suport probator, mai ales în condiţiile în care acuzarea nu a identificat operaţiunea vamală, pentru a stabili dacă, în realitate, a avut loc importul acelor containere ce ar fi conţinut mărfuri în plus faţă de cele declarate, printre care şi produse contrafăcute. De asemenea, s-a constatat că, din coroborarea depoziţiilor inculpaţilor cu înscrisurile depuse la dosar de Z. rezultă că societatea acestuia, S.C. AAA. şi Servicii S.R.L., nu avea ca obiect de activitate prestarea unor servicii de comisionariat sau intermediere vamală (cum susţine procurorul), ci desfăşurarea unor activităţi în domeniul alimentaţiei publice (restaurante - cod CAEN 5610).

Totodată, deşi procurorul a atribuit cuvântului "poze", utilizat în conţinutul înregistrării audio, înţelesul de mărfuri contrafăcute, s-a opinat că o asemenea semnificaţie nu rezultă din probele administrate în cauză, folosirea acestei sintagme în sensul ei propriu fiind confirmată şi de inculpaţii Z. şi D. în cuprinsul declaraţiilor date. Mai mult decât atât, cu toate că Parchetul a susţinut că respectiva noţiune desemnează mărfurile contrafăcute, s-a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu vizează doar astfel de produse, ci introducerea în ţară a unor containere ce conţineau şi alte mărfuri în plus faţă de cele declarate.

Prin urmare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost oferită vameşilor cu titlu de mită, contraprestaţia ce trebuia realizată în schimbul acesteia, operaţiunea vamală şi nici identitatea importatorului şi a lucrătorului vamal care ar fi primit/pretins/acceptat respectivele avantaje patrimoniale necuvenite (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma efectuării cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că nici fapta descrisă la pct. A.22.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită ce formează obiectul acuzaţiei penale formulate împotriva inculpatului Z., neexistând, în speţă, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 17.01.2011, ora 18^27:22.

22. Inculpatul AA. (pct. A.23 din rechizitoriu)

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul AA. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 6 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că, la datele de 05.10.2010, 08.10.2010, 13.10.2010, 18.10.2010, 19.10.2010 şi 22.10.2010, în calitate de administrator la S.C. BBB. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi a negociat cu inculpatul D. plata unor sume de bani, nedeterminate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, pentru obţinerea permisiunii de introducere în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri pe care le intermedia.

Pentru faptele anterior menţionate, circumscrise infracţiunii de complicitate la dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. II.8 din rechizitoriu).

Pentru analizarea acestei fapte, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor AA., D. şi cele ale martorilor ZZZZ. şi SSS., convorbirile telefonice purtate de inculpatul D. în zilele de 08.10.2010, ora 10^07:07, 13.10.2010, ora 10^54:53, 18.10.2010, ora 09^37:49, 19.10.2010, ora 18^08:11 şi 22.10.2010, ora 12^41:31, documentul electronic de import nr. x aparţinând S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari, Ilfov, extrasul de la Oficiul Registrului Comerţului referitor la situaţia juridică a S.C. BBB. S.R.L., înscrisurile găsite la percheziţia domiciliară efectuată la sediul S.C. F. S.R.L., înscrisuri care atestă relaţia comercială stabilită, în perioada de referinţă, între cele două societăţi, aspect învederat, de altfel, şi de apărare, actul constitutiv al S.C. FFFFFF. S.R.L. Voluntari şi împuternicirea nr. 184/14.06.2010 dată de aceasta S.C. F. S.R.L., care atestă că firma în discuţie era reprezentată în raporturile cu comisionarul vamal de cetăţeanul chinez RRRRRRRRR., raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 334 din 29 septembrie 2015, ambele întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Ca fiind nerelevante pentru dovedirea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale au fost apreciate de către prima instanţă şi menţiunile procesului-verbal de percheziţie informatică indicat de procuror, în a cărui anexă, contrar susţinerilor acestuia, nu au fost ataşate declaraţiile vamale care să ateste realizarea operaţiunilor vamale, ci doar anumite liste cu documente găsite în fişierele accesate, neputându-se, astfel, stabili dacă importurile au fost finalizate de S.C. BBB. S.R.L., containerele introduse în ţară şi data acordării liberului de vamă. Mai mult, s-a constatat că două dintre operaţiunile acceptate (cele din 5.10.2010 şi 6.10.2010) sunt anterioare datelor la care s-au purtat convorbirile. Totodată, deşi comisionar vamal a fost S.C. F. S.R.L., aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului AA. şi ale martorului ZZZZ., acesta din urmă era cel care ţinea legătura cu societatea menţionată, predând documentele traduse, iar nu inculpatul D., care nu avea nicio calitate şi nu era angajat al firmei de comisionariat vamal.

Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere că discuţiile telefonice redate în rechizitoriu nu au fost purtate de inculpatul AA., stabilindu-se, prin cele două rapoarte de expertiză criminalistică întocmite în cauză, că vocea interlocutorului lui D. din conţinutul înregistrărilor audio invocate de Parchet nu aparţine acestuia, instanţa de fond, constatând că probele administrate pe parcursul procedurii judiciare nu demonstrează comiterea de către incupatul AA. a niciuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, faptele de care a fost acuzat neavând loc în realitate şi, pe cale de consecinţă, neexistând în materialitatea lor, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

23. Inculpatul BB. (pct. A.27 din rechizitoriu)

Infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cu titlu preliminar, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul BB. a fost trimis în judecată (circumscrisă de procuror infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv a reţinerii prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969).

Analizând sub acest aspect actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, la data de 11.11.2010, în care se reţine de către Parchet că ar fi comis fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale, inculpatul BB. îndeplinea funcţia de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, având, conform fişei postului nr. 287 din 6 martie 2009, atribuţii de constatare şi sancţionare a încălcării legislaţiei fiscale şi vamale, potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile. Deşi inculpatul, cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a susţinut că, în fapt, nu exercita respectivele îndatoriri, prima instanţă a apreciat că, în lipsa unor probe care să confirme susţinerile acuzatului, nu poate valorifica această apărare, cu atât mai mult cu cât, din documentele ataşate la dosar, rezultă, aşa cum s-a arătat anterior, că, în perioada de referinţă, i-au fost delegate de către conducerea biroului vamal atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, fiind, astfel, îndeplinite cerinţele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinute în mod corect de către procuror.

Totodată, s-a constatat că, prin anexa nr. 250 din 11.10.2010 la fişa postului, în sarcina inculpatului a fost stabilită obligaţia de coordonare şi îndrumare metodologică a personalului din subordine, în calitate de coordonator/şef pe tură, situaţie în care, exercitând atribuţii de control cu privire la activitatea desfăşurată de alţi lucrători vamali, sunt aplicabile în privinţa acestuia şi prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969).

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa supremă a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul BB. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 11.11.2010, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, a cerut mită de la inculpatul S., reprezentant al comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., o sumă de bani neprecizată, pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit către Biroul Vamal Slobozia. Cererea de mită a fost transmisă mai departe inculpatului A., administrator al S.C. F. S.R.L., care a promis că o va transmite mai departe clientului.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii S. (pct. A.12. II.24 din rechizitoriu) şi A. (pct. A.15. III.5 din rechizitoriu).

Cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului, instanţa de fond a constatat că aceasta s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de inculpaţii BB., A. şi S., de martorul IIIII. sau de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că declaraţiile celor trei acuzaţi şi ale martorului sunt concordante în sensul că inculpatul BB. nu a pretins, la data de 11.11.2010, vreo sumă de bani pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit vamal, referirea la numele său în cuprinsul discuţiilor telefonice fiind făcută pentru a desemna tura de serviciu din ziua respectivă. De asemenea, s-a constatat că, din depoziţiile menţionate, nu rezultă că inculpatul BB. l-ar fi întrebat pe comisionarul vamal prezent la JJJJJJ. "dacă curge ceva din ele" pentru că atunci "când o să curgă o să plece şi ele" (tranzitele), atât martorul IIIII., cât şi inculpatul S. negând faptul că lucrătorul vamal indicat s-ar fi adresat în această modalitate.

Pe de altă parte, s-a constatat că, deşi din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de Parchet se deduce existenţa anumitor probleme în legătură cu efectuarea unor tranzite, nu reiese că s-ar fi discutat despre plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru efectuarea acestora, cei doi interlocutori susţinând că respectivele conversaţii au avut loc pe un ton de glumă. Totodată, s-a reţinut că nu rezultă că inculpatul A. s-ar fi obligat să transmită ceva clientului (importator sau intermediar vamal neidentificat), iar, după obţinerea acceptului din partea lui, să transmită acest lucru inculpatului S. "pentru satisfacerea cerinţelor ilicite ale învinuitului BB.", discuţia încheindu-se sec "Să-i curgă ochii. Bine. Pa!". De asemenea, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, deşi prima convorbire telefonică (cea din 11.11.2010, ora 19^50:14)se termină cu replica inculpatului DDDDDDDDDDDDD.".. mă sună ... te sun eu imediat ... văd că mă sună ăia" (netranscrisă în rechizitoriu, fila x d.u.p.), la dosar nu se regăseşte nota de redare a înregistrării audio intermediare, care ar fi putut lămuri conţinutul discuţiilor şi contextul în care acestea au fost purtate de inculpaţii A. şi S..

Ca atare, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere că Parchetul nu a identificat cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost pretinsă cu titlu de mită, operaţiunile vamale de tranzit ce ar fi fost favorizate în schimbul acesteia, denumirea societăţii importatoare şi identitatea reprezentantului său legal (faţă de care cercetările au fost disjunse), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. A.27 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului BB., neexistând, în speţă, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 11.11.2010, orele 19^50:14 şi 19^51:09.

24. Inculpatul CC. (pct. B.1 din rechizitoriu)

24.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. B.1. I)

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a reţinut că probatoriul administrat în cauză nu susţine acuzaţiile aduse inculpatului CC. în realizarea rolului de iniţiator primordial şi lider al prezumtivului grup infracţional organizat alături de inculpatul GG., lideri între care ar fi existat o anume concurenţă din perspectiva intereselor facţiunilor interne pe care fiecare le reprezenta, dar şi o coeziune determinată de existenţa, securitatea şi buna funcţionare a presupusei asocieri infracţionale.

Astfel, s-a reţinut că susţinerile Parchetului privind activitatea inculpatului CC. în cadrul grupului infracţional organizat vizează, pe de o parte, relaţia acestuia cu inculpaţii GG. ("solidaritate perfectă şi o interşanjabilitate a rolurilor, ce îi făcea pe oricare dintre ei un primus inter pares") şi DD. (prin intermediul căruia intenţiona să manipuleze diverse persoane aflate în funcţii importante politice, printre care miniştri, secretari de stat, parlamentari, în scopul de a ocupa o funcţie importantă, respectiv cea de director general la C.N.A.P.M.C., funcţie ce i-ar fi permis proliferarea activităţilor WWWWWW.), precum şi calitatea de administrator al S.C. F. S.R.L. pe care o deţinea, în condiţiile în care activitatea societăţii se desfăşura efectiv în zona de influenţă a WWWWWW. coordonată de inculpatul GG. şi în care rolul principal executiv îi revenea lui E., iar, pe de altă parte, relaţia inculpatului cu KK., comisionar vamal la S.C. FFF. S.R.L., ce avea un rol executiv important în facţiunea din cadrul grupului infracţional organizat condusă şi coordonată de acuzat, alcătuită din intermediarii vamali MM., NN., C., AA., OO., respectiv aceea de a colecta pretinsa mită pe care o transmitea inculpatului Pilcă şi de a-l informa după fiecare întrevedere cu intermediarii vamali (fiind invocate, în acest sens, rapoartele de supraveghere operativă, declasificate în cauză de Serviciul Român de Informaţii - filele x d.u.p. privind întâlnirile dintre inculpatul KK. cu inculpaţii C., MM. şi NN.).

Totodată, s-a constatat că, pentru a contura activitatea inculpatului CC. în cadrul WWWWWW., Parchetul a mai relevat şi împrejurarea că acesta ar fi găzduit în locuinţa sa întâlniri de lucru ale celor mai importante personaje din cadrul prezumtivului grup infracţional organizat, fiind reţinute, în probaţiune, rapoartele de supraveghere operativă, declasificate în cauză de Serviciul Român de Informaţii şi fotografiile anexate, din care rezultă că, la data de 08.01.2011, la imobilul din municipiul Constanţa, strada x, nr. 8B, a avut loc o astfel de întrevedere la care au participat inculpaţii CC., A., E., GG. şi GGGGG..

Cu privire la acuzaţiile formulate de parchet, instanţa de fond a considerat ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor CC. (17 martie 2014), GG.(15 aprilie 2014), A. (16 octombrie 2013), KK. (8 ianuarie 2014), EE. (3 martie 2014), S. (18 septembrie 2013), precum şi depoziţiile martorilor DDDDD. (24 februarie 2015), GGGGG. (24 martie 2015), FFFFF. (3 martie 2015), IIIII. (24 aprilie 2015), SSS. (23 iunie 2014) şi PPPPP. (2 iunie 2015).

Astfel, s-a reţinut că inculpatul CC. a subliniat că nu corespunde realităţii faptul că ar fi iniţiat şi constituit vreun grup infracţional sau că ar fi avut cunoştinţă de existenţa unei asemenea asocieri la Vama Constanţa Sud Agigea, dovadă în acest sens fiind chiar împrejurarea că, după o monitorizare de un an şi două luni, Parchetul nu a putut să identifice decât o singură convorbire telefonică, respectiv cea purtată cu inculpatul A. în 26.08.2010, în legătura cu directorul sucursalei electrice a C.N.A.P.M.C., XX.. Deopotrivă, deşi, în rechizitoriu, se reţine că a condus şi coordonat activitatea infracţională a facţiunii alcătuite din inculpaţii KK., MM., NN., C., AA. şi OO., cu excepţia celui din urmă, cu care a fost coleg, şi a lui KK., pe ceilalţi inculpaţi nu îi cunoaşte, motiv pentru care nu avea cum să le coordoneze activitatea. De altfel, în cele 14 luni de monitorizare, au fost identificate doar 16 convorbiri telefonice purtate cu inculpatul KK..

În ceea ce priveşte susţinerea Parchetului referitoare la autoritatea manifestată de inculpatul CC. asupra S.C. FFF. S.R.L., prin intermediul lui KK. şi a facţiunii din care acesta făcea parte, nu este confirmată de ansamblul probator al cauzei, nefiind menţionate de acuzare şi nici identificate de instanţă dovezile care ar putea conduce la o asemenea concluzie. Relaţia de prietenie dintre inculpaţii CC. şi KK. nu a fost contestată de niciunul dintre ei, însă declaraţiile celor doi prin care recunosc acest aspect nu sunt suficiente pentru a stabili veridicitatea susţinerilor procurorului, în lipsa oricăror altor probe care să demonstreze exercitarea de către primul acuzat a unor influenţe ori intervenţii concrete în activitatea prestată de S.C. FFF. S.R.L.. prima instanţă a considerat că relevantă în acest sens, dar şi pentru a aprecia asupra acuzaţiilor referitoare la hub-ul comunicaţional ce ar fi fost creat în jurul inculpatului CC., este împrejurarea că, dintre toate convorbirile interceptate ce i-au fost atribuite, doar 41 au fost purtate cu KK., 11 cu inculpatul GG. şi 12 cu DD., procurorul considerând, însă, că, din totalul comunicaţiilor (146), doar 12 prezintă relevanţă penală, fiind indicate ca probe, respectiv opt convorbiri purtate cu inculpatul DD. (pct. B.1. II), câte una cu A. (pct. B.1. V) şi KK. (pct. D.1. I şi D.1. II.6) şi două cu EE. (pct. B.1. III), ultimul nefiind, însă, trimis în judecată pentru infracţiunea de iniţiere/constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Invocând comunicaţiile telefonice dintre inculpaţii GG. şi CC., apreciate de procuror ca fiind "frecvente" (deşi se cifrează la un număr de 11 într-o perioadă de aproximativ 1 an şi jumătate), precum şi calitatea ultimului de administrator al S.C. F. S.R.L., Parchetul a subliniat existenţa unor relaţii de colaborare între cei doi în adoptarea "unor decizii majore ce privesc proiecte infracţionale de amploare ale grupului", cu toate că, aşa cum s-a arătat, niciuna dintre convorbirile purtate de inculpaţi nu a fost apreciată de acuzare ca având vreo conotaţie penală, iar probele administrate demonstrează rolul pur formal al inculpatului CC. în structura organizatorică a respectivei societăţi, nefiind implicat în activitatea operativă a firmei de comisionariat vamal.

În acest sens, instanţa de fond a considerat că relevantă în acest sens nu este doar declaraţia inculpatului din 17 februarie 2014, în care a arătat că puterea de decizie în cadrul S.C. F. S.R.L. aparţinea celor doi directori (E. -director general şi A. - director adjunct), iar raporturile sale cu firma se limitau doar la verificarea şi semnarea documentelor contabile, a celor care atestau plata datoriilor către bugetul de stat şi îndeplinirea formalităţilor impuse de Inspectoratul Teritorial de Muncă, ci şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta şi interceptate autorizat în cauză, precum şi depoziţiile coinculpaţilor A. din 16 octombrie 2013, S. din 18 sepembrie 2013 şi ale martorilor FFFFF. din 3 martie 2015, IIIII. din 24 aprilie 2015, SSS. din 23 iunie 2014 şi DDDDD. din 24 februarie 2015, care au confirmat împrejurarea că inculpatul CC. nu avea nicio implicare în activitatea societăţii.

În ceea ce priveşte întâlnirile ce au avut loc, în perioada de referinţă, între CC. şi alte persoane trimise în judecată în prezenta cauză, atestate de rapoartele de supraveghere operativă declasificate de Serviciul Român de Informaţii şi confirmate (parţial) de participanţii la acestea, prima instanţă a apreciat că respectivele întrevederi nu sunt apte să dovedească activităţile ce se reţine că ar fi fost comise în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nu pot proba existenţa grupului infracţional organizat, de a cărui iniţiere, constituire, organizare şi coordonare inculpatul a fost acuzat prin rechizitoriu.

Astfel, în legătură cu întâlnirea care a avut loc în data de 8 ianuarie 2011 la adresa din Constanţa, str. x, în incinta Cabinetului medical CCCCCCCCCC. aparţinând numitului XXXXXXXX. (asociat al S.C. F. S.R.L. şi socrul lui GG.), instanţa supremă a constatat, pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, că la aceasta au participat inculpaţii E., GG., A., CC. şi martorul DDDDD., întrevederea fiind convocată pentru discutarea unor chestiuni legate de activitatea firmei de comisionariat vamal, în condiţiile în care, în dimineaţa aceleiaşi zile, se realizase o percheziţie domiciliară la sediul S.C. F. S.R.L. şi fuseseră ridicate mai multe documente şi sisteme informatice. Declaraţiile date în faţa instanţei de inculpaţii GG., CC. şi de martorul DDDDD. sunt concordante în acest sens (E. şi A. nefăcând menţiuni cu ocazia audierii cu privire la chestiunea în discuţie), fiind, totodată, confirmate şi de martorul GGGGG. care, locuind la aceeaşi adresă, în apartamentul de la etaj, şi observând în faţa imobilului autoturismele inculpaţilor, a coborât la parter şi a asistat la ultima parte a discuţiei, ocazie cu care a constatat că se vorbea despre percheziţia efectuată în ziua respectivă de organele judiciare, înscrisurile, calculatoarele şi ştampilele ridicate cu acel prilej, fără, însă, ca participanţii să ia vreo decizie în legătură cu modalitatea în care se va desfăşura, în continuare, activitatea firmei (declaraţia din 24 martie 2015). În acest sens, s-a reţinut că discuţiile au vizat exclusiv situaţia creată de percheziţia domiciliară, aspect ce reiese şi din depoziţiile celor doi inculpaţi menţionaţi, precum şi a martorului DDDDD., care a arătat că i-a întrebat pe cei doi directori ai societăţii despre înscrisurile ridicate, aceştia confirmând că nu "dovedesc încălcarea legii şi nu ar compromite imaginea S.C. F. S.R.L. şi a grupului de firme din care face parte" (declaraţie din 24 februarie 2015).

Totodată, s-a reţinut de către prima instanţă de judecată şi faptul că efectuarea actului procedural despre care au făcut vorbire inculpaţii şi martorii audiaţi rezultă şi din actele dosarului de urmărire penală, la filele x d.u.p. fiind ataşat procesul-verbal din 8 ianuarie 2011, întocmit cu ocazia percheziţiei realizate la sediul S.C. F. S.R.L. în dosarul nr. x/2010 al D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, iar, în volumele 14-22 d.u.p., regăsindu-se documente ridicate cu acel prilej şi mijloace de probă administrate în respectivul dosar, ce au fost preluate, pe bază de proces-verbal, şi folosite în prezenta cauză.

De asemenea, s-a constatat că, din relaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că, într-adevăr, inculpaţii E. şi A., precum şi numitul XXXXXXXX., socrul lui GG., erau, în perioada de referinţă, asociaţi ai S.C. F. S.R.L., alături de numitul QQQQQQQQQ., iar inculpatul CC. deţinea funcţia de administrator, astfel încât participarea acestora, alături de martorul DDDDD. - administratorul a cinci societăţi ce făceau parte din FFFFFFFFF. - la întâlnirea din data de 8 ianuarie 2011 apare ca fiind pe deplin justificată de situaţia creată ca urmare a percheziţiei desfăşurate în aceeaşi zi la sediul firmei de comisionariat vamal, neputând fi considerată o dovadă a existenţei vreunei grupări de criminalitate organizată.

Cu referire la întâlnirea din data de 9 martie 2011 (nu 2010, cum, din eroare, s-a consemnat în rechizitoriu), ce s-ar fi produs la domiciliul inculpatului CC., situat în Constanţa, str. x, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de acuzare imaginilor ataşate la dosar este doar în parte confirmată de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că, în ziua respectivă, a avut loc o întrevedere, pur întâmplătoare, între inculpaţii GG. şi W., dar nu la locuinţa inculpatului CC., ci la sediul agenţiei imobiliare S.C. VVVVVVVVV. S.R.L. din str. x, şi la care cel din urmă nu a participat.

Prin urmare, nefiind administrată de acuzare nicio dovadă din care să rezulte contrariul, instanţa de fond a apreciat că afirmaţiile inculpaţilor şi ale martorilor anterior menţionaţi referitoare la scopul întâlnirilor sunt pe deplin credibile, neexistând vreo împrejurare sau un element de probaţiune care să demonstreze caracterul ilicit, infracţional, al respectivelor întrevederi.

Pentru a reliefa relaţia de subordonare dintre inculpatul CC. şi KK., precum şi rolul acestuia din urmă în cadrul facţiunii ce ar fi fost coordonată şi controlată de primul, au fost invocate în probaţiune întâlnirile inculpatului KK. cu coinculpaţii C. la hipermarketul x din cartierul Pantelimon, Bucureşti, în 5 mai 2010, MM. la restaurantul "DDDDDDDDDD." din Bucureşti, în 9 iunie 2010 şi NN. în apropierea intrării de la x, în 9 iunie 2010 şi la restaurantul "Casa Dragonului" din Bucureşti, în 18 februarie 2011, însă, în baza probatoriului administrat, instanţa supremă a constatat că toate aceste întrevederi au fost generate de necesitatea discutării unor aspecte în legătură cu relaţia de colaborare existentă între KK. şi ceilalţi acuzaţi, respectiv recuperarea unor datorii ale clienţilor rău platnici către firma de comisionariat vamal, pe care acesta o reprezenta (S.C. FFF. S.R.L).

Totodată, s-a subliniat şi faptul că, în legătură cu convorbirea telefonică din luna mai 2010, purtată cu KK. şi reţinută de Parchet pentru a reliefa ascendentul lui CC. asupra celui din urmă în cadrul prezumtivului grup infracţional organizat, s-a dispus de către Parchet o soluţie de scoatere de sub urmărire penală faţă de inculpatul KK., apreciindu-se că fapta nu există (pct. D.1. II.6 din rechizitoriu), or, această ipoteză acceptată chiar de acuzare presupune că fapta nu a fost realizată în materialitatea ei, prin urmare, aceleiaşi fapte nu i se poate da o nouă conotaţie penală, de data acesta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de iniţiere şi constituire a grupului infracţional organizat.

Pe de altă parte, deşi se reţine de acuzare că, imediat după fiecare dintre întâlnirile menţionate, inculpatul KK. îl vizita pe CC. "pentru a-i preda o parte din banii colectaţi .... în calitatea acestuia de leader al WWWWWW.", prima instanţă a constatat că această afirmaţie este nu este susţinută de niciun element probator, bazându-se, aşa cum se consemnează chiar în rechizitoriu, pe o supoziţie a procurorului, dedusă din "ritmicitatea şi timing-ul acestor întâlniri", presupunere care nu poate fundamenta, în lipsa unor elemente de probaţiune, o acuzaţie atât de gravă, cum este aceea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat. În plus, trebuie relevat faptul că inculpaţii au negat că s-ar fi întâlnit în acest scop, dar şi împrejurarea că, deşi au fost monitorizaţi şi supravegheaţi permanent, nu au fost invocate în probaţiune dovezi care să ateste întâlnirile dintre cei doi, după cum nici planşele foto din vol. 22 d.u.p. şi celelalte mijloace de probă administrate de acuzare nu dovedesc primirea unor sume de bani de către inculpatul KK. de la persoanele cu care se întâlnea în Bucureşti, în locaţiile menţionate de Parchet (pe care, ulterior, să le fi transmis inculpatului Pilcă).

În ceea ce priveşte convorbirea telefonică purtată de CC. cu inculpatul A. în ziua de 26.08.2010, ora 10^05:05, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută pentru a dovedi "interşanjabilitatea rolurilor dintre cei doi leaderi" (CC. şi GG.), precum şi a sarcinilor ce i-au fost atribuite inculpatului prin actul de sesizare în cadrul palierului de conducere şi control, în care a fost plasat de către Parchet, nefiind relevantă pentru a demonstra participarea acestuia la prezumtivul grup infracţional organizat.

În consecinţă, având în vedere toate considerentele expuse, precum şi faptul că susţinerile Parchetului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu prezintă aptitudinea de a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea de către inculpatul CC. a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi nu demonstrează rolul său primordial în funcţionarea, organizarea, coordonarea şi controlul unei asemenea grupări, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

24.2. Infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (pct. B.1. II).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul CC. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, însă, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, din oficiu, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (deci fără reţinerea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din legea specială).

Astfel, sub acest aspect, s-a constatat că inculpatul, în intervalul în care se reţine de către Parchet că ar fi comis faptele circumscrise infracţiunii de cumpărare de influenţă, nu îndeplinea niciuna dintre calităţile speciale prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000, la care face trimitere alin. (3) al aceluiaşi text de lege, neavând, potrivit probatoriului administrat în cauză (depoziţiile inculpaţilor şi ale martorilor, înscrisuri), atribuţii de control, de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, ci fiind administrator la mai multe societăţi comerciale, printre care şi S.C. F. S.R.L.. Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond, din oficiu, a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CC. din infracţiunea prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În concret, s-a reţinut, în cuprinsul actului de sesizare, că, la data de 03.06.2010, ora 08^21:50,inculpatul DD., în calitate de preşedinte al unui partid politic din Constanţa, i-a cerut inculpatului CC. suma de 80 milioane RON vechi pentru câştigarea alegerilor interne la nivelul antemenţionatei organizaţii. Inculpatul CC. i-a promis că îi va da suma de bani cerută.

La data de 05.06.2010, cu ocazia alegerilor interne desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a acelui partid politic, inculpatul DD. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei. În schimbul sumei de bani plătite de inculpatul CC., inculpatul DD. a promis să îşi folosească influenţa politică, pe lângă factorii decizionali competenţi (Ministrul Transporturilor) pentru ca inculpatul CC. să fie numit ca director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de inculpatul CC. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de trafic de influenţă, a fost trimis în judecată şi inculpatul DD. (pct. B.2. II din rechizitoriu).

Cu privire la susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie, instanţa de fond a considerat că acestea sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor CC., DD., FF. şi cele ale martorilor VVVVV. şi WWWWW., înscrisurile depuse de inculpatul DD., cu încuviinţarea instanţei, respectiv documentele ataşate la e-mail-urile purtate cu EEEEEEEEEE., angajat al Camerei Deputaţilor, cu privire la colaborarea dintre acuzat şi parlamentarul WWWWW. pentru definitivarea proiectului legii pavilionului (42 file), corespondenţa purtată cu organele de conducere ale FFFFFFFFFF. în anul 2010, din care rezultă relaţia dintre inculpat şi FF., memoriul adresat secretarului general al FFFFFFFFFF., GGGGGGGGGG., şi articole de ziar, corespondenţa purtată cu HHHHHHHHHH., preşedinte al organizaţiei municipale a FFFFFFFFFF. în perioada iunie - august 2013, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din zilele de 3.06.2010, ora 8^21:50, 04.06.2010, ora 10^30:14, 28.08.2010, ora 11^27:23, 30.08.2010, ora 16^48:55, 31.08.2010, ora 19^02:27, 06.09.2010, ora 19^12:34, 07.09.2010, ora 16^20:03 şi 09.09.2010, ora 13^36:12, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel,s-a constatat că, din conţinutul acestor înregistrări audio, nu rezultă că inculpatul DD. i-ar fi promis lui CC. vreo intervenţie la ministrul transporturilor sau la alţi factori de decizie pentru numirea celui din urmă în funcţia de director în cadrul C.N.A.P.M.C., acesta furnizându-i doar informaţii în legătură cu posibila vacantare a postului de director general al Companiei, prin pensionarea lui IIIIIIIIII., promisiunea susţinerii inculpatului Pilcă pentru a fi numit în respectiva funcţie fiind făcută de alte persoane, astfel cum reiese cu evidenţă din cuprinsul convorbirii purtată la data de 6.09.2010, ora 19^12:33, când acuzatul i-a spus interlocutorului său (DD.) că ştia despre posibila pensionare a lui IIIIIIIIII. şi a confirmat susţinerea lui de alte persoane din mediul politic "Băi, mie mi-au zis oamenii ăia. Acum nu ştiu. Mi-a zis că acesta e primul pas", precum şi al conversaţiilor din 07.09.2010, ora 16^20:03, şi 09.09.2010, ora 13^36:12, când DD. l-a informat pe inculpat despre proiectul în care a fost cooptat de WWWWW. şi posibila întrevedere cu ministrul transporturilor, iar cel din urmă i-a spus că are şi el "veşti bune", cu referire la faptul că "oamenii sunt plecaţi acum, dar se întorc şi discutăm după aia" şi că "nu intenţionează să forţeze". În plus, s-a reţinut că martora VVVVV. a confirmat că nu s-a pus niciun moment problema numirii în funcţia de director general al C.N.A.P.M.C. a inculpaţilor CC., GG. sau DD., precum şi faptul că nu avea competenţa desemnării altor directori în cadrul companiei, ci doar a directorului general.

Prima instanţă a constatat că afirmaţia procurorului că, în convorbirea telefonică din data de 3.06.2010, ora 8^21:50, interlocutorii vorbesc despre o sumă de bani (80 milioane RON), ce a fost solicitată de DD. de la inculpatul CC., pentru FFFFFFFFFF. Constanţa, este reală, dar interpretarea că această sumă a fost dată pentru cumpărarea influenţei lui DD. şi traficării ei pe lângă oameni politici şi ministrul transporturilor pentru numirea acuzatului în funcţia de director la C.N.A.P.M.C. nu este susţinută de vreun element probator concret, în condiţiile în care interlocutorii au recunoscut că a fost dată, în final, o cantitate de vin pentru o întrunire a membrilor organizaţiei FFFFFFFFFF. Constanţa, fără vreo implicare în planul răspunderii penale, ci în baza relaţiilor apropiate dintre cei doi. Totodată, prima instanţă a subliniat şi faptul că, deşi cei doi inculpaţi au stabilit o întâlnire la biroul lui CC., chiar în ziua când au purtat convorbirea telefonică pentru remiterea sumei de 80 milioane RON, în cauză nu a fost administrată de Parchet nicio probă care să releve natura discuţiilor dintre cei doi la momentul întrevederii, cu toate că activitatea desfăşurată de acuzaţi era permanent supravegheată de organele de anchetă penală. Mai mult decât atât, s-a opinat că nu este justificată nici interpretarea procurorului dată convorbirii telefonice din data de 4.06.2010, ora 10^30:14, în contextul reţinerii probabilităţii remiterii sumei de către inculpatul CC. pentru cumpărarea influenţei (chiar dacă sub aspectul existenţei infracţiunii de cumpărare de influenţă nu are relevanţă dacă suma a fost sau nu remisă), având în vedere aspectele relevate de inculpaţi în legătură cu această împrejurare şi faptul că, din conţinutul acesteia, transpare doar faptul că cei doi interlocutori au avut anterior o discuţie legată de "locul lui GG.", pentru care Pilcă şi-a arătat disponibilitatea, fără a se face referire la plata vreunei sume de bani (cantităţi de vin) în eventuala ipoteză a numirii acestuia în funcţia dorită sau a vreunei intervenţii a lui DD. pentru obţinerea numirii în postul de director la C.N.A.P.M.C a inculpatului Pilcă.

Totodată, instanţa de fond a reţinut căpPentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă, este necesar ca autorul să acţioneze având în vedere influenţa reală sau presupusă pe care o persoană o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcţionar, mizând pe aceasta, şi, totodată, să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcţionar, condiţii esenţiale pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, ce nu sunt îndeplinite în cauză.

În acest sens, s-a reţinut că, din conţinutul convorbirilor telefonice relevate de acuzare, nu reiese că, la momentul promisiunii oferirii sumei de 80 milioane RON vechi inculpatului DD. pentru organizarea alegerilor "municipale", CC. ar fi mizat pe influenţa politică a acestuia în susţinerea oricărui presupus demers pentru ocuparea funcţiei de director la C.N.A.P.M.C., dimpotrivă, din înregistrările audio ulterioare acestui moment, rezultând cu evidenţă că inculpatul era susţinut de o formaţiune politică (U.N.P.R.) şi cunoştea decăderea în plan politic a lui DD., generată de eşecul acestuia în alegerile locale şi de conflictele interne cu inculpatul FF.. De altfel, s-a reţinut şi faptul că inculpatul CC. nu a negat remiterea către DD. a unei cantităţi de vin pentru mesele festive organizate cu ocazia alegerilor interne din FFFFFFFFFF. Constanţa, ipoteză ce nu a putut fi înlăturată de acuzare cu niciun alt mijloc de probă.

Întrucât din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul CC. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă, promisiunea oferirii sumei de bani şi remiterea acelei cantităţi de vin inculpatului DD. nefiind făcută în schimbul cumpărării de influenţă pentru obţinerea postului de director la C.N.A.P.M.C, influenţă pe care, oricum, cel din urmă nu putea să o exercite, fiind doar un simplu membru de partid, aspect cunoscut şi de Pilcă chiar la acel moment, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. B.1. II nu întruneşte, sub aspect obiectiv, elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 3.06.2010, ora 8^21:50, 04.06.2010, ora 10^30:14, 28.08.2010, ora 11^27:23, 30.08.2010, ora 16^48:55, 31.08.2010, ora 19^02:27, 06.09.2010, ora 19^12:34, 07.09.2010, ora 16^20:03 şi 09.09.2010, ora 13^36:12.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului CC. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

24.3. Infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (pct. B.1. III).

Cu titlu prealabil, instanţa de fond a reţinut că inculpatul CC. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, la data de 23.08.2010, ar fi importat împreună cu numitul EE., un container conţinând diverse mărfuri; din conţinutul containerului, aproximativ 40% din mărfuri erau importate din China de inculpatul Pilcă, iar restul îi aparţineau lui EE., context în care EE. i-ar fi comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în ţară a containerului, iar inculpatul l-ar fi sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care, ulterior, să nu o onoreze, iar între timp să intervină pe lângă inculpatul GG., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la JJJJJJ., în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective (în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, inculpatul GG. a primit o sumă de bani nedeterminată de la EE.).

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, din oficiu, instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatului CC. chiar de Parchet, în sensul că l-ar fi sfătuit pe EE. să accepte, iniţial, plata unei presupuse mite solicitată de lucrătorii vamali pentru ca, ulterior, să nu onoreze cererea şi să intervină la GG., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la JJJJJJ., în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective, prima instanţă de judecată a apreciat că activităţile descrise şi pretins a fi comise de inculpat se circumscriu unor presupuse acte de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă realizată de inculpatul EE., pe care l-ar fi îndrumat ce să facă pentru a nu plăti suma de bani ce ar fi fost pretinsă de lucrătorii vamali de la JJJJJJ., prin cumpărarea influenţei inculpatului GG., şi nu unor presupuse acte de complicitate la traficul de influenţă care ar fi urmat să fie efectuat de cel din urmă. De altfel, s-a reţinut faptul că însuşi Parchetul reţine în cazul inculpatului EE., pentru aceeaşi faptă, comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, astfel că, pretinsele acte de ajutor date acestuia pentru introducerea în ţară a unui container ce conţinea şi marfa aparţinând inculpatului Pilcă, nu ar putea fi comise decât în realizarea presupusei infracţiuni de cumpărare de influenţă.

În consecinţă, în temeiul art. 386 C. proc. pen., din oficiu, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CC. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În concret, în sarcina inculpatului CC. s-a reţinut că, la data de 23.08.2010, ora 09^10:30, a importat împreună cu numitul EE., un container conţinând diverse mărfuri; din conţinutul containerului, aproximativ 40% din mărfuri erau importate din China de inculpatul Pilcă, iar restul îi aparţineau lui EE.. În acest context, EE. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în ţară a containerului, iar inculpatul l-a sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp să intervină pe lângă inculpatul GG., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la BVCSA, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective, în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, inculpatul GG. primind o sumă de bani nedeterminată de la EE..

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de trafic de influenţă, a fost trimis în judecată şi inculpatul GG. (pct. C.2. VI din rechizitoriu), precum şi inculpatul EE., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de cumpărare de influenţă (pct. B.3 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a aprecait că acuzaţia formulată de Parchet s-a întemeiat, în mod fundamental, pe înregistrările convorbirilor telefonice din 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, al căror conţinut a fost interpretat diferit de către procuror, care a menţionat, în descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului CC., că EE. ar fi remis suma de bani nedeterminată inculpatului GG. în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi (pct. B.1. III din rechizitoriu), în timp ce, cu prilejul prezentării acuzaţiilor aduse celui din urmă, l-a indicat pe CC. ca fiind persoana care ar fi dat acestuia (în numele său şi al lui EE.) foloasele materiale necuvenite (pct. C.2. VI din rechizitoriu), pentru ca, în secţiunea dedicată inculpatului EE., să nu facă nicio menţiune sub acest aspect (pct. B.3 din rechizitoriu), făcând, însă trimitere, în ultimele două cazuri, la pct. B.1. III din actul de sesizare, consacrat inculpatului CC..

Indiferent de poziţia adoptată de acuzare, s-a apreciat de către prima instanţă că interpretarea dată de Parchet celor două convorbiri telefonice nu poate fi reţinută de instanţă, nefiind confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor CC., EE. şi GG., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii CC. şi EE. în ziua de 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, documentul electronic de import nr. x, factura externă nr. x din data de 22.07.2010, precum şi factura nr. x/05.04.2011, în valoare de 78,302.64 RON, ambele emise de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. către persoana fizică CC., privind livrarea mai multor bunuri din cele menţionate în documentul electronic de import nr. x .

Astfel, deşi procurorul a susţinut, în esenţă, că inculpaţii CC. şi/sau EE. i-ar fi remis lui GG. o sumă de bani nedeterminată pentru ca acesta din urmă să-şi folosească influenţa asupra vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea permiterii introducerii în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., instanţa de fond a constatat că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de Ministerul Public nu rezultă şi nici nu s-a demonstrat prin alte dovezi că cei doi acuzaţi ar fi promis, oferit sau dat o sumă de bani sau alte foloase necuvenite, direct sau indirect, inculpatului GG. pentru a interveni pe lângă lucrătorii vamali şi a-i determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, fiind simple presupuneri ale Parchetului, nesusţinute de alte elemente probatorii. De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat că inculpatul CC. l-ar fi sfătuit pe EE. să intervină pe lângă GG. în scopul folosirii de către acesta a presupusei influenţe pe care o avea faţă de vameşi, pentru permiterea intrării în ţară a mărfurilor aparţinând primilor doi acuzaţi, fiind, de asemenea, o supoziţie a procurorului, neconfirmată de dovezile de la dosar.

În acest sens, s-a constatat că singurele menţiuni cu privire la GG. sunt două afirmaţii ale inculpatului EE., una din conţinutul primei convorbiri telefonice (de la ora 09^10:30), în care i-a transmis interlocutorului său că o să vorbească cu acesta, şi a doua din cuprinsul conversaţiei ulterioare (de la ora 10^43:23), când i-a comunicat lui CC. că a discutat cu "Eugen" şi acesta i-a "spus că se rezolvă", dar nu ştie cum. Referindu-se la semnificaţia replicilor sale, inculpatul EE. a declarat că, după discuţia purtată cu martorul SSS., din care a dedus că i se cerea cu titlu de mită suma de 1000 RON pentru ca manipulatorii să fie atenţi la cântărirea mărfurilor şi să nu fie încărcată nejustificat factura reprezentând contravaloarea prestaţiilor la rampă, l-a sunat pe GG. şi i-a comunicat despre ce este vorba, acesta spunându-i să stea liniştit întrucât s-a produs o confuzie cu privire la taxa de manipulare la rampă, urmând să dea un telefon pentru a lămuri situaţia. Ulterior, însă, acuzatul nu a mai fost sunat de inculpatul GG., fapt confirmat atât de acesta din urmă, cât şi de transcrierile convorbirilor telefonice de la dosar, în care nu apare nicio discuţie între cei doi. În plus, confirmând susţinerile lui EE., inculpatul GG. a menţionat, în depoziţia sa, că a fost sunat de acesta, care i-a spus că are probleme cu un container importat din China, în care se aflau şi bunuri aparţinând lui CC., în sensul că urmează să se efectueze controlul fizic, iar angajaţii S.C. F. S.R.L. i-au comunicat că o să existe un cost suplimentar.

Deopotrivă, s-a apreciat că nu poate fi considerată ca o dovadă a remiterii unei sume de bani, în schimbul traficării influenţei de către GG. pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ultima parte a înregistrării audio din 23.08.2010, ora 10^43:23, care se referă, astfel cum reiese chiar din cuprinsul ei, la procentul de marfă din container aparţinând inculpatului CC. (aspect confirmat şi de înscrisurile depuse la dosar de EE. chiar din cursul urmăririi penale) şi la contravaloarea produselor importate şi a taxelor vamale aferente acestora, aşa cum rezultă din depoziţiile date în faţa instanţei de cei doi interlocutori, din conversaţia ulterioară, purtată de aceştia în 25.08.2010, ora 10^03:03, precum şi din înscrisurile ce atestă livrarea unei părţi din mărfurile introduse în ţară către CC.. Relevante sub acelaşi aspect sunt şi declaraţiile celui din urmă inculpat, care a menţionat că nu cunoaşte ca GG. să fi primit vreo sumă de bani de la EE. în legătură cu importul unui container cu mărfuri (depoziţia din 23 mai 2011) şi că singurele sume de bani plătite de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. au reprezentat taxa de manipulare a mărfurilor la rampa de control fizic şi contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal, acestea fiind achitate S.C. F. S.R.L. (depoziţia din 17 martie 2014). De asemenea, s-a reţinut că, în faţa judecătorului investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul CC. a arătat că nu i-a cerut lui GG. să-şi traficheze influenţa pe lângă vameşii de la JJJJJJ. în vederea introducerii în ţară a unui container cu mărfuri importat din China împreună cu EE. (depoziţia din 24 mai 2011).

Pe de altă parte, contrar susţinerilor acuzării, instanţa de fond a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul GG. şi-ar fi folosit influenţa pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., acesta declarând că, după discuţia purtată cu EE. referitoare la controlul fizic ce urma a fi efectuat şi costul suplimentar, a luat legătura cu un angajat al S.C. F. S.R.L. (deci nu cu un vameş), care i-a spus că a fost vorba de o neînţelegere şi că totul s-a rezolvat. În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţia inculpatului EE. din 3 martie 2014, în care a menţionat că, ulterior conversaţiei cu GG., a fost contactat de un angajat al firmei de comisionariat vamal care i-a comunicat că operaţiunea de control fizic a fost finalizată, iar declaraţia vamală se află într-o altă etapă a procesării, fără să-i mai fie cerută vreo sumă de bani. În plus, la dosar, nu a fost identificată vreo convorbire telefonică purtată de cei doi acuzaţi ori vreo altă probă care să dovedească că între aceştia sau între inculpatul GG. şi angajatul S.C. F. S.R.L. sau, după caz, vreun lucrător vamal, ar fi avut loc discuţii cu privire la o eventuală intervenţie pe lângă vameşi pentru favorizarea importului efectuat de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L.. Mai mult decât atât, s-a apreciat că, din conţinutul celei de-a doua convorbiri telefonice invocate de acuzare, rezultă cu certitudine că, în intervalul dintre cele două discuţii, EE. a luat legătura cu GG., care i-a confirmat că "se rezolvă", aspect susţinut, de altfel, de ambii inculpaţi, însă procurorul nu a transcris la dosar această conversaţie care, poate, ar fi lămurit sensul primei convorbiri dintre EE. şi CC., care au prezentat variante diferite cu privire la conţinutul acesteia.

Totodată, s-a făcut referire şi la declaraţia dată de CC. în cursul cercetării judecătoreşti când, referindu-se la semnificaţia replicilor sale şi ale interlocutorului din cuprinsul înregistrării audio din 23.08.2010, ora 09^10:30, a subliniat că nu este posibil ca EE. să fi afirmat sau el să fi înţeles că acesta urmează să vorbească cu GG. pentru a-şi trafica influenţa pe lângă lucrători vamali din cadrul JJJJJJ. în scopul de a permite intrarea în ţară a mărfurilor importate de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., o asemenea intervenţie nefiind necesară din moment ce toate documentele erau în ordine. S-a reţinut că acelaşi aspect a fost subliniat şi de inculpatul EE. în faţa instanţei, când a precizat că discuţia cu GG. s-a limitat la prezentarea situaţiei cu care se confrunta la rampa de control fizic şi rugămintea de a lămuri situaţia, fară să-i ceară acestuia să intervină la angajaţii S.C. F. S.R.L. sau la lucrătorii vamali, prin intermediul primilor, pentru a-i facilita efectuarea controlului fizic sau altor operaţiuni de vămuire, în schimbul vreunei sume de bani.

Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi împrejurarea că, din însuşi conţinutul înregistrărilor audio invocate de procuror, nu reiese că inculpatul CC. ar fi ajutat în vreun fel la realizarea acţiunilor ce formează elementul material al pretinsei infracţiuni prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. B.1. III nu întruneşte, sub aspect obiectiv, elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23.

În consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea inculpatului CC. pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

24.4. Infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (pct. B.1. V).

Cu referire la această infracţiune, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul CC. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că actele de executare pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CC. se reţine de către Parchet că au fost realizate faţă de un funcţionar cu atribuţii de control (director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C.), prima instanţă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului CC. s-a reţinut că, la data de 26.08.2010, orele 10^05:05, i-a cerut inculpatului A., ca în numele său, să dea unui lucrător vamal neidentificat, numit în limbaj codat "Z", o sumă de bani cuantificată ca "3 sandvişuri" (n.n - aprox. 150 Euro) ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal S.C. CCC. S.R.L.. Inculpatul A. s-a conformat cererii inculpatului CC..

De asemenea, Parchetul a reţinut că, "din urmărirea penală efectuată în cauză a rezultat că cel ce a primit sandvişurile respective nu este un lucrător vamal, ci este învinuitul XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C.".

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.15 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţiile inculpaţilor CC. şi inculpatul A., precum şi depoziţia martorului XX..

Astfel, deşi declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului sunt contradictorii cu privire la efectuarea, în perioada de referinţă, a unei lucrări privind funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică la sediul S.C. CCC. S.R.L., la dosarul de urmărire penală nefiind identificată, contrar susţinerilor numitului XX., vreo adresă care să ateste faptul că nu s-a realizat o asemenea lucrare, instanţa de fond, având în vedere că, în cauză, nu rezultă şi nu s-a dovedit de către Parchet că cele 3 sticle de whisky au fost date în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale martorului XX., precum şi faptul că înregistrarea audio a convorbirii telefonice din 27.08.2010, ora 11^47:02, demonstrează că inculpaţii CC. şi A. nu cunoşteau cu ce titlu urmau a fi remise respectivele bunuri şi care era destinaţia acestora (martorul XX. sau angajaţii Sucursalei Electrice), a apreciat că fapta descrisă la pct. B.1. V nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului CC., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

Prin urmare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea inculpatului CC. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul CC. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 113 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia până la concurenţa sumei de 8000 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 5 septembrie 2011. Nu în ultimul rând, prima instanţă de judecată a dispus restituirea către inculpat a sumei de 8000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 2 septembrie 2011 şi chitanţa nr. x din 2 septembrie 2011 .

25. Inculpatul DD. (pct. B.2 din rechizitoriu)

25.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. B.2. I).

Instanţa de fond a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului DD. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de protecţie externă (politică), în care a fost plasat de către Parchet.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, prin activitatea sa, inculpatul DD., "uzând de conexiunile şi relaţiile sale, în calitate de politician, cu diverse persoane influente sau aflate în posturi cheie în structurile statului (miniştri, secretari de stat, deputaţi etc.)", i-ar fi ajutat pe cei doi lideri ai prezumtivului grup infracţional organizat, CC. şi GG., "să acapareze funcţiile publice dorite, de care să se servească pentru asigurarea infrastructurii funcţionale a grupului, şi să direcţioneze anumite persoane atent selectate şi membre ale WWWWWW., pe care să le amplaseze în funcţiile respective", exercitând, totodată, influenţe asupra procesului legislativ într-un "domeniu de interes pentru WWWWWW.", respectiv cel maritim şi fluvial (pag. 30 din rechizitoriu), instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului sunt, pe de o parte, generale şi imprecise, întrucât nu s-a indicat identitatea persoanelor pe lângă care s-ar fi realizat intervenţia acuzatului şi a celor ce ar fi fost impuse în funcţii publice importante ca urmare a respectivelor demersuri, nu s-a menţionat care sunt acele funcţii şi cum a fost realizată presupusa influenţă a inculpatului în sensul precizat de procuror, iar, pe de altă parte, lipsite de suport probator, neexistând dovezi care să demonstreze că asemenea intervenţii şi influenţe s-ar fi exercitat sau că, prin intermediul inculpatului DD., ar fi fost deturnat procesul de legiferare de o manieră care să favorizeze presupusa grupare de criminalitate organizată.

Totodată, împrejurarea că, în perioada de referinţă, acuzatul era implicat în activitatea politică, fiind membru al Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, nu este de natură, prin ea însăşi, să demonstreze participarea sa la activitatea descrisă de Parchet, în lipsa unor probe certe şi convingătoare care să dovedească efectuarea de către acesta a unor demersuri concrete pentru influenţarea modului de elaborare a reglementărilor în domeniul maritim şi/sau fluvial şi a ocupării anumitor funcţii de conducere, în concordanţă cu interesele prezumtivei asocieri infracţionale.

Deopotrivă, s-a considerat că situarea inculpatului DD. în palierul de protecţie externă (politică) a grupului, alături de FF., este incompatibilă cu poziţiile divergente pe care aceştia s-au aflat în intervalul de timp în care se reţine că ar fi fost comise faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, probele administrate în cauză fiind concordante în sensul dovedirii existenţei, la nivelul anului 2010, a unor raporturi antagonice, ostile, între cei doi acuzaţi, manifestate, de altfel, şi în spaţiul public, astfel încât susţinerea privind cooperarea infracţională a acestora pe segmentul din structura asocierii în care procurorul i-a plasat şi asociat, apare ca fiind lipsită de orice fundament.

Deşi atât în cuprinsul părţii introductive a rechizitoriului (pag. 21, 30), cât şi cu prilejul descrierii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, Parchetul a încercat să acrediteze ideea că neînţelegerile afişate public de aceştia erau doar unele aparente, în realitate cei doi colaborând atât la nivelul unor O.N.G.-uri, printre care KKKKKKKKKK., cât şi în cadrul unor societăţi comerciale, cum este S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L., prima instanţă a reţinut că dovezile de la dosar confirmă ruptura totală a relaţiei dintre FF. şi DD., produsă atât în plan personal, cât şi la nivel politic, ruptură care a intervenit încă din luna decembrie 2009, iar, ulterior, a fost intens mediatizată în presa locală şi naţională, în contextul scandalului generat de alegerile interne din vara anului 2010 din cadrul organizaţiei municipale a formaţiunii politice din care ambii făceau parte la acel moment .

Referitor la raporturile tensionate dintre inculpatul FF. şi DD. şi opiniile lor contradictorii în ceea ce priveşte activitatea politică, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţiile acestor doi acuzaţi.

În acest sens, prima instanţă a constatat că existenţa, la nivelul anului 2010, a unor animozităţi între cei doi inculpaţi în legătură cu modul în care se desfăşura activitatea politică a organizaţiei municipale a formaţiunii politice din care făceau parte rezultă şi din depoziţia martorului WWWWW. (din 8 septembrie 2015), iar ruptura definitivă a relaţiilor dintre aceştia este confirmată şi de martorul SSSSS., care îndeplinea în anul 2010 calitatea de administrator al S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L. şi S.C. MMMMMMMMMM. S.R.L., societăţi în cadrul cărora inculpaţii DD. şi FF. erau asociaţi împreună cu numitul IIIIIIIIII. .

Totodată, s-a constatat că relaţiile tensionate între cei doi inculpaţi, generate atât de divergenţele pe linie politică, cât şi de anumite neînţelegeri în plan personal, au fost atestate, în declaraţiile lor date în faţa instanţei, şi de inculpaţii CC. (17 martie 2014) şi GG. (6 mai 2014).

Pe de altă parte, deşi Parchetul a încercat să demonstreze participarea inculpatului DD. la iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat exclusiv prin prisma relaţiilor stabilite cu CC., considerat de procuror ca fiind unul din liderii incontestabili ai asocierii, instanţa de fond a constatat că, nici din preambulul actului de sesizare şi nici din prezentarea faptelor reţinute în sarcina acestora nu rezultă activităţile desfăşurate de acuzaţi şi modul concret în care au colaborat - anterior înfiinţării grupării şi perioadei în care s-a susţinut că ar fi fost comise infracţiunile scop - pentru a pregăti şi organiza constituirea acesteia (conceperea şi comunicarea ideii de a pune bazele asocierii, întâniri între ei pentru stabilirea rolurilor şi a structurii, precum şi cu alte persoane pentru a le propune să intre în grup), precum şi actele întreprinse pentru crearea propriu-zisă şi coordonarea efectivă a grupului, în vederea realizării scopului infracţional comun, aspecte ce nu au fost conturate nici de materialul probator al cauzei. În plus, s-a făcut trimitere la declaraţiile constante ale celor doi inculpaţi şi dovezile administrate în speţă, din care rezultă că relaţiile dintre aceştia erau unele de prietenie, statornicite de foarte mulţi ani (părinţii lui DD. fiind naşii de cununie ai părinţilor lui CC.), astfel încât nu pot fi circumscrise - în lipsa unor mijloace de probă care să demonstreze consensul lor neechivoc de a se asocia într-o grupare infracţională - vreunei înţelegeri frauduloase, de natură să contureze săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în modalităţile normative reţinute de procuror. De asemenea, s-a constatat că, deşi plasat de Ministerul Public în hub-ul comunicaţional ce se pretinde că ar fi fost creat în jurul lui CC., din totalul comunicaţiilor interceptate ce i-au fost atribuite celui din urmă (146), doar 12 au fost purtate cu inculpatul DD., din care 8 au fost indicate ca mijloace de probă, apreciindu-se că prezintă relevanţă penală (pct. B.2. II).

Sub acelaşi aspect, contrar susţinerilor acuzării, instanţa de fond a apreciat că existenţa infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat nu poate fi dovedită prin comiterea celei de trafic de influenţă (descrisă la pct. B.2. II), la care s-a făcut trimitere cu ocazia expunerii situaţiei de fapt de la pct. B.2. I, cele două infracţiuni având un conţinut distinct şi autonom, astfel încât activitatea ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul grupării de criminalitate organizată nu poate fi reliefată de aceeaşi faptă ce compune, în opinia procurorului, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deopotrivă, cu toate că Parchetul a susţinut că ajutorul acordat de către inculpatul DD. celor doi lideri ai asocierii infracţionale (CC. şi GG.) s-ar fi concretizat şi în promovarea unor proiecte legislative în domenii de interes pentru WWWWWW. (maritim şi fluvial), prima instanţă a subliniat faptul că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, cooptarea acestuia în realizarea respectivului proiect fiind realizată de deputatul WWWWW., acţiune ce nu a fost, însă, finalizată întrucât nu s-a bucurat de sprijinul politic al ministrului transporturilor şi al formaţiunii politice din care inculpatul făcea parte la acea dată.

Declaraţia inculpatului în acest sens (din 3 martie 2014) a fost confirmată atât de CC., în depoziţia din 17 martie 2014, de martorul WWWWW. care, audiat fiind sub acest aspect la datele de 28 iulie 2011 şi 8 septembrie 2015, precum şi de martora VVVVV. în declaraţiile sale din 4 august 2011 şi 8 septembrie 2015.

Totodată, instanţa supremă a constatat şi faptul că, în cazul inculpatului DD., nu se regăsesc aspectele definitorii ale grupului infracţional organizat, astfel cum acestea au fost prezentate de Parchet în partea introductivă a rechizitoriului, constatându-se că nu a fost identificat cu vreo poreclă, nu a folosit un limbaj codificat în discuţiile telefonice purtate, nu a fost surprins de organele de anchetă penală cu ocazia acţiunilor de supraveghere operativă desfăşurate în cauză şi, deşi plasat de acuzare în hub-ul comunicaţional creat în jurul lui CC., nu a purtat în perioada de referinţă convorbiri telefonice cu niciunul dintre ceilalţi inculpaţi plasaţi în acelaşi segment (KK., GG.) sau palier (FF.), din probele administrate în cauză rezultând, în plus, că, în afara inculpaţilor CC., GG., FF., T., E. şi W., acuzatul nu cunoştea nicio altă persoană inclusă de procuror în prezumtiva asociere infracţională (relevante, în acest sens, fiind declaraţiile tuturor inculpaţilor în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003).

În consecinţă, având în vedere aceste motive, precum şi faptul că, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi presupus infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului DD. în palierul de protecţie externă (politică), neavând, astfel, relevanţă în planul răspunderii sale penale, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

25.2. Infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. B.2. II)

În concret, s-a reţinut de Parchet că, la data de 03.06.2010, ora 08^21:50, în calitate de preşedinte al Organizaţiei municipale Constanţa a unui partid politic, i-a cerut inculpatului CC. suma de 80 milioane RON vechi pentru câştigarea alegerilor interne la nivelul antemenţionatei organizaţii. Inculpatul CC. i-a promis că îi va da suma de bani cerută. La data de 05.06.2010, cu ocazia alegerilor interne desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a acelui partid, inculpatul DD. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei.

În schimbul sumei plătite de inculpatul CC., inculpatul DD. a promis să îşi folosească influenţa politică pentru ca inculpatul CC. să fie numit ca director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de inculpatul CC. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de cumpărare de influenţă, a fost trimis în judecată şi inculpatul CC. (pct. B.1. II din rechizitoriu).

Prima instanţă de judecată a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor DD., CC., FF., precum şi cele ale martorilor VVVVV. şi WWWWW., înscrisurile depuse la dosar de către inculpatul DD., cu încuviinţarea instanţei, respectiv documentele ataşate la e-mail-urile purtate cu EEEEEEEEEE., angajat al Camerei Deputaţilor, cu privire la colaborarea dintre acuzat şi parlamentarul WWWWW. pentru definitivarea proiectului legii pavilionului (42 file), corespondenţa purtată cu organele de conducere ale FFFFFFFFFF. în anul 2010, din care rezultă relaţia dintre inculpat şi FF., memoriul adresat secretarului general al FFFFFFFFFF., GGGGGGGGGG., şi articole de ziar, corespondenţa purtată cu HHHHHHHHHH., preşedinte al organizaţiei municipale a FFFFFFFFFF. în perioada iunie - august 2013, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din zilele de 3.06.2010, ora 8^21:50, 04.06.2010, ora 10^30:14, 28.08.2010, ora 11^27:23, 30.08.2010, ora 16^48:55, 31.08.2010, ora 19^02:27, 06.09.2010, ora 19^12:34, 07.09.2010, ora 16^20:03 şi 09.09.2010, ora 13^36:12, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a reţinut că, din conţinutul acestor înregistrări audio, nu rezultă că inculpatul DD. i-ar fi promis lui CC. vreo intervenţie la ministrul transporturilor sau la alţi factori de decizie pentru numirea celui din urmă în funcţia de director în cadrul C.N.A.P.M.C., acesta furnizându-i doar informaţii în legătură cu posibila vacantare a postului de director general al Companiei, prin pensionarea lui IIIIIIIIII., promisiunea susţinerii inculpatului Pilcă pentru a fi numit în respectiva funcţie fiind făcută de alte persoane, astfel cum reiese cu evidenţă din cuprinsul convorbirii purtată la data de 6.09.2010, ora 19^12:33, când acuzatul i-a spus interlocutorului său (DD.) că ştia despre posibila pensionare a lui IIIIIIIIII. şi a confirmat susţinerea lui de alte persoane din mediul politic "Băi, mie mi-au zis oamenii ăia. Acum nu ştiu. Mi-a zis că acesta e primul pas", precum şi al conversaţiilor din 07.09.2010, ora 16^20:03, şi 09.09.2010, ora 13^36:12, când DD. l-a informat pe inculpat despre proiectul în care a fost cooptat de WWWWW. şi posibila întrevedere cu ministrul transporturilor, iar cel din urmă i-a spus că are şi el "veşti bune", cu referire la faptul că "oamenii sunt plecaţi acum, dar se întorc şi discutăm după aia" şi că "nu intenţionează să forţeze". În plus, s-a reţinut că martora VVVVV. a confirmat că nu s-a pus niciun moment problema numirii în funcţia de director general al C.N.A.P.M.C. a inculpaţilor CC., GG. sau DD., precum şi faptul că nu avea competenţa desemnării altor directori în cadrul companiei, ci doar a directorului general.

În ceea ce priveşte afirmaţia procurorului în sensul că, în convorbirea telefonică din data de 3.06.2010, ora 8^21:50, interlocutorii vorbesc despre o sumă de bani (80 milioane RON), ce a fost solicitată de DD. de la inculpatul CC., pentru FFFFFFFFFF. Constanţa, instanţa de fond a reţinut că aceasta este reală, dar interpretarea că această sumă a fost dată pentru cumpărarea influenţei lui DD. şi traficării ei pe lângă oameni politici şi ministrul transporturilor pentru numirea acuzatului în funcţia de director la C.N.A.P.M.C. nu este susţinută de vreun element probator concret, în condiţiile în care interlocutorii au recunoscut că a fost dată, în final, o cantitate de vin pentru o întrunire a membrilor organizaţiei FFFFFFFFFF. Constanţa, fără vreo implicare în planul răspunderii penale, ci în baza relaţiilor apropiate dintre cei doi. Totodată, s-a subliniat şi faptul că, deşi cei doi inculpaţi au stabilit o întâlnire la biroul lui CC., chiar în ziua când au purtat convorbirea telefonică pentru remiterea sumei de 80 milioane RON, în cauză nu a fost administrată de Parchet nicio probă care să releve natura discuţiilor dintre cei doi la momentul întrevederii, cu toate că activitatea desfăşurată de acuzaţi era permanent supravegheată de organele de anchetă penală. Mai mult decât atât, s-a constatat că nu este justificată nici interpretarea procurorului dată convorbirii telefonice din data de 4.06.2010, ora 10^30:14, în contextul reţinerii probabilităţii remiterii sumei de către inculpatul CC. pentru cumpărarea influenţei (chiar dacă sub aspectul existenţei infracţiunii de cumpărare de influenţă nu are relevanţă dacă suma a fost sau nu remisă), având în vedere aspectele relevate de inculpaţi în legătură cu această împrejurare şi faptul că, din conţinutul acesteia, transpare doar faptul că cei doi interlocutori au avut anterior o discuţie legată de "locul lui GG.", pentru care Pilcă şi-a arătat disponibilitatea, fără a se face referire la plata vreunei sume de bani (cantităţi de vin) în eventuala ipoteză a numirii acestuia în funcţia dorită sau a vreunei intervenţii a lui DD. pentru obţinerea numirii în postul de director la C.N.A.P.M.C a inculpatului Pilcă.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, s-a reţinut de către prima instanţă că una dintre cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească acţiunile ce constituie elementul material al laturii obiective este şi aceea ca autorul să acţioneze prevalându-se de influenţa reală sau presupusă pe care o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcţionar sau salariat, cerinţă ce nu este îndeplinită în cauză, întrucât, din probele administrate, nu rezultă că inculpatul DD., la momentul solicitării unei sume de bani inculpatului CC., s-ar fi prevalat de influenţa sa în realizarea intereselor acestuia din urmă. Convorbirile telefonice relevate de acuzare confirmă că inculpatul DD., la data de 3 iunie 2010, i-a solicitat lui CC. suma de 80 milioane RON vechi pentru organizarea alegerilor "municipale", dar nu a făcut alte precizări, nefiind dovedit de acuzare că acesta ar fi acţionat prevalându-se de influenţa reală sau presupusă pe care o avea sau ar fi lăsat să se creadă că o are în mediul politic sau pe lângă ministrul transporturilor, persoană care, de altfel, numea doar directorul general al C.N.A.P.M.C., fără a decide persoanele care ocupau celelalte funcţii, cum era şi cea de director la Direcţia Domenii Portuare, post vizat de inculpatul CC.. Mai mult, în cauză, nu s-a probat că cel din urmă ar fi mizat pe influenţa politică a inculpatului DD. în susţinerea oricărui presupus demers pentru ocuparea funcţiei de director în cadrul C.N.A.P.M.C., dimpotrivă, din înregistrările audio ulterioare acestui moment, rezultând cu evidenţă că CC. era susţinut de o formaţiune politică (U.N.P.R.) şi cunoştea decăderea în plan politic a lui DD., generată de eşecul acestuia în alegerile locale şi de conflictele interne cu inculpatul FF.. De altfel, s-a reţinut că acuzaţii nici nu au negat remiterea de inculpatul CC. către DD. a unei cantităţi de vin pentru mesele festive organizate cu ocazia alegerilor interne din FFFFFFFFFF. Constanţa, ipoteză ce nu a putut fi înlăturată de acuzare cu niciun alt mijloc de probă.

În consecinţă, având în vedere că, din conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu reiese că inculpatul DD. ar fi realizat vreuna din acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii trafic de influenţă, ci, dimpotrivă, din discuţiile purtate cu CC., rezultă că susţinerea acestuia din urmă pentru ocuparea postului de director în cadrul C.N.A.P.M.C. era realizată de un partid politic (U.N.P.R.) şi că inculpatul DD. doar îl informa despre demersurile personale pe care le întreprindea la Ministerul Transporturilor pentru promovarea unui proiect de reformare a legislaţiei portuare, maritime şi de pavilion (proiect care nu a avut susţinere politică, fiind respins), poziţia acestuia în plan politic nefiind una favorabilă, dat fiind eşecul la alegeri şi disputa cu FF., aspecte cunoscute şi de CC., precum şi împrejurarea că niciun element probator nu face dovada pretinderii vreunei sume de bani în scopul pretinsei traficări a influenţei (remiterea cantităţii de vin de către inculpatul Pilcă fiind determinată de relaţiile apropiate dintre cei doi inculpaţi), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. B.2. II nu întruneşte, sub aspect obiectiv, elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 3.06.2010, ora 8^21:50, 04.06.2010, ora 10^30:14, 28.08.2010, ora 11^27:23, 30.08.2010, ora 16^48:55, 31.08.2010, ora 19^02:27, 06.09.2010, ora 19^12:34, 07.09.2010, ora 16^20:03 şi 09.09.2010, ora 13^36:12.

Ca atare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea inculpatului DD. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul DD. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 124 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 8000 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 30 august 2011. Prin urmare, prima instanţă a dispus restituirea către inculpatul DD. a sumei de 8000 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 30 august 2011 şi chitanţa nr. x din 30 august 2011 .

26. Inculpatul EE. (pct. B.3 din rechizitoriu)

Infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului, s-a reţinut de către Parchet că, la data de 23.08.2010, a importat din Republica Populară Chineză, un container cu mărfuri, dintre care aproximativ 40% îi aparţineau inculpatului CC.. Pentru că lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea i-au cerut mită în vederea introducerii în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul containerului respectiv, inculpatul EE. a apelat la prietenul său, inculpatul CC., care l-a sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care, însă, să nu o onoreze ulterior, iar, între timp, să intervină pe lângă inculpatul GG., care să îşi folosească influenţa avută în calitate de lider al grupului infracţional organizat, pentru introducerea în ţară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, inculpatul GG. a primit o sumă de bani nedeterminată.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă de procuror infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă (instanţa dispunând schimbarea încadrării juridice în complicitate la cumpărare de influenţă), a fost trimis în judecată şi inculpatul CC. (pct. B.1. III din rechizitoriu), precum şi inculpatul GG., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de trafic de influenţă (pct. C.2. VI din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte acuzaţia formulată împotriva inculpatului EE., instanţa de fond a apreciat că aceasta s-a întemeiat, în mod fundamental, pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor EE., CC. şi GG., convorbirile telefonice purtate de inculpaţii CC. şi EE. în ziua de 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, documentul electronic de import nr. x ridicat conform procesului-verbal întocmit la data de 06.09.2011, de la EE., director general al S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., factura externă nr. x din data de 22.07.2010, avizul de însoţire a mărfii nr. 3495 din 26.08.2010 şi factura nr. x din 05.04.2011 emise de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. către persoana fizică CC. privind livrarea mai multor bunuri din cele menţionate în declaraţia vamală de import .

Astfel, deşi Parchetul a susţinut, în esenţă, că inculpatul i-ar fi remis lui GG. o sumă de bani nedeterminată pentru ca acesta din urmă să-şi folosească influenţa asupra vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea permiterii introducerii în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., în interiorul căruia se aflau şi produse comandate de CC., instanţa de fond a constatat că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare nu rezultă şi nici nu s-a demonstrat prin alte dovezi că EE. ar fi promis, oferit sau dat o sumă de bani sau alte foloase necuvenite, direct sau indirect, inculpatului GG. pentru a interveni pe lângă lucrătorii vamali şi a-i determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, fiind simple presupuneri ale procurorului, nesusţinute de alte elemente probatorii.

În acest sens, s-a reţinut şi faptul că singurele menţiuni cu privire la GG. sunt două afirmaţii ale inculpatului EE., una din conţinutul primei convorbiri telefonice (de la ora 09^10:30), în care i-a transmis interlocutorului său că o să vorbească cu acesta, şi a doua din cuprinsul conversaţiei ulterioare (de la ora 10^43:23), când i-a comunicat lui CC. că a discutat cu "Eugen" şi acesta i-a "spus că se rezolvă", dar nu ştie cum. Referindu-se la semnificaţia replicilor sale, inculpatul EE. a declarat că, după discuţia purtată cu martorul SSS., din care a dedus că i se cerea cu titlu de mită suma de 1000 RON pentru ca manipulatorii să fie atenţi la cântărirea mărfurilor şi să nu fie încărcată nejustificat factura reprezentând contravaloarea prestaţiilor la rampă, l-a sunat pe GG. şi i-a comunicat despre ce este vorba, acesta spunându-i să stea liniştit întrucât s-a produs o confuzie cu privire la taxa de manipulare la rampă, urmând să dea un telefon pentru a lămuri situaţia. Ulterior, însă, acuzatul nu a mai fost sunat de inculpatul GG., fapt confirmat atât de acesta din urmă, cât şi de transcrierile convorbirilor telefonice de la dosar, în care nu apare nicio discuţie între cei doi. În plus, confirmând susţinerile lui EE., inculpatul GG. a menţionat, în depoziţia sa, că a fost sunat de acesta, care i-a spus că are probleme cu un container importat din China, în care se aflau şi bunuri aparţinând lui CC., în sensul că urmează să se efectueze controlul fizic, iar angajaţii S.C. F. S.R.L. i-au comunicat că o să existe un cost suplimentar.

Deşi din conţinutul convorbirilor telefonice şi din explicaţiile date de cei doi acuzaţi, reiese existenţa unor neînţelegeri/probleme în legătură cu importul containerului aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., în opinia primei instanţe, nu rezultă că, pentru rezolvarea acestora, EE. ar fi promis, oferit sau remis inculpatului GG. anumite avantaje patrimoniale necuvenite, după cum nu se poate stabili nici că acesta din urmă ar fi pretins, acceptat sau primit astfel de foloase, în mod direct sau indirect, asemenea acţiuni neputând fi deduse din simpla afirmaţie făcută de primul acuzat în cuprinsul conversaţiei din 23.08.2010, ora 10^43:23:"mi-a spus că se rezolvă, dar nu ştiu cum se rezolvă: i-am dat....", cu atât mai mult cu cât, din audierea în şedinţă publică a respectivei discuţii, a rezultat că următoarea replică a interlocutorului acestuia nu a fost "RON, lasă-l!", aşa cum s-a transcris în rechizitoriu şi în nota de redare de la fila x d.u.p., ci "Ei, lasă-l!". În plus, s-a reţinut că inculpatul EE. a arătat că, după expresia "i-am dat....", urma să zică "numărul containerului", însă a fost întrerupt de inculpatul CC., în timp ce acesta din urmă a susţinut, la termenul de judecată din 10 februarie 2015, cu prilejul ascultării convorbirii telefonice, că, după replica interlocutorului său "i-am dat..", se aude, într-o suprapunere de cuvinte, sintagma "factura". Deopotrivă, s-a opinat că nu poate fi considerată ca o dovadă a remiterii unei sume de bani, în schimbul traficării influenţei de către GG. pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ultima parte a înregistrării audio din 23.08.2010, ora 10^43:23, care se referă, astfel cum reiese chiar din cuprinsul ei, la procentul de marfă din container aparţinând inculpatului CC. (aspect confirmat şi de înscrisurile depuse la dosar de EE. chiar din cursul urmăririi penale) şi la contravaloarea produselor importate şi a taxelor vamale aferente acestora, aşa cum rezultă din depoziţiile date în faţa instanţei de cei doi interlocutori, din conversaţia ulterioară, purtată de aceştia în 25.08.2010, ora 10^03:03, precum şi din înscrisurile ce atestă livrarea unei părţi din mărfurile introduse în ţară către CC.. Relevante sub acelaşi aspect sunt şi declaraţiile celui din urmă inculpat, care a menţionat că nu cunoaşte ca GG. să fi primit vreo sumă de bani de la EE. în legătură cu importul unui container cu mărfuri (depoziţia din 23 mai 2011) şi că singurele sume de bani plătite de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. au reprezentat taxa de manipulare a mărfurilor la rampa de control fizic şi contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal, acestea fiind achitate S.C. F. S.R.L. (depoziţia din 17 martie 2014).

Pe de altă parte, contrar susţinerilor acuzării, instanţa supremă a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul GG. şi-ar fi folosit influenţa pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., acesta declarând că, după discuţia purtată cu EE. referitoare la controlul fizic ce urma a fi efectuat şi costul suplimentar, a luat legătura cu un angajat al S.C. F. S.R.L. (deci nu cu un vameş), care i-a spus că a fost vorba de o neînţelegere şi că totul s-a rezolvat. În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţia inculpatului EE. din 3 martie 2014, în care a menţionat că, ulterior conversaţiei cu GG., a fost contactat de un angajat al firmei de comisionariat vamal care i-a comunicat că operaţiunea de control fizic a fost finalizată, iar declaraţia vamală se află într-o altă etapă a procesării, fără să-i mai fie cerută vreo sumă de bani. În plus, s-a reţinut că nu a fost identificată vreo convorbire telefonică purtată de cei doi acuzaţi ori vreo altă probă care să dovedească că între aceştia sau între inculpatul GG. şi angajatul S.C. F. S.R.L. sau, după caz, vreun lucrător vamal, ar fi avut loc discuţii cu privire la o eventuală intervenţie pe lângă vameşi pentru favorizarea importului efectuat de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L.

Mai mult decât atât, secţia penală a Înaltei Curţi a considerat că, din conţinutul celei de-a doua convorbiri telefonice invocată de acuzare, rezultă cu certitudine că, în intervalul dintre cele două discuţii, EE. a luat legătura cu GG., care i-a confirmat că "se rezolvă", aspect susţinut, de altfel, de ambii inculpaţi, însă procurorul nu a transcris la dosar această conversaţie care, poate, ar fi lămurit sensul primei convorbiri dintre EE. şi CC., care au prezentat variante diferite cu privire la conţinutul acesteia. De asemenea, s-a făcut referire şi la declaraţia dată de CC. în cursul cercetării judecătoreşti când, referindu-se la semnificaţia replicilor sale şi ale interlocutorului din cuprinsul înregistrării audio din 23.08.2010, ora 09^10:30, a subliniat că nu este posibil ca EE. să fi afirmat sau el să fi înţeles că acesta urmează să vorbească cu GG. pentru a-şi trafica influenţa pe lângă lucrători vamali din cadrul JJJJJJ. în scopul de a permite intrarea în ţară a mărfurilor importate de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., o asemenea intervenţie nefiind necesară din moment ce toate documentele erau în ordine. Acelaşi aspect a fost subliniat şi de inculpatul EE. în faţa instanţei, când a precizat că discuţia cu GG. s-a limitat la prezentarea situaţiei cu care se confrunta la rampa de control fizic şi rugămintea de a lămuri situaţia, fară să-i ceară acestuia să intervină la angajaţii S.C. F. S.R.L. sau la lucrătorii vamali, prin intermediul primilor, pentru a-i facilita efectuarea controlului fizic sau altor operaţiuni de vămuire, în schimbul vreunei sume de bani.

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu confirmă interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din data de 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, şi nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acuzatului, neavând aptitudinea de a demonstra săvârşirea de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului EE. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

27. Inculpatul FF. (pct. C.1 din rechizitoriu)

27.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. C.1. I)

În privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului FF. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de protecţie externă (politică), în care a fost plasat de către Parchet.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, prin intervenţiile făcute de inculpatul FF. "pe lângă diverse personaje politice sau manageriale", a fost realizată "menţinerea sau promovarea unor persoane agreate de WWWWWW. în funcţii publice cheie pentru desfăşurarea activităţii coruptive a grupului" şi s-au exercitat influenţe asupra procesului legislativ "de o manieră convenabilă intereselor" asocierii, în scopul "blocării unor reforme ale sistemului vamal ce ar fi constituit piedici importante în calea desfăşurării activităţii infracţionale" a grupării, prima instanţă a constatat că susţinerile Parchetului sunt, pe de o parte, generale şi imprecise, întrucât nu s-a indicat identitatea persoanelor pe lângă care s-ar fi realizat intervenţia acuzatului şi a celor ce ar fi fost impuse în funcţii publice importante ca urmare a respectivelor demersuri, nu s-a menţionat care sunt acele funcţii şi cum a fost realizată presupusa influenţă a inculpatului în sensul precizat de procuror, iar, pe de altă parte, lipsite de suport probator, neexistând dovezi care să demonstreze că asemenea intervenţii şi influenţe s-ar fi exercitat sau că, prin intermediul inculpatului FF., ar fi fost deturnat procesul de legiferare de o manieră care să favorizeze presupusa grupare de criminalitate organizată.

În opinia instanţei supreme, împrejurarea că, în perioada de referinţă, acuzatul era implicat în activitatea politică, fiind senator al României şi preşedinte al Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, nu este de natură, prin ea însăşi, să demonstreze implicarea sa în activitatea descrisă de Parchet, în lipsa unor probe certe şi convingătoare care să dovedească efectuarea de către acesta a unor demersuri concrete pentru influenţarea modului de elaborare a reglementărilor vamale şi/sau portuare şi a ocupării anumitor funcţii de conducere, în concordanţă cu interesele prezumtivei asocieri infracţionale.

Dimpotrivă, s-a reţinut că situarea inculpatului FF. în palierul de protecţie externă (politică) a grupului, alături de DD., este incompatibilă cu poziţiile divergente pe care aceştia s-au aflat în intervalul de timp în care se reţine că ar fi fost comise faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, probele administrate în cauză fiind concordante în sensul dovedirii existenţei, la nivelul anului 2010, a unor raporturi antagonice, ostile, între cei doi acuzaţi, manifestate, de altfel, şi în spaţiul public, astfel încât susţinerea privind cooperarea infracţională a acestora pe segmentul din structura asocierii în care procurorul i-a plasat şi asociat, apare ca fiind lipsită de orice fundament.

În acest sens, s-a reţinut că Parchetul a încercat să acrediteze ideea că neînţelegerile afişate public de aceştia erau doar unele aparente, în realitate cei doi colaborând atât la nivelul unor O.N.G.-uri, printre care KKKKKKKKKK., cât şi în cadrul unor societăţi comerciale, cum este S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L., însă, dovezile de la dosar confirmă ruptura totală a relaţiei dintre FF. şi DD., produsă atât în plan personal, cât şi la nivel politic, ruptură care a intervenit încă din luna decembrie 2009, iar, ulterior, a fost intens mediatizată în presa locală şi naţională, în contextul scandalului generat de alegerile interne din vara anului 2010 din cadrul organizaţiei municipale a formaţiunii politice din care ambii făceau parte la acel moment .

Referitor la raporturile tensionate cu DD. şi opiniile lor contradictorii în ceea ce priveşte activitatea politică, prima instanţă a făcut referire la declaraţia inculpatului FF. din data de 14 iunie 2011, dată în faţa organelor de urmărire penală, menţionând că nu mai comunică cu acesta, iar activitatea S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L. este condusă şi gestionată de administratorul societăţii . Totodată, instanţa de fond a subliniat faptul că aceleaşi precizări au fost făcute, în esenţă, şi în faţa instanţei, iar, în plus, acuzatul a menţionat că întreruperea definitivă a relaţiei cu inculpatul DD. a fost determinată de o serie de neînţelegeri în plan politic, culminând cu alegerile interne din 2010, când acesta a încercat să îl înlăture de la conducerea organizaţiei judeţene a partidului ai cărui membri erau. Reiterând, totodată, explicaţiile referitoare la modul de conducere şi funcţionare a firmei la care cei doi erau asociaţi împreună cu IIIIIIIIII., inculpatul a mai făcut referire şi la KKKKKKKKKK., învederând împrejurarea că aceasta şi-a încetat, în fapt, activitatea, încă din anul 2006 (declaraţia din 7 aprilie 2014).

De asemenea, s-a făcut trimitere la declaraţia dată de inculpatul DD. în data de 24 mai 2011, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, când a învederat că animozităţile existente între el şi FF. au apărut în vara lui 2008 şi s-au acutizat în anul 2009, moment din care ruptura a fost una totală, în sensul că nu mai vorbeau şi nici măcar nu se mai salutau . În plus, în acord cu menţiunile făcute de coinculpat, DD. a arătat, în conţinutul depoziţiei din 23 mai 2011, că KKKKKKKKKK., al cărei fondator a fost împreună cu FF. şi cu încă o persoană, şi-a încetat activitatea de apromativ 3 ani, deci în perioada de referinţă aceasta nu mai funcţiona în fapt . Oferind detalii suplimentare precizărilor făcute iniţial, inculpatul a mai arătat, în faţa instanţei, că, datorită unor motive personale şi pe linie politică, în luna decembrie 2009, a pus capăt în mod iremediabil relaţiei cu FF., ruptură care s-a manifestat şi în planul relaţiilor de afaceri, conducerea şi gestionarea celor două firme la care erau asociaţi, respectiv S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L. şi S.C. MMMMMMMMMM. S.R.L., realizându-se prin intermediul administratorului acestora (declaraţia din 3 martie 2014).

Mai mult decât atât, instanţa de fond a subliniat faptul că existenţa, la nivelul anului 2010, a unor animozităţi între cei doi inculpaţi în legătură cu modul în care se desfăşura activitatea politică a organizaţiei municipale a formaţiunii politice din care făceau parte rezultă şi din depoziţia martorului WWWWW. (din 8 septembrie 2015), iar ruptura definitivă a relaţiilor dintre aceştia este confirmată şi de martorul SSSSS., care îndeplinea în anul 2010 calitatea de administrator al S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L. şi S.C. MMMMMMMMMM. S.R.L., societăţi în cadrul cărora inculpaţii FF. şi DD. erau asociaţi împreună cu numitul IIIIIIIIII. . Astfel, audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţia din 23 iunie 2015), martorul a precizat, în esenţă, că întreruperea oricărei comunicări între inculpaţi a fost generată de anumite divergenţe în plan politic, aceştia refuzând să se mai întâlnească, motiv pentru care toate documentele necesare pentru funcţionarea firmelor erau semnate prin intermediul său şi cu ajutorul celui de-al treilea asociat, procedeu la care se apela şi atunci când era necesară consultarea acestora în vederea adoptării unor decizii referitoare la activitatea companiilor. Totodată, martorul a mai menţionat că, deşi în cursul anului 2010 şi, ulterior, în 2011, inculpatul DD. şi-a manifestat intenţia de a se retrage din cele două societăţi, la insistenţele lui IIIIIIIIII. nu a mai întreprins demersuri concrete în acest sens, având în vedere procedura complicată pe care o presupunea separarea patrimoniilor, precum şi faptul că respectivele firme erau profitabile.

Pe de altă parte, deşi Parchetul a încercat să demonstreze participarea inculpatului FF. la iniţierea şi constituirea prezumtivului grup infracţional organizat prin prisma relaţiilor stabilite cu GG., considerat de procuror leaderul incontestabil al asocierii, prima instanţă a considerat că nici din preambulul actului de sesizare şi nici din prezentarea faptelor reţinute în sarcina acestora nu rezultă activităţile desfăşurate de acuzaţi şi modul concret în care au colaborat - anterior înfiinţării grupării şi perioadei în care s-a susţinut că ar fi fost comise infracţiunile scop - pentru a pregăti şi organiza constituirea acesteia (conceperea şi comunicarea ideii de a pune bazele asocierii, întâniri între ei pentru stabilirea rolurilor şi a structurii, precum şi cu alte persoane pentru a le propune să intre în grup), precum şi actele întreprinse pentru crearea propriu-zisă şi coordonarea efectivă a grupului, în vederea realizării scopului infracţional comun, aspecte ce nu au fost conturate nici de materialul probator al cauzei. În plus, s-a constatat că atât din declaraţiile constante ale celor doi inculpaţi, cât şi din dovezile administrate în în cauză (declaraţiile martorei PPPP.), rezultă că relaţiile dintre aceştia erau unele de prietenie, statornicite încă din perioada liceului, astfel încât, s-a apreciat că acestea nu pot fi circumscrise - în lipsa unor mijloace de probă care să demonstreze consensul lor neechivoc de a se asocia într-o grupare infracţională - vreunei înţelegeri frauduloase, de natură să contureze săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în modalităţile normative reţinute de procuror. De asemenea, s-a constatat că, deşi Ministerul Public a menţionat, în descrierea faptei, că între inculpaţii FF. şi GG. a existat "un număr important de convorbiri telefonice interceptate în perioada de referinţă", totalul acestora nu a fost indicat, iar relevante sub aspectul acuzaţiilor formulate împotriva celor doi au fost apreciate doar şase astfel de conversaţii şi un schimb de SMS-uri (pct. C.1. II), singurele considerate de Parchet ca având conotaţie penală.

Sub acelaşi aspect, contrar susţinerilor acuzării, secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că existenţa infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat nu poate fi dovedită prin comiterea celei de trafic de influenţă (descrisă la pct. C.1. II), la care s-a făcut trimitere cu ocazia expunerii situaţiei de fapt de la pct. C.1. I, cele două infracţiuni având un conţinut distinct şi autonom, astfel încât activitatea ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul grupării de criminalitate organizată nu poate fi reliefată de aceeaşi faptă ce compune, în opinia procurorului, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deopotrivă, cu toate că Parchetul a susţinut că "sprijinul acordat WWWWWW." de către inculpatul FF. s-a concretizat şi în ajutorul dat altor "membri importanţi .... aparţinând facţiunii conduse de GG.", prin influenţa politică pe care acesta o exercita, s-a considerat că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, concluzia procurorului fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice purtate de alte persoane, nesusţinută, însă, de mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, au fost invocate de către Ministerul Public convorbirile telefonice dintre inculpatul D. şi martorul XXXX. (la acea dată Secretar de Stat în cadrul Ministerului Transporturilor) din datele de 30.09.2010, ora 16^53:54, şi 01.10.2010, ora 17^10:31, în legătură cu acestea, inculpatul FF. arătând, cu ocazia audierii sale de către instanţă, că, în mod întâmplător, s-a întâlnit cu D. în aeroportul Otopeni, ocazie cu care acesta, cunoscând faptul că a fost director la C.N.A.P.M.C., structură din cadrul Ministerului Transporturilor, l-a întrebat dacă ştie care este procedura de urmat pentru închirierea unor spaţii în incinta aeroportului. Răspunsul său fiind negativ, la solicitarea inculpatului D., i-a comunicat că cea mai potrivită persoană pentru a-i furniza informaţii în legătură cu acest aspect este secretarul de stat din Ministerul Transporturilor, XXXX., care coordona sectorul aviatic. A mai precizat acuzatul că nu i s-a cerut de către D. să intermedieze vreo întâlnire cu martorul şi nici nu a făcut acest lucru, precum şi faptul că nu îşi aminteşte dacă i-a dat inculpatului numărul de telefon al lui XXXX., dar nici nu exclude o asemenea posibilitate. În plus, a confirmat că martorul a fost apelat de D. pe numărul de telefon personal al acestuia (declaraţia din 7 aprilie 2014).

De asemenea, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului D. din data de 13 noiembrie 2013, dată în faţa instanţei de fond cu privire la conţinutul celor două discuţii telefonice invocate, în probaţiune, de procuror, menţionând că dorea să se intereseze în legătură cu procedura de urmat pentru închirierea unui spaţiu în aeroportul Otopeni, martorul XXXX. fiind secretar de stat în Ministerul Transporturilor. În prealabil, despre respectiva procedură îl întrebase pe inculpatul FF., cu care se afla în relaţii de amiciţie, cunoscându-l prin intermediul lui GG., însă acesta nu i-a dat un răspuns, comunicându-i numărul de telefon al martorului şi spunându-i să-l sune din partea lui. Întâlnirea cu XXXX. a avut loc în data de 1 octombrie 2010 în biroul acestuia, martorul promiţându-i că se va interesa în legătură cu respectiva chestiune, însă, ulterior, nu l-a mai contactat pe acesta, întrucât s-a răzgândit cu privire la preluarea spaţiului. Sub acelaşi aspect, acuzatul a mai arătat că, înainte de a apela la FF., a făcut demersuri pentru a fi primit de directorul Aeroportului Otopeni, însă nu a reuşit să intre în audientă la acesta, nefiind la birou. A subliniat, de asemenea, că inculpatul nu i-a promis că se va implica în vreun fel în rezolvarea chestiunii în discuţie, oferindu-i doar numărul de telefon al martorului XXXX., indicat ca fiind cel mai în măsură să îi dea relaţiile necesare. Mai mult, din discuţia purtată cu cel din urmă, inculpatul D. nu şi-a dat seama dacă FF. vorbise în prealabil cu acesta.

Mai mult decât atât, instanţa supremă a făcut trimitere şi la declaraţiile martorului XXXX., date în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond.

Astfel, s-a reţinut că martorul XXXX. a confirmat, cu prilejul audierii sale de către organele de anchetă penală, că îl cunoaşte pe inculpatul FF., fiind membri ai aceluiaşi partid politic, declarând, însă, că nu îşi aminteşte ca acesta să-i fi adresat o solicitare expresă în vederea sprijinirii vreunei persoane sau primirii în audienţă. De asemenea, a menţionat că, deşi numărul de telefon de pe care au fost purtate convorbirile telefonice din 30.09.2010, ora 16^53:54, şi 01.10.2010, ora 17^10:31, îi aparţine, nu poate da nici un detaliu despre conţinutul lor, necunoscându-l pe inculpatul D. şi neauzind de S.C. YY. S.R.L. (depoziţia din 27 octombrie 2011).

Totodată, s-a reţinut că martorul şi-a menţinut, în esenţă, această declaraţie şi în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţia din 9 decembrie 2014), arătând, în plus, că, în anul 2010, a fost sunat de o persoană care s-a recomandat a fi din partea inculpatului FF., menţionând că se numeşte D.. Acesta l-a rugat să îl primească în audienţă şi, întrucât i-a spus că nu poate, a revenit cu aceeaşi solicitare în zilele următoare, însă întâlnirea nu s-a concretizat. A mai precizat că nu îl recunoaşte în sala de şedinţă pe D., că nu ştie motivul pentru care a fost contactat telefonic de acesta şi că nu îşi aminteşte dacă, ulterior convorbirilor cu inculpatul, a discutat cu FF. despre problema în legătură cu care fusese anterior sunat sau dacă persoana cu care vorbise fusese recomandată de acesta.

Aşadar, prima instanţă a considerat că cele două convorbiri telefonice invocate de acuzare nu pot demonstra comiterea de către inculpatul FF. a unor acţiuni de iniţiere şi constituire a grupului infracţional organizat sau apartenenţa acestuia la prezumtiva asociere, în lipsa oricăror probe din care să rezulte contribuţia sa concretă la înfiinţarea şi, ulterior, organizarea şi funcţionarea acesteia şi în condiţiile în care conţinutul respectivelor înregistrări audio indicate de procuror nu are legătură cu activitatea ce se susţine că ar fi constituit scopul presupusei grupări infracţionale.

Totodată, instanţa supremă a constatat că, în cazul inculpatului FF., nu se regăsesc aspectele definitorii ale grupului infracţional organizat, astfel cum acestea au fost prezentate de Parchet în partea introductivă a rechizitoriului, constatându-se că nu a fost identificat cu vreo poreclă, nu a folosit un limbaj codificat în discuţiile telefonice purtate, nu a fost surprins de organele de anchetă penală cu ocazia acţiunilor de supraveghere operativă desfăşurate în cauză şi, deşi plasat de acuzare în hub-ul comunicaţional creat în jurul lui GG., nu a purtat în perioada de referinţă convorbiri telefonice cu niciunul dintre ceilalţi inculpaţi plasaţi în acelaşi segment (E., A., D.) sau palier (DD.), din probele administrate în cauză rezultând, în plus, că, în afara celor cinci coinculpaţi menţionaţi, acuzatul nu cunoştea nicio altă persoană inclusă de procuror în prezumtiva asociere infracţională (relevante, în acest sens, fiind declaraţiile tuturor inculpaţilor în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003).

Ca urmare, având în vedere aceste motive, precum şi faptul că, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi presupus infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat şi nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului FF. în palierul de protecţie externă (politică), neavând, astfel, relevanţă în planul răspunderii sale penale, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

27.2. Infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. C.1. II)

Cu titlu preliminar, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul FF. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Sub acest aspect, s-a constatat că, în sarcina inculpatului FF., s-au reţinut de către Parchet două dintre acţiunile tipice, prevăzute alternativ în norma ce incriminează infracţiunea de trafic de influenţă (art. 257 alin. (1) C. pen. anterior), respectiv pretinderea şi, ulterior, primirea de la GG. (prin intermediul inculpaţilor E. şi HH.) a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, ce reprezintă, în opinia procurorului, folosul realizat de acesta în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă diverşi factori de decizie, asupra cărora a lăsat să se creadă că are influenţă, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele grupului infracţional organizat şi a liderului absolut al acestuia.

Realizând o analiză, la nivel pur teoretic, a chestiunii puse în discuţie din oficiu, prima instanţă a opinat că săvârşirea de către aceeaşi persoană de fapte prin care se concretizează două sau toate conţinuturile alternative prevăzute în textul de incriminare reprezintă, în ansamblu, acte de executare a infracţiunii de trafic de influenţă şi, ca atare, indiferent dacă, prin pretinderea foloaselor sau acceptarea promisiunilor, infracţiunea este realizată, activitatea ulterioară de primire a acestora constituie, alături de actele anterioare, o unitate naturală de infracţiune, cu toate consecinţele ce decurg din această calificare juridică.

Astfel, s-a menţionat că traficul de influenţă se consumă în momentul pretinderii sau acceptării promisiunii unui folos, primirea ulterioară a acestuia, în împrejurări diferite, neafectând caracterul unitar al infracţiunii şi neavând relevanţă pentru încadrarea juridică a faptelor într-o unitate naturală de infracţiune.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, prima instanţă de judecată a apreciat că, în speţă, nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) privind forma continuată a infracţiunii, nefiind, astfel, incidente nici prevederile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, s-a reţinut că, la data de 22 octombrie 2010, i-a pretins lui GG., director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., să îi procure cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport "SS." şi 200 de treninguri, bunuri ce au fost puse la dispoziţia lui FF. prin intermediul inculpaţilor E. (comisionar vamal) şi HH. (lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscările vamale din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea). Bunurile au fost transportate la domiciliul lui RRRR., fratele inculpatului FF., care deţinea funcţia de director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A.

În schimbul furnizării produselor la cererea expresă a inculpatului FF., acesta i-a promis inculpatului GG. sprijinul, prin influenţa pe care o avea în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele celui din urmă, precum şi a întregului grup infracţional pe care îl conducea. În acest scop, inculpatul FF. a promis că va interveni pe lângă persoanele competente să realizeze cerinţele respective.

A). În dovedirea acţiunii de pretindere de către inculpatul FF. a unor bunuri sustrase din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi a promisiunii lui GG. de procurare a respectivelor produse, au fost invocate de Parchet convorbirile telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, între inculpaţii FF. şi GG., din 12.11.2010, ora 09^01:38, între inculpaţii GG. şi E., din 12.11.2010, ora 09^05:01, între inculpaţii HH. şi E., precum şi schimbul de SMS-uri între inculpaţii FF. şi GG. din 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29 .

Totodată, pentru a proba primirea bunurilor pretinse anterior, au fost invocate materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurate în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L. (unde au fost găsite mai multe documente electronice aparţinând "NNNNNNNNNN." Constanţa, CUI x, care i-a avut ca membri fondatori pe inculpatul FF. şi martorul RRRR.), procesul-verbal de percheziţie din 23 mai 2011 efectuat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi actele de urmărire penală efectuate la data de 14 iunie 2011 la sediul EEE. - Filiala Constanţa (materializate în procesul-verbal ataşat în vol. 29 d.u.p.).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a făcut referire la declaraţia dată de acuzat în faza anchetei penale, când a declarat că, în cursul anului 2009, prin adresa nr. x/30.06.2009, NNNNNNNNNN., al cărei membru fondator a fost şi din care s-a retras pe 5.10.2009, a primit cu titlu gratuit 1000 perechi încălţăminte şi 1000 bucăţi îmbrăcăminte inscripţionate "SS.", ce au fost depozitate într-o locaţie din Constanţa. Întrucât, în noiembrie 2010, i s-a solicitat un ajutor umanitar pentru membrii EEE., Filiala Constanţa, a contactat conducerea NNNNNNNNNN. în scopul de a-i convinge să doneze o parte din bunurile primite anterior cu titlu gratuit, aflând cu acea ocazie că au fost furate. În acest context, a apelat la inculpatul GG., solicitându-i să "facă rost de nişte chestii din alea care au dispărut din magazie", înţelegând prin aceasta bunuri similare cu cele primite anterior de NNNNNNNNNN., eventual din partea unor ONG-uri, acesta promiţându-i că va rezolva de o manieră legală, în niciun caz prin sustragerea de bunuri din magazia de confiscări vamale. Ulterior, prin SMS, i-a precizat lui GG. că ar nevoie de 200 perechi adidaşi şi 200 treninguri. A mai subliniat că nu a avut nicio implicare în modul în care bunurile au ajuns la EEE., că acestea nu s-au aflat niciodată la fratele său, precum şi faptul că, pe 16 decembrie 2010, s-a deplasat personal la sediul respectivei asociaţii, unde, împreună cu preşedinta, a înmânat cadourile, ocazie cu care s-a întocmit un tabel cu beneficiarii respectivelor produse, observând că acestea au constat în pantofi şi treninguri purtând semnele de marcă "SS.". De asemenea, a precizat că actul de caritate l-a realizat în nume personal, nu ca politician, că nu a avut niciun beneficiu, iar acţiunea nu a fost mediatizată. Cu referire la coinculpaţi, a arătat că pe E. l-a întâlnit o dată sau de două ori întâmplător şi că nu ştie cu ce se ocupă, iar pe HH. nu îl cunoaşte (declaraţia din 14 iunie 2011).

Din punct de vedere probator, prima instanţă a apreciat ca fiind relevantă şi depoziţia inculpatului FF. dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond în data de 15 aprilie 2014, ocazie cu care a detaliat afirmaţiile făcute cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală. Astfel, inculpatul a învederat că, anterior datei de 22 octombrie 2010, a fost solicitat de către martora PPPP., în virtutea relaţiei de amiciţie pe care o avea cu aceasta, fiind colegi în clasele II-XII, să participe cu o donaţie la serbarea de Crăciun ce va fi organizată de EEE. - Filiala Constanta, martora fiind membru al asociaţiei şi provenind dintr-o familie cu dizabilităţi, ambii părinţi fiind surdo-muţi. În acest sens, Asociaţia a trimis o solicitare scrisă atât lui, în calitate de persoană privată, cât şi Organizaţiei Judeţene a FFFFFFFFFF. Constanţa, însă considerând că este imoral să implice partidul într-o asemenea acţiune umanitară, a confirmat, prin intermediul martorei PPPP., participarea la evenimentul de Crăciun în calitate de persoana particulară. Dorind să dea curs solicitării primite, inculpatul a precizat că a apelat la GG. (care o ştia pe martora PPPP., precum şi procedurile prin care asemenea mărfuri pot fi obţinute cu titlu gratuit), pe care, anterior convorbirii telefonice din 22.10.2010, l-a întrebat dacă cunoaşte vreo fundaţie sau asociaţie ce a primit cu titlu gratuit din partea Direcţiei Generale a Vămilor bunuri confiscate şi care doreşte să le redirecţioneze către EEE.. Pe fondul acestor discuţii, a fost purtată, ulterior, convorbirea telefonică din data de 22.10.2010, care nu se referea la bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., neavând cunoştinţă de existenţa unei asemenea magazii sau dacă se furaseră anumite bunuri din interiorul ei. Prin referirea la "magazie" şi "chestii din alea care au dispărut", a intenţionat să sublinieze natura bunurilor cu care dorea să ajute EEE., respectiv mărfuri confiscate, care fuseseră predate cu titlu gratuit unei asociaţii sau fundaţii ce dorea să le redirecţioneze către persoane cu dizabilităţi. În legătură cu acest aspect, inculpatul a relatat că, anterior încetării calităţii sale de membru al NNNNNNNNNN., aceasta preluase cu titlu gratuit de la JJJJJJ. anumite bunuri confiscate, pentru depozitarea cărora fusese închiriat un spaţiu de la martorul DDDDD., naşul de cununie al lui GG., în respectiva magazie fiind introduse, ulterior, pentru păstrare, şi alte mărfuri ce fuseseră, de asemenea, primite cu titlu gratuit, în aceeaşi modalitate, după retragerea sa din Asociaţie. În plus, a menţionat că a aflat de la fratele său că, în perioda mai- iunie 2010, spaţiul de depozitare închiriat a fost spart si s-au sustras o mare parte din bunuri, sens în care au fost sesizate organele de politie care au întocmit un proces-verbal cu ocazia constatării la faţa locului. Făcând, în continuare, referire la semnificaţia mesajelor redate în rechizitoriu, inculpatul a precizat că cifra 200 reprezenta numărul copiilor cărora urmau să le fie distribuite produsele, necunoscând tipul acestora decât în momentul în care GG. i-a transmis "trening şi adidaşi". A subliniat, totodată, că cel din urmă nu i-a comunicat niciodată că bunurile ar fi provenit din magazia de confiscări a JJJJJJ. şi că nu a avut reprezentarea ca s-ar fi încălcat legea pentru că, în caz contrar, nu ar mai fi solicitat martorei PPPP. să întocmească tabelul cu datele de identitate ale persoanelor cărora le-au fost înmânate produsele. Pe de altă parte, a învederat că nu s-a preocupat de modul în care mărfurile (ce nu au fost niciodată depozitate la domiciliul fratelui său) au fost transportate la sediul EEE. (aspect de care urma să se ocupe inculpatul GG.), că nu l-a întrebat pe GG. de la ce fundaţie sau asociaţie proveneau şi că nu a depus diligenţe pentru predarea către respectivele entităţi a tabelului cu persoanele care au beneficiat de bunuri, un exemplar al acestuia rămânând în posesia sa, iar celălalt la EEE.. A mai relatat că, pe data de 17 decembrie 2010, a participat la evenimentul organizat cu ocazia Crăciunului, ocazie cu care produsele au fost donate/înmânate membrilor asociaţiei de o persoană costumată în Moş Crăciun, iar, întrucât cadourile erau deja împachetate, nu a putut să observe dacă mai purtau încă însemnele mărcii înregistrate sau acestea erau ascunse. La eveniment nu a purtat însemnele partidului, nu au fost folosite obiecte purtând aceste însemne, iar evenimentul nu a fost unul mediatizat, astfel încât să se poată reţine că, prin organizarea lui, ar fi obţinut un capital politic pentru el şi formaţiunea din care făcea parte.

Referindu-se la perioada în care a fost membru al NNNNNNNNNN., inculpatul FF. a menţionat că aceasta a beneficiat de trei ori de primirea cu titlu gratuit a unor bunuri supuse confiscării, după ce s-a formulat o cerere către şeful Direcţiei Generale a Vămilor şi s-a obţinut o aprobare din partea acestuia pentru un anumit număr de astfel de produse, cu privire la care titularul dreptului de marcă înregistrată îşi dăduse acceptul. Deşi nu s-a ocupat personal de aceste formalităţi, ştie că preluare-predarea bunurilor de la Direcţia Generală a Vămilor se făcea pe baza unui proces-verbal de recepţie în care se trecea tipul mărfii şi cantitatea sau numărul de produse. De asemenea, asociaţia sau fundaţia care beneficiau de această facilitate, aveau obligaţia ca, în cazul distribuirii bunurilor unor persoane cu dizabilităţi, să întocmească un tabel cu numele acestora, codul numeric personal şi obiectul primit. A precizat, de asemenea, că a văzut toate bunurile primite cu titlu gratuit şi a constatat că însemnele mărcii nu erau ascunse sau şterse, întrucât o asemenea operaţiune ar fi echivalat cu deteriorarea produsului. Totodată, neavând valoare contabilă, respectivele mărfuri nu erau înscrise în evidenţa asociaţiei, păstrându-se doar procesul-verbal de recepţie, iar, în ipoteza în care se proceda la distribuirea lor către persoane cu dizabilităţi, se păstra şi tabelul cu persoanele care le-au primit.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la depoziţiile date de inculpatul GG., atât în cursul urmăririi penale (23 mai 2011 - filele x vol. 26. d.u.p.), cât şi în faţa instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2014, când a menţionat că, în luna octombrie 2010, a purtat o discuţie cu inculpatul FF. despre intenţia acestuia de a oferi nişte cadouri unor copii din cadrul EEE. într-o ceremonie organizată cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, acţiune în care este implicată martora PPPP., fosta lui colegă de facultate şi ai cărei părinţi erau surdo-muţi, fără ca interlocutorul său să îi spună, cu acea ocazie, că ar avea nevoie de anumite bunuri pentru respectiva acţiune umanitară. Ulterior discuţiei, până la data de 22 octombrie 2010, inculpatul a aflat, ca fapt divers, de la E. că fratele său, în urma unei renumărări, avea un plus în gestiune constând în obiecte de îmbracăminte şi încălţăminte, însă nu a discutat nimic cu acesta în legătură cu felul şi cantitatea produselor. Referindu-se, în continuare, la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, a arătat că a fost contactat de inculpatul FF. pentru a-l întreba dacă poate să îi facă rost de "nişte chestii din alea care au dispărut? De acolo, din magazie?", înţelegând prin aceasta că interlocutorul său are nevoie de nişte obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte de genul acelora pe care NNNNNNNNNN. le primise anterior cu titlu gratuit de la A.N.V. şi care fuseseră furate din magazia în care erau depozitate, aspect pe care inculpatul GG. îl aflase de la martorul DDDDD., administratorul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., societate de la care fusese închiriat respectivul spaţiu de depozitare. În ce priveşte motivul pentru care inculpatul Banias a apelat la el, acuzatul a menţionat că cei doi se aflau într-o relaţie de prietenie şi că nu a înţeles din solicitarea ce i-a fost adresată că ar fi fost vorba de ceva ilegal, cu atât mai puţin că i se cerea să îi facă rost, prin intermediul lui E., de bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., întrucât FF. nu avea cunoştinţă de raporturile în care se afla cu comisionarul vamal şi nici nu crede că auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta. În legătură cu acelaşi aspect, a mai precizat că, din discuţie, a înţeles că solicitarea interlocutorului său se referă la procurarea unor bunuri cu titlu de sponsorizare în vederea participării la o acţiune umanitară. Ca urmare, amintindu-şi de conversaţia purtată cu E., l-a întrebat pe acesta dacă bunurile despre care vorbiseră anterior mai erau disponibile, răspunsul fiind unul afirmativ, în sensul că este vorba de 200 perechi pantofi sport şi 200 treninguri, fără să ceară, însă, vreo lămurire în legătură cu caracterul contrafăcut al acestora. Ca atare, ulterior, a purtat cu inculpatul FF. schimbul de SMS-uri din 11.11.2010, în care, la întrebarea sa "câte bucăţi", acesta i-a răspuns "vreo două sute", adică exact numărul de obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte pe care i-l indicase E. ca fiind în plus şi disponibile. A mai precizat că el l-a întrebat pe interlocutorul său "trening şi adidaşi?", acesta neştiind despre ce bunuri este vorba. Ca urmare, a doua zi, pe 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe comisionarul vamal, căruia i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca inculpatul E. să caute un mijloc de transport care să ridice bunurile respective şi să ia legătura cu martorul pentru a le primi sau a le direcţiona către EEE.. Întrucât a purtat această discuţie din biroul său, în care se afla şi IIIIIIIIII., acesta a intervenit, afirmând că se va ocupa el de predarea produselor la destinaţie. În finalul discuţiei, i-a atras atenţia interlocutorului său să se întocmească un aviz, fapt din care rezultă că nu a avut percepţia că mărfurile sunt scoase din magazia de confiscări vamale cu încălcarea dispoziţiilor legale. A subliniat, de asemenea, că nu mai ştie ce s-a întâmplat în continuare cu bunurile respective, cine le-a ridicat, în baza căror documente, dacă au ajuns la EEE. şi dacă au fost date cu titlu de cadou, întrucât nu l-au mai interesat aceste aspecte.

Totodată, au fost considerate ca fiind relevante pentru analizarea acestei acuzaţii şi depoziţiile date de inculpatul HH. în data de 23 mai 2011, precum şi cea din data de 24 mai 2011, dată cu ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, la 24 mai 2011, când a precizat că nu are cunoştinţă de scoaterea din magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. a celor 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcii "SS." şi a unui număr de 200 de treninguri inscripţionate "WW." şi că nu a primit niciodată ordine de la fratele său, E., de la inculpaţii GG. şi FF. sau de la alte persoane pentru a preda celui din urmă sau martorului RRRR. astfel de produse. Deopotrivă, a mai învederat că, în perioada de referinţă, au existat multe procese-verbale de atribuire cu titlu gratuit a unor mărfuri confiscate către asociaţii şi fundaţii non profit, în baza unor ordine emise de A.N.V., cu acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor, asemenea produse fiind transferate în aceste condiţii şi către NNNNNNNNNN..

La analizarea acestei fapte, instanţa supremă a avut în vedere şi declaraţia inculpatului HH. din data de 7 aprilie 2014, dată în cursul judecăţii în primă instanţă, când a declarat că, în perioada de referinţă, când îndeplinea funcţia de responsabil al magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ., au existat mai multe situaţii în care bunuri ce purtau însemnele mărcilor "SS." şi "WW." au fost date cu titlu gratuit către diverse asociaţii şi fundaţii, pe bază de proces-verbal, condiţia ce trebuia îndeplinită fiind obţinerea acordului titularului de marcă înregistrată. Sub aspect procedural, Autoritatea Naţională a Vămilor cerea în scris acest accept titularului de marcă, care îl transmitea tot în formă scrisă solicitantului, iar, ulterior, răspunsul era trimis D.R.A.O.V. Constanţa şi, în final, JJJJJJ., singura societate care a obligat şi la respectarea altor condiţii în cazul unor asemenea donaţii fiind S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS., care a impus printr-o adresă comunicată A.N.V. şi alte cerinţe, neprevăzute de lege, respectiv aplicarea pe eticheta fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", ştampilarea etichetelor produselor anterior predării, înştiinţarea societăţii cu ocazia fiecărei predări cu titlu gratuit, efectuarea de fotografii cu ocazia acţiunilor de predare şi transmiterea acestora societăţii în discuţie.

În privinţa bunurilor la care se referă acuzaţia, inculpatul a arătat că, într-adevăr, niciuna dintre condiţiile anterior menţionate nu a fost respectată întrucât nu exista o asemenea obligativitate, din moment ce bunurile donate nu făceau parte din inventarul magaziei de confiscări vamale, ci fuseseră cumpărate personal de el pentru a acoperi o lipsă din gestiune. Astfel, acuzatul a relatat că, printr-o decizie a D.R.A.O.V. Constanţa din 25 iunie 2010, s-a dispus constituirea unei comisii de inventariere a bunurilor reţinute conform Legii nr. 202/2000, situaţie în care a luat hotărârea de a face o pre-inventariere a magaziei, constatând cu această ocazie că lipseau din gestiune un palet cu treninguri purtând însemnele mărcii "SS." şi un palet cu obiecte de încălţăminte purtând însemnele mărcii "WW.". Cu toate că nu a întocmit niciun document cu privire la aspectele constatate, a intenţionat să le aducă verbal la cunoştinţa inculpatului X., însă, în lipsa acestuia, i-a prezentat situaţia inculpatului G. (care nu i-a dat nicio sugestie), pentru a-i transmite respectivele informaţii şefului JJJJJJ., fără a se mai interesa, însă, ulterior, dacă acest lucru s-a şi realizat. În atare condiţii, pentru a acoperi lipsa din gestiune, inculpatul a precizat că a luat hotărârea să achiziţioneze mărfuri similare, contrafăcute, de la un stand din complexul PPPPPPPPPP. din Constanţa (a cărui denumire nu şi-a mai amintit-o), pentru suma de 60-70 milioane RON vechi, fără a cere chitanţă, bon sau factură, bunuri pe care le-a transportat în magazia de confiscări a biroului vamal. Întrucât anterior începerii inventarului propriu-zis, respectiv 1 iulie 2010, cei doi paleţi cu treninguri şi încălţăminte au fost găsiţi într-un container din faţa magaziei, a procedat la depozitarea mărfurilor cumpărate în magazia operatorului portuar S.C. BBBBBBB. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire.

Referindu-se la convorbirea telefonică invocată, în probaţiune, de procuror, inculpatul HH. a declarat că, înaintea acesteia, a mai purtat o conversaţie cu fratele său, în care cel din urmă i-a transmis, fără a-i da alte detalii, că respectivele bunuri cumpărate de el vor fi preluate de RRRR., imaginându-şi că vor fi donate unor oameni nevoiaşi prin intermediul NNNNNNNNNN., care mai organizase astfel de acţiuni umanitare. Pe data de 12.11.2010, ora 9^05:01, inculpatul E. l-a anunţat telefonic că martorul RRRR. urmează să vină pentru a ridica bunurile, prilej cu care au discutat şi despre documentul ce urma a fi întocmit cu ocazia predării, gândindu-se să încheie un proces-verbal de predare-primire între el, ca persoană fizică, şi martorul menţionat sau delegatul care se prezenta, idee la care, însă, ulterior, a renunţat, dându-şi seama că nu are nicio valoare juridică. Deşi fratele său i-a dat numărul de telefon al lui RRRR., nu l-a apelat pe acesta, dovadă fiind faptul că, la dosar, nu există transcrierea unei astfel de convorbiri telefonice. În plus, aşa cum reiese din conţinutul înregistrării audio redată în rechizitoriu, cu o zi înainte, acuzatul a vorbit cu inculpatul G., care i-a spus că martorul se va deplasa pe 12.11.2010 pentru a prelua respectivele bunuri cumpărate de el. În legătură cu acelaşi aspect, a mai declarat că nu cunoaşte cine anume s-a prezentat să ridice produsele, întrucât nu se afla la magazie în acel moment, acestea fiind predate fie de numitul KKKKK., director la S.C. BBBBBBB. S.R.L., fie de un coleg de-al lui, dar fără a se întocmi vreun document de predare-primire sau de însoţire a mărfurilor. Acuzatul a mai subliniat că nu a avut reprezentarea faptului că respectivele bunuri vor ajunge la inculpatul FF. sau la organizaţia judeţeană a unui partid politic, credinţa lui fiind aceea că destinatarul lor este martorul RRRR.. De asemenea, a precizat că, în urma inventarului finalizat pe data de 15 septembrie 2010, a fost întocmit un proces-verbal, în cuprinsul căruia nu au fost relevate lipsuri sau plusuri în gestiune.

În depoziţia sa din 15 mai 2013, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, inculpatul E. a confirmat întru-totul susţinerile coacuzatului, menţionând că, întrucât urma sa fie efectuat un control de către Direcţia Regională Vamală Constanţa şi se constatase cu ocazia pre-inventarului lipsa din gestiune a anumitor bunuri, fratele său achizitionase pe cheltuială proprie produse identice cu acelea pentru a nu se identifica neregului cu ocazia verificărilor ce urmau a fi efectuate. Având în vedere că, în final, mărfurile în discuţie au fost găsite şi se punea problema unui plus în gestiune, i-a comunicat inculpatului GG. respectiva împrejurare, ştiind că, anterior, martorului RRRR., director al Aministratiei Portului Constanţa, i se aprobase de către Autoritatea Natională a Vămilor preluarea cu titlu gratuit a anumitor cantităţi de mărfuri contrafăcute pentru a fi donate unor asociaţii non profit. În acest context, a fost sunat de inculpatul GG., care i-a dat numărul de telefon al martorului, cu solicitarea de a-l transmite mai departe fratelui său, în scopul de a lua legătura cu acesta şi de a-i trimite bunurile din magazie. A mai învederat inculpatul că nu a avut cunoştinţă de vreo implicare a inculpatului FF. în această operaţiune, neavând reprezentarea faptului că îl determină pe fratele său să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să comită vreo ilegalitate.

Cu privire la împrejurările în care bunurile despre care se face vorbire în descrierea acuzaţiei au fost înmânate membrilor EEE. - Filiala Constanţa, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante pentru justa soluţionare a cauzei şi declaraţiile martorei PPPP., date atât în faza instrucţiei penale (în 14 iunie 2011 şi 2 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (în 21 noiembrie 2014), când aceasta a confirmat existenţa relaţiilor de amiciţie dintre ea şi inculpatul FF., în virtutea cărora, înaintea sărbătorilor de iarnă din 2010, l-a contactat pe acesta, întrebându-l dacă, fie ca persoană privată, fie ca membru al FFFFFFFFFF., poate sprijini Asociaţia prin oferirea unor cadouri de Crăciun persoanelor cu dizabilităţi, lăsând la latitudinea acestuia modalitatea în care se poate concretiza respectivul ajutor. În afara solicitării sale verbale, martora a precizat că directorul filialei a trimis şi o adresă oficială prin care cerea sprijinirea acţiunii, însă nu cunoşte dacă aceasta a fost adresată formaţiunii politice sau personal inculpatului FF.. Deşi cu prilejul discuţiei iniţiale, acuzatul, exprimându-şi disponibilitatea de a ajuta membrii Asociaţiei, nu a menţionat în ce va consta sprijinul, ulterior, cu ocazia unei alte convorbiri telefonice purtată înaintea organizării evenimentului de Crăciun, i-a transmis că urmează să procure nişte costume şi pantofi sport ce urmau a fi distribuiţi persoanelor surdo-mute, fără, însă, să furnizeze alte amănunte în legătură cu provenienţa şi natura acestora. Totodată, cu acelaşi prilej, inculpatul s-a interesat despre numărul participanţilor la eveniment, martora, în urma consultării cu TTTT., comunicându-i că este vorba de circa 180 de persoane. În acest context, FF. a precizat că va trimite Asociaţiei în jur de 200 de costume şi pantofi sport. A mai arătat martora că nu cunoaşte cum au ajuns aceste bunuri la sediul filialei, cum au fost transportate şi ambalate şi nici dacă purtau însemnele vreunei mărci înregistrate, întrucât mama sa, membru al Asociaţiei, nu a primit astfel de bunuri, ci doar produse alimentare. De asemenea, nu ştie dacă s-au întocmit documente de predare-primire, observând doar faptul că, la festivitate, s-a completat un tabel cu numele persoanelor cărora le-au fost distribuite bunuri. În plus, martora a declarat că, deşi nu îşi mai aduce aminte dacă inculpatul a luat cuvântul în cadrul evenimentului, a observat că acesta nu a purtat niciun obiect care să sugereze apartenenţa sa la un anumit partid politic, iar evenimentul nu a fost mediatizat, fiind publicat doar un articol în ziarul QQQQQQQQQQ., editat de EEE., probabil în luna ianuarie sau februarie 2011.

Sub acelaşi aspect, s-a reţinut că informaţii relevante a furnizat şi martora TTTT., în perioada de referinţă manager al EEE. - Filiala Constanţa, care a arătat cu ocazia audierii sale de către organele de anchetă (declaraţii din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), precum şi în faţa instanţei, la termenul de judecată din 9 decembrie 2014, că, anterior sărbătorilor de iarnă din anul 2010, la nivelul Asociaţiei s-a adoptat hotărârea organizării unei festivităţi de Crăciun, context în care, pentru obţinerea unor sponsorizări, în urma discuţiei purtate cu PPPP., care se afla în relaţii apropiate cu inculpatul FF., a luat decizia de a întocmi două asemenea solicitări de sprijin, una adresată personal acestuia, iar cea de-a doua Organizaţiei Judeţene Constanţa a FFFFFFFFFF., ambele fiind înregistrate la sediul acestei entităţi. Fiindu-i intermediată de PPPP. o întrevedere cu acuzatul în noiembrie sau decembrie 2010, martora a discutat cu acesta în legătură cu evenimentul ce urma a fi organizat, dar inculpatul nu a promis nimic, afirmând doar că o să vadă cu ce poate să ajute Asociaţia, fără, însă, ca, din modul de derulare a conversaţiei, TTTT. să îşi dea seama dacă sprijinul urma să fie acordat de acuzat în calitate de persoană particulară sau de reprezentant al unui partid politic, cu atât mai mult cu cât, anterior, existaseră anumite acţiuni comune ale Asociatiei cu tineretul FFFFFFFFFF., iar, pe de altă parte, FF., în nume personal, participase la un eveniment organizat în anul 2009 cu ocazia zilei naţionale a surzilor, când a adus băuturi răcoritoare, pizza şi cozonac. A mai precizat martora că nu îşi aminteşte dacă, ulterior întâlnirii de la sediul FFFFFFFFFF. Constanţa, a mai discutat cu PPPP. despre numărul participanţilor la eveniment sau despre bunurile ce urmau a fi puse la dispoziţie de către inculpat, oricum aceasta având cunoştinţă despre numărul membrilor Asociaţiei întrucât provenea dintr-o familie de surdo-muţi. În continuare, a relatat că, cu câteva zile înainte de eveniment, în timp ce ea şi martora UUUU. se aflau la cumpărături, la sediul Asociaţiei au fost trimise un balot de mari dimensiuni, mai mulţi saci şi cutii conţinând costume de trening şi pantofi sport, fără ca acestea să fie însoţite de vreun document şi fără ca persoanele care erau atunci prezente (membri surdo-muţi) să poată oferi detalii în legătură cu cei care au adus bunurile. În acest context, martora a luat legătura telefonic cu PPPP., care i-a confirmat că produsele au fost trimise de inculpatul Banias, iar, într-o discuţie ulterioară, i-a spus că urmează să întocmească un tabel cu numele şi semnătura persoanelor care vor primi bunurile. A mai învederat că, atunci când s-au desfăcut pachetele, s-a constatat că acestea conţineau pantofi sport şi treninguri ce purtau pe talpă, respectiv pe partea din faţă, însemnele mărcilor "WW." şi "SS.", însă nu îşi aminteşte dacă etichetele treningurilor erau sau nu tăiate. La o parte din festivitatea de Crăciun a participat şi inculpatul FF., însă după ce a început distribuirea cadourilor, acesta s-a retras. A mai arătat martora TTTT. că au fost făcute şi poze, dar că nu crede că la eveniment a participat cineva de la presă, ulterior acestuia, la iniţiativa Asociaţiei, publicându-se un articol în ziarul surzilor, "QQQQQQQQQQ.". În final, a menţionat că, întrucât a fost în audienţă la sediul FFFFFFFFFF. Constanţa şi a purtat discuţii cu inculpatul în calitatea lui de membru de partid, a asociat acţiunea de sprijinire cu respectivul partid politic.

Referindu-se, în general, la procedura de realizare a sponsorizărilor, martora a precizat că, în cazul în care acestea se obţineau de la o persoană juridică, se încheia un contract cu aceasta, spre deosebire de situaţia în care se donau anumite bunuri de către persoane fizice, când nu se întocmea niciun fel de act în formă scrisă, fiind necesară doar completarea unui tabel cu numele beneficiarului şi semnătura acestuia. În plus, a menţionat că bunurile primite de la persoane fizice nu se înregistrau în contabilitatea Asociaţiei sau în alt document, operaţiunea fiind evidenţiată doar prin întocmirea respectivului tabel, din care un exemplar se preda donatorului.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţiile martorei UUUU., contabila EEE. - Filiala Constanţa, care a declarat atât în faţa procurorului (în 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), cât şi în şedinţa publică din 9 decembrie 2014, că, în scopul obţinerii unor ajutoare pentru membrii Asociaţiei cu ocazia Crăciunului din anul 2010, a fost întocmită o cerere de sponsorizare ce a fost dusă de TTTT. la biroul inculpatului FF., fără a primi, însă, vreun răspuns în acel moment. A mai arătat martora că, într-una dintre zilele din ajunului Crăciunului, în timp ce ea şi TTTT. lipseau de la sediul filialei, au fost primiţi un balot de mari dimensiuni, nişte saci şi cutii de carton, ce nu erau insotiţi de vreun document de provenienţă. Întrucât cei prezenţi în momentul respectiv nu au putut să dea detalii cu privire la persoana care a adus bunurile, martora TTTT. a sunat o cunoştinţă de-a ei care provenea dintr-o familie de surdo-muţi, aceasta informând-o că mărfurile au fost trimise de inculpatul Banias. Cu privire la conţinutul pachetelor, martora a menţionat că, în acestea, se aflau pantofi sport şi treninguri, ultimele neavând etichete, însă nu poate să precizeze dacă respectivele obiecte purtau însemnele vreunei mărci înregistrate, observând acest aspect doar cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză. De asemenea, a precizat că, urmare distribuirii produselor, a fost întocmit, într-un singur exemplar, un tabel cu numele beneficiarilor şi semnăturile lor, care a ramas la sediul Asociaţiei, nefiind transmisă inculpatului vreo copie a acestuia. În plus, a confirmat susţinerile martorei TTTT. în sensul că, în cazul sponsorizărilor din partea persoanelor juridice, bunurile erau însoţite de o factură, iar, în situaţia în care ajutoarele proveneau de la persoane fizice, nu se întocmea niciun document, fiind suficient tabelul despre care a făcut vorbire. Pe cale de consecinţă, neexistând niciun document de provenienţă în ceea ce priveşte bunurile trimise de inculpatul Banias, acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea Asociaţiei.

De altfel, s-a constatat că remiterea materială a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte către EEE. - Filiala Constanţa, pentru a fi înmânate membrilor săi nu a fost însoţită de documente doveditoare rezultă şi din conţinutul procesului-verbal de ridicare de bunuri întocmit la sediul Asociaţiei în 14 iunie 2011 şi nu a fost contestată de niciunul dintre inculpaţi. Deopotrivă, cuprinsul aceluiaşi act procedural, precum şi fotografiile unora dintre bunurile predate atestă că acestea purtau însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW.", aspect susţinut cu certitudine şi de martora TTTT.. De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, reiese că, într-adevăr, în ediţia din decembrie 2010 (nr. 10) a ziarului "QQQQQQQQQQ.", a fost publicat un articol despre evenimentul de Crăciun, în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului FF. şi nu au apărut poze cu acesta, că au fost trimise de Asociaţie mai multe solicitări de sponsorizare, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, că a fost întocmit tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi faptul că, prin adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa a transmis mulţumiri FFFFFFFFFF. - Filiala Constanţa pentru cadourile de Crăciun şi o rugăminte de sprijin pentru sistemul de încălzire. În plus, s-a constatat că, din registrul de intrare-ieşire corespondenţă, depus, în extras, la dosar, rezultă că, la poziţia nr. 575 din 25.11.2010, apare menţiunea "din oficiu, ANSR, cerere sponsorizare cabinet Senator FFFFFFFFFF.", iar, la poziţia nr. 616 din 20.12.2010 "din oficiu, ANSR, Adresă pentru încălzire FFFFFFFFFF.", demonstrând, în lipsa altor înscrisuri şi menţiuni, contrar suţinerilor martorei TTTT., că Asociaţia a formulat o singură solicitare de sprijin pentru evenimentul de Crăciun, ce a fost adresată personal inculpatului FF..

Instanţa de fond a considerat că, sub aspectul obiectului probaţiunii, sunt importate şi depoziţiile martorilor RRRR. şi DDDDD..

Prima instanţă de fond a reţinut că Sssţinerile martorilor RRRR. şi DDDDD., precum şi cele ale inculpaţilor FF. şi GG. privind dispariţia din spaţiul în care fuseseră depozitate a unora dintre bunurile primite cu titlu gratuit de către NNNNNNNNNN. de la JJJJJJ., sunt confirmate şi de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa prin care s-a comunicat Asociaţiei stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor mărfuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. .

Sub aspectul apărărilor formulate de inculpaţi, a fost apreciată ca fiind relevantă şi depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015.

Prealabil analizării temeiniciei acuzaţiei formulate împotriva inculpatului FF., instanţa de fond a reţinut că elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) constă în acţiunea de traficare a influenţei, care se poate realiza în una din următoarele variante alternative, preluate şi de noua reglementare penală specială în dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen.: pretinderea de la o persoană interesată a unei sume de bani sau a unui folos, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a interveni pe lângă un funcţionar asupra căruia subiectul are sau lasă să se creadă că are influenţă; primirea de la o persoană interesată, în aceeaşi modalitate şi pentru realizarea aceluiaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase; acceptarea unor promisiuni făcute în scopul menţionat de către o persoană interesată.

Aşa cum rezultă din descrierea situaţiei de fapt în cuprinsul rechizitoriului, în sarcina inculpatului FF. s-au reţinut primele două variante normative ale elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, arătându-se că acesta, în ziua de 22 octombrie 2010, a pretins de la GG., iar, ulterior, la o dată neprecizată, a primit, cu titlu gratuit, de la cel din urmă (prin intermediul inculpaţilor E. şi HH.), 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "WW.", provenind din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ce au fost predate membrilor EEE. - Filiala Constanţa în cadrul unei ceremonii organizate cu ocazia sărbătoririi Crăciunului în 17 decembrie 2010.

Cu toate că acţiunea de pretindere şi primire a unor bunuri de către inculpatul FF. nu poate fi contestată, comiterea acesteia fiind demonstrată fără putinţă de tăgadă de materialul probator de la dosar şi recunoscută chiar de acuzat, prima instanţă a constatat că dovezile administrate în cauză nu confirmă susţinerea Parchetului referitoare la provenienţa produselor ce au format obiectul cererii adresate inculpatului GG. şi care, ulterior, au fost puse la dispoziţia solicitantului, neexistând elemente de probaţiune care să ateste că acuzatul a pretins şi a primit obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte scoase ilegal din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ.

Sub acest aspect, s-a constatat că, într-adevăr, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 22.10.2010, ora 12^27:48,inculpatul FF. l-a întrebat pe interlocutorul său, GG., dacă există posibilitatea de a face "rost de nişte chestii din alea care au dispărut ... de acolo din magazie", însă simpla trimitere la un asemenea spaţiu de depozitare nu poate fundamenta, în lipsa oricăror alte probe, concluzia că acuzatul s-ar fi referit la magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ., astfel cum se susţine, în mod neîntemeiat, de către procuror.

De altfel, s-a constatat că semnificaţia atribuită de Parchet replicii menţionate a fost negată constant de inculpaţii FF. şi GG., care au arătat, în mod concordant, că aceasta a vizat natura bunurilor solicitate, respectiv produse care au fost predate de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu titlu gratuit, unor asociaţii sau fundaţii dispuse să le ofere unor persoane cu dizabilităţi şi nicidecum mărfuri din gestiunea magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ.. În plus, s-a reţinut că cei doi inculpaţi au subliniat că precizarea din cuprinsul discuţiei a fost făcută în contextul în care, anterior, de asemenea bunuri beneficiase şi NNNNNNNNNN., al cărei membru a fost şi FF. până în 5 octombrie 2009, iar, ulterior retragerii acestuia, o parte din mărfuri au fost sustrase din magazia în care erau depozitate, împrejurare de care cel din urmă a luat cunoştinţă de la fratele său, martorul RRRR., iar inculpatul GG. de la martorul DDDDD., reprezentant al societăţii ce deţinea, în proprietate, spaţiul închiriat Asociaţiei.

Instanţa de fond a considerat că susţinerile acuzaţilor referitoare la primirea, cu titlu gratuit, de către NNNNNNNNNN. a unor bunuri aflate sub supravehere vamală, atât înainte, cât şi după retragerea inculpatului FF. din Asociaţie (prin Hotărârea nr. 1 din 5 octombrie 2009 a Adunării Generale, confirmată prin încheierea nr. 274/J/2009 a Judecătoriei Constanţa - filele x d.u.p.), rezultă atât din materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurată în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L., invocate, în probaţiune, de procuror, cât şi din înscrisurile depuse de apărare încă din cursul urmăririi penale (adresa A.N.V. nr. x/30.06.2009 - fila x d.u.p.), fiind, de asemenea, confirmate şi de inculpatul HH. şi martorul RRRR., în cuprinsul declaraţiilor date în faţa organelor judiciare. Deopotrivă, dispariţia unor asemenea mărfuri din magazia în care erau păstrate este atestată atât de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa, prin care s-a comunicat NNNNNNNNNN. stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor bunuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., precum şi de depoziţia martorului DDDDD., proprietar şi administrator al respectivei societăţi, care închiriase Asociaţiei spaţiul din care obiectele fuseseră furate.

Toate aceste probe confirmă pe deplin, în opinia instanţei de fond, apărările inculpaţilor FF. şi GG. referitoare la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, şi la împrejurarea că solicitarea adresată celui din urmă de interlocutorul său nu viza obţinerea de mărfuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., ci procurarea unor bunuri ce fuseseră predate, cu titlu gratuit, de către Autoritatea Naţională a Vămilor în favoarea unor asociaţii/fundaţii dispuse să le doneze persoanelor cu dizabilităţi, o dovadă, în plus, în acest sens, fiind chiar faptul că, în cuprinsul discuţiei, inculpatul FF. face referire la "chestii din alea care au dispărut ... din magazie". Or, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat de către Parchet că, anterior datei de 22 octombrie 2010, din magazia de confiscări a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea fuseseră sustrase anumite bunuri aflate sub supravehere vamală, aspect despre care cei doi acuzaţi să fi avut cunoştinţă, singura dispariţie a unor mărfuri dovedită în speţă şi în legătură cu care atât inculpatul FF., cât şi GG. fuseseră informaţi fiind aceea din spaţiul închiriat de NNNNNNNNNN. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. (aparţinând martorului DDDDD.), în care erau depozitate bunuri ce făcuseră obiectul unor predări, cu titlu gratuit, de către autoritatea vamală, în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

De asemenea, instanţa supremă a apreciat că nu poate fi valorificat în plan probator, pentru dovedirea faptului că acţiunea de pretindere comisă de inculpatul FF. ar fi vizat obţinerea unor bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., nici schimbul de mesaje dintre acesta şi GG. din data de 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, interpretarea dată de acuzare acestora nerezultând din conţinutul lor şi nefiind atestată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, deşi procurorul a susţinut că, prin SMS-urile transmise în ziua respectivă, FF. i-a precizat inculpatului GG. că "bunurile de care are nevoie sunt 200 de treninguri şi 200 de perechi de adidaşi", s-a constatat că, dimpotrivă, cel din urmă i-a comunicat primului felul produselor, respectiv "trening şi adidaşi" (mesajul de la ora 13^34:43), acuzatul menţionând, înainte, doar numărul obiectelor, şi anume "vreo 200" (mesajul de la ora 13^34:18). De altfel, împrejurarea că inculpatul FF. nu cunoştea, anterior schimbului de mesaje din 11.11.2010, genul produselor care urmau a fi procurate de GG. rezultă atât din declaraţiile celor doi, cât şi din depoziţiile martorilor PPPP. (din 14 iunie 2011, 2 august 2011 şi 21 noiembrie 2014) şi TTTT. (din 14 iunie 2011, 3 august 2011 şi 9 decembrie 2014), care au menţionat, în esenţă, că acuzatul, cu prilejul discuţiilor preliminare, deşi şi-a exprimat disponibilitatea de a-i ajuta pe membrii EEE. - Filiala Constanţa, nu a precizat în ce va consta, în concret, sprijinul. Sub acelaşi aspect, martorul RRRR. a declarat că, într-o conversaţie purtată cu fratele său în noiembrie sau decembrie 2010, acesta i-a spus că intenţionează să dăruiască persoanelor surdo-mute doar dulciuri şi răcoritoare, fără a face vreo referire la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte (declaraţii din 20 iunie 2011 şi 21 noiembrie 2014).

Aşadar, instanţa de fond a considerat că, din probele administrate în cauză, rezultă că rugămintea adresată de acuzat inculpatului GG. a vizat obţinerea de către cel din urmă a unor bunuri de la asociaţii sau fundaţii non-profit care beneficiaseră de predarea cu titlu gratuit a unor astfel de produse din partea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi care erau dispuse să le doneze unor persoane lipsite de posibilităţi materiale, neexistând nicio dovadă că solicitarea formulată de FF. s-ar fi referit la procurarea ilicită a unor mărfuri din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, aşa cum a susţinut, în mod neîntemeiat, Parchetul.

Pe de altă parte, s-a constatat că discuţia telefonică din 22.10.2010, ora 12^27:48, şi schimbul de mesaje din 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, nu demonstrează nici împrejurarea că promisiunea făcută de GG. s-ar fi referit la obţinerea unor astfel de bunuri aflate sub supraveghere vamală, aspect ce nu este atestat, de altfel, nici de conţinutul înregistrării audio din 12.11.2010, ora 09^01:38, invocată, de asemenea, în probaţiune de procurorul anticorupţie.

Sub acest aspect, s-a constată şi faptul că, într-adevăr, în cuprinsul convorbirii telefonice menţionate, inculpaţii GG. şi E. au discutat despre "chestiile alea ... de la Horia", care "trebuie să ajungă la .... în oraş, ă ... la Traian, la un bloc", primul oferindu-i interlocutorului său numărul de telefon al martorului RRRR., pe care l-a indicat ca fiind persoana care se va ocupa de transportul bunurilor şi care cunoaşte adresa unde acestea vor fi depozitate ("... Ia să-ţi dau telefonul domnului RRRR., să-ţi dea adresa exactă, da? .... Sună-l, că trimite dânsul un papuc, o maşină, ca să ia sau cu un microbus"), însă nicăieri în cuprinsul conversaţiei nu se face referire la faptul că respectivele mărfuri ar proveni din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, s-a considerat că dovezile dosarului demonstrează că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte predate în data de 12 noiembrie 2010 şi în legătură cu care s-au purtat convorbirile telefonice din aceeaşi zi, orele 09^01:38(între GG. şi E.) şi 09^05:01(între E. şi HH.), nu se aflau sub supraveghere vamală şi nu cădeau sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 344/2005, ci fuseseră achiziţionate de inculpatul HH. din surse proprii, pentru a evita constatarea unor nereguli cu ocazia unui inventar realizat în depozitul pe care îl gestiona. De altfel, chiar în conţinutul înregistrării audio din 12.11.2010, ora 09^01:38, inculpatul GG. s-a referit la "chestiile alea ... de la Horia", indicându-l astfel, pe acesta din urmă ca expeditor al bunurilor, şi a făcut trimitere la un mesaj pe care, anterior, i l-ar fi dat comisionarului vamal în legătură cu aceleaşi mărfuri, SMS ce nu a fost, însă, transcris la dosar cu toate că ar fi avut relevanţă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei.

Totodată, s-a reţinut de către prima instanţă că modul în care respectivele bunuri au ajuns în posesia inculpatului HH. a fost confirmat de acesta la termenul de judecată din 7 aprilie 2014.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la declaraţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, în care a menţionat că, anterior datei de 22 octombrie 2010, a aflat de la comisionarul vamal E. că fratele său, HH., în urma unei renumărări, a constatat un plus în gestiune constând în obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte (fără să cunoască, însă, că acestea fuseseră cumpărate de lucrătorul vamal din fonduri proprii), acelaşi inculpat comunicându-i cu ocazia unei discuţii ulterioare că era vorba de 200 perechi pantofi sport şi 200 de treninguri.

Totodată, instanţa de fond s-a referit şi la declaraţia martorului KKKKK. din data de 5 mai 2015, în care a arătat că mărfurile au rămas în custodia sa circa 3-4 luni, afirmaţie ce se coroborează pe deplin cu susţinerea acuzatului în sensul că paleţii au fost duşi în magazia operatorului portuar anterior începerii, la data de 1 iulie 2010, a inventarului şi au fost ridicaţi în data de 12.11.2010 (depoziţia din 5 mai 2015).

De asemenea, faptul că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW." - în legătură cu care s-au purtat discuţiile telefonice din 12.11.2010 şi care au fost ridicate, în aceeaşi zi, din depozitul S.C. CCC. S.R.L. - nu proveneau din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ. rezultă chiar din documentele invocate, în probaţiune, de Parchet, nefiind identificat de organele de anchetă penală, cu ocazia percheziţiei x 23 mai 2011 la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, niciun proces-verbal de inventariere anterior sau ulterior datei de 12 noiembrie 2010, care să constate plusul sau lipsa din gestiune a cantităţilor de produse anterior menţionate şi niciun înscris care să ateste, în mod nereal, distrugerea mărfurilor, cu toate că acuzarea a susţinut posibilitatea întocmirii unui astfel de document (proces-verbal fictiv de distrugere).

Deşi, din dovezile dosarului, rezultă că, la data de 11.11.2010, când a avut loc schimbul de SMS-uri între inculpaţii FF. şi GG., cei doi aveau o percepţie diferită cu privire la originea bunurilor, primul având credinţa că provin de la o asociaţie/fundaţie non-profit care le obţinuse, cu titlu gratuit, de la A.N.V. şi dorea să le distribuie persoanelor fără posibilităţi materiale, iar cel din urmă cunoscând de la comisionarul vamal E. că reprezentau un plus în gestiune rezultat în urma unei renumărări, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare nu are consecinţe în planul răspunderii penale a inculpaţilor, din moment ce reprezentarea ambilor a fost aceea că obiectele au o provenienţă licită, nefiind obţinute prin încălcarea legii. O dovadă în plus în acest sens, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul GG., o constituie ultima sa replică din conţinutul convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 09^01:38, în care i-a transmis interlocutorului său să întocmeacă un aviz când "pleacă bunurile de acolo" (pasaj netranscris în rechizitoriu, ci doar în nota de redare de la fila x d.u.p.), document absolut necesar în cazul mărfurilor aflate în custodia S.C. CCC. S.R.L. la momentul ieşirii acestora din depozit şi până la destinaţie, dar care nu se întocmea în situaţia în care produsele ar fi provenit din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., astfel cum reiese şi din depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015.

De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, într-adevăr, pentru cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", ce au fost trimise în luna decembrie 2010 la EEE. - Filiala Constanţa, nu a existat niciun document de însoţire a mărfii, însă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 344/2005 şi cum au arătat atât inculpaţii FF. (declaraţia din 15 aprilie 2014) şi HH. (declaraţia din 7 aprilie 2014), cât şi martorul KKKKK. (depoziţia din 5 mai 2015), pentru bunurile ce au făcut obiectul confiscării şi care au fost predate, cu titlu gratuit, de autoritatea vamală, se întocmea doar un proces-verbal ce cuprindea tipul şi cantitatea produselor, fără a fi necesar alt document de însoţire, astfel încât lipsa unui asemenea înscris nu putea forma reprezentarea inculpatului FF. că obiectele ce urmau a fi donate ar avea o provenienţă ilicită, cu atât mai mult cu cât respectivul proces-verbal rămânea în posesia entităţii juridice beneficiare a procedurii prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005. În plus, s-a reţinut ca dovadă a faptului că inculpatul FF. a avut credinţa că bunurile dăruite persoanelor cu dizabilităţi provin de la o asociaţie/fundaţie care le-a primit, cu titlu gratuit, de la A.N.V. şi împrejurarea că acesta a solicitat reprezentanţilor Asociaţiei să întocmească un tabel cu datele de identitate ale membrilor cărora le-au fost înmânate, aceasta fiind cerinţa în cazul în care mărfurile confiscate ce fuseseră predate cu titlu gratuit erau, ulterior, distribuite altor persoane, fără a fi necesară încheierea unor acte juridice suplimentare (spre exemplu, contract de donaţie sau de sponsorizare), aşa cum a susţinut acuzarea. În acest sens, instanţa supremă a considerat că sunt relevante atât declaraţia dată de acuzat în faţa instanţei, cât şi depoziţiile martorelor PPPP., TTTT. şi UUUU., care au arătat, în mod concordant, că li s-a cerut de către inculpat realizarea unui tabel care să cuprindă numele şi semnătura participanţilor la eveniment care vor beneficia de bunurile donate, un asemenea înscris fiind întocmit şi înregistrat în evidenţele Asociaţiei sub nr. x/23.12.2010, iar un exemplar al acestuia fiind trimis inculpatului FF. (dovadă în acest sens fiind faptul că acuzatul a depus, personal, la dosarul de urmărire penală, o copie a documentului - filele x d.u.p.).

În plus, cu toate că Parchetul a menţionat, în descrierea faptei, că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte au fost transportate la domiciliul martorului RRRR., fratele acuzatului, instanţa de fond a considerat că nu există nicio dovadă în acest sens, nefiind depuse diligenţe de către acuzare pentru a stabili identitatea autovehiculului în care au fost încărcate, a persoanei care le-a preluat, precum şi a locului în care bunurile au fost depozitate în intervalul 12 noiembrie 2010 - decembrie 2010, în condiţiile în care atât inculpatul FF., cât şi martorul menţionat au declarat că nu s-au aflat la locuinţa celui din urmă.

Instanţa de fond a constatat că, din convorbirile telefonice din data de 12.11.2010, orele 09^01:38 şi 09^05:01 ("Deci chestiile alea, ce ţi-am dat mesaj de la Horia, trebuie să ajungă la .... în oraş, ă ... la Traian, la un bloc. Ia să-ţi dau telefonul domnului RRRR., să-ţi dea adresa exactă, da? .... Sună-l, că trimite dânsul un papuc, o maşină, ca să ia sau cu un microbus"; "ia notează un număr de telefon ... şi sună-l pe acesta şi o să trimită papucul să-ţi ia marfa din magazie de acolo. .. Hai, sună-l acum şi stabileşte cu el, că este RRRR. fratele lui ...."), coroborate cu declaraţia martorului RRRR. din cursul urmăririi penale, când nu a exclus posibilitatea ca, la cererea lui GG., să fi trimis pe cineva la Poarta 10 să ia nişte bunuri, reiese, contrar celor afirmate de martor în faţa instanţei, că acesta a fost cel care s-a ocupat de transportul mărfii şi cel care cunoştea adresa exactă unde bunurile urmau a fi depozitate, însă, Parchetul, deşi avea suficiente indicii, nu a lămurit acest aspect şi nici nu a făcut demersuri pentru redarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice purtate între persoanele implicate care, probabil, ar fi lămurit modul de derulare a evenimentelor.

B). Pentru a demonstra promisiunea făcută de inculpatul FF. ca, în schimbul furnizării produselor solicitate, să îl sprijine, prin influenţa pe care o avea, în virtutea funcţiei de senator al României, pe inculpatul GG., în vederea direcţionării diferitelor proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele celui din urmă şi a grupului infracţional pe care acesta îl conducea, Parchetul a reţinut, în concret, următoarele împrejurări:

1). La data de 22.11.2010, ora 13^33:55, la solicitarea expresă a inculpatului GG., inculpatul FF. a promis să-i dea acestuia informaţii şi să se implice personal pentru blocarea unui proiect de restructurare a autorităţii vamale de pe raza judeţului Constanţa, proiect care, dacă ar fi fost promovat, ar fi încurcat desfăşurarea activităţii grupului infracţional.

Referitor la această faptă, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale (declaraţia din 14 iunie 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în cercetării judecătoreşti în primă instanţă (depoziţii din 7 aprilie 2014 şi 15 aprilie 2014), când a învederat că GG. l-a încunoştiinţat despre existenţa unor zvonuri în legătură cu reorganizarea A.N.V., solicitându-i ca, în situaţia în care află anumite aspecte referitoare la această împrejurare, să i le comunice. Totodată, a menţionat că, deşi între C.N.A.P.M.C. şi Autoritatea Naţională a Vămilor nu era nicio legătură din punct de vedere al atribuţiilor şi al ministerelor din care făceau parte cele două instituţii, totuşi exista o anumită relaţie generată de faptul că locaţii deţinute în proprietate de C.N.A.P.M.C. erau închiriate birourilor vamale, aşa încât, în situaţia reorganizării A.N.V. şi a comasării respectivelor birouri vamale, se punea şi problema modului de realocare a spaţiilor închiriate de C.N.A.P.M.C.. Deopotrivă, inculpatul a subliniat că nu a fost preocupat de cele spuse de GG. şi că nu s-a interesat de vreo reorganizare a A.N.V. care, de altfel, nici nu s-a realizat vreodată.

Referindu-se, în general, la discuţiile purtate cu GG. în perioada de referinţă, inculpatul FF. a arătat că acesta i-a cerut opinia în legătură cu anumite probleme, în considerarea pregătirii şi experienţei sale profesionale, de fost director al C.N.A.P.M.C., fără a vorbi, însă, despre activitatea vămii, cu o singură excepţie ce a vizat situaţia generată de introducerea obligativităţii scanării containerelor.

În plus, a menţionat că, fiind senator, era sunat de un număr foarte mare de persoane, printre care şi GG., pentru fi sensibilizat cu privire la unele aspecte ce ţineau de activitatea fiecăreia dintre acestea, însă niciodată nu a primit, pretins sau acceptat vreun folos în legătură cu doleanţele cetăţenilor din colegiul său electoral.

De asemenea, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului GG., care a arătat, la termenul de judecată din 6 mai 2014, că era prieten de familie cu FF. de 30 de ani, iar, în perioada de referinţă, a purtat discuţii frecvente cu acesta despre chestiuni care îl interesau în exercitarea funcţiei pe care o ocupa la acel moment, având în vedere experienţa profesională a celui din urmă (în trecut fiind director general al C.N.A.P.M.C.), precum şi împrejurarea că făceau parte din acelaşi partid politic. Referitor la convorbirea telefonică invocată de acuzare, a confirmat că a discutat cu inculpatul FF. cu privire la zvonurile care circulau în legătură cu reorganizarea A.N.V., operaţiune care implica comasarea Birourilor Vamale Constanţa Sud Agigea şi Constanţa Port, interesul abordării acestui subiect fiind dat de faptul că funcţionarea, în continuare, a celor două birouri vamale ar fi asigurat o derularea optimă a fluxului de mărfuri la nivelul întregului Port Constanţa, raportat la împrejurarea că nu exista un pod de legătură între cele două zone în care se aflau respectivele birouri vamale. Pe de altă parte, spaţiile birourilor vamale erau puse la dispoziţie de C.N.A.P.M.C. (inculpatul GG. fiind director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul acestei instituţii) şi, prin urmare, era interesat de lămurirea respectivei chestiuni.

La analizarea acestei fapte, prima instanţă a avut în vedere şi depoziţiile martorilor VVVV. Martorul şi MMMM..

Prima instanţă de judecată a apreciat că apărările celor doi inculpaţi şi aspectele relatate de martorii menţionaţi sunt susţinute şi de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de inculpatul I., respectiv Proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii structurilor de administrare fiscală şi Nota de fundamentare a acesteia, în care se prevedea, într-adevăr, comasarea A.N.V. şi a Gărzii Financiare în structura A.N.A.F. .

Aşadar, instanţa supremă a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a fundamentat, în mod exclusiv, pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 22.11.2010, ora 13^33:55, fără ca sensul atribuit de Parchet replicilor celor doi interlocutori să rezulte din conţinutul acesteia sau să fie confirmat de inculpaţii FF. şi GG. ori de restul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost anterior expus.

Astfel, contrar susţinerilor Ministerului Public, prima instanţă a constatat că, din cuprinsul înregistrării audio menţionate, nu reiese că inculpatul GG. i-ar fi cerut interlocutorului său să intervină pe lângă diferiţi factori de decizie pentru a stopa o reformă a sistemului vamal care ar fi condus la restructurarea unităţilor vamale din raza D.R.A.O.V. Constanţa, discuţia limitându-se la informarea inculpatului FF. în legătură cu zvonurile referitoare la reorganizarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi consecinţele unei asemenea operaţiuni, adresându-i, totodată, solicitarea de a se interesa despre respectiva chestiune şi de a-i comunica aspectele pe care le află cu privire la aceasta. De asemenea, s-a reţinut că, din conţinutul discuţiei telefonice şi nici din celelalte mijloace de probă de la dosar (depoziţiile acuzaţilor şi ale martorilor VVVV. şi MMMM.) nu rezultă că inculpatul FF. ar fi avut influenţă sau ar fi lăsat să se creadă că are influenţă asupra vreunui funcţionar ori că ar fi promis o intervenţie pe lângă o asemenea persoană pentru a opri promovarea proiectului de restructurare a autorităţii vamale de pe raza judeţului Constanţa, neputându-se susţine, în lipsa oricăror elemente probatorii concrete, că răspunsul acestuia "Am înţeles,O.K., bine" echivalează cu o făgăduială, un angajament de a interveni "pe lângă diferiţi factori de putere" pentru blocarea propunerii de reorganizare. De altfel, s-a constatat că nici procurorul nu a menţionat care ar fi fost acei funcţionari cu putere de decizie pe lângă care inculpatul FF. ar fi avut/ar fi lăsat să se creadă că are influenţă pentru a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu, indicarea de către traficantul de influenţă a persoanelor pe lângă care promite că va interveni - prin determinarea, cel puţin, a calităţii acestuia, a instituţiei la care funcţionează sau doar a actului pe care trebuie să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească - fiind esenţială pentru existenţa infracţiunii ce formează obiectul acuzaţiei penale. În plus, s-a constatat că nu s-a realizat vreo intervenţie a inculpatului FF. pe lângă martorul VVVV. - preşedinte A.N.A.F. şi nici nu a fost identificată vreo convorbire ulterioară purtată cu GG., în care acuzatul să îi fi comunicat acestuia rezultatul unui asemenea demers sau informaţii în legătură cu proiectul de restructurare a autorităţii vamale.

2). La data de 24.11.2010, ora 12^31:46, inculpatul FF. i-a relatat inculpatului GG. că a făcut demersuri în vederea promovării unui proiect de afaceri al acestuia, însă sunt şanse scăzute pentru a fi promovat.

La analizarea acestui act material, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţia acuzatului din data de 15 aprilie 2014, în care a învederat că discuţia telefonică invocată de procuror s-a referit la o problemă de serviciu a interlocutorului său, în legătură cu care fusese anterior rugat să vorbească cu ministrul economiei, numitul RRRRRRRRRR., respectiva rugăminte fiindu-i adresată în considerarea raporturilor de serviciu pe care le avea cu cel din urmă, ambii fiind senatori în Parlamentul României. Făcând referire la respectiva chestiune, acuzatul a precizat că aceasta privea firma SSSSSSSSSS., care avea încheiat un contract cu TTTTTTTTTT., societate aflată în subordinea Ministerului Economiei, în cuprinsul convenţiei existând o clauză care prevedea că, dacă operatorul economic măreşte cantitatea de petrol manipulată în port, taxa datorată bugetului urma a fi diminuată de la 0,50 cenţi/tonă la 0,40 cenţi/tonă. Ca urmare, existând această intenţie manifestată de firma SSSSSSSSSS., se punea problema reducerii tarifelor către stat, motiv pentru care inculpatul GG. l-a rugat să vorbească cu ministrul economiei şi să îl întrebe dacă se poate aplica această clauză din contract. A mai menţionat inculpatul, cu referire la acelaşi aspect, că, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 12^31:46, i-a comunicat interlocutorului său că a discutat cu RRRRRRRRRR. şi că acesta i-a dat un răspuns negativ, având în vedere restricţiile bugetare existente la acel moment. Ulterior, a aflat din presă că reprezentanţii SSSSSSSSSS. au avut întâlniri cu ministrul economiei, cu primul ministru şi cu preşedintele României în legătură cu respectiva chestiune, fără să cunoască, însă, dacă problema a fost rezolvată.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la depoziţia inculpatului GG. din data de 6 mai 2014, care a confirmat că discuţia purtată cu FF. a vizat firma SSSSSSSSSS., operator economic ce avea încheiat un contract cu societatea TTTTTTTTTT., aflată în subordinea ministrului economiei, şi care era interesată de mărirea volumului de marfă operat în Portul Constanţa, cu condiţia diminuării taxei de transport ţiţei prin conducte de la 0.50 euro/tonă la 0.40 euro/tonă. În situaţia în care acest lucru s-ar fi realizat, ar fi fost benefic atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru importator, dar şi pentru bugetul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime. Întrucât negocierea acestei taxe era în competenţa ministrului economiei, inculpatul a relatat că l-a rugat pe FF. să discute cu acesta în legătură cu respectiva chestiune, însă răspunsul primit a fost unul negativ, date fiind restricţiile bugetare din acel moment. Ulterior, a aflat că reprezentanţii SSSSSSSSSS. s-au întâlnit cu ministrul economiei, dar întrevederea nu a avut rezultatul dorit de operatorul economic.

Instanţa de fond a reţinut că, în susţinerea celor declarate, au fost depuse la dosar de inculpatul FF. extrase din presa scrisă care confirmă relaţia contractuală SSSSSSSSSS. - TTTTTTTTTT., precum şi intenţia SSSSSSSSSS. de a renunţa la serviciile operatorului de stat dacă nu obţine o reducere a tarifelor .

Raportat la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că, în lipsa unor probe care să confirme afirmaţiile procurorului, susţinerile inculpaţilor FF. şi GG., coroborate cu conţinutul convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 12^31:46, şi cu aspectele ce reies din înscrisurile ataşate, apar ca fiind pe deplin credibile, în sensul că discuţia nu a vizat rezolvarea favorabilă a unui proiect de afaceri promovat de cel din urmă acuzat, ci s-a referit la o chestiune legată de atribuţiile de serviciu ale acestuia, sens în care, la rugămintea sa, inculpatul FF. a luat legătura cu ministrul economiei.

Distinct de aceasta, s-a considerat că acuzaţia formulată este imprecisă şi neclară, avându-se în vedere că nu este descrisă vreo faptă care s-ar putea circumscrie laturii obiective a infracţiunilor de trafic/cumpărare de influenţă. De asemenea, s-a constatat că nu se menţionează persoana pe lângă care inculpatul FF. ar fi lăsat să se creadă că are influenţă (Parchetul numindu-l "factor decizional neidentificat"), iar convorbirea telefonică invocată de procuror nu dovedeşte că acesta ar fi promis că va determina acea persoană să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, dimpotrivă comunicându-i interlocutorului său, GG., că nu se va aproba respectiva lucrare din cauza restricţiilor bugetare.

3). La data de 24.11.2010, ora 18^21:19, inculpatul FF. i-a promis inculpatului GG., la cererea expresă a acestuia, că va interveni într-o problemă pe lângă Ministrul Transporturilor, VVVVV..

Din punct de vedere probator, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor FF. şi GG..

Astfel, s-a reţinut că, în declaraţia dată în faza anchetei penale, inculpatul FF. a arătat că niciodată nu i s-a solicitat şi nu a intervenit pe lângă vreun ministru al transporturilor în nicio problemă personală a lui GG.. Cu toate acestea, a confirmat posibilitatea ca cel din urmă să îi fi cerut să transmită anumite informaţii către ministrul respectiv, care se refereau, însă, strict la anumite proiecte ale C.N.A.P.M.C. (declaraţia din 14 iunie 2011).

Referindu-se la convorbirea telefonică invocată, în probaţiune, de procuror, acuzatul a menţionat, cu ocazia audierii sale de la termenul de judecată din 15 aprilie 2014, că aceasta a vizat o rugăminte anterioară a inculpatului GG. de a se interesa la ministrul transporturilor în legătură cu proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa, ce urma să primească finanţare de la bugetul de stat şi din fonduri europene. Sub acelaşi aspect, a învederat că, după preluarea mandatului de ministru al transporturilor, VVVVV. i-a convocat, în luna noiembrie 2010, pe toţi senatorii ce făceau parte din acelaşi partid politic pentru a discuta stadiul proiectelor aflate în derulare în unitatea administrativ teritorială din care proveneau, iar, în ce priveşte judeţul pe care îl reprezenta, cea mai mare parte a dezbaterii, s-a purtat în legătură cu proiecte ce vizau portul Constanţa, cu aceeaşi ocazie fiindu-le înmânate participanţilor mape cu documente privind stadiul respectivelor proiecte şi datele tehnice aferente. În ceea ce îl priveşte pe GG., inculpatul a precizat că acesta era interesat de data la care proiectul de extindere a capacităţii feroviare va fi finanţat, aspect în legătură cu care i-a adresat rugămintea de a se interesa la ministrul transporturilor întrucât nu formase obiect al discuţiei anterioare de la începutul lunii noiembrie. A arătat, totodată, că, la puţin timp după ce s-a purtat convorbirea telefonică, a reuşit să discute cu ministrul transporturilor, însă nu îşi mai aminteşte ce i-a comunicat acesta, răspunsul primit fiind transmis inculpatului GG..

S-a reţinut de către prima instanţă că aceleaşi aspecte au fost relatate, în esenţă, şi de inculpatul GG. care, în cuprinsul declaraţiei din 6 mai 2014, a confirmat că discuţia telefonică purtată cu FF. în data de 24.11.2010, ora 18^21:19, s-a referit la un proiect de extindere a capacităţii feroviare din Portul Constanţa, ce urma să primească finanţare de la bugetul de stat şi, cu toate că aceasta era aprobată şi trecută în bugetul pe acel an, nu fusese încă primită până la acel moment. Punându-se în discuţie o rectificare bugetară, a sperat ca şi proiectul respectiv să fie finanţat, lucru care nu s-a realizat, însă, până la data la care a încetat calitatea sa de director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că este relevantă pentru justa soluţionare a cauzei şi declaraţiile martorei VVVVV., date atât în cursul urmăririi penale (depoziţia din 4 august 2011 - filele x d.u.p.), cât şi al cercetării judecătoreşti în fond (depoziţia din 8 septembrie 2015).

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, precum şi înregistrarea audio a convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 18^21:19, instanţa de fond a constatat că, din conţinutul acestora, reiese că, într-adevăr, inculpatul GG. îl rugase, anterior, pe FF. să discute cu ministrul transportului, să se intereseze într-o anumită chestiune, fără să rezulte, însă, că cel din urmă s-a prevalat de o pretinsă/reală influenţă asupra acestuia şi ar fi promis că va interveni pe lângă demnitar pentru a-l determina să îndeplinească/să nu îndeplinească un act care intra în atribuţiile sale de serviciu.

De altfel, s-a reţinut că procurorul nici nu a identificat "problema" în legătură cu care s-a purtat conversaţia, dar, oricum, din convorbire nu rezultă că era vorba despre o chestiune personală a inculpatului GG., acest aspect fiind, de altfel, negat, de ambii acuzaţi, care au declarat, în mod concordant, că discuţia telefonică invocată de procuror s-a referit la proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa. În plus, s-a reţinut că martora VVVVV. a confirmat faptul că niciodată inculpatul FF. nu i-a vorbit despre GG., însă nu a putut să ofere informaţii certe cu privire la o eventuală discuţie având ca obiect proiectul menţionat de inculpaţi. Mai mult decât atât, s-a constatat că apărările acuzaţilor cu privire la conţinutul convorbirii telefonice invocată de Parchet sunt confirmate de cuprinsul altor două înregistrări audio, netranscrise în rechizitoriu, ci doar în vol. 5 d.u.p., în prima dintre acestea, purtată în data de 17.11.2010, inculpatul FF. spunându-i lui GG. că nu a vorbit cu Anca, dar că nu ar avea ce să discute până nu trece bugetul "mare", iar, în cea de-a doua, din 23.11.2010, cel din urmă rugându-l pe primul să se intereseze de o întâlnire a doamnei ministru cu nişte persoane din Turcia, în legătură cu care acestea nu primiseră nicio confirmare.

Prin urmare, s-a considerat că toate aceste convorbiri atestă faptul că rugămintea adresată, anterior, inculpatului FF. de către GG. nu viza o chestiune personală a celui din urmă, situaţie în care, în lipsa efectuării altor cercetări sub acest aspect de către acuzare şi a nefurnizării unor probe care să dovedească contrariul, susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că discuţia din data de 24.11.2010, ora 18^21:19, s-a referit la proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa apare ca fiind pe deplin credibilă.

4). La data de 03.12.2010, ora 10^53:02, inculpatul FF. a intervenit pe lângă un ministru pentru a-l păstra în funcţie pe fostul director de la Direcţia Sanitar-Veterinară Constanţa (convorbirea telefonică din 03.12.2010, ora 10^53:02 - fila x d.u.p.).

În privinţa acestui act material, instanţa de fond a reţinut că acuzarea a menţionat, în cuprinsul actului de sesizare, că respectiva convorbire telefonică "nu are, totuşi, nicio relevanţă în cauză pentru că, pur şi simplu, intervenţia făcută de inculpatul Banias pentru renumirea în funcţie a fostului director al D.S.V. Constanţa nu a fost solicitată de inculpatul GG.", fiind, astfel, "indubitabil faptul că această convorbire nu are legătură cu acuzaţia de trafic de influenţă care i-a fost adusă inculpatului FF.". În consecinţă, s-a concluzionat că "prezentul punct 4 nu va mai fi reţinut în enumerarea intervenţiilor făcute sau la care s-a obligat inculpatul FF. pentru a susţine doleanţele şi interesele inculpatului GG. şi ale WWWWWW.".

Ca atare, faţă de precizările făcute de procuror, instanţa de fond a apreciat că nu se impune analizarea faptei descrise la acest subpunct, care nu constituie obiectul acuzaţiilor penale formulate împotriva inculpatului FF..

5). La data de 07.05.2010, ora 08^58:11, inculpatul GG. i-a cerut inculpatului FF., care s-a angajat că va proceda astfel, să intervină pe lângă o persoană influentă, identificată codat ca "doamna" pentru a bloca aducerea unei persoane străine, neagreate de grupul infracţional, la Vama Constanţa Sud Agigea.

6). La aceeaşi dată, inculpatul GG. i-a cerut inculpatului FF. să intervină pentru blocarea unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din Portul Constanţa Sud Agigea.

În dovedirea ambelor fapte descrise la punctele 5 şi 6, acuzarea a invocat convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 07.05.2010, ora 08^58:11 .

Referitor la această faptă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul FF. a declarat atât în faza instrucţiei penale, în 14 iunie 2011, cât şi în faţa instanţei, la data de 15 aprilie 2014, că "doamna" la care se face referire în convorbirea telefonică din 07.05.2010, ora 08^58:11, este UUUUUUUUUU., desemnată de conducerea partidului pentru a coordona activitatea organizaţiei FFFFFFFFFF. Constanţa, discuţia vizând tensiunile existente la acel moment în interiorul formaţiunii politice pe care o conducea la nivel judeţean, iar nu activitatea vamală sau portuară. Referirea la anularea detaşării privea detaşarea unei persoane la conducerea organizaţiei municipale Constanţa, care urma să organizeze alegeri statutare pentru această funcţie, UUUUUUUUUU. fiind cea care superviza respectiva procedură. Inculpatul a confirmat că, într-adevăr, la un moment dat, l-a întrebat pe interlocutorul său "ce face VVVVVVVVVV.", referindu-se la GGGGG., care fusese înlăturat de la conducerea JJJJJJ., însă a menţionat că această întrebare nu a avut nicio legătură cu prima parte a discuţiei. Referindu-se la continuarea convorbirii telefonice, a precizat că a vorbit cu inculpatul GG. despre situaţia creată în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării tuturor containerelor, măsură care blocase atât activitatea în port, cât şi cea a operatorilor economici, precum şi a C.N.A.P.M.C, proprietarul scanerului. În legătură cu situaţia creată, acuzatul a învederat că nu a fost informat doar de GG., ci a avut întâlniri cu reprezentanţii mai multor societăţi care operau în Portul Constanţa, motiv pentru care şi-a asumat angajamentul de a vorbi cu preşedintele A.N.A.F., VVVV., şi cu ministrul de finanţe WWWWWWWWWW. pentru a găsi o soluţie pentru remedierea dificultăţilor create, însă nu în sensul anulării ordinului, ci a identificării unor măsuri apte să conducă la deblocarea activităţii din port. Deopotrivă, a menţionat că operatorii economici nemulţumiţi de situaţia creată au avut întâlniri şi cu alţi demnitari ai statului, respectiv parlamentari, ministrul de finante şi chiar cu preşedintele României, demersuri în urma cărora, la începutul anului 2011, ordinul a fost anulat. Cu privire la XXXXXXXXXX., la care a făcut referire GG. în cuprinsul convorbirii, a arătat că este naşul sau finul lui VVVV., discutând despre un eveniment oficial la care ambii (XXXXXXXXXX. şi VVVV.) participau şi la posibilitatea de a discuta cu cel din urmă despre cu situaţia creată prin punerea în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor.

De asemenea, s-a constatat de către prima instanţă că susţinerile acuzatului sunt confirmate întru-totul de inculpatul GG. care, la termenul de judecată din 6 mai 2014, a declarat că discuţia telefonică invocată de acuzare este structurată pe trei părţi, prima referindu-se la situaţia tensionată existentă la nivelul FFFFFFFFFF. Constanţa şi la intenţia conducerii centrale a partidului de a detaşa o persoană în fruntea organizaţiei municipale Constanţa, "doamna" la care se face trimitere în cuprinsul convorbirii fiind UUUUUUUUUU., ce fusese desemnată de forul superior al formaţiunii politice să supervizeze activitatea FFFFFFFFFF. Constanţa. Cu privire la cea de-a doua parte a conversaţiei, a învederat că aceasta se referă la GGGGG., care fusese detaşat de la conducerea JJJJJJ. la un alt birou vamal, această secţiune a discuţiei neavând legătură cu prima. Referitor la ultima parte a convorbirii, a precizat că a vizat situaţia creată în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului comun al ministrului transporturilor şi ministrului finanţelor privind scanarea obligatorie a tuturor containerelor, inculpatul, în calitatea sa de director al Direcţiei Domenii Portuare în cadrul C.N.A.P.M.C., care era şi proprietarul scanerului, fiind interesat de găsirea unor variante optime pentru deblocarea respectivei situaţii caracterizată prin crearea unei mari aglomeraţii în zona porţilor de ieşire din port, în condiţiile în care se procesau în jur de 600 de containere pe zi. În ceea ce îl priveşte pe XXXXXXXXXX., despre care face vorbire în convorbirea telefonică, a menţionat că acesta era naşul sau finul lui VVVV., preşedintele A.N.A.F., rugându-l pe inculpatul FF. ca, în cazul în care se va întâlni cu el, să îi expună situaţia creată de punerea în aplicare a ordinului, care, de altfel, fusese reclamată la C.N.A.P.M.C de foarte mulţi importatori, case de expediţii, ambasade, linii de transport maritim, conducerea instituţiei, respectiv IIIIIIIIII., transmiţând sesizările primite către Ministerul Transporturilor. A subliniat, totodată, că, deşi, personal, nu a semnat nicio adresă către factorii de decizie în legătură cu rezolvarea acestei probleme, neavând nicio atribuţie în acest sens, în data de 17.05.2010, a purtat o discuţie telefonică cu preşedintele A.N.V. şi vicepreşedintele A.N.A.F., YYYYYYYYYY. (discuţie transcrisă la fila x d.u.p.), în care i-a solicitat să facă demersuri pentru modificarea ordinului, în sensul scanării containerelor pe baza analizei de risc, iar, dacă acest lucru nu era posibil, să dispună alocarea unui/a două scanere mobile pentru Portul Constanţa. A mai învederat că ordinul a fost anulat după 6 luni, timp în care Portul Constanţa a pierdut 55% din volumul total de containere.

În acest sens, au fost considerate relevante şi depoziţiile martorilor UUUUUUUUUU., ZZZZZZZZZZ., VVVV., GGGGG., DDDDD. şi JJJJJ..

Prin urmare, contrar susţinerilor procurorului, s-a considerat că, din convorbirea telefonică purtată în data de 07.05.2010, ora 08^58:11, nu reiese că inculpatul GG. i-ar fi solicitat lui FF., iar acesta s-ar fi angajat faţă de primul să intervină pe lângă un funcţionar influent pentru numirea sau detaşarea în funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a unei persoane agreată de WWWWWW., interpretarea dată de acuzare conţinutului înregistrării audio nerezultând din cuprinsul conversaţiei şi nefiind confirmată de materialul probator administrat în cauză. Astfel, declaraţiile celor doi inculpaţi sunt concordante, în sensul că prima parte a discuţiei s-a referit la tensiunile existente, la nivel local, în interiorul formaţiunii politice din care ambii făceau parte şi la numirea unei persoane la conducerea organizaţiei judeţene a FFFFFFFFFF., persoana desemnată pentru a superviza această procedură fiind martora UUUUUUUUUU., indicată în conţinutul convorbirii cu apelativul "doamna". De altfel, chiar aceasta din urmă a arătat, în declaraţia din faza urmăririi penale, că toate discuţiile purtate cu inculpatul FF. au vizat probleme legate de activitatea partidului.

Pe de altă parte, s-a constatat că Parchetul nu a identificat persoana pe lângă care inculpatul FF. ar fi promis că îşi va trafica influenţa, nefăcând nicio cercetare sub acest aspect şi nefurnizând nicio probă că discuţia telefonică s-ar fi referit la o presupusă intervenţie pentru numirea unei anumite persoane la conducerea JJJJJJ.. Oricum, funcţionarul "influent" la care face referire procurorul nu putea fi martora VVVVV. întrucât aceasta a devenit ministru abia în toamna anului 2010.

De asemenea, s-a reţinut că, din conţinutul convorbirii invocate, în probaţiune, de Ministerul Public nu rezultă că inculpatul GG. i-ar fi solicitat lui FF., iar acesta ar fi promis că va interveni pentru blocarea ordinului ministerial privind obligativitatea scanării containerelor, cei doi discutând, în realitate, despre informarea anumitor persoane (martorul ZZZZZZZZZZ., ministrul finanţelor WWWWWWWWWW.) în legătură cu dificultăţile apărute ca urmare a aplicării respectivei măsuri.

Prin urmare, în lipsa unor probe care să susţină interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din data de 07.05.2010, ora 08^58:11, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută în dovedirea acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor FF. şi GG., neavând aptitudinea de a demonstra comiterea de către aceştia a infracţiunilor de trafic, respectiv cumpărare de influenţă pentru care au fost trimişi în judecată.

Mai mult decât atât, prima instanţa a subliniat faptul că discuţia telefonică a fost purtată cu cinci luni anterior solicitării de către FF. a unor bunuri de la GG., dată (mai 2010) la care nici nu se punea problema pretinderii, primirii, respectiv promisiunii de procurare a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, având în vedere că invitaţia de a participa la evenimentul organizat de EEE. - Filiala Constanţa şi de a sprijini material membrii acesteia a fost adresată inculpatului FF., iniţial în mod verbal, în octombrie 2010 şi, reiterată, în scris, în noiembrie 2010, perioadă în care au fost purtate şi discuţiile cu GG. pentru obţinerea produselor.

7). La data de 24.07.2010, ora 10^07:18, inculpatul FF. s-a angajat, la cererea expresă a inculpatului GG., să intervină pe lângă numitul WWWW. şi Ministrul Transporturilor ("doamna") pentru o chestiune de afaceri discutată anterior de cei doi inculpaţi, precum şi pe lângă Preşedintele A.N.A.F., VVVV., pentru a-l determina să renunţe la atitudinea negativă a acestuia faţă de X..

În privinţa acestui act material, s-a reţinut că Parchetul a renunţat la prima parte a acuzaţiei (intervenţia pe lângă WWWW. şi ministrul transporturilor), constatând că, din conţinutul convorbirii telefonice, rezultă "faptul că intervenţia pe lângă WWWW., pentru ca acesta, la rândul său, să intervină pe lângă "Doamna" într-o chestiune de care era interesat FF. urma să fie făcută de inculpatul GG., iar nu de către inculpatul FF.". De asemenea, s-a arătat că, "din coroborarea elementelor probatorii rezultate din probele administrate în cauză în legătură cu acest aspect - intervenţia pe lângă WWWW. - rezultă cu claritate că acest aspect nu priveşte în mod direct prezenta cauză, în sensul că era vorba despre chestiuni pur politice la nivelul organizaţiei judeţene a unui partid politic (a se vedea în acest sens declaraţiile martorei UUUUUUUUUU., martorului WWWW. şi inculpatului FF.). Mai mult, o intervenţie a inculpatului GG. în sensul celor arătate de acesta în cuprinsul convorbirii nu a existat".

Ca atare, faţă de precizările făcute de procuror, instanţa de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea primei fapte descrise la acest subpunct (promisiunea inculpatului FF., la cererea expresă a lui GG., de a interveni pe lângă numitul WWWW. şi ministrul transporturilor pentru o chestiune de afaceri discutată anterior de cei doi inculpaţi), care nu constituie obiectul acuzaţiilor penale formulate împotriva inculpatului FF..

Cu privire la acuzaţia reţinută în sarcina sa, inculpatul FF. a arătat că nu a vorbit niciodată cu VVVV. despre X.. Referindu-se la convorbirea telefonică purtată cu GG., a menţionat că, din cuprinsul acesteia, a înţeles, la modul generic, că preşedintele A.N.A.F. avea o atitudine negativă faţă de X., deşi îl numise în funcţie. A subliniat, de asemenea, că nu a intenţionat niciodată să vorbească cu VVVV., răspunzând "da, da" din pură complezenţă .

În completare, s-a reţinut că acuzatul a declarat în faţa instanţei, la data de 15 aprilie 2014, că referirea la VVVV. din conţinutul discuţiei telefonice s-a făcut tot în contextul situaţiei create în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor, inculpatul GG. rugându-l "să nu îl uit cu VVVV.", respectiv să vorbească cu acesta "despre respectiva situaţie ivită şi când sunt şanse să fie remediată". În ceea ce priveşte continuarea convorbirii, a învederat că GG. a făcut referire la X., persoană pe care, personal, nu a cunoscut-o, dar ştia că, în urmă cu două luni, fusese delegată de preşedintele A.N.A.F. în funcţia de şef al JJJJJJ. De asemenea, a precizat că nu a înţeles ce a vrut să spună interlocutorul său când a afirmat că "X. ... aruncă săgeţi" şi "ce mişcare face aici . . . . . . . . . .trebuie să o ştiu şi eu", după cum nu cunoaşte nici dacă, după numirea inculpatului X. la conducerea JJJJJJ., atitudinea lui VVVV. faţă de acesta s-a schimbat. Oricum, a subliniat că nu a fost rugat de inculpatul GG. să intervină la preşedintele A.N.A.F. în favoarea lui X..

Sub acest aspect, s-a făcut referire şi la declaraţia inculpatului GG., care a menţionat, în cuprinsul declaraţiei din 6 mai 2014, că, în cea de-a doua parte a convorbirii telefonice din 24.07.2010, ora 10^07:18, i-a adresat lui FF. rugămintea de a interveni la preşedintele A.N.A.F., VVVV., în legătură cu diferendele existente între şeful JJJJJJ., X., şi directorul D.R.A.O.V. Constanţa, W., cu privire la locul de amplasare a echipelor mobile de control ale D.R.A.O.V., având în vedere că acestea stăteau la ieşirea de la Poarta 10, unde era amplasat şi scanerul, ajungându-se, astfel, la blocaje ale activităţii în port. Sub acelaşi aspect, a învederat că aflase de la inculpatul X. despre neînţelegerile dintre el şi W., la acesta din urmă referindu-se când a afirmat "tot aruncă săgeţi" şi când a făcut trimitere la "Băiatul". Explicând, totodată, afirmaţia "ce mişcare faci aici, trebuie să o ştiu şi eu, îţi dai seama", a arătat că aceasta se referea la faptul că, dacă preşedintele A.N.A.F. va lua vreo măsură, trebuie să fie informat şi inculpatul FF..

În ceea ce priveşte existenţa unor neînţelegeri pe linie profesională între X. şi W., s-a menţionat că aceasta a fost confirmată şi de martorul VVVV., în cuprinsul depoziţiei din 9 decembrie 2014, acesta arătând că respectivele diferende făceau obiectul discuţiilor în cadrul întâlnirilor iniţiate de conducerea A.N.A.F.. De asemenea, a subliniat că nu s-a făcut nicio intervenţie din partea vreunei persoane pentru a se implica în vederea aplanării situaţiei existente între cei doi.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că declaraţiile inculpaţilor cu privire la cuprinsul celei de-a doua părţi a convorbirii telefonice din 24.07.2010, ora 10^07:18, sunt contradictorii, GG. menţionând că l-a rugat pe FF. să intervină la preşedintele A.N.A.F., VVVV., în legătură cu diferendele existente între şeful JJJJJJ., X., şi directorul D.R.A.O.V. Constanţa, W., în timp ce FF. a negat existenţa unei asemenea solicitări din partea interlocutorului său, afirmând că referire la martorul VVVV. a fost făcută în contextul situaţiei create în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor.

Analizând conţinutul înregistrării audio invocate de Parchet, instanţa supremă a constatat că, într-adevăr, în data de 24.07.2010, ora 10^07:18, inculpatul GG. i-a reamintit lui FF. să ia legătura cu VVVV. cu privire la o chestiune referitoare la X., dar să-l lase pe martor să facă primul pas, interlocutorul său dând mai multe răspunsuri afirmative, despre care, în declaraţia din cursul urmăririi penale, a afirmat că au fost făcute din pură curtoazie.

Deşi răspunsurile inculpatului FF. au fost interpretate de procuror ca reprezentând o promisiune de a interveni pe lângă VVVV., la cererea expresă a lui GG., pentru a-l determina pe martor să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, prima instanţă de judecată a constatat că discuţia telefonică invocată de Parchet nu poate fundamenta acuzaţia de trafic, respectiv cumpărare de influenţă reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, fiind purtată cu trei luni anterior solicitării de către FF. a unor bunuri de la GG., dată (iulie 2010) la care nici nu se punea problema pretinderii, primirii, respectiv promisiunii de procurare a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, având în vedere că invitaţia de a participa la evenimentul organizat de EEE. - Filiala Constanţa şi de a sprijini material membrii acesteia a fost adresată inculpatului FF., iniţial în mod verbal, în octombrie 2010 şi, reiterată, în scris, în noiembrie 2010, perioadă în care au fost purtate şi discuţiile cu GG. pentru obţinerea produselor.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, în forma prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), instanţa de fond a reţinut că pentru existenţa acesteia trebuie întrunite cumulativ următoarele cerinţe: realizarea uneia dintre modalităţile alternative de săvârşire a faptei, respectiv pretinderea, primirea, acceptarea de bani sau alte foloase; subiectul activ să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar; subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă funcţionar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Însă, în cauză, materialul probator administrat nu arestă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate, nefiind, aşadar, îndeplinite, în persoana inculpatului FF., elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspectul laturii obiective.

Astfel, s-a reţinut că, din cuprinsul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, invocată de Parchet în acuzare, nu rezultă că, la data respectivă, inculpatul FF. ar fi pretins bunurile ce urmau a fi remise membrilor EEE. - Filiala Constanţa, în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă anumiţi funcţionari, asupra cărora avea sau ar fi lăsat să se creadă că are influenţă, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în interesul inculpatului GG. şi al presupusului grup infracţional pe care îl conducea, între cei doi neavând loc, nici în acel moment şi nici cu ocazia schimbului de mesaje din 11.11.2010 şi al conversaţiilor ulterioare, vreo discuţie sub acest aspect, din care să reiasă că FF. l-ar fi asigurat pe interlocutorul său că îl va sprijini în rezolvarea unor probleme, prin intervenţia sa pe lângă diverşi factori de decizie, ca o contraprestaţie pentru folosul material pretins, aspect ce nu reiese nici din celelalte mijloace de probă administrate în speţă.

Ca atare, instanţa de fond a constatat că dovezile de la dosar nu confirmă că pretinderea bunurilor de la inculpatul GG., la data de 22 octombrie 2010, şi, ulterior, primirea acestora pentru Filiala Constanţa a EEE., a fost realizată de către inculpatul FF. pentru ca, prin influenţa sa, să determine anumiţi funcţionari să facă sau să nu facă acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora, cerinţă esenţială ce trebuia realizată pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969).

Distinct de aceasta, s-a constatat că, din cele şase convorbiri telefonice invocate de Parchet pentru a demonstra promisiunea făcută de inculpatul FF. de a interveni pe lângă anumiţi funcţionari, două dintre acestea, şi anume cele din 07.05.2010, ora 08^58:11, şi 24.07.2010, ora 10^07:18, au avut loc cu cinci, respectiv trei luni anterior pretinderii bunurilor (la data de 22.10.2010), or, traficul de influenţă presupune ca primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea promisiunii de daruri să aibă loc mai înainte ca funcţionarul asupra căruia subiectul activ are sau a lăsat să se creadă că are influenţă să fi îndeplinit respectivul act sau, cel mai târziu, în timpul efectuării acestuia.

Aşadar, s-a considerat că discuţiile prin care acuzarea pretinde că s-ar fi promis/cumpărat influenţa au avut loc în noiembrie 2010, fără să se poată stabili vreo legătură între acestea şi pretinderea/promisiunea de procurare a bunurilor (în 22.10.2010), sau cu mult înainte de luna octombrie 2010, fără ca, la acel moment, să se pună problema obţinerii ulterioare de către FF. a unui folos material procurat de inculpatul GG.. În plus, s-a subliniat faptul că discuţiile dintre cei doi acuzaţi nu fac dovada promisiunii vreunei intervenţii a inculpatului FF. pe lângă anumiţi funcţionari, ci se referă la încunoştiinţarea acestora despre anumite probleme cu care se confrunta C.N.A.P.M.C. ori JJJJJJ., prin prisma raporturilor contractuale cu prima instituţie menţionată.

Totodată, s-a subliniat şi faptul că, în unele cazuri, acuzaţia formulată de procuror este imprecisă, nefiind indicat, în concret, actul pe care funcţionarul urma să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească, menţionându-se generic că inculpatul FF. ar fi promis să efectueze demersuri pentru promovarea "unui proiect de afaceri" sau să intervină "într-o problemă" (convorbiri telefonice din 24.11.2010, orele 12^31:46 şi 18^21:19, şi 07.05.2010, ora 08^58:11). De asemenea, s-a reţinut că nu este precizat funcţionarul pe lângă care se susţine că inculpatul ar fi promis intervenţia, Parchetul numindu-l "factor decizional neidentificat" sau "persoană influentă" (convorbirile telefonice din 22.11.2010, ora 13^33:55, şi 24.11.2010, ora 12^31:46).

În acest sens, s-a menţionat că nu interesează dacă făptuitorul precizează sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă, însă, pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca acesta să-l fi determinat, cel puţin, prin calitatea deţinută, instituţia la care funcţionează sau prin indicarea actului pe care trebuie să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, din care rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului FF. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

27.3. Infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000 (pct. C.1. III)

În privinţa acestei fapte, s-a reţinut, în esenţă, de către Parchet că inculpatul HH., lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG. şi E., predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, cantităţile de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate), cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa). În acest sens, s-a arătat că, la data de 17 decembrie 2010, respectivele bunuri (200 de treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi 200 de perechi de pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.") au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar, întocmindu-se o listă cuprinzând numele şi datele de identitate ale persoanelor care au beneficiat de cadourile respective.

S-a mai reţinut, totodată, că, din actele de urmărire penală administrate în cauză, a rezultat că inculpatul FF. i-a cerut lui GG. să-i facă rost de 200 perechi de pantofi sport şi 200 treninguri din magazia de confiscări vamale, împrejurare în care, cel din urmă l-a instigat, în continuare, pe inculpatul E., pentru a-l instiga apoi pe fratele său, HH., să scoată ilegal din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea bunurile respective, pe care să le predea reprezentanţilor inculpatului FF..

În probaţiune, au fost invocate de acuzare convorbirile telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, între inculpaţii FF. şi GG., din 12.11.2010, ora 09^01:38, între inculpaţii GG. şi E., din 12.11.2010, ora 09^05:01, între inculpaţii HH. şi E., precum şi schimbul de SMS-uri între inculpaţii FF. şi GG. din 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29 .

Totodată, au fost invocate materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurate în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L., unde au fost găsite mai multe documente electronice aparţinând "NNNNNNNNNN." Constanţa, CUI x, care i-a avut ca membri fondatori pe inculpatul FF. şi martorul RRRR., procesul-verbal de percheziţie din 23 mai 2011 efectuat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi actele de urmărire penală efectuate la data de 14 iunie 2011 la sediul EEE. - Filiala Constanţa (materializate în procesul-verbal ataşat în vol. 29 d.u.p.).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. (pct. A.1. III din rechizitoriu) şi GG. (pct. C.2. IV din rechizitoriu), precum şi inculpatul HH., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (pct. C.3. II din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţiile inculpatului FF., GG. şi HH..

Astfel, s-a reţinut că, audiat fiind în faza anchetei penale în legătură cu această faptă, inculpatul FF. a declarat că, în cursul anului 2009, prin adresa nr. x/30.06.2009, NNNNNNNNNN., al cărei membru fondator a fost şi din care s-a retras pe 5.10.2009, a primit cu titlu gratuit 1000 perechi încălţăminte şi 1000 bucăţi îmbrăcăminte inscripţionate "SS.", ce au fost depozitate într-o locaţie din Constanţa. Întrucât, în noiembrie 2010, i s-a solicitat un ajutor umanitar pentru membrii EEE., Filiala Constanţa, a contactat conducerea NNNNNNNNNN. în scopul de a-i convinge să doneze o parte din bunurile primite anterior cu titlu gratuit, aflând cu acea ocazie că au fost furate. În acest context, a apelat la inculpatul GG., solicitându-i să "facă rost de nişte chestii din alea care au dispărut din magazie", înţelegând prin aceasta bunuri similare cu cele primite anterior de NNNNNNNNNN., eventual din partea unor ONG-uri, acesta promiţându-i că va rezolva de o manieră legală, în niciun caz prin sustragerea de bunuri din magazia de confiscări vamale. Ulterior, prin SMS, i-a precizat lui GG. că ar nevoie de 200 perechi adidaşi şi 200 treninguri. A mai subliniat că nu a avut nicio implicare în modul în care bunurile au ajuns la EEE., că acestea nu s-au aflat niciodată la fratele său, precum şi faptul că, pe 16 decembrie 2010, s-a deplasat personal la sediul respectivei asociaţii, unde, împreună cu preşedinta, a înmânat cadourile, ocazie cu care s-a întocmit un tabel cu beneficiarii respectivelor produse, observând că acestea au constat în pantofi şi treninguri purtând semnele de marcă "SS.". De asemenea, a precizat că actul de caritate l-a realizat în nume personal, nu ca politician, că nu a avut niciun beneficiu, iar acţiunea nu a fost mediatizată. Cu referire la coinculpaţi, a arătat că pe E. l-a întâlnit o dată sau de două ori întâmplător şi că nu ştie cu ce se ocupă, iar pe HH. nu îl cunoaşte (declaraţia din 14 iunie 2011).

Totodată, s-a reţinut că inculpatul FF., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti în fond (15 aprilie 2014), a detaliat afirmaţiile făcute cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală. Astfel, a menţionat că, anterior datei de 22 octombrie 2010, a fost solicitat de către martora PPPP., în virtutea relaţiei de amiciţie pe care o avea cu aceasta, fiind colegi în clasele II-XII, să participe cu o donaţie la serbarea de Crăciun ce va fi organizată de EEE. - Filiala Constanta, martora fiind membru al asociaţiei şi provenind dintr-o familie cu dizabilităţi, ambii părinţi fiind surdo-muţi. În acest sens, Asociaţia a trimis o solicitare scrisă atât lui, în calitate de persoană privată, cât şi Organizaţiei Judeţene a FFFFFFFFFF. Constanţa, însă considerând că este imoral să implice partidul într-o asemenea acţiune umanitară, a confirmat, prin intermediul martorei PPPP., participarea la evenimentul de Crăciun în calitate de persoana particulară. Dorind să dea curs solicitării primite, inculpatul a precizat că a apelat la GG. (care o ştia pe martora PPPP., precum şi procedurile prin care asemenea mărfuri pot fi obţinute cu titlu gratuit), pe care, anterior convorbirii telefonice din 22.10.2010, l-a întrebat dacă cunoaşte vreo fundaţie sau asociaţie ce a primit cu titlu gratuit din partea Direcţiei Generale a Vămilor bunuri confiscate şi care doreşte să le redirecţioneze către EEE.. Pe fondul acestor discuţii, a fost purtată, ulterior, convorbirea telefonică din data de 22.10.2010, care nu se referea la bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., neavând cunoştinţă de existenţa unei asemenea magazii sau dacă se furaseră anumite bunuri din interiorul ei. Prin referirea la "magazie" şi "chestii din alea care au dispărut", a intenţionat să sublinieze natura bunurilor cu care dorea să ajute EEE., respectiv mărfuri confiscate, care fuseseră predate cu titlu gratuit unei asociaţii sau fundaţii ce dorea să le redirecţioneze către persoane cu dizabilităţi. În legătură cu acest aspect, inculpatul a relatat că, anterior încetării calităţii sale de membru al NNNNNNNNNN., aceasta preluase cu titlu gratuit de la JJJJJJ. anumite bunuri confiscate, pentru depozitarea cărora fusese închiriat un spaţiu de la martorul DDDDD., naşul de cununie al lui GG., în respectiva magazie fiind introduse, ulterior, pentru păstrare, şi alte mărfuri ce fuseseră, de asemenea, primite cu titlu gratuit, în aceeaşi modalitate, după retragerea sa din Asociaţie. În plus, a menţionat că a aflat de la fratele său că, în perioda mai- iunie 2010, spaţiul de depozitare închiriat a fost spart si s-au sustras o mare parte din bunuri, sens în care au fost sesizate organele de politie care au întocmit un proces-verbal cu ocazia constatării la faţa locului. Făcând, în continuare, referire la semnificaţia mesajelor redate în rechizitoriu, inculpatul a precizat că cifra 200 reprezenta numărul copiilor cărora urmau să le fie distribuite produsele, necunoscând tipul acestora decât în momentul în care GG. i-a transmis "trening şi adidaşi". A subliniat, totodată, că cel din urmă nu i-a comunicat niciodată că bunurile ar fi provenit din magazia de confiscări a JJJJJJ. şi că nu a avut reprezentarea ca s-ar fi încălcat legea pentru că, în caz contrar, nu ar mai fi solicitat martorei PPPP. să întocmească tabelul cu datele de identitate ale persoanelor cărora le-au fost înmânate produsele. Pe de altă parte, a învederat că nu s-a preocupat de modul în care mărfurile (ce nu au fost niciodată depozitate la domiciliul fratelui său) au fost transportate la sediul EEE. (aspect de care urma să se ocupe inculpatul GG.), că nu l-a întrebat pe GG. de la ce fundaţie sau asociaţie proveneau şi că nu a depus diligenţe pentru predarea către respectivele entităţi a tabelului cu persoanele care au beneficiat de bunuri, un exemplar al acestuia rămânând în posesia sa, iar celălalt la EEE.. A mai relatat că, pe data de 17 decembrie 2010, a participat la evenimentul organizat cu ocazia Crăciunului, ocazie cu care produsele au fost donate/înmânate membrilor asociaţiei de o persoană costumată în Moş Crăciun, iar, întrucât cadourile erau deja împachetate, nu a putut să observe dacă mai purtau încă însemnele mărcii înregistrate sau acestea erau ascunse. La eveniment nu a purtat însemnele partidului, nu au fost folosite obiecte purtând aceste însemne, iar evenimentul nu a fost unul mediatizat, astfel încât să se poată reţine că, prin organizarea lui, ar fi obţinut un capital politic pentru el şi formaţiunea din care făcea parte.

În acelaşi sens, s-a reţinut că inculpatul GG., în depoziţiile date de atât în cursul urmăririi penale (23 mai 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în faţa instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2014, a menţionat că, în luna octombrie 2010, a purtat o discuţie cu inculpatul FF. despre intenţia acestuia de a oferi nişte cadouri unor copii din cadrul EEE. într-o ceremonie organizată cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, acţiune în care este implicată martora PPPP., fosta lui colegă de facultate şi ai cărei părinţi erau surdo-muţi, fără ca interlocutorul său să îi spună, cu acea ocazie, că ar avea nevoie de anumite bunuri pentru respectiva acţiune umanitară. Ulterior discuţiei, până la data de 22 octombrie 2010, inculpatul a aflat, ca fapt divers, de la E. că fratele său, în urma unei renumărări, avea un plus în gestiune constând în obiecte de îmbracăminte şi încălţăminte, însă nu a discutat nimic cu acesta în legătură cu felul şi cantitatea produselor. Referindu-se, în continuare, la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, a arătat că a fost contactat de inculpatul FF. pentru a-l întreba dacă poate să îi facă rost de "nişte chestii din alea care au dispărut? De acolo, din magazie?", înţelegând prin aceasta că interlocutorul său are nevoie de nişte obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte de genul acelora pe care NNNNNNNNNN. le primise anterior cu titlu gratuit de la A.N.V. şi care fuseseră furate din magazia în care erau depozitate, aspect pe care inculpatul GG. îl aflase de la martorul DDDDD., administratorul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., societate de la care fusese închiriat respectivul spaţiu de depozitare. În ce priveşte motivul pentru care inculpatul Banias a apelat la el, acuzatul a menţionat că cei doi se aflau într-o relaţie de prietenie şi că nu a înţeles din solicitarea ce i-a fost adresată că ar fi fost vorba de ceva ilegal, cu atât mai puţin că i se cerea să îi facă rost, prin intermediul lui E., de bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., întrucât FF. nu avea cunoştinţă de raporturile în care se afla cu comisionarul vamal şi nici nu crede că auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta. În legătură cu acelaşi aspect, a mai precizat că, din discuţie, a înţeles că solicitarea interlocutorului său se referă la procurarea unor bunuri cu titlu de sponsorizare în vederea participării la o acţiune umanitară. Ca urmare, amintindu-şi de conversaţia purtată cu E., l-a întrebat pe acesta dacă bunurile despre care vorbiseră anterior mai erau disponibile, răspunsul fiind unul afirmativ, în sensul că este vorba de 200 perechi pantofi sport şi 200 treninguri, fără să ceară, însă, vreo lămurire în legătură cu caracterul contrafăcut al acestora. Ca atare, ulterior, a purtat cu inculpatul FF. schimbul de SMS-uri din 11.11.2010, în care, la întrebarea sa "câte bucăţi", acesta i-a răspuns "vreo două sute", adică exact numărul de obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte pe care i-l indicase E. ca fiind în plus şi disponibile. A mai precizat că el l-a întrebat pe interlocutorul său "trening şi adidaşi?", acesta neştiind despre ce bunuri este vorba. Ca urmare, a doua zi, pe 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe comisionarul vamal, căruia i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca inculpatul E. să caute un mijloc de transport care să ridice bunurile respective şi să ia legătura cu martorul pentru a le primi sau a le direcţiona către EEE.. Întrucât a purtat această discuţie din biroul său, în care se afla şi IIIIIIIIII., acesta a intervenit, afirmând că se va ocupa el de predarea produselor la destinaţie. În finalul discuţiei, i-a atras atenţia interlocutorului său să se întocmească un aviz, fapt din care rezultă că nu a avut percepţia că mărfurile sunt scoase din magazia de confiscări vamale cu încălcarea dispoziţiilor legale. A subliniat, de asemenea, că nu mai ştie ce s-a întâmplat în continuare cu bunurile respective, cine le-a ridicat, în baza căror documente, dacă au ajuns la EEE. şi dacă au fost date cu titlu de cadou, întrucât nu l-au mai interesat aceste aspecte.

De asemenea, s-a reţinut că aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptei ce i-a fost imputată de Parchet a fost adoptată, pe întreg parcursul procedurii judiciare, şi de inculpatul HH. care a oferit, însă, explicaţii diferite în legătură cu aceasta. Astfel, în cuprinsul declaraţiei din 23 mai 2011, menţinută, în linii generale şi cu ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, la 24 mai 2011, inculpatul a precizat că nu are cunoştinţă de scoaterea din magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. a celor 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcii "SS." şi a unui număr de 200 de treninguri inscripţionate "WW." şi că nu a primit niciodată ordine de la fratele său, E., de la inculpaţii GG. şi FF. sau de la alte persoane pentru a preda celui din urmă sau martorului RRRR. astfel de produse. Deopotrivă, a mai învederat că, în perioada de referinţă, au existat multe procese-verbale de atribuire cu titlu gratuit a unor mărfuri confiscate către asociaţii şi fundaţii non profit, în baza unor ordine emise de A.N.V., cu acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor, asemenea produse fiind transferate în aceste condiţii şi către NNNNNNNNNN..

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din 7 aprilie 2014, inculpatul HH. a declarat că, în perioada de referinţă, când îndeplinea funcţia de responsabil al magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ., au existat mai multe situaţii în care bunuri ce purtau însemnele mărcilor "SS." şi "WW." au fost date cu titlu gratuit către diverse asociaţii şi fundaţii, pe bază de proces-verbal, condiţia ce trebuia îndeplinită fiind obţinerea acordului titularului de marcă înregistrată. Sub aspect procedural, Autoritatea Naţională a Vămilor cerea în scris acest accept titularului de marcă, care îl transmitea tot în formă scrisă solicitantului, iar, ulterior, răspunsul era trimis D.R.A.O.V. Constanţa şi, în final, JJJJJJ., singura societate care a obligat şi la respectarea altor condiţii în cazul unor asemenea donaţii fiind S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS., care a impus printr-o adresă comunicată A.N.V. şi alte cerinţe, neprevăzute de lege, respectiv aplicarea pe eticheta fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", ştampilarea etichetelor produselor anterior predării, înştiinţarea societăţii cu ocazia fiecărei predări cu titlu gratuit, efectuarea de fotografii cu ocazia acţiunilor de predare şi transmiterea acestora societăţii în discuţie.

În depoziţia sa din 15 mai 2013, inculpatul E. a confirmat întru-totul susţinerile coacuzatului, menţionând că, întrucât urma sa fie efectuat un control de către Direcţia Regională Vamală Constanţa şi se constatase cu ocazia pre-inventarului lipsa din gestiune a anumitor bunuri, fratele său achizitionase pe cheltuială proprie produse identice cu acelea pentru a nu se identifica neregului cu ocazia verificărilor ce urmau a fi efectuate. Având în vedere că, în final, mărfurile în discuţie au fost găsite şi se punea problema unui plus în gestiune, i-a comunicat inculpatului GG. respectiva împrejurare, ştiind că, anterior, martorului RRRR., director al Aministratiei Portului Constanţa, i se aprobase de către Autoritatea Natională a Vămilor preluarea cu titlu gratuit a anumitor cantităţi de mărfuri contrafăcute pentru a fi donate unor asociaţii non profit. În acest context, a fost sunat de inculpatul GG., care i-a dat numărul de telefon al martorului, cu solicitarea de a-l transmite mai departe fratelui său, în scopul de a lua legătura cu acesta şi de a-i trimite bunurile din magazie. A mai învederat inculpatul că nu a avut cunoştinţă de vreo implicare a inculpatului FF. în această operaţiune, neavând reprezentarea faptului că îl determină pe fratele său să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să comită vreo ilegalitate.

Cu privire la împrejurările în care bunurile despre care se face vorbire în descrierea acuzaţiei au fost înmânate membrilor EEE. - Filiala Constanţa a dat declaraţii, atât în faza instrucţiei penale (în 14 iunie 2011 şi 2 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (în 21 noiembrie 2014), şi martora PPPP., care a confirmat existenţa relaţiilor de amiciţie dintre ea şi inculpatul FF..

Sub acelaşi aspect, s-a reţinut că martora TTTT. a furnizat informaţii relevante (declaraţiile din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., precum şi cea dată în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 9 decembrie 2014).

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la depoziţiile martorei UUUU., contabila EEE. - Filiala Constanţa (declaraţiile din cursul urmăririi penale din datele de 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., cât şi cea dată în faţa primei instanţe în şedinţa publică din 9 decembrie 2014).

De altfel, s-a constatat de către instanţă supremă şi faptul că, din conţinutul procesului-verbal de ridicare de bunuri întocmit la sediul Asociaţiei în 14 iunie 2011 reiese împrejurarea că remiterea materială a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte către EEE. - Filiala Constanţa, pentru a fi înmânate membrilor săi, nu a fost însoţită de documente doveditoare. Deopotrivă, cuprinsul aceluiaşi act procedural, precum şi fotografiile unora dintre bunurile predate atestă că acestea purtau însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW.", aspect susţinut cu certitudine şi de martora TTTT.. De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, reiese că, într-adevăr, în ediţia din decembrie 2010 (nr. 10) a ziarului "QQQQQQQQQQ.", a fost publicat un articol despre evenimentul de Crăciun, în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului FF. şi nu au apărut poze cu acesta, că au fost trimise de Asociaţie mai multe solicitări de sponsorizare, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, că a fost întocmit tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi faptul că, prin adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa a transmis mulţumiri FFFFFFFFFF. - Filiala Constanţa pentru cadourile de Crăciun şi o rugăminte de sprijin pentru sistemul de încălzire.

În plus, s-a reţinut că, din registrul de intrare-ieşire corespondenţă, depus, în extras, la dosar, rezultă că, la poziţia nr. 575 din 25.11.2010, apare menţiunea "din oficiu, ANSR, cerere sponsorizare cabinet Senator FFFFFFFFFF.", iar, la poziţia nr. 616 din 20.12.2010 "din oficiu, ANSR, Adresă pentru încălzire FFFFFFFFFF.", demonstrând, în lipsa altor înscrisuri şi menţiuni, contrar suţinerilor martorei TTTT., că Asociaţia a formulat o singură solicitare de sprijin pentru evenimentul de Crăciun, ce a fost adresată personal inculpatului FF..

În opinia instanţei de fond, sub aspectul obiectului probaţiunii, prezintă relevanţă şi depoziţiile martorilor RRRR. (depoziţiile din 20 iunie 2011 - filele x d.u.p., respectiv cea din data de 20 iunie 2011, dată în faţa primei instanţe) şi DDDDD. (24 februarie 2015).

În acest context, s-a constatat că susţinerile martorilor RRRR. şi DDDDD., precum şi cele ale inculpaţilor FF. şi GG. privind dispariţia din spaţiul în care fuseseră depozitate a unora dintre bunurile primite cu titlu gratuit de către NNNNNNNNNN. de la JJJJJJ., sunt confirmate şi de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa prin care s-a comunicat Asociaţiei stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor mărfuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. .

Totodată, s-a apreciat ca fiind relevantă, sub aspectul apărărilor formulate de inculpaţi, şi depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015.

Cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului FF., instanţa de fond a menţionat că atât în concepţia vechiul C. pen., cât şi în viziunea actualului legiuitor, instigarea este considerată (alături de complicitate) una din principalele modalităţi ale participaţiei penale, ca formă a pluralităţii de infractori, fiind reglementată în art. 25 C. pen. (1969), respectiv art. 47 C. pen. în vigoare, care preia identic textul anterior.

De asemenea, s-a reţinut că ambele reglementări penale succesive prevăd aceleaşi condiţii de existenţă ale instigării, fiind necesar să existe o activitate de determinare, prin care instigatorul să transpună în mintea/conştiinţa instigatului ideea săvârşirii faptei incriminate, respectiva activitate să privească comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, instigatorul să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă, iar instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost determinat ori să fi realizat, cel puţin, o tentativă pedepsibilă.

Analizând materialul probator administrat în ambele etape procesuale, prin raportare la cerinţele anterior menţionate, instanţa supremă a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestora, nerezultând din actele dosarului că inculpatul FF. l-ar fi determinat, cu intenţie, pe HH., prin intermediul inculpaţilor GG. şi E. (instigare mediată), să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să scoată din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea cantităţile de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a întocmi documentele aferente predării, în vederea obţinerii pentru sine, dar şi pentru Organizaţia Judeţeană Constanţa a partidului politic din care făcea parte a unui avantaj patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate) şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii sale şi a formaţiunii politice faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), în dauna intereselor legitime ale S.C. SS. şi WW..

În acest sens, s-a constatat că acuzatul a negat, în mod constant, comiterea infracţiunii, declaraţiile sale coroborându-se, sub acest aspect, cu cele ale inculpaţilor GG., E. şi HH., cu depoziţiile martorilor DDDDD., PPPP., TTTT. şi UUUU., precum şi cu înscrisurile ataşate la dosarul de urmărire penală.

Astfel, cu toate că Parchetul a susţinut că, din cuprinsul convorbirii telefonice purtată de inculpatul FF. cu GG. în data de 22.10.2010, ora 12^27:48, ar rezulta că primul i-a cerut celui din urmă "să-i facă rost de bunuri din magazia de confiscări vamale", prima instanţă de judecată a constatat că interpretarea dată de procuror respectivei înregistrări audio nu este confirmată de probele administrate în cauză şi nu rezultă nici din conţinutul acesteia, neputând fi reţinută ca o dovadă care să demonstreze comiterea de către acuzat a unei activităţi de determinare (prin intermediul coinstigatorilor) în vederea săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, aşa cum cer dispoziţiile art. 25 C. pen. anterior (art. 47 C. pen. în vigoare).

Sub acest aspect, s-a constatat că, într-adevăr, inculpatul FF. l-a întrebat pe interlocutorul său dacă există posibilitatea de a face "rost de nişte chestii din alea care au dispărut ... de acolo din magazie", însă simpla trimitere la un asemenea spaţiu de depozitare nu poate fundamenta, în lipsa oricăror alte probe, concluzia că acuzatul s-ar fi referit la magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ., astfel cum se susţine, în mod neîntemeiat, de către Parchet. De altfel, semnificaţia atribuită de acuzare replicii menţionate a fost negată constant de către inculpaţii FF. şi GG., care au arătat, în mod concordant, că aceasta a vizat natura bunurilor solicitate, respectiv produse care au fost predate de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu titlu gratuit, unor asociaţii sau fundaţii dispuse să le ofere unor persoane cu dizabilităţi şi nicidecum mărfuri din gestiunea magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ.. În plus, s-a reţinut că cei doi inculpaţi au subliniat că precizarea din cuprinsul discuţiei a fost făcută în contextul în care, anterior, de asemenea bunuri beneficiase şi NNNNNNNNNN., al cărei membru a fost şi FF. până în 5 octombrie 2009, iar, ulterior retragerii acestuia, o parte din mărfuri au fost sustrase din magazia în care erau depozitate, împrejurare de care cel din urmă a luat cunoştinţă de la fratele său, martorul RRRR., iar inculpatul GG. de la martorul DDDDD., reprezentant al societăţii ce deţinea, în proprietate, spaţiul închiriat Asociaţiei.

Deopotrivă, s-a constatat că dispariţia unor asemenea mărfuri din magazia în care erau păstrate este atestată atât de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa, prin care s-a comunicat NNNNNNNNNN. stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor bunuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., precum şi de depoziţia martorului DDDDD., proprietar şi administrator al respectivei societăţi, care închiriase Asociaţiei spaţiul din care obiectele fuseseră furate.

În opinia instanţei de fond, toate aceste probe confirmă pe deplin apărările inculpaţilor FF. şi GG. referitoare la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, şi la împrejurarea că solicitarea adresată celui din urmă de interlocutorul său nu viza obţinerea de mărfuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., ci procurarea unor bunuri ce fuseseră predate, cu titlu gratuit, de către Autoritatea Naţională a Vămilor în favoarea unor asociaţii/fundaţii dispuse să le doneze persoanelor cu dizabilităţi, o dovadă, în plus, în acest sens, fiind chiar faptul că, în cuprinsul discuţiei, inculpatul FF. face referire la "chestii din alea care au dispărut ... din magazie". În acest sens, s-a considerat de către instanţa supremă că, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat de către Parchet că, anterior datei de 22 octombrie 2010, din magazia de confiscări a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea fuseseră sustrase anumite bunuri aflate sub supravehere vamală, aspect despre care cei doi acuzaţi să fi avut cunoştinţă, singura dispariţie a unor mărfuri dovedită în speţă şi în legătură cu care atât inculpatul FF., cât şi GG. fuseseră informaţi fiind aceea din spaţiul închiriat de NNNNNNNNNN. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. (aparţinând martorului DDDDD.), în care erau depozitate bunuri ce făcuseră obiectul unor predări, cu titlu gratuit, de către autoritatea vamală, în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Sub acelaşi aspect, s-a subliniat şi faptul că nu s-a demonstrat că presupusul instigator cunoştea persoana şi ocupaţia instigatului, astfel încât acţiunea sa să fie aptă de a transpune în conştiinţa celui din urmă hotărârea de a comite infracţiunea, declaraţiile inculpaţilor FF. şi HH., date atât în faza instrucţiei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, fiind concordante în sensul că aceştia nu s-au văzut decât cu ocazia demarării cercetărilor în prezentul dosar, primul arătând, în plus, că nici nu ştia de existenţa unei magazii de confiscări vamale în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea sau de faptul că bunurile confiscate erau gestionate de coacuzat. În acest context, s-a reţinut că această împrejurare rezultă şi din depoziţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, care a arătat că FF. nu auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta, fiind, totodată, confirmată chiar de Parchet care, cu prilejul expunerii situaţiei de fapt de la pct. C.3 din actul de sesizare, a menţionat că nu au fost identificate "contingenţe semnificative" ale celui din urmă acuzat "cu alţi membri ai WWWWWW.", deci inclusiv cu inculpatul Banias.

În plus, s-a constatat că ansamblul probator atestă faptul că inculpatul HH. nu a cunoscut şi nici nu a avut posibilitatea să prevadă sau să îşi dea seama că bunurile cumpărate de el vor ajunge la FF. sau la formaţiunea politică din care acesta făcea parte, reprezentarea lui fiind aceea că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte achiziţionate din sursele sale proprii vor fi preluate de martorul RRRR. pentru a fi donate unor persoane fără posibilităţi. În acest sens, instanţa de fond a apreciat că este relevant conţinutul convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 09^05:01, din care rezultă că inculpatul HH. a fost informat de către fratele său că persoana care va ridica bunurile este RRRR., al cărui număr de telefon i l-a comunicat, numele martorului nefiind asociat de comisionarul vamal E. cu vreun partid politic, ci doar cu gradul de rudenie cu inculpatul FF., fără, însă, a-l indica pe cel din urmă ca destinatar final al mărfurilor ("... Hai, sună-l acum şi stabileşte cu el, că este RRRR. fratele lui ....").

Mai mult decât atât, s-a constatat că, în discuţia telefonică din 12.11.2010, ora 09^01:38, GG. i-a precizat inculpatului E. că bunurile sunt destinate martorului RRRR. şi nicidecum fratelui acestuia, FF., or, în condiţiile în care nici comisionarul vamal nu a ştiut că cel din urmă este destinatarul final al obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, cu atât mai puţin inculpatul HH. ar fi putut cunoaşte sau prevedea această împrejurare. Relevante sub acelaşi aspect sunt şi depoziţiile date în faţa instanţei de HH. (din 7 aprilie 2014) şi E. (din 15 mai 2013), în cuprinsul cărora l-au indicat pe martorul RRRR. ca destinatar al bunurilor în discuţie, menţionând că nu au avut cunoştinţă de vreo contribuţie a inculpatului FF. în preluarea/transmiterea acestora. Totodată, declaraţiile celor doi acuzaţi se coroborează şi cu depoziţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, care a confirmat că, în data de 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe E. şi i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca interlocutorul său să găsească un mijloc de transport pentru respectivele bunuri şi să ia legătura cu cel din urmă pentru a le primi sau a le redirecţiona către EEE., fără ca acuzatul să facă vreo menţiune cu privire la implicarea inculpatului FF. în această operaţiune. Aşadar, s-a constatat că HH. şi E. nu au avut cunoştinţă de faptul că rugămintea adresată lui GG. pentru procurarea anumitor bunuri, în vederea donării lor unor persoane cu dizabilităţi, provine din partea lui FF., situaţie în care nu poate fi reţinută în sarcina celui din urmă vreo acţiune de determinare constând în transplantarea în mintea lucrătorului vamal şi însuşirea de către acesta a ideii de a comite o faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi valorificat în plan probator, pentru dovedirea săvârşirii de către FF. a unei activităţi de determinare a inculpatului HH. (prin intermediul lui GG. şi E.) să comită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nici schimbul de mesaje dintre acesta şi GG. din data de 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, interpretarea dată de acuzare acestora nerezultând din conţinutul lor şi nefiind atestată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, deşi procurorul a susţinut că, prin SMS-urile transmise în ziua respectivă, FF. i-a precizat inculpatului GG. că "bunurile de care are nevoie sunt 200 de treninguri şi 200 de perechi de adidaşi", se observă că, dimpotrivă, cel din urmă i-a comunicat primului felul produselor, respectiv "trening şi adidaşi" (mesajul de la ora 13^34:43), acuzatul menţionând, înainte, doar numărul obiectelor, şi anume "vreo 200" (mesajul de la ora 13^34:18). De altfel, împrejurarea că inculpatul nu cunoştea, anterior schimbului de mesaje din 11.11.2010, genul produselor care urmau a fi procurate de GG. rezultă atât din declaraţiile celor doi, cât şi din depoziţiile martorilor PPPP. (din 14 iunie 2011, 2 august 2011 şi 21 noiembrie 2014) şi TTTT. (din 14 iunie 2011, 3 august 2011 şi 9 decembrie 2014), care au menţionat, în esenţă, că acuzatul, cu prilejul discuţiilor preliminare, deşi şi-a exprimat disponibilitatea de a-i ajuta pe membrii EEE. - Filiala Constanţa, nu a precizat în ce va consta, în concret, sprijinul. Sub acelaşi aspect, martorul RRRR. a declarat că, într-o conversaţie purtată cu fratele său în noiembrie sau decembrie 2010, acesta i-a spus că intenţionează să dăruiască persoanelor surdo-mute doar dulciuri şi răcoritoare, fără a face vreo referire la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte (declaraţii din 20 iunie 2011 şi 21 noiembrie 2014).

Prin urmare, în raport cu probele administrate în cauză, instanţa de fond a considerat că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni prin care inculpatul FF. să-l fi rugat ori îndemnat pe GG. să-l determine pe E. ca, la rândul său, acesta să-i transmită lui HH. solicitarea de procurare, din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., a celor 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW." (instigare mediată), nefiind, astfel, îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de lege în conţinutul obiectiv al instigării, şi anume transpunerea în conştiinţa instigatului şi însuşirea de către acesta a hotărârii de a comite fapta incriminată. În acest context, s-a subliniat faptul că rugămintea adresată de acuzat inculpatului GG. a vizat obţinerea de către cel din urmă a unor bunuri de la asociaţii sau fundaţii non-profit care beneficiaseră de predarea cu titlu gratuit a unor astfel de produse din partea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi care erau dispuse să le doneze unor persoane lipsite de posibilităţi materiale, neexistând nicio dovadă că solicitarea formulată de FF. s-ar fi referit la efectuarea de către coinculpat a unor demersuri prin care să determine alte persoane să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu şi să nesocotească dispoziţiile legale în vederea procurării ilicite a mărfurilor ce urmau a fi transmise Filialei Constanţa a EEE..

Cu toate că Parchetul a reţinut, în descrierea acuzaţiei, că inculpatul i-ar fi cerut lui GG. să-i facă rost de respectivele obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte din magazia de confiscări a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, acţiune care ar fi presupus intervenţia pe lângă comisionarul vamal E. pentru a-l determina pe fratele său, HH., să scoată ilegal acele obiecte din gestiunea depozitului al cărui responsabil era, s-a apreciat că probele de la dosar nu demonstrează că solicitarea adresată de FF. ar fi vizat comiterea de către GG. sau de către o altă persoană (E. şi HH.) a vreunei fapte prevăzute de legea penală, acuzatul având reprezentarea că bunurile pe care urma să le doneze vor fi obţinute pe căi legale, de la asociaţii sau fundaţii care le primiseră, cu titlu gratuit, în condiţiile Legii nr. 344/2005. De altfel, prima instanţă a constatat că cererea inculpatului nu s-a referit la procurarea de mărfuri din magazia de confiscări vamale, dovadă în acest sens fiind şi faptul că, la momentul formulării solicitării (22 octombrie 2010) nu a indicat şi nici nu cunoştea tipul bunurilor ce urmau a fi obţinute de GG., aflând acest lucru doar în data de 11 noiembrie 2011, când cel din urmă i-a comunicat că este vorba de treninguri şi pantofi sport.

Totodată, sub raportul laturii obiective, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiţie prevăzută de lege pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, respectiv aceea ca instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost determinat ori să fi realizat, cel puţin, o tentativă pedepsibilă.

Astfel, în opinia instanţei supreme, ansamblul probator al cauzei nu demonstrează comiterea de către inculpatul HH. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în legătură cu care s-ar fi realizat activitatea de instigare reţinută de Parchet în sarcina inculpatului FF., toate consideraţiile expuse cu acel prilej păstrându-şi pe deplin valabilitatea şi în ceea ce priveşte analiza de faţă, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Având în vedere că pentru cele pentru cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", ce au fost trimise în luna decembrie 2010 la EEE. - Filiala Constanţa, nu a existat niciun document de însoţire a mărfii, însă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 344/2005 şi cum au arătat atât inculpaţii FF. (declaraţia din 15 aprilie 2014) şi HH. (declaraţia din 7 aprilie 2014), cât şi martorul KKKKK. (depoziţia din 5 mai 2015), pentru bunurile ce au făcut obiectul confiscării şi care au fost predate, cu titlu gratuit, de autoritatea vamală, se întocmea doar un proces-verbal ce cuprindea tipul şi cantitatea produselor, fără a fi necesar alt document de însoţire, s-a apreciat că lipsa unui asemenea înscris nu putea forma reprezentarea acuzatului că obiectele ce urmau a fi donate ar avea o provenienţă ilicită, cu atât mai mult cu cât respectivul proces-verbal rămânea în posesia entităţii juridice beneficiare a procedurii prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005.

S-a reţinut în plus că o dovadă a faptului că inculpatul FF. a avut credinţa că bunurile dăruite persoanelor cu dizabilităţi provin de la o asociaţie/fundaţie care le-a primit, cu titlu gratuit, de la A.N.V. este împrejurarea că acesta a solicitat reprezentanţilor Asociaţiei să întocmească un tabel cu datele de identitate ale membrilor cărora le-au fost înmânate, aceasta fiind cerinţa în cazul în care mărfurile confiscate ce fuseseră predate cu titlu gratuit erau, ulterior, distribuite altor persoane, fără a fi necesară încheierea unor acte juridice suplimentare (spre exemplu, contract de donaţie sau de sponsorizare), aşa cum a susţinut acuzarea.

În acest sens, instanţa de fond a considerat că sunt relevante atât declaraţia dată de acuzat în faţa instanţei, cât şi depoziţiile martorelor PPPP., TTTT. şi UUUU..

Totodată, în aprecierea atitudinii subiective a inculpatului, s-a subliniat şi faptul că inculpatul, contrar susţinerilor Parchetului, nu a urmărit procurarea unui folos şi nu a obţinut, prin acţiunea sa, vreun avantaj de orice natură pentru sine sau partidul politic al cărui membru era la data respectivă, din moment ce obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte nu au intrat în proprietatea acestora şi nu le-au produs vreun beneficiu material, fiind predate în întregime, cu titlu gratuit, persoanelor cu dizabilităţi din cadrul EEE. - Filiala Constanţa, fapt necontestat de acuzare şi confirmat de martorii audiaţi (PPPP., TTTT., UUUU.) şi înscrisurile ataşate la dosar (tabelul înregistrat la A.N.S.R. sub nr. x din 23 decembrie 2010).

Raportat la folosul nepatrimonial invocat de procurorul anticorupţie, prima instanţă a constatat că, potrivit probelor administrate în cauză (depoziţiile martorelor PPPP. şi TTTT., declaraţiile inculpatului), FF. nu a oferit produsele sub sigla formaţiunii politice din care făcea parte şi nu a purtat vreun obiect cu însemnele partidului, astfel încât nu se poate reţine că, prin participarea sa la evenimentul de Crăciun organizat de Filiala Constanţa a EEE. şi remiterea, cu titlu de cadou, a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, acesta ar fi obţinut capital politic pentru sine şi organizaţia al cărei membru era la acel moment, cu atât mai mult cu cât, în acea perioadă, nu aveau loc alegeri, acuzatul nu candida pentru ocuparea vreunei funcţii publice, iar numărul persoanelor care au beneficiat de respectivele bunuri (200) era nesemnificativ în raport cu electoratul din colegiul căruia îi aparţinea. Deopotrivă, rezultă din dovezile dosarului, că respectivul eveniment nu a fost unul mediatizat, fiind publicat doar un articol despre acesta în ediţia din decembrie 2010 a ziarului "QQQQQQQQQQ.", în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului Banias şi nu au apărut poze cu acesta . Deşi, în cuprinsul articolului, s-a făcut referire la partidul din care acuzatul făcea parte, s-a constatat că respectivele trimiteri nu s-au realizat prin prisma persoanei acestuia, precizându-se doar numele martorei PPPP., de asemenea, membru al aceleiaşi formaţiuni politice şi persoană care provenea dintr-o familie de surdo-muţi. În plus, aşa cum a susţinut însuşi inculpatul FF. şi cum rezultă din depoziţiile martorei TTTT., instanţa supremă a constatat că acesta participase şi anterior, în calitate de persoană privată, la acţiuni organizate de aceeaşi Asociaţie, ocazie cu care a pus la dispoziţia participanţilor produse alimentare şi băuturi răcoritoare.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea penală pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, atât sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, cât şi al conţinutului subiectiv al acesteia, situaţie ce se circumscrie, în opinia instanţei, prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul acestor dispoziţii procedurale, precum şi a celor ale art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului FF. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28. Inculpatul GG. (pct. C.2 din rechizitoriu)

28.1. Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. C.2. I)

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului GG. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de conducere şi control, în care a fost plasat de către Parchet.

Conform susţinerilor acuzării, inculpatul GG. este "leaderul incontestabil al WWWWWW.", rezultând, "din ansamblul celor peste 2000 de convorbiri telefonice şi comunicaţii" interceptate în cauză, "rolul de conducător şi creator al grupului criminal organizat", pe care acesta "şi l-a asumat". De asemenea, acuzatul este prezentat ca fiind persoana care se bucură de o autoritate absolută în cadrul asocierii infracţionale, care "dă ordine celorlalţi, ... porunceşte, ... impune reguli şi conduite, iar interlocutorii îl ascultă şi se supun", printre aceştia numărându-se inculpaţii E., A., D., G., X., FF.. Poziţia de conducător al "unei structuri informale" şi de leader al acesteia, care beneficiază, în cadrul grupării de criminalitate organizată, de o autoritate supremă este evidenţiată, totodată, de procuror, şi prin prisma apelativulului cu care este desemnat, respectiv "Domnul" - "şi nu un domn oarecare, ci "Domnul" cu majusculă".

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele aspecte şi situaţii, care, în opinia Parchetului, sunt "de natură să contureze caracterul de leader, iniţiator şi organizator al WWWWWW. al inculpatului GG.":

1). Astfel, în dovedirea caracterului "organizat al interacţiunii ierarhice dintre inculpatul GG." şi membrii grupului infracţional organizat, a fost menţionată convorbirea telefonică purtată de acesta cu D. în data de 01.10.2010, ora 11^28:02, aprecindu-se că, din conţinutul ei, rezultă rolul celui din urmă de a colecta diverse sume de bani al căror destinatar final este liderul grupării, aşa cum a susţinut şi inculpatul K. în cuprinsul declaraţiilor date în cauză (pct. C.2. I.1).

Cu privire la această faptă, prima instanţă a considerat că este relevantă declaraţiile inculpatului GG. (6 mai 2014 şi 13 noiembrie 2013).

Astfel, s-a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind în legătură cu această acuzaţie, a menţionat, în cuprinsul declaraţiei din 6 mai 2014, că discuţia telefonică invocată de procuror nu s-a referit la plata vreunei sume de bani cu titlu de mită de către intermediarul vamal K., ci la achitarea, cu o zi înainte, de către o firmă a socrului său, S.C. AAAAAAAAAAA. S.R.L., a unei facturi de transport emisă de S.C. YY. S.R.L., societate aparţinând inculpatului D.. În ceea ce priveşte expresia "lucrăm organizat", acuzatul a arătat că aceasta era folosită în mod frecvent de D. pentru a desemna modul de lucru al societăţii al cărei director general era.

De asemenea, s-a constatat că declaraţia inculpatului din data de 13 noiembrie 2013 confirmă împrejurarea că sintagma menţionată era utilizată în mod obişnuit şi în sensul ei propriu de inculpatul D., cu referire la activitatea firmei pe care o conducea.

Totodată, s-a reţinut că, în dovedirea apărărilor formulate de inculpatul GG., au fost depuse de acesta contractul de prestări servicii între S.C. YY. S.R.L. şi S.C. AAAAAAAAAAA. S.R.L. (aparţinând numitului XXXXXXXX., socrul acuzatului şi reprezentată de QQQQQQQQQ., în calitate de director general), factura de transport nr. x din 31.08.2010 în valoare de 6.822,95 RON, precum şi dovada efectuării plăţii de către cea din urmă societate în data de 30.09.2010 .

Deşi inculpaţii D. şi GG. au oferit explicaţii diferite cu privire la semnificaţia sumei de bani despre care se face vorbire în cuprinsul conversaţiei telefonice din 01.10.2010, ora 11^28:02, s-a constatat că nici Parchetul nu a dovedit caracterul ilicit al acesteia, precum şi faptul că ar fi fost "colectată" de primul pentru a fi predată celui din urmă, în calitate de lider al presupusei asocieri infracţionale, fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată de elemente probatorii concrete. Dimpotrivă, înscrisurile depuse de inculpatul GG. atestă susţinerile acestuia din cuprinsul declaraţiei, plata facturii de transport nr. x din 31.08.2010 emisă de S.C. YY. S.R.L. fiind făcută de S.C. AAAAAAAAAAA. S.R.L., firmă aparţinând socrului său, cu o zi înainte de data convorbirii, iar acuzatul fiind cel care l-a întrebat pe interlocutorul său, D., dacă a primi banii în RON (valoarea facturii fiind exprimată atât în RON, cât şi euro). În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că discuţia telefonică indicată de procuror nu poate face dovada existenţei unei forme de autoritate a inculpatului GG. asupra S.C. YY. S.R.L. sau a acuzatului D., după cum nu are aptitudinea de a demonstra rolurile şi atribuţiile ce le-au fost atribuite celor doi prin actul de sesizare, şi anume acelea de colector (D.) şi, respectiv destinatar (GG.) al unor sume de bani plătite de importatori, intermediari sau comisionari vamali către prezumtivul grup de criminalitate organizată, susţinerile inculpatului GG. cu privire la conţinutul discuţiei telefonice, confirmate atât de interlocutorul său sub aspectul înţelesului sintagmei"lucrăm organizat", cât şi de înscrisurile depuse de apărare cu referire la semnificaţia sumei de bani despre care se face vorbire, fiind pe deplin credibile, în lipsa altor probe care să dovedească veridicitatea interpretării date de acuzare conţinutului înregistrării audio din 01.10.2010, ora 11^28:02.

În plus, prima instanţă de judecată a constatat că nu corespunde realităţii afirmaţia Parchetului conform căreia, în declaraţiile sale, K. l-ar fi indicat pe GG. ca destinatar final al sumelor de bani transmise prin mijlocirea lui D., constatând că, dimpotrivă, poziţia intermediarului vamal a fost una constantă pe întreg parcursul procedurii judiciare în sensul de a-l nominaliza pe E. ca fiind persoana căreia urmau a-i fi predaţi banii, concludente fiind declaraţiile din 14 iunie 2011 şi 22 iunie 2011, menţinute sub acest aspect şi în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţia din 20 iunie 2013). Totodată, sub acest aspect, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpatului K., atât cea din data de 14 iunie 2011, dată în faţa organelor de urmărire penală, cât şi depoziţia acestuia dată în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul convorbirilor telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, şi 08.09.2010, ora 14^40:56, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Nu în ultimul rând, s-a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

2). În calitate de leader al grupului infracţional organizat descris anterior, începând cu data de 22.10.2010, a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a mărfurilor de tip textile şi încălţăminte, apoi, pentru câteva zile, a tuturor mărfurilor importate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ca măsură de retorsiune pentru neplata de către unii intermediari vamali, printre care, în special, inculpaţii II. (zis "Fotbalistul") şi K., a taxelor cuvenite grupului criminal organizat, inclusiv a sumelor datorate cu titlu de mită către lucrătorii vamali. Această acţiune era menită a-i determina pe intermediarii vamali menţionaţi să achite aceste sume de bani (pct. C.2. I.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul G. (pct. A.2. I.5 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (pct. A.18. I.2).

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa de fond a constatat că, într-adevăr, spre finalul anului 2010, au existat anumite blocaje în activitatea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, însă nu ca o consecinţă a unor măsuri de retorsiune dispuse de inculpaţii GG., X., G. sau de alţi presupuşi membri ai asocierii pentru neplata de către anumiţi intermediari vamali a datoriilor restante către prezumtivul grup de criminalitate organizată (în care s-ar fi inclus şi mita pentru lucrătorii vamali), aşa cum susţine acuzarea, ci ca urmare a punerii în executare a unui ordin ce prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor cu mărfuri.

Sub acest aspect, instanţa de fond a făcut trimitere la declaraţiile inculpaţilor G. (4 iunie 2013), X. (27 noiembrie 2013) şi ale martorului VVVV. (9 decembrie 2014).

Astfel, inculpatul G. a susţinut că, în cuprinsul celor două convorbiri telefonice purtate cu E. în 01.11.2010, ora 10^53:00, şi 04.11.2010, ora 09^52:46, nu s-a discutat despre luarea unor măsuri de stopare a procesării anumitor categorii de importuri prin blocarea activităţii Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ci despre adoptarea unor măsuri de înăsprire a controalelor fizice pentru anumite tipuri de mărfuri, respectiv articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, justificate de informaţiile transmise de comisionari în sensul că se încearcă introducerea în ţară de produse contrafăcute, prohibite. În plus, a menţionat că decizia de înăsprire a controalelor fizice a fost luată de inculpaţii X. şi I., însă nu a condus la blocarea activităţii vămii. De asemenea, a precizat că, în cuprinsul discuţiilor telefonice nu se face vorbire despre plata unor datorii, aşa cum, în mod eronat, a reţinut procurorul.

La rândul său, inculpatul X. a arătat, în declaraţia sa din 27 noiembrie 2013, că blocarea funcţionării biroului vamal nu se putea, practic, realiza, o asemenea situaţie echivalând cu paralizarea activităţii la nivelul unui întreg oraş. Pe de altă parte, o atare măsură ar fi condus la intrarea în faliment a tuturor firmelor implicate în desfăşurarea activităţilor vamale şi ar fi avut drept consecinţă sesizarea celorlalte autorităţii ale statului care, cu siguranţă, ar fi intervenit.

În acelaşi sens, s-a reţinut că martorul VVVV. a confirmat că nu a fost informat în legătură cu blocarea activităţii JJJJJJ. în perioada 2010-2011, exceptând situaţia generată de ordinul privind obligativitatea scanării containerelor. În plus, a subliniat că, dacă ar fi avut loc vreo acţiune de blocare a intrării în ţară a mărfurilor prin portul Constanţa de către inculpatul X., ar fi trebuit să fie sesizat de către serviciile de informaţii.

Cu privire la situaţia inculpatului II., a menţionat, cu prilejul audierii sale de către organele de urmărire penală, la data de 20 iunie 2011, că nu îl cunoaşte pe acuzat, că acesta nu a fost la el în audienţă şi nu a primit de la respectivul nicio sesizare cu privire la desfăşurarea activităţii în cadrul JJJJJJ., precizând, însă, că nu toată corespondenţa ce-i era adresată ajungea în mapa sa, o parte fiind prelucrată de directorii de cabinet, de consilieri etc.

Deopotrivă, s-a constatat că existenţa, la sfârşitul anului 2010, a unor blocaje în activitatea vamală la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, datorită punerii în aplicare a ordinului care prevedea scanarea obligatorie a containerelor şi a volumului mare de activitate, a fost confirmată şi de inculpatul W., în declaraţia sa din 22 noiembrie 2013, precum şi de martorul JJJJJ., de depoziţia din 5 mai 2015.

De asemenea, au fost apreciate ca fiind revelenate şi declaraţiile inculpatului K. (14 iunie 2011 - filele x d.u.p.), şi ale martorilor DDDDD. 24 februarie 2015), GGGGG. (24 martie 2015) şi ZZZ. (17 septembrie 2014).

Sub aspectul analizat, a fost considerată ca fiind relevantă şi adresa din 6 octombrie 2011 emisă de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, din care rezultă că, în perioada 15.10.2010-30.11.2010, "nu au existat timpi morţi şi nici momente ori motive ca operaţiunile vamale de import şi tranzit să nu se desfăşoare în condiţii normale" .

Aşadar, instanţa de fond a considerat că semnificaţia atribuită de procuror conţinutului convorbirilor telefonice invocate în dovedirea acuzaţiilor de la punctele C.2. I.2, A.18. I.2 şi A.2. I.5 din rechizitoriu nu poate fi reţinută pentru a demonstra blocarea la nivelul JJJJJJ. a operaţiunilor de import intermediate de inculpaţii II. şi K., ca măsură de retorsiune pentru neplata de către aceştia a datoriilor restante în care se suţine de către acuzare că s-ar fi inclus şi mita pentru lucrătorii vamali, interpretarea Parchetului fiind una subiectivă şi nesusţinută de materialul probator administrat în cauză, care demonstrează că, dimpotrivă, lipsa de fluenţă în desfăşurarea activităţii de vămuire a fost generată de intrarea în vigoare a ordinului care instituia obligativitatea scanării containerelor.

Însă, în opinia instanţei de fond, actele şi lucrările dosarului relevă faptul că, în perioada lunii noiembrie 2010, importatorii reprezentaţi de inculpatul II. înregistrau debite restante faţă de S.C. F. S.R.L., motiv pentru care, în urma consultării cu GG., conducerea societăţii a luat decizia de a refuza întocmirea altor declaraţii vamale pentru aceştia până la achitarea datoriilor reprezentând exclusiv contravaloarea serviciilor prestate de comisionarul vamal, iar nu şi sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, astfel cum s-a susţinut de către procuror.

Astfel, în legătură cu acest aspect, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat, la data de 24 mai 2011, în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, că discuţia telefonică purtată în 22.10.2010, ora 18^34:39, cu E. nu s-a referit la blocarea vămuirii unor mărfuri importate prin JJJJJJ. pentru a-l determina pe II. să achite taxele cu titlu de mită către lucrătorii vamali, ci la neachitarea de către acesta a serviciilor prestate de comisionarul vamal .

Aceleaşi precizări au fost făcute şi în faţa instanţei de judecată, la termenul din 6 mai 2014, când inculpatul a menţionat că respectiva convorbire telefonică nu s-a referit la blocarea activităţii JJJJJJ., lucru care nu era posibil în fapt şi nici nu s-a realizat, ci la situaţia unor clienţi rău platnici ai S.C. F. S.R.L., printre care şi importatorii reprezentaţi de II., punându-se problema blocării activităţii desfăşurate de aceştia prin intermediul respectivului comisionar vamal, în sensul refuzării întocmirii declaraţiilor vamale. E. l-a sunat pentru a-i cere părerea cu privire la necesitatea instituirii unui asemenea blocaj, opinia sa fiind în sensul că o atare măsură este necesară, existând, de altfel, aceeaşi practică pentru recuperarea debitelor restante şi la nivelul altor comisionari vamali. A mai subliniat că, în perioada următoare, S.C. F. S.R.L. a refuzat să mai întocmească declaraţii vamale pentru II., situaţie care a durat până pe 16 noiembrie 2010, când acesta şi-a plătit ultimele datorii către comisionarul vamal, respectiv contravaloarea prestaţiilor efectuate, iar nu şi sume de bani cu titlu de mită. Întrucât situaţia creată la nivelul S.C. F. S.R.L. afecta şi activitatea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea prin diminuarea veniturilor reprezentând datoria vamală, acuzatul a menţionat că, la data de 1.11.2010, ora 12^37:18, a discutat cu inculpatul X., acesta apreciind că procedura instituită nu este una eficientă şi propunându-i ca alternativă întocmirea declaraţiilor vamale de către S.C. F. S.R.L., urmând ca, după procesarea acestora la JJJJJJ., să refuze predarea documentelor către importator până în momentul în care se plăteau datoriile restante către comisionarul vamal. Referindu-se la cea de-a doua convorbire telefonică purtată cu E. la 22.10.2010, ora 18^54:22, inculpatul GG. a învederat că nu are legătură cu prima şi că nu a vizat blocarea activităţii intermediarului vamal K., interlocutorul său informându-l doar în legătură cu faptul că acestuia i-au fost reţinute 5 containere.

Făcând, totodată, referire la conţinutul convorbirilor telefonice purtate în 16.11.2010, ora 16^21:24, cu martorul OOOO., şi 17.11.2010, ora 16^51:04, cu A. (invocată în dovedirea acuzaţiei de la pct. C.2. I.6 şi A.15. III.6), inculpatul GG. a precizat că acestea au vizat plata unor datorii pe care societatea inculpatului II., S.C. DDDDDDD. S.R.L., le acumulase faţă de S.C. F. S.R.L., fiind vorba doar de contravaloarea prestaţiilor efectuate de firma de comisionariat vamal, iar nu de sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali. Ca urmare, în acest context, inculpatul A. i-a cerut părerea în legătură cu situaţia intermediarului vamal, el opinând în sensul de a nu-i întocmi una din declaraţiile vamale până ce acesta nu-şi achită restul de 31.000 RON din datoria acumulată. A precizat, de asemenea, că inculpatul II. a plătit toată suma restantă la data de 24.11.2010.

În acest sens, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevante şi declaraţiile inculpaţilor A. (16 octombrie 2013), II. (24 mai 2011, respectiv 17 martie 2014).

Sub acelaşi aspect, prima instanţă a considerat că este relevantă şi depoziţia martorului OOOO. din 7 octombrie 2011, în care acesta a menţionat că, în calitate de angajat al S.C. DDDDDDD. S.R.L., în luna noiembrie 2010, a purtat o discuţie telefonică cu GG. în legătură cu datoriile firmei către S.C. F. S.R.L., care, la acel moment, erau în cuantum de 34.000-35.000 RON, reprezentând contravaloarea formalităţilor vamale întocmite de către comisionar. A mai arătat martorul că nu îşi aminteşte ca GG. sau alt angajat al S.C. F. S.R.L. să fi condiţionat eliberarea unor containere din vamă de achitarea datoriilor, însă, când a depus la acelaşi comisionar actele în vederea efectuării unor operaţiuni vamale pentru S.C. EEEEEEE. S.R.L., acestea nu au fost întocmite decât după plata datoriilor de către S.C. DDDDDDD. S.R.L. A subliniat, totodată, că nu cunoaşte şi nu a fost implicat în remiterea unor sume de bani pentru favorizarea realizării unor importuri, el personal făcând plăţi doar pentru serviciile prestate de comisionar şi doar pe bază de factură, chitanţă sau ordin de plată.

În acest context, s-a reţinut că declaraţia dată de martorul OOOO. în cursul urmăririi penale a fost menţinută integral de acesta cu ocazia audierii sale în etapa cercetării judecătoreşti, când a arătat, în plus, că nu a perceput tonul inculpatului GG. ca fiind unul ameninţător (depoziţia din 24 octombrie 2014).

Totodată, s-a constatat că împrejurarea că firmele reprezentate de intermediarul vamal II. înregistrau, în perioada de referinţă, datorii către S.C. F. S.R.L. este confirmată şi de martorul FFFFF. care, în depoziţia din 3 martie 2015, a precizat că, la nivelul anului 2010, S.C. DDDDDDD. S.R.L., S.C. EEEEEEE. S.R.L. şi S.C. FFFFFFF. S.R.L. aveau debite restante către firma de comisionariat vamal în cuantum de aproximativ 40.000 RON, aspect ce rezultă, de altfel, în privinţa S.C. DDDDDDD. S.R.L., şi din înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON .

Pe de altă parte, s-a considerat că, din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză, rezultă practica S.C. F. S.R.L. de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante, precum şi folosirea unui asemenea procedeu şi de către alţi comisionari vamali, confirmându-se, astfel, susţinerile făcute, în acest sens, de către inculpaţii A. şi GG..

Astfel, s-a reţinut că inculpatul KK. a arătat, în cuprinsul declaraţiei din 8 ianuarie 2014, că, în cazul clienţilor rău platnici ai S.C. FFF. S.R.L., dacă, în urma discuţiilor cu aceştia nu procedau la achitarea datoriilor restante, comisionarul vamal întrerupea colaborarea cu ei, în sensul că le refuza procesarea altor importuri.

În acelaşi sens, prima instanţă a apreciat că au relevanţă sub aspect probator şi declaraţiile martorilor CCCC. (13 octombrie 2011 - filele x d.u.p), WWW. (5 septembrie 2014), JJJJJ. (5 mai 2015), ZZZ. (17 septembrie 2014), SSSS. (21 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), SSS. (23 iunie 2014), FFFFF. (3 martie 2015) şi MMM. (16 iunie 2014).

Sub acelaşi aspect, s-a considerat ca fiind relevantă şi declaraţia inculpatului E. din 25 aprilie 2013, care confirmă depoziţiile inculpaţilor A. şi GG. privind procedura de recuperare a debitelor restante, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de S.C. F. S.R.L.

Ca urmare, având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procedurii judiciare, instanţa de fond a constat că, în cauză, nu s-a dovedit realizarea, începând cu sfărşitul lunii octombrie 2010, a vreunei acţiuni de blocare la nivelul JJJJJJ. a importurilor intermediate de II. sau de alte persoane (printre care şi inculpatul K.), ce ar fi fost ordonată de inculpatul GG. sau dispusă de alţi membri ai prezumtivului grup infracţional organizat ca măsură de retorsiune pentru neplata datoriilor restante către acesta reprezentând inclusiv mita pentru lucrătorii vamali, astfel încât, fapta descrisă la pct. C.2. I.2 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei acuzatului la iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale, astfel cum s-a reţinut de către Parchet.

3). La data de 29.10.2010, inculpatul GG. i-a cerut inculpatului A. să dea, din partea sa, mită, învinuitului XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., pentru protejarea intereselor grupului criminal organizat, sume de bani şi diverse bunuri, descrise, în limbaj codat, după cum urmează:

"9 verzi" (n. n. - probabil 900 USD), "30 de cutii de bulion" şi "un sandviş" (pct. C.2. I.3).

Instanţa de fond a subliniat faptul că aceleaşi înregistrări audio au fost reţinute de Parchet şi pentru dovedirea infracţiunii de dare de mită, săvârşită de inculpatul A. în forma autoratului (pct. A.15. II.14 din rechizitoriu), iar de GG. în forma instigării (pct. C.2. III.1 din rechizitoriu), fiind, însă, interpretate în mod diferit atât sub aspectul naturii foloaselor materiale ce ar fi fost remise martorului XX., cât şi a contraprestaţiei ce ar fi trebuit realizată de acesta în schimbul respectivelor avantaje patrimoniale necuvenite. Astfels-a constatat că, în timp ce, cu ocazia descrierii acuzaţiei de la pct. C.2. I.3, circumscrisă infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, se menţionează că fapta la săvârşirea căreia inculpatul GG. l-ar fi instigat pe A. ar fi constat în remiterea sumei de 900 UDS ("9 verzi") şi a unor bunuri ("30 de cutii de bulion" şi "un sandviş") pentru protejarea de către directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C. a intereselor grupului criminal organizat, cu prilejul prezentării activităţii circumscrise infracţiunii de dare de mită, se precizează fie că aceleaşi bunuri, la care se adaugă "9 cu doi de zero" şi "un sos de castraveţi", urmau a fi remise martorului pentru ca acesta să ajute S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică (pct. A.15. II.14), fie că, în acelaşi scop, GG. l-ar fi determinat pe coinculpat să dea suma de 900 USD şi o sticlă de whisky (pct. C.2. III.1).

În plus, în afara acestor inadvertenţe în descrierea faptelor şi interpretarea aceloraşi convorbiri telefonice, prima instanţă a constatat şi caracterul general şi imprecis al acuzaţiei circumscrisă infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nefiind individualizate bunurile ce ar fi fost remise numitului XX., precum şi activităţile concrete pe care acesta le-ar fi realizat "pentru protejarea intereselor grupului criminal organizat".

Referitor la această faptă, instanţa supremă a reţinut că, inculpatul GG., audiat fiind de către instanţă la termenul de judecată din 6 mai 2014, a declarat că cele trei convorbiri telefonice invocate, în probaţiune, de procuror nu au fost purtate cu inculpatul A., ci cu numitul EEEEE., angajat al S.C. V. S.R.L., şi nu au vizat plata vreunei sume de bani cu titlu de mită către XX., care, la data respectivă, era subordonatul său în cadrul C.N.A.P.M.C., respectiv şeful Serviciului mecanic energetic, ci cumpărarea de către martor, dintr-un târg agroalimentar, a unor produse pentru aprovizionarea unui sanatoriu balnear deţinut de soţia sa la Eforie Nord. Referindu-se, în concret, la conţinutul discuţiilor telefonice, a menţionat că, atunci când interlocutorul său l-a întrebat "unde?", iar el a raspuns "la XX.", s-a referit la faptul că, în acel moment, se afla în sediul Serviciului mecanic energetic, unde urma să-i fie aduse bunurile, aspect ce rezultă şi din transcriere, postul telefonic de la care vorbea fiind localizat în zona Constanţa Agroexport-Sil. Port Dana 18 - clădirea Uscătoria. În ce priveşte termenii din cuprinsul acestora, a subliniat că toţi au fost folosiţi în sensul lor propriu, inclusiv cuvântul "sandviş", rugându-l pe numitul EEEEE. să îi aducă un asemenea produs. Totodată, noţiunea "verzi" indica nişte săculeţi cu castraveţi mici, martorul cunoscând sensul expresiei întrucât mai apelase şi cu alte ocazii la acesta pentru a-i achiziţiona diverse produse. Explicând motivul pentru care a purtat cele trei convorbiri telefonice având acelaşi subiect, inculpatul a precizat că, probabil, în intervalul de timp dintre acestea, era sunat de soţia sa, care îi adresa solicitări suplimentare. Cu privire la ultima discuţie telefonică, a învederat că, în ultima sa replică, s-a omis a se transcrie "la Arena, la Idu, acolo", Idu fiind proprietarul imobilului în care se afla x Mamaia şi unde ajunsese între timp, după ce plecase din incinta Serviciului mecanic energetic, urmând ca martorul să-i aducă în acel loc produsele cumpărate.

Totodată, s-a constatat că susţinerile coacuzatului sunt confirmate de inculpatul A., care a declarat, la data de 16 octombrie 2013, menţinându-şi, astfel, poziţia exprimată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (5 decembrie 2011 - filele x d.u.p.), că nu o recunoaşte şi că nu îi aparţine vocea din cuprinsul înregistrării convorbirilor telefonice din 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, postul telefonic de la care acestea au fost purtate aparţinând S.C. V. S.R.L. şi fiind folosit de trei sau patru angajaţi ai societăţii.

În sensul celor declarate de inculpatul GG., s-a apreciat ca fiind relevantă şi depoziţia martorului EEEEE. care, cu ocazia audierii sale de către instanţă, la termenul de judecată din 24 februarie 2015, a învederat că, într-adevăr, convorbirile telefonice invocate de Parchet îi aparţin, recunoscându-şi vocea în cuprinsul înregistrărilor audio ascultate în şedinţa publică de la acea dată. În legătură cu conţinutul acestora, a menţionat că, în anul 2010, era angajat la firma inculpatului A., S.C. V. S.R.L., în calitate de funcţionar administrativ, şi că l-a cunoscut pe GG. prin prisma relaţiei de prietenie pe care o avea cu şeful său, acesta apelând câteodată la serviciile sale pentru a-l ajuta cu aprovizionarea cu alimente a hotelului din Eforie Sud, ce aparţinea soţiei lui, având în vedere că sediul S.C. V. S.R.L. era situat foarte aproape de piaţa agro-alimentară din Constanţa. În acest sens, martorul a declarat că întotdeauna era contactat telefonic de inculpatul GG. care, fiind o persoană foarte ocupată şi grăbită, folosea anumite prescurtări ale cuvintelor pentru a desemna fructele şi legumele pe care dorea să le cumpăre de la piaţă. Astfel, spre exemplu, "galben" însemna ardeiul galben, "verdele" castravetele, iar "roşu" roşiile. În mod similar, cu privire la cantitatea de produse pe care trebuia să o achiziţioneze, inculpatul făcea referire la ambalaj, cum ar fi "4 săculeţi cu verzi" sau "două lădiţe cu galbeni". De regulă, cantităţile de legume şi fructe pe care le cumpăra erau mari, în jur de 20-30 kg, câteodată fiind transportate direct la hotel, iar în alte dăţi întâlnindu-se cu GG. pentru a i le preda, în locurile indicate de acesta. În concret, a învederat că o dată s-a întâlnit în acest scop cu inculpatul la nişte terenuri de tenis din Mamaia, situate pe partea stângă a carosabilului care leagă respectiva staţiune de Constanţa, înaintea cazinoului. În legătură cu tipul produselor pe care le-a achizionat la cererea lui GG., a mai precizat că a cumpărat şi conserve, probabil castraveţi muraţi la borcan şi suc de roşii, dar şi sandvişuri cu caşcaval şi şuncă presată, de la fast food-ul BBBBBBBBBBB. situat pe str. x. Întotdeauna făcea cumpărăturile din banii săi, câteodată luând bon fiscal, alteori nu, aceştia fiind recuperaţi de la inculpat sau soţia sa după predarea bunurilor.

Referindu-se, în concret, la conţinutul celor trei convorbiri telefonice indicate de Parchet (audiate în prezenţa sa în şedinţa de judecată din 24 februarie 2015), martorul a declarat, cu privire la prima (cea de la ora 13^32:57), că vizează achiziţionarea unor cutii de bulion şi a unui sandviş, urmând să se întâlnească cu GG. în clădirea unde avea biroul domnul XX. pentru a i le da. În fapt, însă, întâlnirea cu inculpatul nu s-a realizat în locul respectiv, ci în oraş. În legătură cu prima replica a interlocutorului său, "du-te la birou, pui într-o sacoşă un sandviş", martorul a arătat că a înţeles că urmează să cumpere respectivul produs şi să i-l ducă inculpatului.

În ce priveşte discuţia de la ora 13^37:02, a menţionat că, în conţinutul ei, se face referire la achiziţionarea de bulion şi de castraveţi, respectiv 9 săculeţi, prin expresia "le notezi acolo", inculpatul referindu-se la întocmirea unui înscris cu produsele cumpărate şi preţul lor pentru a-i da, ulterior, banii reprezentând contravaloarea acestora. În legătură cu cifra 9, a menţionat că indică, probabil, preţul unui kilogram de castraveti, însă nu mai ştie ce reprezenta "9 cu 2 de zero".

Raportat la ultima conversaţie, cea de la ora 14^11:27, a învederat că, în ziua respectivă, s-a întâlnit cu inculpatul GG. la terenurile de tenis despre care a făcut anterior vorbire, pentru a-i duce produsele cumpărate (bulionul, castraveţii şi sandvişul), "Idu" fiind denumirea locaţiei unde se aflau respectivele terenuri, precum şi un restaurant.

Referitor la susţinerile celor doi inculpaţi, dar şi ale martorului EEEEE. cu privire la identitatea persoanei cu care a purtat discuţiile GG., instanţa supremă a constatat că acestea sunt atestate şi de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care, la pag. 37, a concluzionat că există o probabilitate foarte ridicată ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrărilor din data de 29.10.2010, orele 13^32:57 şi 14^11:27 să nu aparţină numitului A.. De asemenea, expertul a precizat că există o probabilitate predominantă ca vocile interlocutorilor din conţinutul înregistrării din 29.10.2010, ora 13^37:02 , să NU aparţină inculpatului menţionat.

De asemenea, s-a apreciat că este relevantă sub aspectul acuzaţiei formulate împotriva inculpatului şi depoziţia martorului XX. din 16 iunie 2014, în cuprinsul căreia acesta a arătat că, în jurul datei de 29 octombrie 2010, nu a fost efectuată de Sucursala Energetică din cadrul C.N.A.P.M.C. nicio lucrare în legătură cu funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică a S.C. F. S.R.L. sau S.C. CCC. S.R.L.. În plus, a subliniat că nu a primit niciodată bani sau alte bunuri cu titlu de mită de la inculpaţii A. şi GG., cu atât mai mult cu cât cel din urmă se afla pe o treaptă ierarhică superioară în cadrul Companiei în care îşi desfăşura activitatea.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acuzaţia formulată împotriva inculpatului GG., fundamentate exclusiv pe interpretarea conţinutului înregistrărilor audio din 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, nu sunt confirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, care demonstrează că respectivele convorbiri telefonice nu au fost purtate cu inculpatul A., ci cu martorul EEEEE., şi nu s-au referit la darea unei sume de bani şi a altor bunuri către directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., ci la cumpărarea dintr-un târg agroalimentar a unor produse pentru aprovizionarea unui sanatoriu balnear deţinut la Eforie Nord de soţia acuzatului, aspect subliniat de ambii interlocutori în cuprinsul declaraţiilor date. Astfel cum reiese din descrierea faptei, concluzia procurorului referitoare la solicitarea adresată de GG. privind remiterea către martorul XX. a unor foloase materiale necuvenite s-a bazat pe utilizarea, în cuprinsul discuţiilor telefonice, a unor numere/cifre, a denumirilor unor produse alimentare - apreciate ca având o semnificaţie codificată (printre care şi "sandviş"), precum şi a cuvântului "XX.", însă nu rezultă din conţinutul convorbirilor sau din dovezile de la dosar că respectivele menţiuni au fost folosite pentru a desemna sume de bani sau alte avantaje patrimoniale destinate martorului, fiind o simplă supoziţie a Parchetului, neconfirmată de elemente probatorii concrete. Dimpotrivă, s-a constatat că depoziţiile inculpatului GG. şi ale martorului EEEEE. sunt concordante în sensul că termenii şi sintagmele din conţinutul conversaţiilor telefonice purtate în data de 29.10.2010 au fost folosiţi/folosite în sensul lor propriu, pentru indicarea tipului, a cantităţilor şi a preţului produselor ce urmau a fi cumpărate, iar, prin utilizarea numelui martorului, a fost desemnată locaţia unde acuzatul era la momentul purtării discuţiilor, aspect ce reiese chiar din menţiunile făcute în cuprinsul actului de sesizare, respectiv că, la orele 13^32:57 şi 13^37:02 (când au avut loc primele două convorbiri), inculpatul se afla în zona Constanţa, CCCCCCCCCCC. - clădirea Uscătoria. De asemenea, s-a reţinut că, din aceleaşi menţiuni, rezultă că, la ora 14^11:27(când s-a purtat a treia convorbire), GG. nu se se mai afla în aceeaşi clădire, astfel încât, aşa cum a declarat atât acesta, cât şi martorul EEEEE., întâlnirea dintre cei doi s-a realizat într-o altă locaţie. În plus, susţinerile acuzatului referitoare la transcrierea incompletă în rechizitoriu a ultimei sale replici din conversaţia purtată în 29.10.2010, ora 14^11:27, sunt confirmate de nota de redare ataşată la fila x d.u.p., care atestă că, în finalul discuţiei, acesta a afirmat "La x, în Mamaia. La Arena, acolo", inculpatul declarând, în concordanţă cu cele afirmate de martorul EEEEE., că "Idu" era proprietarul locaţiei în care se afla x Mamaia şi unde cei doi s-au întâlnit în ziua respectivă pentru preluarea produselor alimentare cumpărate de cel din urmă.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte şi având în vedere împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu confirmă interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirilor telefonice din data de 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, neexistând dovezi că solicitările adresate, în cuprinsul acestora, de GG. martorului EEEEE. se referă la remiterea unor foloase materiale necuvenite martorului XX., ci, dimpotrivă, la achiziţionarea unor produse alimentare pentru acuzat, ţinând seama şi de faptul că procurorul nu a indicat acţiunile concrete ce ar fi fost efectuate de directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C. pentru protejarea intereselor presupusului grup de criminalitate organizată, aspect ce nu rezultă nici din probele dosarului, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. C.2. I.3 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului GG. de iniţiere şi constituire a unei asemenea grupări, precum şi a rolului ce i-a fost atribuit în structura acesteia, respectiv acela de lider absolut al asocierii.

4). La data de 29.10.2010, inculpatul GG. a intervenit pe lângă inculpatul X. (şef Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea) pentru ca acesta să se implice în rezolvarea problemelor juridice ale S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., societate care, în perioada 08.10.2010 - martie 2011, a efectuat operaţiuni ilicite de import de mărfuri subevaluate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. C.2. I.4).

În probaţiune, au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: declaraţiile inculpatului GG., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.10.2010, ora 16^42:24, documentele de import nr. x aparţinând S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., precum şi procesul-verbal întocmit la data de 8 octombrie 2010 de reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Ilfov, în colaborare cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.F. cu ocazia efectuării unui control în complexul de depozite "x" din Afumaţi, jud. Ilfov, având ca obiect verificarea celor două containere cu mărfuri anterior menţionate şi sesizarea nr. x/19.01.2011 adresată de Ministerul Finanţelor Publice către D.I.IC.O.T. .

Astfel, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat la data de 6 mai 2014, că discuţia cu X. a fost purtată la iniţiativa sa, ca urmare a constatării faptului că S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., client vechi al S.C. F. S.R.L., nu mai făcuse de mult timp importuri prin intermediul societăţii de comisionariat vamal, fapt atestat de situaţiile financiare ale firmei. Ca urmare, fără a fi rugat de vreun reprezentant al S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., a luat legătura cu inculpatul X. pentru a se interesa de situaţia containerelor ce fuseseră verificate de reprezentanţii Gărzii Financiare şi ai I.G.P.F., cunoscând de la angajatii S.C. F. S.R.L. că problemele înregistrate ca urmare a controlului derulat de cele două instituţii constituiau motivul invocat de societate pentru întreruperea relaţiei de afaceri cu comisionarul vamal. Ca urmare, l-a rugat pe X. să se intereseze în legătură cu acest aspect la Bucureşti, Garda Financiară fiind o structură în cadrul A.N.A.F.. Referindu-se, în concret, la conţinutul convorbirii telefonice, a menţionat că, din afirmaţia interlocutorului său, "el s-a arătat super deschis, a zis că nu este iniţiativa lui şi de aici o oarecare reticenţă", a înţeles că acesta s-a referit la organul de control în ansamblul lui, care s-a arătat deschis în a primi documente de la S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L. în legătură cu cele două containere cu mărfuri controlate. Totodată, când i-a spus inculpatului X. "şi poţi să faci vreo lipeală în seara asta, un contact sau nu ştii", a avut în vedere posibilitatea de a pune la dispoziţie un număr de telefon al unei persoane din cadrul Gărzii Financiare la care reprezentanţii societăţii să meargă în audienţă şi să se lămurească în legătură cu problema în discuţie.

Instanţa de fond a considerat că, din documentele ataşate la filele x din vol. 100 d.u.p., rezultă că, într-adevăr, la data de 8 octombrie 2010, au obţinut liberul de vamă operaţiunile de import nr. x aparţinând S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., comisionar vamal fiind, în ambele cazuri, S.C. F. S.R.L.. În acest sens, s-a reţinut că prin aceste operaţiuni, au fost introduse în ţară containerele nr. x şi x care, în aceeaşi zi, ca urmare a unei acţiuni comune a I.G.P.F. - Serviciul de Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere, Garda Financiară Ilfov şi Autoritatea Naţională a Vămilor, au fost interceptate în trafic, descoperindu-se că, pentru mărfurile aflate în interiorul acestora, nu au putut fi prezentate documente legale de provenienţă sau alte înscrisuri, luându-se măsuri de sigilare. Ulterior, în legătură cu aceste aspecte, dar şi cu alte fapte ce au format obiectul controlului extins asupra întregii activităţi a societăţii, au fost sesizate de către Ministerul Finanţelor Publice - Garda Financiară Ilfov organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T. .

Deşi din cuprinsul convorbirii telefonice invocată de procuror rezultă că, într-adevăr, GG. i-a solicitat lui X. să se intereseze de problemele juridice ale S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., generate de neregulile descoperite cu ocazia controlului comun efectuat de cele trei instituţii anterior menţionate, împrejurare necontestată de către acuzat cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că această activitate nu poate demonstra comiterea de către inculpat a unor acţiuni de iniţiere şi constituire a grupului infracţional organizat, în lipsa unor elemente probatorii concrete din care să rezulte contribuţia sa la înfiinţarea şi, ulterior, organizarea şi funcţionarea acestuia şi în condiţiile în care conţinutul respectivelor înregistrări audio indicate de Parchet nu are legătură cu activitatea ce se susţine că ar fi constituit scopul presupusei grupări infracţionale. Astfel, cu privire la importurile efectuate de S.C. DDDDDDDDDDD. S.R.L., Ministerul Public nu a formulat nicio acuzaţie împotriva inculpaţilor din prezenta cauză şi nu a demonstrat nicio legătură între aceştia şi reprezentanţii firmei în discuţie, astfel încât împrejurarea că, la data de 29.10.2010, ora 16^42:24, s-a purtat o convorbire telefonică între inculpaţii GG. şi X. cu privire la problemele de natură juridică ale societăţii nu poate dovedi activitatea ce ar fi fost realizată de acuzat pentru pregătirea şi organizarea constituirii prezumtivei asocieri infracţionale, după cum nu este de natură să demonstreze nici actele ce ar fi fost întreprinse de acesta pentru crearea propriu-zisă şi coordonarea efectivă a grupării, în vederea realizării scopului infracţional comun. În plus, s-a constatat că, deşi sunt interlocutori în aceeaşi convorbire telefonică invocată de procuror, doar inculpatul GG. a fost acuzat, în baza acesteia, de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sarcina inculpatului X. nefiind reţinută, în legătură cu respectiva discuţie, nicio activitate circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat.

5). La diferite intervale de timp (ex: 07.06.2010 şi 01.11.2010), inculpatul GG. a primit diverse sume de bani (1.000 euro şi, respectiv, o sumă descrisă ca "50") din partea inculpatului E., în calitatea sa de leader al grupului infracţional (pct. C.2. I.5).

Referitor la acest act material, instanţa de fond a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind la termenul de judecată din 6 mai 2014, a declarat, cu privire la convorbirea telefonică din 7.06.2010, că nu ştie la ce se referă, probabil la plata unei facturi, însă, în urma verificărilor efectuate în contabilitate, nu a putut sa facă vreo corelaţie cu conţinutul acesteia, împrejuare din care rezultă că cei doi interlocutori nu au discutat despre el, dovadă în acest sens fiind şi faptul că nu se face nicio trimitere la "domnul", ci la "Eugen". În ce priveşte convorbirea din 1.11.2010, a menţionat că aceasta nu a vizat plata vreunei sume de bani din partea lui E., ci s-a referit la încărcarea cartelei prepay aferentă telefonului de pe care s-a purtat discuţia cu suma de 50 de euro, având în vedere că urma să plece în concediu şi nu ştia să efectueze singur respectiva operaţiune. A mai învederat că, la acel moment, avea un abonament telefonic, dar folosea şi un telefon cu cartelă prepay pentru că era mai convenabil din punct de vedere financiar, precum şi faptul că i-a returnat cei 50 de euro lui E. când s-a întors din concediu.

Aşadar, instanţa supremă a constatat că semnificaţia dată de Parchet conţinutului înregistrărilor audio din 07.06.2010, ora 16^05:12, şi 01.11.2010, ora 08^49:30, a fost contestată de inculpat, care a oferit propriile explicaţii cu privire la cuprinsul acestora, astfel încât, în lipsa altor probe care să confirme interpretarea dată de acuzare discuţiilor purtate şi în contextul caracterului lor imprecis, confuz şi susceptibil de mai multe înţelesuri, aprecierea procurorului privind sensul convorbirilor telefonice nu poate fi reţinută ca o dovadă a activităţii desfăşurate de inculpatul GG. în realizarea acţiunii ce formează elementul material al infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat. În acest sens, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, aşa cum a susţinut acuzatul, din conţinutul conversaţiei telefonice din data de 07.06.2010, ora 16^05:12, ar rezulta că se discută despre achitarea unei facturi, din moment ce se face trimitere la plata TVA-ului, însă nu există nicio dovadă că cei doi interlocutori s-au referit la persoana inculpatului GG., fiind o simplă presupunere a procurorului în acest sens. De asemenea, în lipsa unui alt probatoriu, susţinerile apărării referitoare la cuprinsul celei de-a doua discuţii telefonice (din 01.11.2010, ora 08^49:30) apar ca fiind pe deplin credibile, având în vedere în acest sens şi cuantumul sumei ce se pretinde de către Parchet că ar fi fost remisă inculpatului, vădit disproporţionată în raport cu rolul important în crearea şi organizarea prezumtivei asocieri infracţionale, ce i-a fost atribuit prin actul de sesizare. Ca atare, faţă de toate aceste aspecte şi ţinând seama de faptul că, în cauză, nu rezultă că respectivele sume de bani menţionate în descrierea acuzaţiei ar fi avut un caracter ilicit, aspect care, de altfel, nu a fost susţinut nici de către procuror, instanţa de fond a apreciat că cele două convorbiri telefonice invocate în rechizitoriu nu sunt relevante pentru demonstrarea contribuţiei inculpatului GG. la iniţierea şi constituirea presupusului grup de criminalitate organizată şi a activităţii ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de acesta în îndeplinirea sarcinilor atribuite în cadrul palierului de conducere şi control, în care a fost plasat de către Parchet.

6). La data de 17.11.2010, ora 15^51:04, inculpatul GG. i-a ordonat inculpatului A. să îi blocheze de la procesarea vamală un container inculpatului II., intermediar vamal, ca măsură de presiune pentru neachitarea de către acesta a sumei de 31.000 RON, datorată către S.C. F. S.R.L., sumă incluzând şi banii plătiţi ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. C.2. I.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.6 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, instanţa de fond a reţinut că, în cuprinsul depoziţiei sale din 6 mai 2014, inculpatul GG. a menţionat că discuţia telefonică invocată de acuzare vizează plata unor datorii pe care societatea inculpatului II., S.C. DDDDDDD. S.R.L., le acumulase faţă de S.C. F. S.R.L., fiind vorba doar de contravaloarea prestaţiilor efectuate de firma de comisionariat vamal, iar nu de sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali. Ca urmare, în acest context, inculpatul A. i-a cerut părerea în legătură cu situaţia intermediarului vamal, el opinând în sensul de a nu-i întocmi una din declaraţiile vamale până ce acesta nu-şi achită restul de 31.000 RON din datoria acumulată. A precizat, de asemenea, că inculpatul II. a plătit toată suma restantă la data de 24.11.2010.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la declaraţia inculpatului A. din 16 octombrie 2013, în care a precizat că discuţia telefonică din 17.11.2010, ora 15^51:04, nu a fost purtată în legătură cu achitarea vreunei sume de bani cu titlu de mită, ci se referea la o datorie pe care firma inculpatului II. o avea faţă de S.C. F. S.R.L., motiv pentru care se punea problema de a nu mai presta servicii pentru aceasta până la acoperirea debitului restant care, la acel moment era de 34.000 RON.

Totodată, s-a constatat că susţinerile celor doi acuzaţi sunt confirmate şi de inculpatul II. care, audiat fiind de judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, în 24 mai 2011, şi de către organele de anchetă penală în 19 septembrie 2011, a precizat că, la data de 1 noiembrie 2010, datoria înregistrată de firma sa către S.C. F. S.R.L. era de aproximativ 31.000 RON, fiind reprezentată exclusiv de contravaloarea serviciilor de comisionare vamală. De asemenea, a subliniat faptul că nu i-au fost pretinse de reprezentanţii firmei de comisionariat vamal sume de bani cu titlu de mită .

Menţinându-şi aceeaşi poziţie, acuzatul a declarat în faţa instanţei, la termenul de judecată din 17 martie 2014, că, pe parcursul colaborării cu S.C. F. S.R.L., firma sa, S.C. DDDDDDD. S.R.L., a înregistrat întârzieri la plata facturilor reprezentând contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal, având la data de 24.11.2010 o datorie în cuantum de 34.134 RON. A precizat din nou că, în această sumă, nu se regăseşte şi contravaloarea unei eventuale mite, nefiindu-i pretinse vreodată de angajaţii societăţii de comisionariat vamal astfel de avantaje patrimoniale necuvenite pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ.

Instanţa de fond a apreciat că este relevantă sub acest aspect şi depoziţia martorului OOOO. din 7 octombrie 2011, în care acesta a menţionat că, în calitate de angajat al S.C. DDDDDDD. S.R.L., în luna noiembrie 2010, a purtat o discuţie telefonică cu GG. în legătură cu datoriile firmei către S.C. F. S.R.L., care, la acel moment, erau în cuantum de 34.000-35.000 RON, reprezentând contravaloarea formalităţilor vamale întocmite de către comisionar. A mai arătat martorul că nu îşi aminteşte ca GG. sau alt angajat al S.C. F. S.R.L. să fi condiţionat eliberarea unor containere din vamă de achitarea datoriilor, însă, când a depus la acelaşi comisionar actele în vederea efectuării unor operaţiuni vamale pentru S.C. EEEEEEE. S.R.L., acestea nu au fost întocmite decât după plata datoriilor de către S.C. DDDDDDD. S.R.L. A subliniat, totodată, că nu cunoaşte şi nu a fost implicat în remiterea unor sume de bani pentru favorizarea realizării unor importuri, el personal făcând plăţi doar pentru serviciile prestate de comisionar şi doar pe bază de factură, chitanţă sau ordin de plată.

Declaraţia dată de martorul OOOO. în cursul urmăririi penale a fost menţinută integral de acesta cu ocazia audierii sale în etapa cercetării judecătoreşti (depoziţia din 24 octombrie 2014).

De asemenea, s-a constatat că declaraţia martorului FFFFF. confirmă împrejurarea că firmele reprezentate de intermediarul vamal II. înregistrau, în perioada de referinţă, datorii către S.C. F. S.R.L. aspect ce rezultă, de altfel, în privinţa S.C. DDDDDDD. S.R.L., şi din înscrisurile depuse la dosar de inculpaţii A., GG. şi II. (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă faptul că, la data de 24.11.2010, respectiva societate înregistra o datorie de 34.134 RON .

Pe de altă parte, s-a reţinut că practica S.C. F. S.R.L. de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante, precum şi folosirea unui asemenea procedeu şi de către alţi comisionari vamali, rezultă din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză, confirmându-se, astfel, susţinerile făcute, în acest sens, de către inculpaţii A. şi GG..

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţiile martorilor CCCC. (13 octombrie 2011 - filele x d.u.p), WWW. (5 septembrie 2014), JJJJJ. (5 mai 2015), ZZZ. (17 septembrie 2014), SSSS. (21 septembrie 2011 - filele x d.u.p.), SSS. (23 iunie 2014), FFFFF. (3 martie 2015) şi MMM. (16 iunie 2014).

Sub acelaşi aspect, a fost considerată ca fiind relevantă şi declaraţia inculpatului E. din 25 aprilie 2013, care confirmă depoziţiile inculpaţilor A. şi GG. privind procedura de recuperare a debitelor restante, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de S.C. F. S.R.L.

Aşadar, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la această acuzaţie sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 15^51:04, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de dovezile de la dosar. Astfel, deşi, în cuprinsul înregistrării audio, cei doi interlocutori fac referire la suma de 31.000 RON, nu există niciun mjloc de probă care să susţină teza acuzării că aceasta ar constitui inclusiv mita datorată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, dimpotrivă, din coroborarea declaraţiilor date de inculpaţii A., GG. şi II. cu depoziţiile martorilor OOOO. şi FFFFF., precum şi cu înscrisuririle depuse de apărare la dosar, rezultând că respectiva sumă reprezenta cuantumul datoriilor restante înregistrate la acea dată de S.C. DDDDDDD. S.R.L. faţă de S.C. F. S.R.L. format din totalul facturilor emise de firma de comisionariat vamal pentru serviciile prestate.

De asemenea, cu toate că, din descrierea faptei, reiese că inculpatul GG. i-ar fi ordonat lui A. să blocheze de la procesare vamală un container cu mărfuri aparţinând intermediarului II., s-a constatat că o asemenea ipoteză nu rezultă din cuprinsul discuţiei telefonice, fiind, totodată, contrazisă de probele analizate în dezvoltările anterioare, care confirmă practica existentă în cadrul S.C. F. S.R.L., dar şi la nivelul altor comisionari vamali, de a condiţiona întocmirea declaraţiilor vamale sau eliberarea documentelor, după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente şi constatând lipsa de temeinicie a acuzaţiei formulate de Parchet, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. C.2. I.6 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului GG. de iniţiere şi constituire a unei grupări de criminalitate organizată, precum a şi rolului ce i-a fost atribuit în structura acesteia, respectiv acela de lider absolut al asocierii, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 17.11.2010, ora 15^51:04, nefiind susţinută de probele administrate în cauză.

7). În jurul datei de 07.09.2010, inculpatul GG., în calitate de lider al grupului infracţional organizat, a primit de la K., prin intermediul inculpatului D., o sumă nedeterminată de bani, dar atât de mare, încât "nu încăpea într-un plic", reprezentând datoriile acumulate de intermediarul vamal K. faţă de grupul infracţional organizat, incluzând şi mita cuvenită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru serviciile aduse, constând în permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri intermediate de acesta (pct. C.2. I.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.1 din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., acuzat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită (pct. A.6. II.15 din rechizitoriu), iar, în legătură cu aceeaşi convorbire telefonică, s-au reţinut în sarcina inculpatului GG. şi infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. V.2 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat, cu prilejul ascultării sale de către prima instanţă de judecată, că nu a primit în jurul datei de 7.09.2010 şi nici ulterior vreo sumă de bani de la intermediarul K. şi că nu este el acel Eugen la care se face referire în convorbirea telefonică, invocând, în susţinerea acestei afirmaţii, discuţia purtată de D. cu martorul FFFFF. în data de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, din care rezultă că suma de bani transmisă prin intermediul primului reprezintă parte din contravaloarea unei amenzi contravenţionale pe care S.C. AAAAAAA. S.R.L., reprezentată de K., trebuia să o returneze S.C. F. S.R.L., fiind plătită de comisionar în numele acestei societăţi (declaraţia din 6 mai 2014).

Totodată, s-a reţinut că inculpatul K. a declarat, cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală, la data de 14 iunie 2011, că i s-a solicitat de către E. ca, în situţia în care trebuia să îi transmită o sumă de bani, să o lase la D., subliniind, însă, că niciodată nu a discutat cu acesta din urmă despre containere sau operaţiuni vamale. Cu referire la convorbirea telefonică din 07.09.2010, ora 17^14:46, a menţionat că nu îşi dă seama de ce a afirmat că banii sunt "pentru EEEEEEEEEEE.", aceştia fiind, de fapt, pentru E., fiind vorba de o sumă între 150 şi 200 milioane RON vechi, în cupiuri de câte 100.000 RON, reprezentând parţial şi costul transportului containerelor respective.

Ulterior, revenind asupra celor relatate la data de 14 iunie 2011, dar şi în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, când a arătat că foloasele materiale remise inculpatului E. au fost transmise prin intermediul angajaţilor săi de la un birou de reprezentare a companiei din Bucureşti, str. x, care nu aveau cunoştinţă că transferau către comisionarul vamal sume de bani cu titlu de mită (declaraţia din 24 mai 2011), acuzatul a menţionat, în cuprinsul depoziţiei din 22 iunie 2011, că i-a dat, în mai multe rânduri, diverse sume de bani lui D., care trebuiau să ajungă la E. şi care reprezentau parţial şi mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., primul inculpat cunoscând acest aspect, din moment ce i-a spus, în repetate rânduri, că respectivele sume trebuie date ca mită pentru că, altfel, containerele cu mărfuri pe care le intermedia nu vor primi liberul de vamă. Pentru a-şi justifica revenirea asupra declaraţiei anterioare, K. a invocat teama faţă de represaliile pe care inculpatul D. le-ar fi putut face asupra familiei sale, fiind un colaborator apropiat al lui GG. şi E., ocupându-se, ca şi acesta din urmă, cu darea de mită către lucrătorii vamali pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul K. a declarat, cu ocazia audierii sale de către instanţa de fond la termenul de judecată din 20 iunie 2013, că i-a dat lui D. suma de bani despre care se face referire în convorbirea telefonică pentru a fi transmisă inculpatului E., aceasta reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a operaţiunilor de comisionariat şi de transport, precum şi mita către lucrătorii vamali. A mai subliniat că, deşi nu i-a spus textual inculpatului D. că, în plicurile date, se află şi bani cu titlu de mită, toată lumea ştia că la vama Constanţa Sud Agigea se dau astfel de sume şi, ca atare, şi interlocutorul său cunoştea acest aspect. Cu privire la numitul Eugen, la care face referire în cuprinsul discuţiei telefonice, a precizat, din nou, că acesta nu este inculpatul GG., ci patronul unei firme de transport.

Mai mult decât atât, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului D. din data de 13 noiembrie 2013, în care a a menţionat că banii pe care i-a adus interlocutorul său în data de 07.09.2010 reprezentau datorii ale acestuia către S.C. F. S.R.L., aspect ce rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a purtat-o a doua zi, pe 08.09.2010, ora 16⁴⁴(transcrisă în vol. 8 d.u.p.), cu contabilul firmei de comisionariat vamal, martorul FFFFF., în care cel din urmă l-a întrebat dacă a primit banii de la intermediarul vamal, respectiv suma de 150 milioane RON vechi, întrebare la care i-a răspuns afirmativ, spunându-i ca îi va duce el la Constanţa. A mai menţionat că, fiind un om ocupat, nu îşi aduce aminte dacă s-a întâlnit cu inculpatul K. la biroul său, după 25 de minute din momentul în care a fost purtată conversaţia, banii fiind primiţi fie de el, fie de colegi şi lăsaţi la birou. Totodată, a precizat că nu ştie cine este Eugen, la care inculpatul K. a făcut referire în convorbirea telefonică, precum şi faptul că acesta din urmă nu i-a spus niciodată ca l-ar cunoaşte pe inculpatul GG. sau că banii ar fi fost destinaţi acestuia. De asemenea, nu a făcut nicio presupunere legată de identitatea numitului Eugen, aspect care nu îl interesa întrucât făcea un simplu serviciu de a duce banii primiţi de la inculpatul K. la Constanţa, la S.C. F. S.R.L.

Referindu-se, în general, la relaţia sa cu K., inculpatul D. a menţionat că l-a cunoscut prin prisma raporturilor contractuale cu S.C. F. S.R.L., acesta fiind client al firmei de comisionariat vamal, fără să ştie, însă, ce societăţi reprezenta. În luna septembrie 2010, K. s-a prezentat de mai multe ori la punctul de lucru al S.C. YY. S.R.L. din Bucureşti, str. x, pentru a-i aduce anumite sume de bani reprezentând contravaloarea unor prestaţii efectuate în favoarea sa de S.C. F. S.R.L. (prestaţii portuare, de navlu), precum şi datoria vamală, sume pe care personal sau prin curier le-a trimis inculpatului E. sau contabilului FFFFF.. Cu privire la acest aspect, a precizat că inculpatul Tudoran îl rugase să-i facă acest serviciu întrucât K. era rău platnic, aceasta fiind singura variantă de a recupera de la el datoriile restante. A mai relatat, totodată, că nu a primit niciodată de la E. înscrisuri doveditoare ale efectuării plăţilor respective de către intermediarul vamal şi că nu a ştiut cuantumul sumelor de bani remise sau dacă acestea ar fi conţinut şi mita pentru lucrătorii vamali.

Sub acest aspect, a fost considerată ca fiind relevantă şi declaraţia martorului FFFFF. din şedinţa publică din 3 martie 2015, în care a învederat că S.C. AAAAAAA. S.R.L. era reprezentată de inculpatul K. şi, la nivelul anului 2010, înregistra datorii de aproximativ 200.000 RON către S.C. F. S.R.L., reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii si a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit vizând containere care nu au mai ajuns la destinaţie. A mai arătat martorul că suma a fost depusă ca şi garanţie la firma de comisionariat vamal, iar, la un moment dat, K. a formulat o cerere, în nume personal, adresată lui E. pentru restituirea ei, însă inculpatul a refuzat solicitarea, motivând că este nevoie de un document întocmit şi semnat de administratorul S.C. AAAAAAA. S.R.L. şi cu condiţia achitării contravalorii amenzilor. S-a mai menţionat, de asemenea, că inculpatul K. efectua în numerar plăţile către S.C. F. S.R.L., atât în RON, când era vorba de contravaloarea facturilor de prestări servicii, situaţie în care îi erau eliberate de comisionarul vamal documente justificative, cât şi în dolari americani, când era achitată contravaloarea operaţiunilor de shipping. Totodată, martorul a confirmat faptul că, în perioada anului 2010, a primit sume de bani în numerar, RON sau valută, de la inculpatul D., acesta fiind rugat de E. să le preia de la K. şi să le aducă la Constanţa, având în vedere că intermediarul vamal nu prea se deplasa în acest oraş. Respectivele sume de bani transmise de D. corespundeau cu datoria înregistrată de firmele intermediate de K. către S.C. F. S.R.L. În ceea ce priveşte facturile emise de cea din urmă către societăţile reprezentate de inculpaţii J. şi K., martorul a declarat că, de regulă, erau transmise primului, iar când acesta nu venea la Constanţa, i se dădeau lui K..

Aşadar, instanţa de fond a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E. (la care s-a făcut, pe larg, trimitere cu ocazia analizării acuzaţiilor de la pct. A.6. II.1 şi pct. A.6. II.20), care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie. Totodată, s-a constatat că din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în ziua de 08.09.2010, ora 16⁴⁴ rezultă împrejurarea că suma de bani la care se face referire în cuprinsul convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L.

Pe de altă parte, instanţa supremă a constatat şi atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 07.09.2010, ora 17^14:46, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a celui din urmă pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

Ca urmare, faţă de faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că suma remisă în data de 7.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi că ar fi fost destinată acuzatului GG., în calitate de lider al presupusului grup infracţional organizat, chiar K. negând în toate declaraţiile sale acest din urmă aspect, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. C.2. I.7 nu poate fi reţinută în dovedirea contribuţiei inculpatului la iniţierea şi constituirea presupusei asocieri infracţionale, interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, prin indicarea lui GG. ca destinatar al sumei de bani transmisă de intermediarul vamal prin mijlocirea lui D., bazându-se pe simple supoziţii, neconfirmate de niciun mijloc de probă administrat în cauză.

8). Ulterior datei de 08.09.2010, în calitate de leader al grupului infracţional organizat, inculpatul GG. a primit, prin intermediul inculpaţilor D. şi E., suma de 4.000 USD din partea inculpatului K., datorată de acesta grupului infracţional organizat, incluzând mita ce trebuia să ajungă la lucrătorii vamali din cadrul Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri (pct. C.2. I.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.2 din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., acuzat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită (pct. A.6. II.16 din rechizitoriu), iar, în legătură cu aceeaşi convorbire telefonică, s-au reţinut în sarcina inculpatului GG. şi infracţiunile de complicitate la luare şi dare de mită (pct. C.2. V.3 din rechizitoriu).

În legătură cu această faptă, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat, cu prilejul ascultării sale de către instanţa de fond, că nu a primit ulterior datei de 8.09.2010 vreo sumă de bani de la intermediarul K. şi că nu este el "şeful acela mare" la care se face referire în convorbirea telefonică, invocând, în susţinerea acestei afirmaţii, discuţia purtată de D. cu martorul FFFFF. în data de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, din care rezultă că suma de bani transmisă prin intermediul primului reprezintă parte din contravaloarea unei amenzi contravenţionale pe care S.C. AAAAAAA. S.R.L., reprezentată de K., trebuia să o returneze S.C. F. S.R.L., fiind plătită de comisionar în numele acestei societăţi (declaraţia din 6 mai 2014).

De asemenea, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului K. din data de 14 iunie 2011, dată în faţa organelor de urmărire penală, în care a menţionat că E. i-a solicitat ca, în situaţia în care trebuia să îi transmită o sumă de bani, să o lase la D., subliniind, însă, că niciodată nu a discutat cu acesta din urmă despre containere sau operaţiuni vamale. Cu referire la convorbirea telefonică din 08.09.2010, ora 14^40:56, a menţionat că suma de 4000 USD trebuia dă ajungă la E., fiind datorată pentru introducerea în ţară a unor containere. În ceea ce priveşte cea de-a doua parte a discuţiei, a învederat că vizează o chestiune personală, despre care nu doreşte să dea detalii.

De asemenea, instanţa supremă a apreciat că este relevantă şi declaraţia inculpatului K. din data de 20 iunie 2013, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, când a declarat că i-a dat lui D. suma de 4000 USD, despre care se face referire în convorbirea telefonică, pentru a fi transmisă inculpatului E., aceasta incluzând şi mita pentru lucrătorii vamali. A mai subliniat că, deşi nu i-a spus textual inculpatului D. că, în plicurile date, se află şi bani cu titlu de mită, toată lumea ştia că la vama Constanţa Sud Agigea se dau astfel de sume şi, ca atare, şi interlocutorul său cunoştea acest aspect. Cu privire la "şeful acela mare", la care face referire în cuprinsul discuţiei telefonice, a precizat că acesta nu este inculpatul GG., ci E., banii fiind destinaţi acestuia.

Contrar celor afirmate de K., s-a reţinut că inculpatul D. a arătat, în cuprinsul declaraţiei din 13 noiembrie 2013, că banii pe care i-a adus interlocutorul său în data de 08.09.2010 reprezentau datorii ale acestuia către S.C. F. S.R.L., aspect ce rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a purtat-o în aceeaşi zi, ora 16⁴⁴(transcrisă în vol. 8 d.u.p.), cu contabilul firmei de comisionariat vamal, martorul FFFFF., în care cel din urmă l-a întrebat dacă a primit banii de la intermediarul vamal, respectiv suma de 150 milioane RON vechi, întrebare la care i-a răspuns afirmativ, spunându-i ca îi va duce el la Constanţa. A mai menţionat că nu ştie la cine s-a referit K. când a făcut trimitere la "şeful acela mare" şi că nu i-a cerut explicaţii pentru că nu îl interesa acest aspect. Cu privire la ultima parte a discuţiei, a precizat că nu cunoaşte ce anume vizează, întrucât el, personal, nu avea nicio legătură cu intermediarul vamal.

Referindu-se, în general, la relaţia sa cu K., a menţionat că l-a cunoscut prin prisma raporturilor contractuale cu S.C. F. S.R.L., acesta fiind client al firmei de comisionariat vamal, fără să ştie, însă, ce societăţi reprezenta. În luna septembrie 2010, K. s-a prezentat de mai multe ori la punctul de lucru al S.C. YY. S.R.L. din Bucureşti, str. x, pentru a-i aduce anumite sume de bani reprezentând contravaloarea unor prestaţii efectuate în favoarea sa de S.C. F. S.R.L. (prestaţii portuare, de navlu), precum şi datoria vamală, sume pe care personal sau prin curier le-a trimis inculpatului E. sau contabilului FFFFF.. Cu privire la acest aspect, a precizat că inculpatul Tudoran îl rugase să-i facă acest serviciu întrucât K. era rău platnic, aceasta fiind singura variantă de a recupera de la el datoriile restante. A mai relatat, totodată, că nu a primit niciodată de la E. înscrisuri doveditoare ale efectuării plăţilor respective de către intermediarul vamal şi că nu a ştiut cuantumul sumelor de bani remise sau dacă acestea ar fi conţinut şi mita pentru lucrătorii vamali.

Totodată, instanţa supremă a apreciat că este relevantă din punct de vedere probator şi declaraţia martorului din data de 3 martie 2015, dată în cursul judecăţii în primă instanţă.

Aşadar, s-a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E. (la care s-a făcut, pe larg, trimitere cu ocazia analizării acuzaţiilor de la pct. A.6. II.1 şi pct. A.6. II.20), care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie.

Totodată, instanţa supremă a apreciat că, din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în aceeaşi zi, ora 16⁴⁴ , rezultă că suma de bani la care se face referire în cuprinsul convorbirii telefonice din 08.09.2010, ora 14^40:56, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L.

Pe de altă parte, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat şi atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 08.09.2010, ora 14^40:56, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Sub acelaşi aspect, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte, faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că suma remisă în data de 8.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi că ar fi fost destinată acuzatului GG., în calitate de lider al presupusului grup infracţional organizat, chiar K. negând în toate declaraţiile sale acest din urmă aspect, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. C.2. I.8 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii inculpatului GG. circumscrisă de procuror infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să confirme intepretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice din 08.09.2010, ora 14^40:56, în sensul considerării acestuia ca destinatar al sumei de bani transmisă de intermediarul vamal prin mijlocirea lui D..

9). La data de 09.08.2010, inculpatul GG. l-a somat pe KK., comisionar vamal în cadrul S.C. FFF. S.R.L., să facă presiuni asupra inculpatului II. (zis "Fotbalistul"), pentru ca acesta să îşi plătească datoriile faţă de grupul criminal organizat, datorii ce includeau şi valoarea mitei datorate lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. C.2. I.9).

Cu privire la această acuzaţie, prima instanţă a reţinut că inculpatul GG. a arătat, în cuprinsul declaraţiei din data de 6 mai 2014, că l-a contactat pe KK. în calitate de reprezentant al S.C. FFF. S.R.L pentru a-şi achita o datorie pe care firma de comisionariat vamal o avea faţă de S.C. CCC. S.R.L., datorie reprezentând contravaloarea serviciilor de manipulare a mărfii la rampa de control fizic. În acest sens, l-a rugat pe interlocutorul său să facă "o regularizare cu el", adică cu clienţii, bănuind că, din cauza neplăţii facturilor de către aceştia, S.C. FFF. S.R.L nu putea, la rândul său, să îşi achite datoriile către operatorul portuar, neştiind, însă, despre ce client este vorba. Acuzatul a subliniat că, oricum, clientul respectiv nu putea să fie II., ale cărui lucrări fuseseră blocate de S.C. F. S.R.L. pentru neplata datoriilor în octombrie 2010, convorbirea fiind purtată în august 2010. Pe de altă parte, a mai menţionat că 99% din firmele intermediate de II. realizau operaţiuni de tranzit vamal pe care S.C. FFF. S.R.L nu le putea efectua, nefiind autorizată în acest sens. A precizat, de asemenea, că, la data respectivă, datoriile S.C. FFF. S.R.L către S.C. CCC. S.R.L. erau în cuantum de 56.000 RON.

Totodată, s-a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate şi de inculpatul KK. care, audiat fiind sub acest aspect de către organele de anchetă penală, la data de 8 iunie 2011, a declarat că, după ce GG. a devenit director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C., i-a cerut în mod direct şi personal să-şi achite datoriile legate de facturarea serviciilor de rampă către S.C. CCC. S.R.L., fără, însă, a-l ameninţa cu privire la eventuale consecinţe pe care le va suporta dacă nu plăteşte. În plus, a învederat că nu îşi aminteşte ca GG. să îi fi cerut sau să fi discutat ceva cu acesta despre activitatea inculpatului II..

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţia inculpatului KK., dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, pe 12 decembrie 2011, când a menţionat că, în discuţia cu GG., acesta, pe un ton imperativ, i-a cerut să facă regularizare cu "el", adică cu angajatul S.C. CCC. S.R.L. care se ocupa cu facturarea serviciilor de rampă, iar nu cu II., solicitându-i, în concret, să facă un punctaj al sumelor datorate şi să procedeze la achitarea lor. Referindu-se la convorbirea purtată cu II., inculpatul a precizat că l-a întrebat pe acesta dacă a vorbit cu cei de la S.C. F. S.R.L. cu privire la intenţia sa de a schimba comisionarul vamal şi de a se muta la S.C. FFF. S.R.L.. A subliniat, de asemenea, că nu a făcut niciodată presiuni asupra lui II. pentru achitarea unor sume de bani.

În acest context, s-a menţionat că aceeaşi poziţie a fost menţinută de inculpatul KK. şi în cursul cercetării judecătoreşti, declarând la termenul de judecată din 8 ianuarie 2014, că, în perioada 2010-2011, a fost sunat o singură dată de GG., care i-a reamintit că S.C. FFF. S.R.L. are nişte datorii restante către S.C. CCC. S.R.L. şi i-a solicitat să depună eforturi pentru achitarea acestora. În legătură cu cererea ce i-a fost adresată, a mai menţionat că bănuiala sa este că GG. avea informaţiile din interiorul S.C. CCC. S.R.L. şi că l-a contactat în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea la acel moment, de director al C.N.A.P.M.C., crezând că îl impresionează şi că va plăti datoriile.

În sensul apărărilor formulate de cei doi inculpaţi, prima instanţă a făcut referire şi la declaraţia martorului DDDDD. din 24 februarie 2015, în cuprinsul căreia acesta a arătat că, la un moment dat, S.C. FFF. S.R.L. înregistra datorii în valoare de 100.000 RON reprezentând cheltuieli cu rampa de control fizic. În legătură cu respectivele datorii, a purtat, probabil, discuţii cu inculpaţii A. şi E., însă, întrucât inculpatul GG. avea cunoştinţă de relaţiile comerciale cu S.C. FFF. S.R.L. şi despre activitatea grupului de firme pe care martorul o coordona, l-a rugat pe acesta să vorbească cu inculpatul KK. pentru a reglementa situaţia debitelor restante. A mai menţionat martorul că nu l-a întrebat pe GG. dacă a luat legătura cu reprezentanţii S.C. FFF. S.R.L, însă a aflat acest lucru ulterior, când a discutat personal cu inculpatul KK., solicitându-i acestuia să stabilească un grafic de plăţi a datoriei restante întrucât, în caz contrar, urma să înceteze colaborarea cu respectiva firmă de comisionariat vamal.

Totodată, s-a reţinut în considerentele hotărârii apelate şi faptul că, din depoziţia martorului FFFFF. din data de 3 martie 2015 rezultă că societatea înregistra, la nivelul anului 2010, facturi neîncasate în sumă de aproximativ 700.000 RON, reprezentând contravaloarea facturilor de prestări servicii şi manipulare la rampă.

Aşadar, s-a constatat că, în cauză, nu rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice şi nici nu s-a dovedit prin alte mijloace de probă că intervenţia inculpatului GG. din data de 09.08.2010, ora 15^02:01, ar fi avut ca scop realizarea unor presiuni asupra lui II., prin intermediul comisionarului vamal KK., de a-şi plăti datoriile către grupul de criminalitate organizată, în care se includea şi valoarea mitei pentru vameşii din cadrul JJJJJJ., declaraţiile inculpaţilor fiind concordante în sensul că obiectul convorbirii telefonice din data respectivă l-a constituit achitarea de către S.C. FFF. S.R.L. a facturilor restante către operatorul portuar S.C. CCC. S.R.L., reprezentând contravaloarea serviciilor de manipulare a mărfii la rampa de control fizic. De altfel, s-a opinat că interpretarea Parchetului privind conţinutul discuţiei telefonice din 09.08.2010, ora 15^02:01, este neîntemeiată şi din perspectiva faptului că, în situaţiile în care firmele reprezentate de II. au înregistrat datorii către S.C. F. S.R.L., inculpatul GG. s-a implicat direct în recuperarea acestora, sens în care, personal, a purtat discuţii cu angajaţii intermediarului vamal (a se vedea convorbirea din 16.11.2010, ora 16^21:24 - pct. C.2. I.2), context în care efectuarea unei asemenea intervenţii, în cazul concret, prin mijlocirea comisionarului vamal KK. apare ca fiind lipsită de orice explicaţie pertinentă.

Totodată, s-a reţinut că existenţa unor debite restante ale S.C. FFF. S.R.L. către S.C. CCC. S.R.L., constând în contravaloarea serviciilor de manipulare la rampă, este confirmată şi de martorii DDDDD. şi FFFFF., astfel încât, în lipsa altor probe administrate de Parchet, apărarea inculpaţilor este, pe deplin, credibilă, neputând fi reţinută susţinerea acuzării în sensul că discuţia telefonică din 09.08.2010, ora 15^02:01, s-ar fi referit la recuperarea unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, din dovezile administrate, nu rezultă nicio legătură între cele două convorbiri purtate de inculpatul KK. în data de 09.08.2010, fiind alăturate, în mod forţat, de procuror în susţinerea acuzaţiei, cu toate că nu există o corespondenţă între conţinutul acestora. Sub acest aspect, s-a constatat că inculpatul KK. a oferit o altă explicaţie cu privire la semnificaţia replicilor sale şi ale interlocutorului din cuprinsul înregistrării audio din 09.08.2010, ora 15^02:01, astfel încât, în lipsa unor mijloace de probă care să o susţină, interpretarea dată de procuror respectivei convorbiri telefonice nu poate fi reţinută de instanţă şi valorificată în plan probator pentru dovedirea acuzaţiei formulate împotriva inculpatului GG..

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. C.2. I.9 nu poate fi reţinută în demonstrarea activităţii ce ar fi fost realizată de acuzat pentru pregătirea şi organizarea constituirii prezumtivei asocieri infracţionale, precum şi a actelor ce ar fi fost întreprinse de acesta pentru crearea propriu-zisă şi coordonarea efectivă a grupării, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din data de 09.08.2010, orele 15^02:01 şi 17^13:49.

Cu toate că Parchetul a considerat că inculpatul GG. este "leaderul incontestabil al WWWWWW.", cel care si-a asumat "rolul de conducător şi creator al grupului criminal organizat" şi care deţine o autoritate absolută, supremă, în cadrul acestuia, impunând regulile şi conduitele ce trebuie adoptate de ceilalţi membri, în principal de E., A., D., G., X., FF., instanţa de fond a constatat că materialul probator al cauzei (convorbiri telefonice, declaraţii inculpaţi, depoziţii martori) demonstrează că, în perioada 2010 - ianuarie 2011, deşi ocupa funcţia de director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C. şi nu mai avea nicio calitate în cadrul S.C. F. S.R.L. şi S.C. YY. S.R.L. (la prima fiind asociaţi E., A., XXXXXXXX. şi QQQQQQQQQ., iar la cea din urmă D., XXXXXXXX. şi QQQQQQQQQ. - filele x vol. 12 d.u.p.), inculpatul GG., fără a deţine un mandat scris de reprezentare din partea socrului său, XXXXXXXX., s-a implicat în mod direct în activitatea celor două firme, precum şi a celorlate societăţi din FFFFFFFFF., participând inclusiv la luarea deciziilor, fără, însă, ca, din dovezile administrate, să rezulte că acţiunile sale în cadrul respectivelor companii sau în legătură cu funcţionarea acestora s-ar circumscrie unei activităţi de iniţiere şi constituire a vreunei grupări de criminalitate organizată, putând pune, cel mult, problema existenţei unei incompatibilităţi raportat la funcţia publică deţinută în acel interval de timp.

Astfel, s-a reţinut că, inculpatul GG., fiind audiat, sub acest aspect, de către instanţă în şedinţa publică din 15 aprilie 2014, a declarat că, în perioada 2006 - 2009, şi-a desfăşurat activitatea (în baza unor contracte de muncă sau de colaborare) în cadrul grupului de firme FFFFFFFFF., în care socrul său, XXXXXXXX. era acţionar, îndeplinind funcţiile de director la S.C. YY. S.R.L. (în 2006-2007), consilier marketing la S.C. CCC. S.R.L. (în 2006-2009) şi director (în 2008-2009), respectiv administrator (în intervalul 24.10.2008-9.02.2009) al S.C. F. S.R.L.. Întrucât în luna februarie 2009 a fost numit director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 10 ianuarie 2011, acuzatul a arătat că nu s-a mai implicat în activitatea celor trei firme, fiind doar informat, în calitate de reprezentant al unuia dintre asociaţi (fără a avea, însă, un mandat scris, în acest sens din partea lui XXXXXXXX., ci doar o împuternicire verbală), despre realizările financiare ale S.C. YY. S.R.L. şi alte probleme juridice care erau de competenţa acţionariatului, sens în care, de două ori pe an, îi era prezentată balanţa contabilă a societăţii şi era încunoştiinţat despre achiziţiile de bunuri în patrimoniul acesteia. A mai menţionat, totodată, că legătura cu firma o ţinea prin intermediul inculpatului D., cu care avea o relaţie de amiciţie, întâlnindu-se cu acesta o dată pe lună sau o dată la două luni, când discutau, printre altele, şi despre activitatea societăţii, dându-i anumite sfaturi cu privire la anumite acţiuni, când i se solicita părerea în acest sens. Deopotrivă, aceeaşi procedură exista şi în relaţia cu S.C. F. S.R.L., cu singura diferenţă că situaţiile financiare îi erau comunicate lunar, în format electronic. În plus, în perioada de referinţă, s-a implicat în activitatea S.C. F. S.R.L. cu privire la problemele de natură financiară, respectiv recuperarea debitelor de la clienţii societăţii, context în care a fost purtată şi convorbirea telefonică cu unul din angajaţii inculpatului II.. Totodată, având în vedere că, în cadrul respectivei societăţi, a deţinut funcţia de director general, colaborând strâns cu inculpaţii A. şi E., a păstrat o relaţie specială cu aceştia, cei doi continuând să îl consulte în legătură cu problemele mai dificile care apăreau în activitatea firmei. A precizat, de asemenea, că aceeaşi implicare a avut-o şi cu privire la activitatea S.C. CCC. S.R.L., în acelaşi context, al rezolvării unor probleme de natură financiară şi al recuperării unor debite restante, purtând discuţia telefonică cu inculpatul KK.. În ce priveşte S.C. V. S.R.L., a arătat că nu a avut niciodată vreo calitate în fapt sau în drept în această societate, care îi apartinea inculpatului A. şi avea ca obiect de activitate efectuarea de transporturi de mărfuri, între care şi cele containerizate, aceasta aflându-se în relaţii de afaceri cu o altă firmă din grup, respectiv S.C. MMMMMMM. S.R.L.

În acelaşi sens, instanţa supremă a făcut referire şi la depoziţia inculpatului A. din 16 octombrie 2013, în cuprinsul căreia a confirmat că, dat fiind faptul că socrul său era acţionar al S.C. F. S.R.L., inculpatul GG., deşi nu avea un mandat de reprezentare din partea acestuia, s-a implicat, în perioada de referinţă, în activitatea firmei, primind săptamânal o situaţie a facturilor neîncasate de la directorul economic al societăţii, martorul FFFFF., iar, în situaţia în care constata că datoriile unui anumit client depăşeau o anumită sumă, sugerându-i ca firma să nu mai presteze servicii pentru acesta până la achitarea debitului restant. În concret, inculpatul a arătat că, în cazurile anterior menţionate, aveau loc discuţii ca între doi acţionari în legătură cu situaţia respectivilor clienţi şi procedura care trebuia urmată în relaţia comercială viitoare cu aceştia. În plus, a arătat că inculpatul GG. participa şi la şedinţele de bilanţ ale S.C. F. S.R.L.. Referindu-se, în general, la relaţia sa cu acuzatul, a învederat că nu l-a considerat niciodată ca fiind un lider sau superior al său, însa i-a arătat întotdeauna respect, având în vedere că socrul său deţinea o parte importantă din părţile sociale ale firmei de comisionariat vamal.

Totodată, s-a considerat că depoziţia martorului FFFFF. din data de 3 martie 2015 confirmă faptul că, în perioada 2010-2011, inculpatului GG. i se comunicau, în format electronic, anumite situaţii privind starea financiară a S.C. F. S.R.L.

În ceea ce îl priveşte pe D., deşi acesta a negat, în cuprinsul declaraţiei din 13 noiembrie 2013, existenţa vreunei intruziuni a inculpatului GG. în activitatea S.C. YY. S.R.L., susţinând că îi aparţinea deplina putere de decizie cu privire la aceasta, a arătat că, raportat la S.C. F. S.R.L., presupune că acuzatul se implica în funcţionarea societăţii, din moment ce socrul său era asociat în cadrul firmei.

De asemenea, s-a apreciat de către instanţa de fond că în sensul unei implicări active a lui GG. în activitatea S.C. F. S.R.L. pledează şi depoziţia dată de inculpatul EE. în 3 martie 2014, când a menţionat că, deşi nu cunoaşte dacă, în anul 2010, acuzatul mai era asociat al firmei de comisionariat vamal, toate negocierile privind nivelul tarifelor au fost purtate cu acesta, precum şi declaraţiile inculpatului II., făcute atât în faţa organelor de anchetă penală (din 19 septembrie 2011), a judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă (din 24 mai 2011), cât şi a instanţei (din 17 martie 2014), în cuprinsul cărora l-a indicat, în mod constant, pe GG. ca fiind persoana care l-a contactat, în 16 noiembrie 2010, pe angajatul său, OOOO., în vederea plăţii către S.C. F. S.R.L. a debitelor restante, aspect confirmat şi de acesta din urmă în depoziţiile din 7 octombrie 2011 şi 24 octombrie 2014.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că inculpatul KK., fiind audiat de procuror la datele de 8 iunie 2011 şi 12 decembrie 2011, precum şi de instanţa de fond la termenul de judecată din 8 ianuarie 2014, l-a nominalizat pe GG. ca autor al demersurilor făcute în numele S.C. CCC. S.R.L.pentru achitarea de S.C. FFF. S.R.L. a datoriilor legate de facturarea serviciilor de rampa de control fizic către această societate, sens în care a fost sunat personal de acuzat la data de 09.08.2020, ora 15^02:01.

De asemenea, s-a reţinut că martorul ZZZ. a declarat la data de 14 octombrie 2011, depoziţie menţinută şi în faţa instanţei de judecată în şedinţa publică din 17 septembrie 2014, că nu cunoaşte structura acţionariatului grupului de firme BBBBBBB., dar, atunci când a fost cazul, a luat legătura şi a negociat o serie de probleme cu GG., un exemplu în acest sens fiind stabilirea clauzelor contractelor de închiriere a spaţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţii S.C. SSSSSS. S.R.L.

Totodată, au fost considerante ca fiind relevante sub acest aspect şi depoziţiile martorilor DDDDD. (24 februarie 2015) şi SSSS. (21 septembrie 2011, respectiv 9 decembrie 2014).

În sprijinul susţinerii Parchetului referitoare la rolul primordial pe care l-ar fi deţinut inculpatul GG. în cadrul presupusului grup infracţional organizat, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi reţinute nici declaraţiile date pe parcursul procedurii judiciare de K., care, deşi, anterior, a fost audiat de patru ori de organele de anchetă penală şi judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă (la 23 mai 2011, 24 mai 2011 şi 10 iunie 2011), a făcut primele menţiuni cu privire la acuzat abia la data de 14 iunie 2011, când a arătat că nu a avut niciun fel de relaţii cu acesta şi nu au vorbit vreodată despre chestiuni legate de efectuarea operaţiunilor vamale, confirmând, totodată, că referirile din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate cu D. nu îl vizau pe respectivul inculpat (GG.). În plus, s-a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti (depoziţia din 20 iunie 2013), K. a declarat că nu îl cunoaşte pe acuzat şi că ştie doar din "din auzite" ceea ce a afirmat în lunile martie şi aprilie 2011 în faţa procurorului YYYYYYYY. din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (înregistrări ambientale din dosarul nr. x/2009 al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie), respectiv că inculpaţii GG. şi CC. ar fi fost "prieteni cu lucrătorii vamali" şi ar fi avut "putere de decizie asupra tuturor activităţilor desfăşurate în vamă", fără a putea preciza, însă, persoanele care i-ar fi furnizat asemenea informaţii, pentru a putea fi verificată realitatea respectivelor susţineri (în condiţiile în care, aşa cum el însuşi a menţionat, începând din 2006 sau 2008-2009 avea interdicţie de a mai desfăşura operaţiuni vamale prin JJJJJJ.), modalitatea în care s-ar fi realizat prezumtivul control asupra angajaţilor biroului vamal (pentru a stabili dacă activităţile desfăşurate s-ar putea circumscrie vreuneia dintre modalităţile alternative ale elementului material prevăzute de lege în conţinutul constitutiv al infracţiunii incriminate de art. 7 din Legea nr. 39/2003), identitatea vameşilor faţă de care s-ar fi exercitat influenţa celor doi acuzaţi (pentru a verifica dacă aceştia au fost trimişi în judecată) şi nici perioada de timp în care aceasta s-ar fi manifestat (inculpatul precizând că îşi menţine sub acest aspect afirmaţiile făcute în faţa procurorului YYYYYYYY. şi care s-au referit la intervalul 2006-2011, însă cu trimitere globală la toate împrejurările relatate, fără a individualiza cu privire la fiecare chestiune factuală învederată anchetatorilor).

De asemenea, s-a considerat că nu poate fi valorificată, în plan probator, pentru dovedirea rolului de "conducător şi creator al grupului criminal organizat" atribuit de procuror inculpatului GG., nici declaraţia dată, în calitate de învinuit, de U. în data de 28 septembrie 2011, aceasta neavând aptitudinea, prin ea însăşi, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, de a demonstra săvârşirea de către respectivul acuzat a vreunei acţiuni de iniţiere sau constituire a unei asocieri infracţionale, precum şi a activităţilor şi sarcinilor ce ar fi fost desfăşurate, respectiv îndeplinite în cadrul palierului de conducere şi control, în care acesta a fost plasat de către Parchet.

Astfel, s-a constatat că toate susţinerile făcute de inculpatul U. în cuprinsul declaraţiei din 28 septembrie 2011, au fost infirmate, ulterior, de acuzat cu ocazia audierii de la termenul de judecată din 6 decembrie 2013, dar şi de martorul SSSS. în depoziţiile din 21 septembrie 2011 şi 9 decembrie 2014, precum şi de inculpaţii KK. (declaraţiile din 8 iunie 2011, 12 decembrie 2011, 8 ianuarie 2014), E. (declaraţia din 25 aprilie 2013), S. (declaraţia din 18 septembrie 2013) şi GG. (declaraţia din 6 mai 2014), nefiind, totodată, susţinute nici de inculpaţii A., G. şi K., motiv pentru care, având în vedere şi caracterul generic al unora dintre afirmaţii, instanţa supremă a considerat că depoziţia inculpatului U. din faza instrucţiei penale nu poate fi reţinută pentru a fundamenta acuzaţia formulată împotriva inculpatului GG. şi circumscrisă infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă adminstrate în cauză.

Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată şi susţinerea Ministerului Public referitoare la faptul că rolul esenţial al inculpatului GG. în constituirea şi organizarea presupusei grupări infracţionale ar rezulta "din ansamblul celor peste 2000 de convorbiri telefonice şi comunicaţii .... interceptate şi folosite ca mijloace de probă în cauză", în condiţiile în care, pe de o parte, multe dintre persoanele supravegheate tehnic nu au fost trimise în judecată (spre exemplu, NNN., GGGGG., DDDDD., BBBBBBBBB., QQQ., EEEEEEEE., RRR., SSS., LLLLLLL., ZZZZ., UU., C., HHH., FFFFFFFFFFF., Le Duc GGGGGGGGGGG. s.a.), astfel încât discuţiile purtate de acestea şi interceptate autorizat în speţă nu au fost valorificate în plan probator, iar, pe de altă parte, un număr semnificativ de convorbiri telefonice ce au fost atribuite de Parchet inculpatului GG. au fost efectuate cu persoane care nu sunt acuzate în prezentul dosar (86), din totalul comunicaţiilor interceptate aparţinând acestuia (198), doar 22 fiind apreciate de procuror ca având conotaţie penală şi invocate în dovedirea acuzaţiilor aduse inculpatului, respectiv şase convorbiri şi un schimb de SMS-uri cu FF. (pct. C.2. II), trei convorbiri cu E. (pct. C.2. I.2), patru cu A. (pct. C.2. I.6, C.2. III.2, C.2. V.1), două cu X. (pct. C.2. I.2 şi C.2. I.4), câte una cu fiecare din inculpaţii D., KK. şi martorul OOOO., şi trei convorbiri cu martorul EEEEE., aspect aflat în totală discordanţă cu descrierea acestuia ca fiind "liderul incontestabil al WWWWWW.".

În plus, prima instanţă a constatat că, deşi în sarcina inculpatului GG. s-a reţinut o contribuţie majoră la iniţierea, constituirea şi coordonarea prezumtivului grup de criminalitate organizată, fiind situat, alături de CC., în palierul de conducere şi control, acesta nu a fost acuzat, în concret, de obţinerea pentru sine a unor beneficii materiale din comiterea infracţiunilor de corupţie ce au format scopul presupusei asocieri, iar, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă descrisă la pct. C.2. VI din rechizitoriu, acestea nu au fost cuantificate de procuror. Mai mult decât atât, s-a constatat şi faptul că în cazul infracţiunilor de complicitate de luare/dare de mită şi de instigare la dare de mită reţinute la punctele C.2. V şi C.2. III din actul de sesizare, acuzarea a stabilit un cuantum al sumelor de bani ce au făcut obiectul acestora de 4000 USD, respectiv 1000 USD, vădit disproporţionat în raport cu rolul important în organizarea şi funcţionarea asocierii, ce i-a fost atribuit inculpatului prin actul de sesizare.

În ceea ce priveşte întâlnirile ce au avut loc, în perioada de referinţă, între GG. şi alte persoane trimise în judecată în prezenta cauză, atestate de rapoartele de supraveghere operativă declasificate de Serviciul Român de Informaţii şi confirmate de participanţii la acestea, instanţa de fond a apreciat că respectivele întrevederi nu sunt apte să dovedească activităţile ce se reţine că ar fi fost comise în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nu pot proba existenţa grupului infracţional organizat, de a cărui iniţiere, constituire, organizare şi coordonare inculpatul a fost acuzat prin rechizitoriu.

Astfel, în legătură cu întâlnirea care a avut loc în data de 8 ianuarie 2011 la adresa din Constanţa, str. x, în incinta Cabinetului medical CCCCCCCCCC. aparţinând numitului XXXXXXXX. (asociat al S.C. F. S.R.L. şi socrul lui GG.), instanţa a constatat, pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, că, la aceasta, au participat inculpaţii E., GG., A., CC. şi martorul DDDDD., întrevederea fiind convocată pentru discutarea unor chestiuni legate de activitatea firmei de comisionariat vamal, în condiţiile în care, în dimineaţa aceleiaşi zile, se realizase o percheziţie domiciliară la sediul S.C. F. S.R.L. şi fuseseră ridicate mai multe documente şi sisteme informatice. În acest sens, s-a considerat că declaraţiile date în faţa instanţei de inculpaţii GG., CC. şi de martorul DDDDD. sunt concordante în acest sens (E. şi A. nefăcând menţiuni cu ocazia audierii cu privire la chestiunea în discuţie), fiind, totodată, confirmate şi de martorul GGGGG. care, locuind la aceeaşi adresă, în apartamentul de la etaj, şi observând în faţa imobilului autoturismele inculpaţilor, a coborât la parter şi a asistat la ultima parte a discuţiei, ocazie cu care a constatat că se vorbea despre percheziţia efectuată în ziua respectivă de organele judiciare, înscrisurile, calculatoarele şi ştampilele ridicate cu acel prilej, fără, însă, ca participanţii să ia vreo decizie în legătură cu modalitatea în care se va desfăşura, în continuare, activitatea firmei (declaraţia din 24 martie 2015).

Totodată, s-a opinat că, din depoziţiile celor doi inculpaţi menţionaţi, precum şi a martorului DDDDD. rezultă că discuţiile au vizat exclusiv situaţia creată de percheziţia domiciliară.

De asemenea, s-a constatat de către instanţa supremă că efectuarea actului procedural despre care au făcut vorbire inculpaţii şi martorii audiaţi rezultă şi din actele dosarului de urmărire penală, la filele x d.u.p. fiind ataşat procesul-verbal din 8 ianuarie 2011, întocmit cu ocazia percheziţiei realizate la sediul S.C. F. S.R.L. în dosarul nr. x/2010 al D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, iar, în volumele 14-22 d.u.p., regăsindu-se documente ridicate cu acel prilej şi mijloace de probă administrate în respectivul dosar, ce au fost preluate, pe bază de proces-verbal, şi folosite în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că, din relaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că, într-adevăr, inculpaţii E. şi A., precum şi numitul XXXXXXXX., socrul lui GG., erau, în perioada de referinţă, asociaţi ai S.C. F. S.R.L., alături de numitul QQQQQQQQQ., iar inculpatul CC. deţinea funcţia de administrator, astfel încât participarea acestora, alături de martorul DDDDD. - administratorul a cinci societăţi ce făceau parte din FFFFFFFFF. - la întâlnirea din data de 8 ianuarie 2011 apare ca fiind pe deplin justificată de situaţia creată ca urmare a percheziţiei desfăşurate în aceeaşi zi la sediul firmei de comisionariat vamal, neputând fi considerată o dovadă a existenţei vreunei grupări de criminalitate organizată.

Astfel, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului CC. din data de 17 martie 2014, în cuprinsul căreia a declarat că, deşi a fost prieten de familie cu GG., după divorţul său, relaţiile dintre ei s-au răcit, limitându-se, în perioada de referinţă, doar la adresarea unor formule de salut. În acest context, inculpatul a negat că ar fi fost vizitat în ziua de 9 martie 2011, la domiciliul său din Constanţa, str. x, de GG. şi W., arătând că fotografiile din volumul 22 d.u.p. relevă faptul că aceştia fuseseră la o agenţie imobiliară situată pe aceeaşi stradă la nr. 2, la o distanţă de circa 30-40 metri de locuinţa sa.

În acelaşi sens, a fost considerantă ca fiind relevantă sub aspect probator şi declaraţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, în care a confirmat natura relaţiilor cu CC. menţionate de acesta şi a precizat că, la data respectivă, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul W. la agenţia imobiliară VVVVVVVVV., situată în Constanţa, str. x, fiind interesat de vânzarea unui imobil proprietate personală situat în oraşul Eforie. A mai subliniat, de asemenea, că nu s-a întâlnit cu inculpatul CC. în ziua de 9 martie 2011 la adresa din str. x sau nr. 4 şi nici măcar în zona respectivă, împrejurare ce nu reiese nici din planşele foto ataşate la dosar.

Totodată, s-a considerat că susţinerile celor doi inculpaţi (W. nefăcând menţiuni cu ocazia audierii cu privire la respectiva întâlnire) sunt pe deplin confirmate şi de martorul PPPPP. (2 iunie 2015).

Totodată, s-a reţinut că, în dovedirea apărărilor invocate, inculpaţii CC. şi W. au depus, în instanţă, mai multe documente pentru identificarea S.C. VVVVVVVVV. S.R.L. (certificat constatator, contract închiriere, proces-verbal predare-primire, act adiţional de prelungire a contractului până la 31 decembrie 2013, act constitutiv), din care rezultă că, la data de 9 martie 2011, societatea avea sediul în Constanţa, str. x şi obiect principal de activitate agenţii imobiliare .

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, precum şi faptul că susţinerile Parchetului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, care nu prezintă aptitudinea de a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea de către inculpatul GG. a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise activităţii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi nu demonstrează rolul său primordial în funcţionarea, organizarea, coordonarea şi controlul unei asemenea grupări, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28.2. Infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (pct. C.2. II)

S-a reţinut de către Parchet că, la data de 22 octombrie 2010, inculpatul GG., la vremea respectivă director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., i-a oferit inculpatului FF., Senator al României, la cererea acestuia, cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport "SS." şi 200 de treninguri, ce au fost puse la dispoziţia celui din urmă prin intermediul inculpaţilor E. (comisionar vamal) şi HH. (lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscările vamale din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea). Bunurile au fost transportate la domiciliul lui RRRR., fratele inculpatului FF., care deţinea funcţia de director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A.

A). În dovedirea acţiunii de oferire de către inculpatul GG., la solicitarea lui FF., a unor bunuri sustrase din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, au fost invocate de Parchet convorbirile telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, între inculpaţii FF. şi GG., din 12.11.2010, ora 09^01:38, între inculpaţii GG. şi E., din 12.11.2010, ora 09^05:01, între inculpaţii HH. şi E., precum şi schimbul de SMS-uri între inculpaţii FF. şi GG. din 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29 .

Totodată, pentru a proba remiterea bunurilor pretinse anterior, au fost invocate materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurate în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L. (unde au fost găsite mai multe documente electronice aparţinând "NNNNNNNNNN." Constanţa, CUI x, care i-a avut ca membri fondatori pe inculpatul FF. şi martorul RRRR.), procesul-verbal de percheziţie din 23 mai 2011 efectuat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi actele de urmărire penală efectuate la data de 14 iunie 2011 la sediul EEE. - Filiala Constanţa (materializate în procesul-verbal ataşat în vol. 29 d.u.p.).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul GG., fiind audiat atât în cursul urmăririi penale (23 mai 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în faţa instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2014, a declarat că, în luna octombrie 2010, a purtat o discuţie cu inculpatul FF. despre intenţia acestuia de a oferi nişte cadouri unor copii din cadrul EEE. într-o ceremonie organizată cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, acţiune în care este implicată martora PPPP., fosta lui colegă de facultate şi ai cărei părinţi erau surdo-muţi, fără ca interlocutorul său să îi spună, cu acea ocazie, că ar avea nevoie de anumite bunuri pentru respectiva acţiune umanitară. Ulterior discuţiei, până la data de 22 octombrie 2010, inculpatul a aflat, ca fapt divers, de la E. că fratele său, în urma unei renumărări, avea un plus în gestiune constând în obiecte de îmbracăminte şi încălţăminte, însă nu a discutat nimic cu acesta în legătură cu felul şi cantitatea produselor. Referindu-se, în continuare, la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, a arătat că a fost contactat de inculpatul FF. pentru a-l întreba dacă poate să îi facă rost de "nişte chestii din alea care au dispărut? De acolo, din magazie?", înţelegând prin aceasta că interlocutorul său are nevoie de nişte obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte de genul acelora pe care NNNNNNNNNN. le primise anterior cu titlu gratuit de la A.N.V. şi care fuseseră furate din magazia în care erau depozitate, aspect pe care inculpatul GG. îl aflase de la martorul DDDDD., administratorul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., societate de la care fusese închiriat respectivul spaţiu de depozitare. În ce priveşte motivul pentru care inculpatul Banias a apelat la el, acuzatul a menţionat că cei doi se aflau într-o relaţie de prietenie şi că nu a înţeles din solicitarea ce i-a fost adresată că ar fi fost vorba de ceva ilegal, cu atât mai puţin că i se cerea să îi facă rost, prin intermediul lui E., de bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., întrucât FF. nu avea cunoştinţă de raporturile în care se afla cu comisionarul vamal şi nici nu crede că auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta. În legătură cu acelaşi aspect, a mai precizat că, din discuţie, a înţeles că solicitarea interlocutorului său se referă la procurarea unor bunuri cu titlu de sponsorizare în vederea participării la o acţiune umanitară. Ca urmare, amintindu-şi de conversaţia purtată cu E., l-a întrebat pe acesta dacă bunurile despre care vorbiseră anterior mai erau disponibile, răspunsul fiind unul afirmativ, în sensul că este vorba de 200 perechi pantofi sport şi 200 treninguri, fără să ceară, însă, vreo lămurire în legătură cu caracterul contrafăcut al acestora. Ca atare, ulterior, a purtat cu inculpatul FF. schimbul de SMS-uri din 11.11.2010, în care, la întrebarea sa "câte bucăţi", acesta i-a răspuns "vreo două sute", adică exact numărul de obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte pe care i-l indicase E. ca fiind în plus şi disponibile. A mai precizat că el l-a întrebat pe interlocutorul său "trening şi adidaşi?", acesta neştiind despre ce bunuri este vorba. Ca urmare, a doua zi, pe 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe comisionarul vamal, căruia i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca inculpatul E. să caute un mijloc de transport care să ridice bunurile respective şi să ia legătura cu martorul pentru a le primi sau a le direcţiona către EEE.. Întrucât a purtat această discuţie din biroul său, în care se afla şi IIIIIIIIII., acesta a intervenit, afirmând că se va ocupa el de predarea produselor la destinaţie. În finalul discuţiei, i-a atras atenţia interlocutorului său să se întocmească un aviz, fapt din care rezultă că nu a avut percepţia că mărfurile sunt scoase din magazia de confiscări vamale cu încălcarea dispoziţiilor legale. A subliniat, de asemenea, că nu mai ştie ce s-a întâmplat în continuare cu bunurile respective, cine le-a ridicat, în baza căror documente, dacă au ajuns la EEE. şi dacă au fost date cu titlu de cadou, întrucât nu l-au mai interesat aceste aspecte.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la declaraţiile inculpatului FF. care, în faza anchetei penale, a relatat că, în cursul anului 2009, prin adresa nr. x/30.06.2009, NNNNNNNNNN., al cărei membru fondator a fost şi din care s-a retras pe 5.10.2009, a primit cu titlu gratuit 1000 perechi încălţăminte şi 1000 bucăţi îmbrăcăminte inscripţionate "SS.", ce au fost depozitate într-o locaţie din Constanţa. Întrucât, în noiembrie 2010, i s-a solicitat un ajutor umanitar pentru membrii EEE., Filiala Constanţa, a contactat conducerea NNNNNNNNNN. în scopul de a-i convinge să doneze o parte din bunurile primite anterior cu titlu gratuit, aflând cu acea ocazie că au fost furate. În acest context, a apelat la inculpatul GG., solicitându-i să "facă rost de nişte chestii din alea care au dispărut din magazie", înţelegând prin aceasta bunuri similare cu cele primite anterior de NNNNNNNNNN., eventual din partea unor ONG-uri, acesta promiţându-i că va rezolva de o manieră legală, în niciun caz prin sustragerea de bunuri din magazia de confiscări vamale. Ulterior, prin SMS, i-a precizat lui GG. că ar nevoie de 200 perechi adidaşi şi 200 treninguri. A mai subliniat că nu a avut nicio implicare în modul în care bunurile au ajuns la EEE., că acestea nu s-au aflat niciodată la fratele său, precum şi faptul că, pe 16 decembrie 2010, s-a deplasat personal la sediul respectivei asociaţii, unde, împreună cu preşedinta, a înmânat cadourile, ocazie cu care s-a întocmit un tabel cu beneficiarii respectivelor produse, observând că acestea au constat în pantofi şi treninguri purtând semnele de marcă "SS.". De asemenea, a precizat că actul de caritate l-a realizat în nume personal, nu ca politician, că nu a avut niciun beneficiu, iar acţiunea nu a fost mediatizată. Cu referire la coinculpaţi, a arătat că pe E. l-a întâlnit o dată sau de două ori întâmplător şi că nu ştie cu ce se ocupa, iar pe HH. nu îl cunoaşte (declaraţia din 14 iunie 2011).

Prima instanţă a reţinut că inculpatul FF., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti în fond la termenul din 15 aprilie 2014, a detaliat afirmaţiile făcute în faţa organeleor de urmărire penală, când a declarat că, anterior datei de 22 octombrie 2010, a fost solicitat de către martora PPPP., în virtutea relaţiei de amiciţie pe care o avea cu aceasta, fiind colegi în clasele II-XII, să participe cu o donaţie la serbarea de Crăciun ce va fi organizată de EEE. - Filiala Constanta, martora fiind membru al asociaţiei şi provenind dintr-o familie cu dizabilităţi, ambii părinţi fiind surdo-muţi. În acest sens, Asociaţia a trimis o solicitare scrisă atât lui, în calitate de persoană privată, cât şi Organizaţiei Judeţene a FFFFFFFFFF. Constanţa, însă considerând că este imoral să implice partidul într-o asemenea acţiune umanitară, a confirmat, prin intermediul martorei PPPP., participarea la evenimentul de Crăciun în calitate de persoana particulară. Dorind să dea curs solicitării primite, inculpatul a precizat că a apelat la GG. (care o ştia pe martora PPPP., precum şi procedurile prin care asemenea mărfuri pot fi obţinute cu titlu gratuit), pe care, anterior convorbirii telefonice din 22.10.2010, l-a întrebat dacă cunoaşte vreo fundaţie sau asociaţie ce a primit cu titlu gratuit din partea Direcţiei Generale a Vămilor bunuri confiscate şi care doreşte să le redirecţioneze către EEE.. Pe fondul acestor discuţii, a fost purtată, ulterior, convorbirea telefonică din data de 22.10.2010, care nu se referea la bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., neavând cunoştinţă de existenţa unei asemenea magazii sau dacă se furaseră anumite bunuri din interiorul ei. Prin referirea la "magazie" şi "chestii din alea care au dispărut", a intenţionat să sublinieze natura bunurilor cu care dorea să ajute EEE., respectiv mărfuri confiscate, care fuseseră predate cu titlu gratuit unei asociaţii sau fundaţii ce dorea să le redirecţioneze către persoane cu dizabilităţi. În legătură cu acest aspect, inculpatul a relatat că, anterior încetării calităţii sale de membru al NNNNNNNNNN., aceasta preluase cu titlu gratuit de la JJJJJJ. anumite bunuri confiscate, pentru depozitarea cărora fusese închiriat un spaţiu de la martorul DDDDD., naşul de cununie al lui GG., în respectiva magazie fiind introduse, ulterior, pentru păstrare, şi alte mărfuri ce fuseseră, de asemenea, primite cu titlu gratuit, în aceeaşi modalitate, după retragerea sa din Asociaţie. În plus, a menţionat că a aflat de la fratele său că, în perioda mai- iunie 2010, spaţiul de depozitare închiriat a fost spart si s-au sustras o mare parte din bunuri, sens în care au fost sesizate organele de politie care au întocmit un proces-verbal cu ocazia constatării la faţa locului. Făcând, în continuare, referire la semnificaţia mesajelor redate în rechizitoriu, inculpatul a precizat că cifra 200 reprezenta numărul copiilor cărora urmau să le fie distribuite produsele, necunoscând tipul acestora decât în momentul în care GG. i-a transmis "trening şi adidaşi". A subliniat, totodată, că cel din urmă nu i-a comunicat niciodată că bunurile ar fi provenit din magazia de confiscări a JJJJJJ. şi că nu a avut reprezentarea ca s-ar fi încălcat legea pentru că, în caz contrar, nu ar mai fi solicitat martorei PPPP. să întocmească tabelul cu datele de identitate ale persoanelor cărora le-au fost înmânate produsele. Pe de altă parte, a învederat că nu s-a preocupat de modul în care mărfurile (ce nu au fost niciodată depozitate la domiciliul fratelui său) au fost transportate la sediul EEE. (aspect de care urma să se ocupe inculpatul GG.), că nu l-a întrebat pe GG. de la ce fundaţie sau asociaţie proveneau şi că nu a depus diligenţe pentru predarea către respectivele entităţi a tabelului cu persoanele care au beneficiat de bunuri, un exemplar al acestuia rămânând în posesia sa, iar celălalt la EEE.. A mai relatat că, pe data de 17 decembrie 2010, a participat la evenimentul organizat cu ocazia Crăciunului, ocazie cu care produsele au fost donate/înmânate membrilor asociaţiei de o persoană costumată în Moş Crăciun, iar, întrucât cadourile erau deja împachetate, nu a putut să observe dacă mai purtau încă însemnele mărcii înregistrate sau acestea erau ascunse. La eveniment nu a purtat însemnele partidului, nu au fost folosite obiecte purtând aceste însemne, iar evenimentul nu a fost unul mediatizat, astfel încât să se poată reţine că, prin organizarea lui, ar fi obţinut un capital politic pentru el şi formaţiunea din care făcea parte.

Totodată, relevantă în acest sens, a fost considerată de către instanţa supremă şi declaraţia inculpatului HH. din data de 23 mai 2011, menţinută, în linii generale cu ocazia audierii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, la 24 mai 2011, când inculpatul a precizat că nu are cunoştinţă de scoaterea din magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. a celor 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcii "SS." şi a unui număr de 200 de treninguri inscripţionate "WW." şi că nu a primit niciodată ordine de la fratele său, E., de la inculpaţii GG. şi FF. sau de la alte persoane pentru a preda celui din urmă sau martorului RRRR. astfel de produse. Deopotrivă, a mai învederat că, în perioada de referinţă, au existat multe procese-verbale de atribuire cu titlu gratuit a unor mărfuri confiscate către asociaţii şi fundaţii non profit, în baza unor ordine emise de A.N.V., cu acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor, asemenea produse fiind transferate în aceste condiţii şi către NNNNNNNNNN..

De asemenea, s-a făcut referire la declaraţia aceluiaşi inculpat din data de 7 aprilie 2014, dată în faţa instanţei de fond, în cuprinsul căreia a declarat că, în perioada de referinţă, când îndeplinea funcţia de responsabil al magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ., au existat mai multe situaţii în care bunuri ce purtau însemnele mărcilor "SS." şi "WW." au fost date cu titlu gratuit către diverse asociaţii şi fundaţii, pe bază de proces-verbal, condiţia ce trebuia îndeplinită fiind obţinerea acordului titularului de marcă înregistrată. Sub aspect procedural, Autoritatea Naţională a Vămilor cerea în scris acest accept titularului de marcă, care îl transmitea tot în formă scrisă solicitantului, iar, ulterior, răspunsul era trimis D.R.A.O.V. Constanţa şi, în final, JJJJJJ., singura societate care a obligat şi la respectarea altor condiţii în cazul unor asemenea donaţii fiind S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS., care a impus printr-o adresă comunicată A.N.V. şi alte cerinţe, neprevăzute de lege, respectiv aplicarea pe eticheta fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", ştampilarea etichetelor produselor anterior predării, înştiinţarea societăţii cu ocazia fiecărei predări cu titlu gratuit, efectuarea de fotografii cu ocazia acţiunilor de predare şi transmiterea acestora societăţii în discuţie.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că, în depoziţia sa din data de 15 mai 2013, dată tot în faţa primei instanţe, inculpatul E. a confirmat întru-totul susţinerile coacuzatului, menţionând că, întrucât urma sa fie efectuat un control de către Direcţia Regională Vamală Constanţa şi se constatase cu ocazia pre-inventarului lipsa din gestiune a anumitor bunuri, fratele său achizitionase pe cheltuială proprie produse identice cu acelea pentru a nu se identifica neregului cu ocazia verificărilor ce urmau a fi efectuate. Având în vedere că, în final, mărfurile în discuţie au fost găsite şi se punea problema unui plus în gestiune, i-a comunicat inculpatului GG. respectiva împrejurare, ştiind că, anterior, martorului RRRR., director al Aministratiei Portului Constanţa, i se aprobase de către Autoritatea Natională a Vămilor preluarea cu titlu gratuit a anumitor cantităţi de mărfuri contrafăcute pentru a fi donate unor asociaţii non profit. În acest context, a fost sunat de inculpatul GG., care i-a dat numărul de telefon al martorului, cu solicitarea de a-l transmite mai departe fratelui său, în scopul de a lua legătura cu acesta şi de a-i trimite bunurile din magazie. A mai învederat inculpatul că nu a avut cunoştinţă de vreo implicare a inculpatului FF. în această operaţiune, neavând reprezentarea faptului că îl determină pe fratele său să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să comită vreo ilegalitate.

Cu privire la împrejurările în care bunurile despre care se face vorbire în descrierea acuzaţiei au fost înmânate membrilor EEE. - Filiala Constanţa, s-a făcut referire la declaraţiile martorei PPPP., atât din faza instrucţiei penale (în 14 iunie 2011 şi 2 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), cât şi din cursul cercetării judecătoreşti în fond (în 21 noiembrie 2014), ocazie cu care aceasta a confirmat şi existenţa relaţiilor de amiciţie dintre ea şi inculpatul FF..

Sub acelaşi aspect, au fost considerate ca fiind relevante şi depoziţiile martorilor TTTT. (declaraţiile din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., şi din 9 decembrie 2014, dată în cursul judecăţii în primă instanţă) şi UUUU. (declaraţiile din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., cât şi cea din data de 9 decembrie 2014, dată în faţa instanţei de fond),

De altfel, s-a constatat că, din conţinutul procesului-verbal de ridicare de bunuri întocmit la sediul Asociaţiei în 14 iunie 2011, rezultă că remiterea materială a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte către EEE. - Filiala Constanţa, pentru a fi înmânate membrilor săi, nu a fost însoţită de documente doveditoare. Deopotrivă, cuprinsul aceluiaşi act procedural, precum şi fotografiile unora dintre bunurile predate atestă că acestea purtau însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW.", aspect susţinut cu certitudine şi de martora TTTT.. De asemenea, s-a reţinut că, din înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, reiese că, într-adevăr, în ediţia din decembrie 2010 (nr. 10) a ziarului "QQQQQQQQQQ.", a fost publicat un articol despre evenimentul de Crăciun, în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului FF. şi nu au apărut poze cu acesta, că au fost trimise de Asociaţie mai multe solicitări de sponsorizare, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, că a fost întocmit tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi faptul că, prin adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa a transmis mulţumiri FFFFFFFFFF. - Filiala Constanţa pentru cadourile de Crăciun şi o rugăminte de sprijin pentru sistemul de încălzire. În plus, s-a constatat că, din registrul de intrare-ieşire corespondenţă, depus, în extras, la dosar, rezultă că, la poziţia nr. 575 din 25.11.2010, apare menţiunea "din oficiu, ANSR, cerere sponsorizare cabinet Senator FFFFFFFFFF.", iar, la poziţia nr. 616 din 20.12.2010 "din oficiu, ANSR, Adresă pentru încălzire FFFFFFFFFF.", demonstrând, în lipsa altor înscrisuri şi menţiuni, contrar suţinerilor martorei TTTT., că Asociaţia a formulat o singură solicitare de sprijin pentru evenimentul de Crăciun, ce a fost adresată personal inculpatului FF..

Importante sub aspectul obiectului probaţiunii au fost considerate de prima instanţă de judecată şi depoziţiile martorului RRRR. care, revenind parţial asupra poziţiei exprimate în cursul anchetei penale, când a arătat că nu îşi aduce aminte, dar nici nu exclude posibilitatea ca, în luna noiembrie 2010, să fi trimis o maşină la Poarta 10 pentru a lua nişte bunuri pentru EEE., scop în care ar fi fost contactat de HH. (depoziţia din 20 iunie 2011 - filele x d.u.p.), a declarat în faţa instanţei, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2014, că a asistat la o discuţie ce a avut loc la sediul companiei Administraţia Porturilor Maritime între GG. şi IIIIIIIIII., ocazie cu care, la afirmaţia primului referitoare la necesitatea tranferării unor obiecte de îmbrăcăminte la EEE., cel din urmă s-a oferit să îl ajute cu efectuarea transportului. De asemenea, a mai menţionat că nu are cunoştinţă ca fratele său să fi avut vreo legătură cu respectivele obiecte, discuţia purtată cu acesta în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2010 cu privire la intenţia de a face nişte cadouri pentru Crăciun, în nume personal, membrilor EEE. (la care a făcut referire şi în depoziţia din 20 iunie 2011), referindu-se la dulciuri şi răcoritoare, iar nu la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Totodată, martorul a mai precizat că nu îşi aminteşte să fi purtat vreo discuţie telefonică cu vreunul dintre fraţii Tudoran sau cu GG. cu privire la respectivele produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte, că acestea nu au fost depozitate la domiciliul său şi că nu îşi explică de ce numele şi numărul lui de telefon au fost menţionate în convorbirea din 12.11.2010, ora 9^05:01. Deopotrivă, RRRR. a confirmat faptul că o parte din bunurile primite cu titlu gratuit de NNNNNNNNNN. au dispărut din locul în care au fost depozitate, împrejurare despre care a luat cunoştinţă după retragerea sa din asociaţie.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la declaraţia martorului DDDDD. din 24 februarie 2015, care a arătat că, în calitate de proprietar şi administrator al unei societăţi care gestiona mai multe spaţii în Constanţa, a închiriat NNNNNNNNNN. o astfel de locaţie destinată depozitării, aici fiind aduse spre păstrare mai multe articole sportive. A mai menţionat martorul că, la un moment dat, depozitul a făcut obiectul unei spargeri şi au fost sustrase mai multe mărfuri, motiv pentru care organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului întocmind un proces-verbal de constatare.

În acest context, s-a reţinut că susţinerile martorilor RRRR. şi DDDDD., precum şi cele ale inculpaţilor FF. şi GG. privind dispariţia din spaţiul în care fuseseră depozitate a unora dintre bunurile primite cu titlu gratuit de către NNNNNNNNNN. de la JJJJJJ., sunt confirmate şi de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa prin care s-a comunicat Asociaţiei stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor mărfuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. .

Totodată, sub aspectul apărărilor formulate de inculpaţi, a fost considerată ca fiind relevantă şi depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015, care a menţionat că, în anul 2010, îndeplinea funcţia de director de logistică la S.C. BBBBBBB. S.R.L., ocupându-se de coordonarea activităţii într-un depozit, ale cărui spaţii erau închiriate unor agenţi economici, şi în incinta căruia se afla şi magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., în care îşi desfăşura activitatea inculpatul HH.. Martorul a arătat că, din cauza lipsei de spaţiu, au existat două sau trei situaţii când a fost rugat de angajaţii autorităţii vamale să depoziteze anumite mărfuri în alte locuri decât cele special destinate acesteia, bunuri pe care le-au preluat ulterior, când s-au eliberat spaţii în propria magazie. În legătură cu acest aspect, KKKKK. a mai relatat că, în urmă cu 4-5 ani, a fost solicitat de inculpatul HH. să îi depoziteze doi sau trei paleti înfoliaţi, spunându-i că s-a produs o încurcătură, dar fără să precizeze în concret despre ce era vorba sau ce conţineau respectivii paleţi. Aceştia au fost depozitaţi de martor în spaţiile S.C. BBBBBBB. S.R.L. circa 3-4 luni, după care a fost informat de un angajat, numitul HHHHHHHHHHH., că o persoană de la autoritatea vamală, fără a o nominaliza, i-a cerut să încarce paleţii într-o maşină. Martorul a precizat că nu l-a întrebat pe HHHHHHHHHHH. despre identitatea persoanei care a ridicat paleţii, despre marca autoturismului în care au fost încărcaţi şi destinaţia acestora, neinteresându-se nici la HH. cu privire la aceste aspecte sau dacă are vreo legătură cu preluarea paleţilor. În plus, martorul a învederat că nu s-a întocmit niciun document cu privire la predarea-primirea paleţilor în discuţie întrucât, în cazul mărfurilor contrafăcute aparţinând autorităţii vamale, nu se întocmesc astfel de documente. În ce priveşte bunurile aflate în custodia S.C. BBBBBBB. S.R.L., la ieşirea acestora din depozit, se întocmea avizul de expediţie şi se ataşa DVI-ul.

Prealabil analizării temeiniciei acuzaţiei formulate împotriva inculpatului GG., instanţa de fond a reţinut că elementul material al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 constă în acţiunea de cumpărare a influenţei, care se poate realiza în una din următoarele variante alternative, preluate şi de noua reglementare penală specială în dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. pen.: promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; oferirea către o asemenea persoană, în aceeaşi modalitate şi pentru realizarea aceluiaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase; darea de bani sau alte foloase în scopul anterior menţionat.

Astfel, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din descrierea situaţiei de fapt în cuprinsul rechizitoriului, în sarcina inculpatului GG. s-au reţinut ultimele două variante normative ale elementului material al infracţiunii de cumpărare de influenţă, arătându-se că acesta, în ziua de 22 octombrie 2010, a oferit inculpatului FF., iar, ulterior, la o dată neprecizată, ar fi remis (ar fi pus la dispoziţia) celui din urmă (prin intermediul inculpaţilor E. şi HH.), 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "WW.", provenind din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ce au fost predate membrilor EEE. - Filiala Constanţa în cadrul unei ceremonii organizate cu ocazia sărbătoririi Crăciunului în 17 decembrie 2010.

Referitor la prima acţiune reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii, instanţa a subliniat faptul că, prin "oferire", se înţelege propunerea făcută funcţionarului de a primi o sumă de bani sau alte foloase, însoţită de prezentarea sau de punerea lor efectivă la dispoziţia acestuia, în scopul precizat prin textul incriminator. Oferta trebuie să fie precisă, neechivocă, să se concretizeze într-o acţiune efectivă, reală şi să nu fie o simplă intenţie, în toate cazurile iniţiativa acesteia aparţinând cumpărătorului de influenţă.

Oferta nu este afectată de vreun termen, caracterizându-se prin prezentarea banilor sau a foloaselor ori posibilitatea ca acestea să fie remise imediat. Spre deosebire de ofertă, promisiunea priveşte sume de bani sau foloase viitoare, în sensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziţia funcţionarului în momentul formulării acesteia, promisiunea fiind, deci, afectată de un termen.

Raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, instanţa de fond, având în vedere modalitatea de prezentare a faptelor în actul de sesizare, din care rezultă că iniţiativa pretinderii bunurilor a aparţinut inculpatului FF., fără ca GG. să-i fi propus, în prealabil, acestuia primirea unor astfel de produse, pe care, de altfel, nu i le-a prezentat sau pus la dispoziţie, a aprecait că fapta reţinută în sarcina celui din urmă s-ar putea circumscrie doar primei variante normative prevăzută de textul de incriminare, respectiv "promisiunii", aspect relevat şi de replicile sale din cuprinsul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48,acuzatul afirmând, faţă de solicitarea adresată de interlocutorul său, "Da, o să mă descurc eu, da".

Cu toate că promisiunea asumată de GG. de a-i face rost inculpatului FF. de bunurile solicitate de acesta, precum şi implicarea lui în procurarea şi predarea lor nu pot fi contestate, comiterea respectivelor acţiuni fiind demonstrată fără putinţă de tăgadă de materialul probator de la dosar şi recunoscută chiar de acuzat, instanţa supremă a constatat că dovezile administrate în cauză nu confirmă susţinerea Parchetului referitoare la provenienţa produselor ce au format obiectul cererii adresate inculpatului şi care, ulterior, au fost puse la dispoziţia solicitantului, neexistând elemente de probaţiune care să ateste că GG. s-a angajat să obţină şi a contribuit la remiterea unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte scoase ilegal din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ.

Sub acest aspect, s-a constatat că în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 22.10.2010, ora 12^27:48,inculpatul FF. l-a întrebat pe interlocutorul său, GG., dacă există posibilitatea de a face "rost de nişte chestii din alea care au dispărut ... de acolo din magazie", însă simpla trimitere la un asemenea spaţiu de depozitare nu poate fundamenta, în lipsa oricăror alte probe, concluzia că acuzatul s-ar fi referit la magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ., astfel cum se susţine, în mod neîntemeiat, de către procuror. De altfel, s-a reţinut că semnificaţia atribuită de Parchet replicii menţionate a fost negată constant de inculpaţii GG. şi FF., care au arătat, în mod concordant, că aceasta a vizat natura bunurilor solicitate, respectiv produse care au fost predate de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu titlu gratuit, unor asociaţii sau fundaţii dispuse să le ofere unor persoane cu dizabilităţi şi nicidecum mărfuri din gestiunea magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ.. În plus, s-a reţinut că cei doi inculpaţi au subliniat că precizarea din cuprinsul discuţiei a fost făcută în contextul în care, anterior, de asemenea bunuri beneficiase şi NNNNNNNNNN., al cărei membru a fost şi FF. până în 5 octombrie 2009, iar, ulterior retragerii acestuia, o parte din mărfuri au fost sustrase din magazia în care erau depozitate, împrejurare de care cel din urmă a luat cunoştinţă de la fratele său, martorul RRRR., iar inculpatul GG. de la martorul DDDDD., reprezentant al societăţii ce deţinea, în proprietate, spaţiul închiriat Asociaţiei.

În ceea ce priveşte susţinerile acuzaţilor referitoare la primirea, cu titlu gratuit, de către NNNNNNNNNN. a unor bunuri aflate sub supravehere vamală, atât înainte, cât şi după retragerea inculpatului FF. din Asociaţie (prin Hotărârea nr. 1 din 5 octombrie 2009 a Adunării Generale, confirmată prin încheierea nr. 274/J/2009 a Judecătoriei Constanţa - filele x d.u.p.), instanţa de fond a constatat că acestea rezultă atât din materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurată în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L., invocate, în probaţiune, de procuror, cât şi din înscrisurile depuse de apărare încă din cursul urmăririi penale (adresa A.N.V. nr. x/30.06.2009 - fila x d.u.p.), fiind, de asemenea, confirmate şi de inculpatul HH. şi martorul RRRR., în cuprinsul declaraţiilor date în faţa organelor judiciare. Deopotrivă, s-a constatat că dispariţia unor asemenea mărfuri din magazia în care erau păstrate este atestată atât de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa, prin care s-a comunicat NNNNNNNNNN. stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor bunuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., precum şi de depoziţia martorului DDDDD., proprietar şi administrator al respectivei societăţi, care închiriase Asociaţiei spaţiul din care obiectele fuseseră furate.

În opinia instanţei de fond, toate aceste probe confirmă pe deplin, apărările inculpaţilor GG. şi FF. referitoare la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, şi la împrejurarea că solicitarea adresată de cel din urmă interlocutorului său, precum şi promisiunea acestuia, nu viza obţinerea de mărfuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., ci procurarea unor bunuri ce fuseseră predate, cu titlu gratuit, de către Autoritatea Naţională a Vămilor în favoarea unor asociaţii/fundaţii dispuse să le doneze persoanelor cu dizabilităţi, o dovadă, în plus, în acest sens, fiind chiar faptul că, în cuprinsul discuţiei, inculpatul FF. face referire la "chestii din alea care au dispărut ... din magazie". Or, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat de către Parchet că, anterior datei de 22 octombrie 2010, din magazia de confiscări a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea fuseseră sustrase anumite bunuri aflate sub supravehere vamală, aspect despre care cei doi acuzaţi să fi avut cunoştinţă, singura dispariţie a unor mărfuri dovedită în speţă şi în legătură cu care atât inculpatul FF., cât şi GG. fuseseră informaţi fiind aceea din spaţiul închiriat de NNNNNNNNNN. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. (aparţinând martorului DDDDD.), în care erau depozitate bunuri ce făcuseră obiectul unor predări, cu titlu gratuit, de către autoritatea vamală, în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi valorificată în plan probator, pentru dovedirea faptului că promisiunea făcută de GG. s-ar fi referit la obţinerea ilicită a unor bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., nici convorbirea telefonică purtată de acuzat cu comisionarul vamal E. în ziua de 12.11.2010, ora 09^01:38, interpretarea dată acesteia de către procuror nerezultând din conţinutul înregistrării audio şi nefiind atestată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, s-a constatat că, într-adevăr, cei doi au discutat despre "chestiile alea ... de la Horia", care "trebuie să ajungă la .... în oraş, ă ... la Traian, la un bloc", GG. oferindu-i interlocutorului său numărul de telefon al martorului RRRR., pe care l-a indicat ca fiind persoana care se va ocupa de transportul bunurilor şi care cunoaşte adresa unde acestea vor fi depozitate ("... Ia să-ţi dau telefonul domnului RRRR., să-ţi dea adresa exactă, da? .... Sună-l, că trimite dânsul un papuc, o maşină, ca să ia sau cu un microbus"), însă nicăieri în cuprinsul conversaţiei nu se face referire la faptul că respectivele mărfuri ar proveni din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, prima instanţă a apreciat că dovezile dosarului demonstrează că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte predate în data de 12 noiembrie 2010 şi în legătură cu care s-au purtat convorbirile telefonice din aceeaşi zi, orele 09^01:38(între GG. şi E.) şi 09^05:01(între E. şi HH.), nu se aflau sub supraveghere vamală şi nu cădeau sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 344/2005, ci fuseseră achiziţionate de inculpatul HH. din surse proprii, pentru a evita constatarea unor nereguli cu ocazia unui inventar realizat în depozitul pe care îl gestiona. De altfel, s-a reţinut că în conţinutul înregistrării audio din 12.11.2010, ora 09^01:38, inculpatul GG. s-a referit la "chestiile alea ... de la Horia", indicându-l astfel, pe acesta din urmă ca expeditor al bunurilor, şi a făcut trimitere la un mesaj pe care, anterior, i l-ar fi dat comisionarului vamal în legătură cu aceleaşi mărfuri, SMS ce nu a fost, însă, transcris la dosar cu toate că ar fi avut relevanţă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei.

Referitor la modul în care respectivele bunuri au ajuns în posesia inculpatului HH. s-a constatat că acesta aspect a fost confirmat de acuzat la termenul de judecată din 7 aprilie 2014, când a menţionat că a luat decizia de a le cumpăra dintr-un complex comercial, întrucât urma să fie efectuat un inventar dispus printr-o decizie a D.R.A.O.V. Constanţa, iar, cu prilejul verificărilor preliminare efectuate personal, constatase lipsa unor mărfuri identice din gestiune, urmând, aşadar, ca în ipoteza în care produsele nu erau găsite, să i se impute contravaloarea lor, care era mult mai mare decât preţul plătit pentru achiziţionarea acestora. A mai arătat acuzatul că, înainte de declanşarea operaţiunii de inventariere (1 iulie 2010), mărfurile a căror lipsă o constatase anterior au fost găsite, astfel încât, pentru a nu figura cu un plus în gestiune, a procedat la depozitarea bunurilor cumpărate într-o magazie a S.C. CCC. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire, de unde au fost ridicate de o persoană a cărei identitate nu o cunoaşte (nefiind prezent în acel moment), predarea făcându-se de martorul KKKKK. sau de un angajat al operatorului portuar menţionat.

De asemenea, s-a constatat că aceeaşi împrejurare a fost relatată în cursul cercetării judecătoreşti şi de inculpatul E., acesta declarând că, întrucât la magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. urma sa fie realizat un control de către D.R.A.O.V. Constanţa şi se constatase cu ocazia pre-inventarului lipsa din gestiune a anumitor bunuri, fratele său a cumpărat pe cheltuială proprie produse identice cu cele dispărute pentru a nu se identifica neregului cu ocazia verificărilor ce urmau a fi efectuate. Totodată, a mai precizat că, în final, mărfurile în discuţie au fost găsite, astfel încât, pentru ca HH. să nu figureze cu un plus în gestiune, i-a comunicat acest aspect inculpatului GG., în ideea preluării mărfurilor cumpărate de fratele său de către martorul RRRR. pentru a fi donate unor asociaţii non-profit, lucru pe care acesta îl făcuse şi anterior, când i s-a aprobat de către A.N.V. preluarea cu titlu gratuit a anumitor cantităţi de mărfuri contrafăcute.

În plus, împrejurarea că HH. a depozitat într-un spaţiu aparţinând S.C. CCC. S.R.L. doi sau trei paleţi înfoliaţi, invocând în acest sens producerea unei încurcături, este confirmată şi de martorul KKKKK. (depoziţia din 5 mai 2015).

De asemenea, s-a constatat că, din documentele invocate, în probaţiune, de Parchet rezultă faptul că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW." - în legătură cu care s-au purtat discuţiile telefonice din 12.11.2010 şi care au fost ridicate, în aceeaşi zi, din depozitul S.C. CCC. S.R.L. - nu proveneau din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., nefiind identificat de organele de anchetă penală, cu ocazia percheziţiei x 23 mai 2011 la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, niciun proces-verbal de inventariere anterior sau ulterior datei de 12 noiembrie 2010, care să constate plusul sau lipsa din gestiune a cantităţilor de produse anterior menţionate şi niciun înscris care să ateste, în mod nereal, distrugerea mărfurilor, cu toate că acuzarea a susţinut posibilitatea întocmirii unui astfel de document (proces-verbal fictiv de distrugere).

Totodată, instanţa supremă a apreciat că nu poate fi reţinut ca o dovadă a faptului că inculpatul GG. şi-ar fi asumat faţă de FF. obligaţia de a procura bunuri aflate sub supraveghere vamală nici schimbul de mesaje dintre aceştia din data de 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, în cuprinsul cărora primul i-a confirmat celui din urmă felul produselor, respectiv "trening şi adidaşi" (mesajul de la ora 13^34:43), după ce acesta îi comunicase, în prealabil, numărul bunurilor de care are nevoie, şi anume "vreo 200" (mesajul de la ora 13^34:18). Deşi, din dovezile dosarului, a rezultat că, la data la care SMS-urile au fost transmise, cei doi acuzaţi aveau o percepţie diferită cu privire la originea bunurilor, FF. având credinţa că provin de la o asociaţie/fundaţie non-profit care le obţinuse, cu titlu gratuit, de la A.N.V. şi dorea să le distribuie persoanelor fără posibilităţi materiale, iar inculpatul GG. cunoscând de la comisionarul vamal E. că reprezentau un plus în gestiune rezultat în urma unei renumărări, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare nu are consecinţe în planul răspunderii penale a inculpaţilor, din moment ce reprezentarea ambilor a fost aceea că obiectele au o provenienţă licită, nefiind obţinute prin încălcarea legii. În acest sens, s-a reţinut că o altă dovadă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul GG., o constituie ultima sa replică din conţinutul convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 09^01:38, în care i-a transmis interlocutorului său să întocmeacă un aviz când "pleacă bunurile de acolo" (pasaj netranscris în rechizitoriu, ci doar în nota de redare de la fila x d.u.p.), document absolut necesar în cazul mărfurilor aflate în custodia S.C. CCC. S.R.L. la momentul ieşirii acestora din depozit şi până la destinaţie, dar care nu se întocmea în situaţia în care produsele ar fi provenit din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., astfel cum reiese şi din depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015.

Referitor la susţinerea Parchetului privind punerea la dispoziţia inculpatului FF. de către GG. (prin intermediul lui E. şi HH.) a bunurilor anterior promise, instanţa supremă a constatat că, într-adevăr, cel din urmă s-a implicat în acţiunea de preluare a acestora din locul în care erau depozitate, prin găsirea unui mijloc de transport şi indicarea persoanei care cunoştea locaţia unde urmau a fi lăsate spre păstrare (martorul RRRR.), însă, din probele administrate, nu rezultă vreo contribuţie concretă a acuzatului în predarea lor la sediul EEE. - Filiala Constanţa, cu toate că acesta cunoştea, încă de la data asumării angajamentului de procurare a produselor, că urmau a fi donate membrilor respectivei asociaţii, aspect recunoscut de inculpat şi confirmat de FF. în declaraţia sa.

În plus, cu toate că procurorul a arătat, în descrierea faptei, că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte au fost transportate la domiciliul martorului RRRR., fratele inculpatului FF., prima instanţă a opinat că nu există nicio dovadă în acest sens, nefiind depuse diligenţe de către acuzare pentru a stabili identitatea autovehiculului în care au fost încărcate, a persoanei care le-a preluat, precum şi a locului în care bunurile au fost depozitate în intervalul 12 noiembrie 2010 - decembrie 2010, în condiţiile în care atât inculpatul menţionat, cât şi martorul au declarat că nu s-au aflat la locuinţa celui din urmă.

Totodată, s-a constatat că, din convorbirile telefonice din data de 12.11.2010, orele 09^01:38 şi 09^05:01, coroborate cu declaraţia martorului RRRR. din cursul urmăririi penale, când nu a exclus posibilitatea ca, la cererea lui GG., să fi trimis pe cineva la Poarta 10 să ia nişte bunuri, reiese, contrar celor afirmate de martor în faţa instanţei, că acesta a fost cel care s-a ocupat de transportul mărfii şi cel care cunoştea adresa exactă unde bunurile urmau a fi depozitate, însă, Parchetul, deşi avea suficiente indicii, nu a lămurit acest aspect şi nici nu a făcut demersuri pentru redarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice purtate între persoanele implicate care, probabil, ar fi lămurit modul de derulare a evenimentelor.

B). Pentru a demonstra solicitarea adresată de GG. inculpatului FF. ca, în schimbul furnizării bunurilor promise, să îl sprijine, prin influenţa pe care o avea, în virtutea funcţiei de senator al României, în vederea direcţionării diferitelor proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia şi a grupului infracţional pe care îl conducea, Parchetul a reţinut, în concret, următoarele împrejurări:

În privinţa acestei fapte, s-a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind cu privire la conţinutul acestei convorbiri telefonice, a declarat, la termenul de judecată din 6 mai 2014, că era prieten de familie cu FF. de 30 de ani, iar, în perioada de referinţă, a purtat discuţii frecvente cu acesta despre chestiuni care îl interesau în exercitarea funcţiei pe care o ocupa la acel moment, având în vedere experienţa profesională a celui din urmă (în trecut fiind director general al C.N.A.P.M.C.), precum şi împrejurarea că făceau parte din acelaşi partid politic. Referitor la convorbirea telefonică invocată de acuzare, a arătat că a discutat cu inculpatul FF. cu privire la zvonurile care circulau în legătură cu reorganizarea A.N.V., operaţiune care implica comasarea Birourilor Vamale Constanţa Sud Agigea şi Constanţa Port, interesul abordării acestui subiect fiind dat de faptul că funcţionarea, în continuare, a celor două birouri vamale ar fi asigurat o derularea optimă a fluxului de mărfuri la nivelul întregului Port Constanţa, raportat la împrejurarea că nu exista un pod de legătură între cele două zone în care se aflau respectivele birouri vamale. Pe de altă parte, spaţiile birourilor vamale erau puse la dispoziţie de C.N.A.P.M.C. (inculpatul GG. fiind director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul acestei instituţii) şi, prin urmare, era interesat de lămurirea respectivei chestiuni.

În acest context, s-a reţinut că declaraţii similare a dat şi inculpatul FF., care a relatat, în esenţă, în cursul urmăririi penale (declaraţia din 14 iunie 2011 - filele x d.u.p.) şi al cercetării judecătoreşti (depoziţii din 7 aprilie 2014 şi 15 aprilie 2014), că, în cuprinsul discuţiei telefonice invocate de procuror, a fost încunoştiinţat de GG. despre existenţa unor zvonuri în legătură cu reorganizarea A.N.V., solicitându-i-se ca, în situaţia în care află anumite aspecte referitoare la această împrejurare, să i le comunice şi interlocutorului său. Totodată, a menţionat că, deşi între C.N.A.P.M.C. şi Autoritatea Naţională a Vămilor nu era nicio legătură din punct de vedere al atribuţiilor şi al ministerelor din care făceau parte cele două instituţii, totuşi exista o anumită relaţie generată de faptul că locaţii deţinute în proprietate de C.N.A.P.M.C. erau închiriate birourilor vamale, aşa încât, în situaţia reorganizării A.N.V. şi a comasării respectivelor birouri vamale, se punea şi problema modului de realocare a spaţiilor închiriate de C.N.A.P.M.C.. Deopotrivă, inculpatul a subliniat că nu a fost preocupat de cele spuse de GG. şi că nu s-a interesat de vreo reorganizare a A.N.V. care, de altfel, nici nu s-a realizat vreodată.

Din punct de vedere probator, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante depoziţiile martorilor VVVV. în (declaraţiile date în 20 iunie 2011 - filele x d.u.p.) şi 9 decembrie 2014, dată în faţa primei instanţe) şi MMMM. (declaraţia din 27 octombrie 2011 - filele x d.u.p., cât şi depoziţia din 24 octombrie 2014, dată în etapa cercetării judecătoreşti în fond).

Astfel, s-a reţinut că martorul VVVV. (fost preşedinte al A.N.A.F.), a menţionat că nu îl cunoaşte pe GG., că nu a existat nicio interventie a inculpatului FF. cu privire la proiectul de restructurare a activităţii fiscale existent la nivelul anului 2010 şi că nu a purtat vreo discutie cu cel din urmă în legătură cu respectivul proiect. Cu referire la acesta, a precizat că a vizat restructurarea activităţii fiscale prin comasarea Direcţiilor Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale, Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi a Gărzii Financiare într-o singură autoritate, fără să presupună eliminarea vreunor birouri vamale existente, precum şi împrejurarea că nu au existat presiuni, intervenţii din partea unor persoane sau structuri ale statului cu privire la respectivul proiect, doar Ministerul Justiţiei invocând o obiecţie de neconstituţionalitate datorită faptului că urma a fi promovat printr-o ordonanţă de urgenţă, motiv pentru care s-a optat pentru dezbaterea lui în Parlament.

De asemenea, s-a reţinut că martorul MMMM. (fost vicepreşedinte al A.N.A.F.) fiind ascultat în legătură cu acelaşi aspect atât în faza instrucţiei penale a confirmat că, în cursul anului 2010, la nivelul conducerii A.N.A.F., au existat mai multe discuţii legate de reorganizarea instituţiei, una dintre variante fiind constituirea la nivelul fiecărui judeţ a unei structuri unice care să includă, în cadrul direcţiilor de finanţe, şi secţiile Gărzii Financiare. De asemenea, s-a pus problema includerii în acea structură unică şi a organelor vamale de pe raza judeţului, în ideea de a exista un singur coordonator la nivelul unităţii administrativ teritoriale. Totodată, martorul a arătat că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul GG. în perioada de referinţă, discutând anumite aspecte legate de modificările legislative şi modul de aplicare a acestora, cum ar fi, spre exemplu, O.G. nr. 54/2010.

Instanţa supremă a constatat că apărările celor doi inculpaţi şi aspectele relatate de martorii menţionaţi sunt susţinute şi de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de inculpatul I., respectiv Proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii structurilor de administrare fiscală şi Nota de fundamentare a acesteia, în care se prevedea, într-adevăr, comasarea A.N.V. şi a Gărzii Financiare în structura A.N.A.F. .

Aşadar, s-a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului s-a fundamentat, în mod exclusiv, pe propria interpretare dată de procuror convorbirii telefonice din 22.11.2010, ora 13^33:55, fără ca sensul atribuit de Parchet replicilor celor doi interlocutori să rezulte din conţinutul acesteia sau să fie confirmat de inculpaţii GG. şi FF. ori de restul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost anterior expus.

Astfel, contrar susţinerilor Ministerului Public, instanţa de fond a constatat că, din cuprinsul înregistrării audio menţionate, nu reiese că inculpatul GG. i-ar fi cerut interlocutorului său să intervină pe lângă diferiţi factori de decizie pentru a stopa o reformă a sistemului vamal care ar fi condus la restructurarea unităţilor vamale din raza D.R.A.O.V. Constanţa, discuţia limitându-se la informarea inculpatului FF. în legătură cu zvonurile referitoare la reorganizarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi consecinţele unei asemenea operaţiuni, adresându-i, totodată, solicitarea de a se interesa despre respectiva chestiune şi de a-i comunica aspectele pe care le află cu privire la aceasta. De asemenea, s-a subliniat faptul că, din conţinutul discuţiei telefonice şi nici din celelalte mijloace de probă de la dosar (depoziţiile acuzaţilor şi ale martorilor VVVV. şi MMMM.), nu rezultă că inculpatul FF. ar fi avut influenţă sau ar fi lăsat să se creadă că are influenţă asupra vreunui funcţionar ori că ar fi promis o intervenţie pe lângă o asemenea persoană pentru a opri promovarea proiectului de restructurare a autorităţii vamale de pe raza judeţului Constanţa, neputându-se susţine, în lipsa oricăror elemente probatorii concrete, că răspunsul acestuia "Am înţeles,O.K., bine" echivalează cu o făgăduială, un angajament de a interveni "pe lângă diferiţi factori de putere" pentru blocarea propunerii de reorganizare. De altfel, s-a constatat că nici acuzarea nu a menţionat care ar fi fost acei funcţionari cu putere de decizie pe lângă care inculpatul FF. ar fi avut/ar fi lăsat să se creadă că are influenţă pentru a-i determina să-şi încalce atribuţiile de serviciu, indicarea de către traficantul de influenţă a persoanelor pe lângă promite că va interveni - prin determinarea, cel puţin, a calităţii acestuia, a instituţiei la care funcţionează sau doar a actului pe care trebuie să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească - fiind esenţială pentru existenţa infracţiunii ce formează obiectul acuzaţiei penale. În plus, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că nu s-a realizat vreo intervenţie a inculpatului FF. pe lângă martorul VVVV. - preşedinte A.N.A.F. şi nici nu a fost identificată vreo convorbire ulterioară purtată cu GG., în care primul acuzat să îi fi comunicat celui din urmă rezultatul unui asemenea demers sau informaţii în legătură cu proiectul de restructurare a autorităţii vamale.

Cu privire la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat, în şedinţa publică din 6 mai 2014, că discuţia purtată cu FF. a vizat firma SSSSSSSSSS., operator economic ce avea încheiat un contract cu societatea TTTTTTTTTT., aflată în subordinea ministrului economiei, şi care era interesată de mărirea volumului de marfă operat în Portul Constanţa, cu condiţia diminuării taxei de transport ţiţei prin conducte de la 0.50 euro/tonă la 0.40 euro/tonă. În situaţia în care acest lucru s-ar fi realizat, ar fi fost benefic atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru importator, dar şi pentru bugetul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime. Întrucât negocierea acestei taxe era în competenţa ministrului economiei, inculpatul a relatat că l-a rugat pe FF. să discute cu acesta în legătură cu respectiva chestiune, însă răspunsul primit a fost unul negativ, date fiind restricţiile bugetare din acel moment. Ulterior, a aflat că reprezentanţii SSSSSSSSSS. s-au întâlnit cu ministrul economiei, dar întrevederea nu a avut rezultatul dorit de operatorul economic.

În acelaşi sens, instanţa de fond a făcut trimitere şi la depoziţia inculpatului FF., care a confirmat, cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti (în 15 aprilie 2014), că discuţia telefonică invocată de procuror s-a referit la o problemă de serviciu a interlocutorului său, în legătură cu care fusese anterior rugat să vorbească cu ministrul economiei, numitul RRRRRRRRRR., respectiva rugăminte fiindu-i adresată în considerarea raporturilor de serviciu pe care le avea cu cel din urmă, ambii fiind senatori în Parlamentul României. Făcând referire la respectiva chestiune, acuzatul a precizat că aceasta privea firma SSSSSSSSSS., care avea încheiat un contract cu TTTTTTTTTT., societate aflată în subordinea Ministerului Economiei, în cuprinsul convenţiei existând o clauză care prevedea că, dacă operatorul economic măreşte cantitatea de petrol manipulată în port, taxa datorată bugetului urma a fi diminuată de la 0,50 cenţi/tonă la 0,40 cenţi/tonă. Ca urmare, existând această intenţie manifestată de firma SSSSSSSSSS., se punea problema reducerii tarifelor către stat, motiv pentru care inculpatul GG. l-a rugat să vorbească cu ministrul economiei şi să îl întrebe dacă se poate aplica această clauză din contract. A mai menţionat inculpatul, cu referire la acelaşi aspect, că, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 12^31:46, i-a comunicat interlocutorului său că a discutat cu RRRRRRRRRR. şi că acesta i-a dat un răspuns negativ, având în vedere restricţiile bugetare existente la acel moment. Ulterior, a aflat din presă că reprezentanţii SSSSSSSSSS. au avut întâlniri cu ministrul economiei, cu primul ministru şi cu preşedintele României în legătură cu respectiva chestiune, fără să cunoască, însă, dacă problema a fost rezolvată.

Totodată, s-a reţinut că, în susţinerea celor declarate, au fost depuse la dosar de inculpatul FF. extrase din presa scrisă care confirmă relaţia contractuală SSSSSSSSSS. - TTTTTTTTTT., precum şi intenţia SSSSSSSSSS. de a renunţa la serviciile operatorului de stat dacă nu obţine o reducere a tarifelor .

Raportat la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că, în lipsa unor probe care să confirme afirmaţiile procurorului, susţinerile inculpaţilor GG. şi FF., coroborate cu conţinutul convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 12^31:46, şi cu aspectele ce reies din înscrisurile ataşate, apar ca fiind pe deplin credibile, în sensul că discuţia nu a vizat rezolvarea favorabilă a unui proiect de afaceri promovat de primul inculpat, ci s-a referit la o chestiune legată de atribuţiile de serviciu ale acestuia, context în care, la rugămintea sa, FF. a luat legătura cu ministrul economiei.

Distinct de aceasta, s-a constatat că acuzaţia formulată este imprecisă şi neclară, avându-se în vedere că nu este descrisă vreo faptă care s-ar putea circumscrie laturii obiective a infracţiunilor de trafic/cumpărare de influenţă. De asemenea, s-a subliniat faptul că nu se menţionează persoana pe lângă care inculpatul FF. ar fi lăsat să se creadă că are influenţă (Parchetul numindu-l "factor decizional neidentificat"), iar convorbirea telefonică invocată de procuror nu dovedeşte că acesta ar fi promis că va determina acea persoană să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, dimpotrivă comunicându-i interlocutorului său, GG., că nu se va aproba respectiva lucrare din cauza restricţiilor bugetare.

3). La data de 24.11.2010, ora 18^21:19, inculpatul FF. i-a promis inculpatului GG., la cererea expresă a acestuia, că va interveni într-o problemă pe lângă Ministrul Transporturilor, VVVVV..

Din punct de vedere probator, la analizarea acestei fapte, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor GG., FF., precum şi depoziţiile martorei VVVVV..

Astfel, s-a reţinut că inculpatul GG. în cuprinsul declaraţiei sale din 6 mai 2014, inculpatul GG. a arătat că discuţia telefonică purtată cu FF. în data de 24.11.2010, ora 18^21:19, s-a referit la un proiect de extindere a capacităţii feroviare din Portul Constanţa, ce urma să primească finanţare de la bugetul de stat şi, cu toate că aceasta era aprobată şi trecută în bugetul pe acel an, nu fusese încă primită până la acel moment. Punându-se în discuţie o rectificare bugetară, a sperat ca şi proiectul respectiv să fie finanţat, lucru care nu s-a realizat, însă, până la data la care a încetat calitatea sa de director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul C.N.A.P.M.C.

Totodată, prima instanţă a reţinut că inculpatul FF. audiat fiind în faza anchetei penale, a declarat că niciodată nu i s-a solicitat şi nu a intervenit pe lângă vreun ministru al transporturilor în nicio problemă personală a lui GG.. Cu toate acestea, a confirmat posibilitatea ca cel din urmă să îi fi cerut să transmită anumite informaţii către ministrul respectiv, care se refereau, însă, strict la anumite proiecte ale C.N.A.P.M.C. (declaraţia din 14 iunie 2011).

Referindu-se la convorbirea telefonică invocată, în probaţiune, de procuror, acuzatul a confirmat, cu ocazia ascultării sale de la termenul de judecată din 15 aprilie 2014, că aceasta a vizat o rugăminte anterioară a inculpatului GG. de a se interesa la ministrul transporturilor în legătură cu proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa, ce urma să primească finanţare de la bugetul de stat şi din fonduri europene. Sub acelaşi aspect, a învederat că, după preluarea mandatului de ministru al transporturilor, VVVVV. i-a convocat, în luna noiembrie 2010, pe toţi senatorii ce făceau parte din acelaşi partid politic pentru a discuta stadiul proiectelor aflate în derulare în unitatea administrativ teritorială din care proveneau, iar, în ce priveşte judeţul pe care îl reprezenta, cea mai mare parte a dezbaterii, s-a purtat în legătură cu proiecte ce vizau portul Constanţa, cu acelaşi prilej fiindu-le înmânate participanţilor mape cu documente privind stadiul respectivelor proiecte şi datele tehnice aferente. În ceea ce îl priveşte pe GG., inculpatul a precizat că acesta era interesat de data la care proiectul de extindere a capacităţii feroviare va fi finanţat, aspect în legătură cu care i-a adresat rugămintea de a se interesa la ministrul transporturilor întrucât nu formase obiect al discuţiei anterioare de la începutul lunii noiembrie. A arătat, totodată, că, la puţin timp după ce s-a purtat convorbirea telefonică, a reuşit să discute cu ministrul transporturilor, însă nu îşi mai aminteşte ce i-a comunicat acesta, răspunsul primit fiind transmis inculpatului GG..

De asemenea, s-a reţinut că martora VVVVV. audiată fiind atât în cursul urmăririi penale (depoziţia din 4 august 2011 - filele x d.u.p.), cât şi al cercetării judecătoreşti (depoziţia din 8 septembrie 2015), a declarat că nu îl cunoaşte pe GG., dar că ştia că era director în cadrul C.N.A.P.M.C., iar, cu privire la FF., a arătat că nu îşi aminteşte să fi discutat cu acesta despre proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa, precizând, însă, cu certitudine că niciodată cel din urmă nu i-a vorbit despre GG.. A menţionat, totodată, că, pe durata mandatului său, cu ocazia discutării bugetului de stat sau a rectificărilor bugetare, avea întâlniri cu senatorii din comisii, unde prezenta şi proiectele aflate în derulare, prilej cu care fiecare membru al comisiei primea câte o mapă cu documente privind proiectele respective. În plus, întrevederi asemănătoare se realizau şi cu membri ai partidului din care făcea parte (senatori, deputaţi, presedinţi de organizaţii), expunând aceleaşi documente privind proiectele aflate în derulare în fiecare judeţ în parte.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, precum şi înregistrarea audio a convorbirii telefonice din data de 24.11.2010, ora 18^21:19, instanţa de fond a constatat că, din conţinutul acestora, reiese că inculpatul GG. îl rugase, anterior, pe FF. să discute cu ministrul transportului, să se intereseze într-o anumită chestiune, fără să rezulte, însă, că cel din urmă s-a prevalat de o pretinsă/reală influenţă asupra acestuia şi ar fi promis că va interveni pe lângă demnitar pentru a-l determina să îndeplinească/să nu îndeplinească un act care intra în atribuţiile sale de serviciu.

De altfel, aşa cum reiese din descrierea acuzaţiei, procurorul nici nu a identificat "problema" în legătură cu care s-a purtat conversaţia, dar, oricum, din convorbire nu rezultă că era vorba despre o chestiune personală a inculpatului GG., acest aspect fiind, de altfel, negat, de ambii acuzaţi, care au declarat, în mod concordant, că discuţia telefonică invocată de procuror s-a referit la proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa. În plus, s-a reţinut că martora VVVVV. a confirmat că niciodată inculpatul FF. nu i-a vorbit despre GG., însă nu a putut să ofere informaţii certe cu privire la o eventuală discuţie având ca obiect proiectul menţionat de inculpaţi. Mai mult, apărările acuzaţilor cu privire la conţinutul convorbirii telefonice invocată de Parchet sunt confirmate de cuprinsul altor două înregistrări audio, netranscrise în rechizitoriu, ci doar în vol. 5 d.u.p., în prima dintre acestea, purtată în data de 17.11.2010, inculpatul FF. spunându-i lui GG. că nu a vorbit cu Anca, dar că nu ar avea ce să discute până nu trece bugetul "mare", iar, în cea de-a doua, din 23.11.2010, cel din urmă rugându-l pe primul să se intereseze de o întâlnire a doamnei ministru cu nişte persoane din Turcia, în legătură cu care acestea nu primiseră nicio confirmare.

Prin urmare urmare, instanţa supremă a apreciat că toate aceste convorbiri atestă faptul că rugămintea adresată, anterior, inculpatului FF. de către GG. nu viza o chestiune personală a celui din urmă, situaţie în care, în lipsa efectuării altor cercetări sub acest aspect de către acuzare şi a nefurnizării unor probe care să dovedească contrariul, susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că discuţia din data de 24.11.2010, ora 18^21:19, s-a referit la proiectul de extindere a capacităţii feroviare din portul Constanţa apare ca fiind pe deplin credibilă.

Referitor la acest act material, instanţa de fond a reţinut că acuzarea a menţionat, în cuprinsul actului de sesizare, că respectiva convorbire telefonică "nu are, totuşi, nicio relevanţă în cauză pentru că, pur şi simplu, intervenţia făcută de inculpatul Banias pentru renumirea în funcţie a fostului director al D.S.V. Constanţa nu a fost solicitată de inculpatul GG.", fiind, astfel, "indubitabil faptul că această convorbire nu are legătură cu acuzaţia de trafic de influenţă care i-a fost adusă inculpatului FF.". În consecinţă, s-a concluzionat că "prezentul punct 4 nu va mai fi reţinut în enumerarea intervenţiilor făcute sau la care s-a obligat inculpatul FF. pentru a susţine doleanţele şi interesele inculpatului GG. şi ale WWWWWW.".

Ca atare, faţă de precizările făcute de procuror, instanţa supremă a apreciat că nu se mai impune analizarea faptei descrise la acest subpunct, care nu constituie obiectul acuzaţiilor penale formulate împotriva inculpatului GG..

În dovedirea ambelor fapte descrise la punctele 5 şi 6, acuzarea a invocat convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 07.05.2010, ora 08^58:11 .

În legătură cu această acuzaţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul GG. a declarat, la termenul de judecată din 6 mai 2014, că discuţia telefonică invocată de acuzare este structurată pe trei părţi, prima referindu-se la situaţia tensionată existentă la nivelul FFFFFFFFFF. Constanţa şi la intenţia conducerii centrale a partidului de a detaşa o persoană în fruntea organizaţiei municipale Constanţa, "doamna" la care se face trimitere în cuprinsul convorbirii fiind UUUUUUUUUU., ce fusese desemnată de forul superior al formaţiunii politice să supervizeze activitatea FFFFFFFFFF. Constanţa. Cu privire la cea de-a doua parte a conversaţiei, a învederat că aceasta se referă la GGGGG., care fusese detaşat de la conducerea JJJJJJ. la un alt birou vamal, această secţiune a discuţiei neavând legătură cu prima. Referitor la ultima parte a convorbirii, a precizat că a vizat situaţia creată în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului comun al ministrului transporturilor şi ministrului finanţelor privind scanarea obligatorie a tuturor containerelor, inculpatul, în calitatea sa de director al Direcţiei Domenii Portuare în cadrul C.N.A.P.M.C., care era şi proprietarul scanerului, fiind interesat de găsirea unor variante optime pentru deblocarea respectivei situaţii caracterizată prin crearea unei mari aglomeraţii în zona porţilor de ieşire din port, în condiţiile în care se procesau în jur de 600 de containere pe zi. În ceea ce îl priveşte pe XXXXXXXXXX., despre care face vorbire în convorbirea telefonică, a menţionat că acesta era naşul sau finul lui VVVV., preşedintele A.N.A.F., rugându-l pe inculpatul FF. ca, în cazul în care se va întâlni cu el, să îi expună situaţia generată de punerea în aplicare a ordinului, care, de altfel, fusese reclamată la C.N.A.P.M.C de foarte mulţi importatori, case de expediţii, ambasade, linii de transport maritim, conducerea instituţiei, respectiv IIIIIIIIII., transmiţând sesizările primite către Ministerul Transporturilor. A subliniat, totodată, că, deşi, personal, nu a semnat nicio adresă către factorii de decizie în legătură cu rezolvarea acestei probleme, neavând nicio atribuţie în acest sens, în data de 17.05.2010, a purtat o discuţie telefonică cu preşedintele A.N.V. şi vicepreşedintele A.N.A.F., YYYYYYYYYY. (discuţie transcrisă la fila x d.u.p.), în care i-a solicitat să facă demersuri pentru modificarea ordinului, în sensul scanării containerelor pe baza analizei de risc, iar, dacă acest lucru nu era posibil, să dispună alocarea unui/a două scanere mobile pentru Portul Constanţa. A mai învederat că ordinul a fost anulat după 6 luni, timp în care Portul Constanţa a pierdut 55% din volumul total de containere.

Totodată, s-a constatat că susţinerile acuzatului sunt confirmate întru-totul de inculpatul FF., care a arătat, atât în faza instrucţiei penale, în 14 iunie 2011, cât şi în faţa instanţei, la data de 15 aprilie 2014, că "doamna" la care se face referire în convorbirea telefonică din 07.05.2010, ora 08^58:11, este UUUUUUUUUU., desemnată de conducerea partidului pentru a coordona activitatea organizaţiei FFFFFFFFFF. Constanţa, discuţia vizând tensiunile existente la acel moment în interiorul formaţiunii politice pe care o conducea la nivel judeţean, iar nu activitatea vamală sau portuară. Referirea la anularea detaşării privea detaşarea unei persoane la conducerea organizaţiei municipale Constanţa, care urma să organizeze alegeri statutare pentru această funcţie, UUUUUUUUUU. fiind cea care superviza respectiva procedură. Inculpatul a confirmat că, într-adevăr, la un moment dat, l-a întrebat pe interlocutorul său "ce face VVVVVVVVVV.", referindu-se la GGGGG., care fusese înlăturat de la conducerea JJJJJJ., însă a menţionat că această întrebare nu a avut nicio legătură cu prima parte a discuţiei. Referindu-se la continuarea convorbirii telefonice, a precizat că a vorbit cu inculpatul GG. despre situaţia creată în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării tuturor containerelor, măsură care blocase atât activitatea în port, cât şi cea a operatorilor economici, precum şi a C.N.A.P.M.C, proprietarul scanerului. În legătură cu situaţia creată, acuzatul a învederat că nu a fost informat doar de GG., ci a avut întâlniri cu reprezentanţii mai multor societăţi care operau în Portul Constanţa, motiv pentru care şi-a asumat angajamentul de a vorbi cu preşedintele A.N.A.F., VVVV., şi cu ministrul de finanţe WWWWWWWWWW. pentru a găsi o soluţie pentru remedierea dificultăţilor create, însă nu în sensul anulării ordinului, ci a identificării unor măsuri apte să conducă la deblocarea activităţii din port. Deopotrivă, a menţionat că operatorii economici nemulţumiţi de situaţia creată au avut întâlniri şi cu alţi demnitari ai statului, respectiv parlamentari, ministrul de finante şi chiar cu preşedintele României, demersuri în urma cărora, la începutul anului 2011, ordinul a fost anulat. Cu privire la XXXXXXXXXX., la care a făcut referire GG. în cuprinsul convorbirii, a arătat că este naşul sau finul lui VVVV., discutând despre un eveniment oficial la care ambii (XXXXXXXXXX. şi VVVV.) participau şi la posibilitatea de a discuta cu cel din urmă despre cu situaţia creată prin punerea în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor.

De asemenea, s-a reţinut că apărările inculpaţilor au fost atestate şi de depoziţia dată de martora UUUUUUUUUU. în cursul anchetei penale, la data de 11 august 2011, când aceasta a arătat că nu a vorbit cu FF. despre numirea vreunei persoane într-o funcţie publică, discuţiile purtate cu inculpatul vizând doar probleme interne ale organizaţiei FFFFFFFFFF. Constanţa.

Prima instanţă de judecată a apreciat că, sub aspect probator, este relevantă şi declaraţia din 27 iulie 2011, dată în faţa organelor de urmărire penală de martorul ZZZZZZZZZZ., acesta menţionând că, într-adevăr, este naşul lui VVVV., însă nu îi cunoaşte pe inculpaţii GG. şi FF., cu care nu s-a întâlnit şi nu a purtat nicio discuţie în cursul anului 2010, deci nici în legătură cu scanarea containerelor .

Totodată, s-a făcut trimitere la depoziţiile martorului VVVV. (declaraţiile date atât în faza instrucţiei penale, la data de 20 iunie 2011 - filele x d.u.p., cât şi cea din 9 decembrie 2014, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond), când a relatat că inculpatul FF. nu a făcut nicio intervenţie pentru renunţarea la aplicarea ordinului privind obligativitatea scanării containerelor, aspect în legătură cu care i-a fost trimisă cel puţin o sesizare din partea IIIIIIIIIII. prin care erau semnalate dificultăţile întâmpinate în desfăşurarea activităţii ca urmare a intrării în vigoare a respectivei măsuri. A subliniat, de asemenea, că motivul pentru care s-a renunţat, ulterior, la aplicarea acestui ordin l-a constituit faptul că, urmare a introducerii obligativităţii scanării containerelor, a crescut timpul necesar efectuării formalităţilor de vămuire.

De asemenea, s-a constatat că afirmaţiile celor doi acuzaţi referitoare la consecinţele negative asupra activităţii de vămuire în Portul Constanţa, generate de aplicarea ordinului privind obligativitatea scanării tuturor containerelor, au fost confirmate şi de depoziţiile martorilor GGGGG. (din 24 martie 2015), DDDDD. (din 24 februarie 2015) şi JJJJJ. (din 5 mai 2015), dar şi de extrasele din presa scrisă ataşate, în probaţiune, la dosar de inculpatul FF. .

Prin urmare, contrar susţinerilor procurorului, s-a apreciat că, din convorbirea telefonică purtată în data de 07.05.2010, ora 08^58:11, nu reiese că inculpatul GG. i-ar fi solicitat lui FF., iar acesta s-ar fi angajat faţă de primul să intervină pe lângă un funcţionar influent pentru numirea sau detaşarea în funcţia de şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a unei persoane agreată de WWWWWW., interpretarea dată de acuzare conţinutului înregistrării audio nerezultând din cuprinsul conversaţiei şi nefiind confirmată de materialul probator administrat în cauză. Astfel, s-a constatat că declaraţiile celor doi inculpaţi sunt concordante, în sensul că prima parte a discuţiei s-a referit la tensiunile existente, la nivel local, în interiorul formaţiunii politice din care ambii făceau parte şi la numirea unei persoane la conducerea organizaţiei judeţene a FFFFFFFFFF., persoana desemnată pentru a superviza această procedură fiind martora UUUUUUUUUU., indicată în conţinutul convorbirii cu apelativul "doamna". De altfel, chiar aceasta din urmă a arătat, în declaraţia din faza urmăririi penale, că toate discuţiile purtate cu inculpatul FF. au vizat probleme legate de activitatea partidului.

Pe de altă parte, s-a constatat că acuzarea nu a identificat persoana pe lângă care inculpatul FF. ar fi promis că îşi va trafica influenţa, nefăcând nicio cercetare sub acest aspect şi nefurnizând nicio probă că discuţia telefonică s-ar fi referit la o presupusă intervenţie pentru numirea unei anumite persoane la conducerea JJJJJJ.. Oricum, funcţionarul "influent" la care face referire procurorul nu putea fi martora VVVVV. întrucât aceasta a devenit ministru abia în toamna anului 2010.

De asemenea, instanţa supremă a opinat că, din conţinutul convorbirii invocate, în probaţiune, de Ministerul Public nu rezultă că inculpatul GG. i-ar fi solicitat lui FF., iar acesta ar fi promis că va interveni pentru blocarea ordinului ministerial privind obligativitatea scanării containerelor, cei doi discutând, în realitate, despre informarea anumitor persoane (martorul ZZZZZZZZZZ., ministrul finanţelor WWWWWWWWWW.) în legătură cu dificultăţile apărute ca urmare a aplicării respectivei măsuri.

Ca urmare, în lipsa unor probe care să susţină interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din data de 07.05.2010, ora 08^58:11, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută în dovedirea acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor GG. şi FF., neavând aptitudinea de a demonstra comiterea de către aceştia a infracţiunilor de cumpărare, respectiv trafic de influenţă pentru care au fost trimişi în judecată. Mai mult decât atât, s-a constatat că discuţia telefonică a fost purtată cu cinci luni anterior solicitării de către FF. a unor bunuri de la GG., dată (mai 2010) la care nici nu se punea problema pretinderii, primirii, respectiv promisiunii de procurare a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, având în vedere că invitaţia de a participa la evenimentul organizat de EEE. - Filiala Constanţa şi de a sprijini material membrii acesteia a fost adresată inculpatului FF., iniţial în mod verbal, în octombrie 2010 şi, reiterată, în scris, în noiembrie 2010, perioadă în care au fost purtate şi discuţiile cu GG. pentru obţinerea produselor.

În ceea ce priveşte prima parte a acuzaţiei (intervenţia pe lângă WWWW. şi ministrul transporturilor), Parchetul a renunţat la aceasta, constatând că, din conţinutul convorbirii telefonice, rezultă "faptul că intervenţia pe lângă WWWW., pentru ca acesta, la rândul său, să intervină pe lângă "Doamna" într-o chestiune de care era interesat FF. urma să fie făcută de inculpatul GG., iar nu de către inculpatul FF.". De asemenea, s-a arătat că, "din coroborarea elementelor probatorii rezultate din probele administrate în cauză în legătură cu acest aspect - intervenţia pe lângă WWWW. - rezultă cu claritate că acest aspect nu priveşte în mod direct prezenta cauză, în sensul că era vorba despre chestiuni pur politice la nivelul organizaţiei judeţene a unui partid politic (a se vedea în acest sens declaraţiile martorei UUUUUUUUUU., martorului WWWW. şi inculpatului FF.). Mai mult, o intervenţie a inculpatului GG. în sensul celor arătate de acesta în cuprinsul convorbirii nu a existat".

Referitor la această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind la data de 6 mai 2014, a declarat că, în cea de-a doua parte a convorbirii telefonice din 24.07.2010, ora 10^07:18, i-a adresat lui FF. rugămintea de a interveni la preşedintele A.N.A.F., VVVV., în legătură cu diferendele existente între şeful JJJJJJ., X., şi directorul D.R.A.O.V. Constanţa, W., cu privire la locul de amplasare a echipelor mobile de control ale D.R.A.O.V., având în vedere că acestea stăteau la ieşirea de la Poarta 10, unde era amplasat şi scanerul, ajungându-se, astfel, la blocaje ale activităţii în port. Sub acelaşi aspect, a învederat că aflase de la inculpatul X. despre neînţelegerile dintre el şi W., la acesta din urmă referindu-se când a afirmat "tot aruncă săgeţi" şi când a făcut trimitere la "Băiatul". Explicând, totodată, afirmaţia "ce mişcare faci aici, trebuie să o ştiu şi eu, îţi dai seama", a arătat că aceasta se referea la faptul că, dacă preşedintele A.N.A.F. va lua vreo măsură, trebuie să fie informat şi inculpatul FF..

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul FF. a arătat, în declaraţia sa din 14 iunie 2011, că nu a vorbit niciodată cu VVVV. despre X.. Referindu-se la convorbirea telefonică purtată cu GG., a menţionat că, din cuprinsul acesteia, a înţeles, la modul generic, că preşedintele A.N.A.F. avea o atitudine negativă faţă de X., deşi îl numise în funcţie. A subliniat, de asemenea, că nu a intenţionat niciodată să vorbească cu VVVV., răspunzând "da, da" din pură complezenţă.

În completare, acuzatul a declarat în faţa instanţei, la data de 15 aprilie 2014, că referirea la VVVV. din conţinutul discuţiei telefonice s-a făcut tot în contextul situaţiei create în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor, inculpatul GG. rugându-l "să nu îl uit cu VVVV.", respectiv să vorbească cu acesta "despre respectiva situaţie ivită şi când sunt şanse să fie remediată". În ceea ce priveşte continuarea convorbirii, a învederat că GG. a făcut referire la X., persoană pe care, personal, nu a cunoscut-o, dar ştia că, în urmă cu două luni, fusese delegată de preşedintele A.N.A.F. în funcţia de şef al JJJJJJ. De asemenea, a precizat că nu a înţeles ce a vrut să spună interlocutorul său când a afirmat că "X. ... aruncă săgeţi" şi "ce mişcare face aici . . . . . . . . . .trebuie să o ştiu şi eu", după cum nu cunoaşte nici dacă, după numirea inculpatului X. la conducerea JJJJJJ., atitudinea lui VVVV. faţă de acesta s-a schimbat. Oricum, a subliniat că nu a fost rugat de inculpatul GG. să intervină la preşedintele A.N.A.F. în favoarea lui X..

Totodată, s-a reţinut că existenţa unor neînţelegeri pe linie profesională între X. şi W. a fost confirmată şi de martorul VVVV., în cuprinsul depoziţiei din 9 decembrie 2014, acesta arătând că respectivele diferende făceau obiectul discuţiilor în cadrul întâlnirilor iniţiate de conducerea A.N.A.F.. De asemenea, a subliniat că nu s-a făcut nicio intervenţie din partea vreunei persoane pentru a se implica în vederea aplanării situaţiei existente între cei doi.

Aşadar, s-a constatat că declaraţiile inculpaţilor cu privire la cuprinsul celei de-a doua părţi a convorbirii telefonice din 24.07.2010, ora 10^07:18, sunt contradictorii, GG. menţionând că l-a rugat pe FF. să intervină la preşedintele A.N.A.F., VVVV., în legătură cu diferendele existente între şeful JJJJJJ., X., şi directorul D.R.A.O.V. Constanţa, W., în timp ce FF. a negat existenţa unei asemenea solicitări din partea interlocutorului său, afirmând că referire la martorul VVVV. a fost făcută în contextul situaţiei create în Portul Constanţa ca urmare a punerii în aplicare a ordinului privind obligativitatea scanării containerelor.

Analizând conţinutul înregistrării audio invocate de Parchet, instanţa de fond a constatat că, într-adevăr, în data de 24.07.2010, ora 10^07:18, inculpatul GG. i-a reamintit lui FF. să ia legătura cu VVVV. cu privire la o chestiune referitoare la X., dar să-l lase pe martor să facă primul pas, interlocutorul său dând mai multe răspunsuri afirmative, despre care, în declaraţia din cursul urmăririi penale, a afirmat că au fost făcute din pură curtoazie.

Deşi răspunsurile inculpatului FF. au fost interpretate de procuror ca reprezentând o promisiune de a interveni pe lângă VVVV., la cererea expresă a lui GG., pentru a-l determina pe martor să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, instanţa supremă a constatat că discuţia telefonică invocată de Parchet nu poate fundamenta acuzaţia de trafic, respectiv cumpărare de influenţă reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, fiind purtată cu trei luni anterior solicitării de către FF. a unor bunuri de la GG., dată (iulie 2010) la care nici nu se punea problema pretinderii, primirii, respectiv promisiunii de procurare a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, având în vedere că invitaţia de a participa la evenimentul organizat de EEE. - Filiala Constanţa şi de a sprijini material membrii acesteia a fost adresată inculpatului FF., iniţial în mod verbal, în octombrie 2010 şi, reiterată, în scris, în noiembrie 2010, perioadă în care au fost purtate şi discuţiile cu GG. pentru obţinerea produselor.

În acest context, instanţa supremă a reţinut căpPentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, în forma prevăzută în art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (anterioară modificării actului normativ prin Legea nr. 187/2012), trebuie întrunite cumulativ următoarele cerinţe: realizarea uneia dintre modalităţile alternative de săvârşire a faptei, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase; subiectul activ să comită oricare dintre acţiunile menţionate ca urmare a influenţei pe care vânzătorul de influenţă o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcţionar; acţiunea ce realizează elementul material să fie săvârşită de către autor pentru intervenţia traficantului pe lângă un funcţionar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să se comită înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Astfel, prima instanţă a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu arestă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate, nefiind, aşadar, îndeplinite, în persoana inculpatului GG., elementele de tipicitate ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, sub aspectul laturii obiective.

Prin urmare, s-a opinat că, din cuprinsul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, invocată de Parchet în acuzare, nu rezultă că, la data respectivă, inculpatul GG. ar fi promis să procure bunurile ce urmau a fi remise membrilor EEE. - Filiala Constanţa în schimbul intervenţiei inculpatului FF. pe lângă anumiţi funcţionari, asupra cărora avea sau ar fi lăsat să se creadă că are influenţă, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în interesul coacuzatului şi al presupusului grup infracţional pe care îl conducea, între cei doi neavând loc, nici în acel moment şi nici cu ocazia schimbului de mesaje din 11.11.2010 şi al conversaţiilor ulterioare, vreo discuţie sub acest aspect, din care să reiasă că FF. l-ar fi asigurat pe interlocutorul său că îl va sprijini în rezolvarea unor probleme, prin intervenţia sa pe lângă diverşi factori de decizie, ca o contraprestaţie pentru folosul material promis de cel din urmă, aspect ce nu reiese nici din celelalte mijloace de probă administrate în speţă.

Ca atare, instanţa de fond a constatat că dovezile de la dosar nu confirmă că promisiunea de procurare a bunurilor, la data de 22 octombrie 2010, şi, ulterior, punerea acestora la dispoziţia coacuzatului, pentru a fi remise membrilor EEE. - Filiala Constanţa, a fost realizată de către inculpatul GG. ca urmare a influenţei pe care FF. ar fi avut-o sau ar fi pretins că o are asupra unor funcţionari, în vederea obţinerii intervenţiei acestuia pe lângă cei din urmă pentru de a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, cerinţe esenţiale ce trebuiau întrunite pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Distinct de aceasta, s-a constatat că, din cele şase convorbiri telefonice invocate de Parchet pentru a demonstra solicitarea adresată de GG. inculpatului FF. ca, în schimbul furnizării bunurilor promise, să intervină pe lângă anumiţi funcţionari, două dintre acestea, şi anume cele din 07.05.2010, ora 08^58:11, şi 24.07.2010, ora 10^07:18, au avut loc cu cinci, respectiv trei luni anterior promisiunii de procurare a produselor (la data de 22.10.2010), or, cumpărarea de influenţă presupune ca acţiunea ce formează elementul material al laturii obiective să aibă loc mai înainte ca funcţionarul asupra căruia s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau, cel mai târziu, în timpul efectuării acestuia.

Aşadar, prima instanţă de judecată a considerat că discuţiile prin care acuzarea pretinde că s-ar fi promis/cumpărat influenţa au avut loc în noiembrie 2010, fără să se poată stabili vreo legătură între acestea şi pretinderea/promisiunea de procurare a bunurilor (în 22.10.2010), sau cu mult înainte de luna octombrie 2010, fără ca, la acel moment, să se pună problema obţinerii ulterioare de către FF. a unui folos material procurat de inculpatul GG.. În plus, s-a apreciat că discuţiile dintre cei doi acuzaţi nu fac dovada promisiunii vreunei intervenţii a inculpatului FF. pe lângă anumiţi funcţionari, ci se referă la încunoştiinţarea acestora despre anumite probleme cu care se confrunta C.N.A.P.M.C. ori JJJJJJ., prin prisma raporturilor contractuale cu prima instituţie menţionată.

Totodată, instanţa de fond a subliniat faptul că, în unele cazuri, acuzaţia formulată de procuror este imprecisă, nefiind indicat, în concret, actul pe care funcţionarul urma să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească, menţionându-se generic că inculpatul FF. ar fi promis, la solicitarea lui GG., să efectueze demersuri pentru promovarea "unui proiect de afaceri" sau să intervină "într-o problemă" (convorbiri telefonice din 24.11.2010, orele 12^31:46 şi 18^21:19, şi 07.05.2010, ora 08^58:11). De asemenea, s-a constatat că în alte situaţii nu este precizat funcţionarul pe lângă care se susţine că inculpatul ar fi promis intervenţia, Parchetul numindu-l "factor decizional neidentificat" sau "persoană influentă" (convorbirile telefonice din 22.11.2010, ora 13^33:55, şi 24.11.2010, ora 12^31:46. Este adevărat că nu interesează dacă traficantul de influenţă precizează sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă, însă, pentru existenţa celor două infracţiuni corelative, este necesar ca acesta să-l fi determinat, cel puţin, prin calitatea deţinută, instituţia la care funcţionează sau prin indicarea actului pe care trebuie să îl îndeplinească/să nu îl îndeplinească.

În consecinţă, având în vedere toate considerentele expuse, din care rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului GG. pentru infracţiunea prevăzută de art. 6¹ raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28.3. Infracţiunea de instigare la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. C.2. III)

Inculpatul GG. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la dare de mită, prevăzute fiecare de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (descrise la pct. C.2. III.1 şi pct. C.2. III.2).

În privinţa acestei fapte, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de instigare la dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, din oficiu, instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., instanţa supremă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, la datele de 29 octombrie 2010 şi 23 decembrie 2010, acuzatul l-a instigat pe inculpatul A. să dea diverse sume de bani ori alte bunuri cu titlu de mită anumitor persoane, pentru serviciile aduse de acestea grupului infracţional organizat.

Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte de executare reţinute de Parchet şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada octombrie - decembrie 2010.

De asemenea, prima instanţă de jduecată a constatat că este îndeplinită şi condiţia de unitate de calificare juridică, acţiunile de determinare a inculpatului A. de a da diverse sume de bani/bunuri cu titlu de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., conturând, la nivel strict teoretic, conţinutul aceleiaşi infracţiuni de instigare la dare de mită.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, s-a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul GG. se reţine de către procuror că au fost realizate în săvârşirea unor infracţiuni de corupţie faţă de directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C. şi un comisar şef la Serviciul Regional de Poliţie Transporturi Constanţa, persoane care, potrivit legii, exercitau atribuţii de control.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul GG. din două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de instigare la dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 29.10.2010, inculpatul GG. l-a instigat pe inculpatul A. să îi dea, cu titlu de mită, învinuitului XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., suma de 900 USD şi o sticlă de whisky, pentru ajutorul ce urma să îl acorde S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică (pct. C.2. III.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. II.14 din rechizitoriu), însă acuzaţia formulată împotriva acestuia are un conţinut parţial diferit, reţinându-se că, la data de 29.10.2010, inculpatul A., la ordinul inculpatului GG., s-a angajat faţă de acesta că va da mită directorului Sucursalei Energetice a C.N.A.P.M.C., XX., următoarele bunuri şi/sau sume de bani, descrise codat după cum urmează:

Totodată, în legătură cu aceleaşi convorbiri telefonice, s-a reţinut în sarcina inculpatului GG. şi infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. C.2. I.3 din rechizitoriu).

În legătură cu această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind de către instanţă la termenul de judecată din 6 mai 2014, a declarat că cele trei convorbiri telefonice invocate, în probaţiune, de procuror nu s-au referit la plata vreunei sume de bani cu titlu de mită către XX., acesta fiind, la data respectivă, subordonatul său în cadrul C.N.A.P.M.C., respectiv şeful Serviciului mecanic energetic, iar, din verificările pe care le-a efectuat, a rezultat că, în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011, nu a existat nicio defecţiune energetică la vreunul dintre spaţiile în care îşi aveau sediul firmele din grupul FFFFFFFFF.. De asemenea, a subliniat că niciuna dintre discuţiile telefonice nu au fost purtate cu inculpatul A., ci cu numitul EEEEE., angajat al S.C. V. S.R.L.. Cu privire la termenii folosiţi în cuprinsul conversaţiilor, a arătat că aceştia au fost utilizaţi în sensul lor propriu, discuţiile purtându-se în legătură cu cumpărarea dintr-un târg agroalimentar a unor produse pentru aprovizionarea unui sanatoriu balnear deţinut de soţia sa la Eforie Nord. În concret, a menţionat că, atunci când interlocutorul său l-a întrebat "unde?", iar el a raspuns "la XX.", s-a referit la faptul că, în acel moment, se afla în sediul Serviciului mecanic energetic, unde urma să-i fie aduse bunurile, aspect ce rezultă şi din transcriere, postul telefonic de la care vorbea fiind localizat în zona Constanţa Agroexport-Sil. Port Dana 18 - clădirea Uscătoria. De asemenea, şi cuvântul "sandviş" a fost folosit în sensul lui propriu, iar nu pentru a desemna o sticlă de whisky, rugându-l pe numitul EEEEE. să îi aducă un asemenea produs. În ce priveşte cuvântul "verzi", acesta indica nişte săculeţi cu castraveţi mici, EEEEE. cunoscând sensul expresiei întrucât mai apelase şi cu alte ocazii la acesta pentru a-i achiziţiona diverse produse. Explicând motivul pentru care a purtat cele trei convorbiri telefonice având acelaşi subiect, inculpatul a precizat că, probabil, în intervalul de timp dintre acestea, era sunat de soţia sa, care îi adresa solicitări suplimentare. Cu privire la ultima discuţie telefonică, a învederat că, în ultima sa replică, s-a omis a se transcrie "la Arena, la Idu, acolo", Idu fiind proprietarul imobilului în care se afla x Mamaia şi unde ajunsese între timp, după ce plecase din incinta Serviciului mecanic energetic, urmând ca martorul să-i aducă în acel loc produsele cumpărate.

Instanţa de fond a reţinut că susţinerile coacuzatului au fost confirmate de inculpatul A., care a declarat, la data de 16 octombrie 2013, menţinându-şi, astfel, poziţia exprimată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (5 decembrie 2011 - filele x d.u.p.), că nu o recunoaşte şi că nu îi aparţine vocea din cuprinsul înregistrării convorbirilor telefonice din 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, postul telefonic de la care acestea au fost purtate aparţinând S.C. V. S.R.L. şi fiind folosit de trei sau patru angajaţi ai societăţii.

În sensul celor declarate de inculpatul GG., prima instanţă a făcut trimitere şi la depoziţia martorului EEEEE. care, cu ocazia audierii sale de către instanţă, la termenul de judecată din 24 februarie 2015, a învederat că, într-adevăr, convorbirile telefonice invocate de Parchet îi aparţin, recunoscându-şi vocea în cuprinsul înregistrărilor audio ascultate în şedinţa publică de la acea dată. În legătură cu conţinutul acestora, a menţionat că, în anul 2010, era angajat la firma inculpatului A., S.C. V. S.R.L., în calitate de funcţionar administrativ, şi că l-a cunoscut pe GG. prin prisma relaţiei de prietenie pe care o avea cu şeful său, acesta apelând câteodată la serviciile sale pentru a-l ajuta cu aprovizionarea cu alimente a hotelului din Eforie Sud, ce aparţinea soţiei lui, având în vedere că sediul S.C. V. S.R.L. era situat foarte aproape de piaţa agro-alimentară din Constanţa. În acest sens, martorul a declarat că întotdeauna era contactat telefonic de inculpatul GG. care, fiind o persoană foarte ocupată şi grăbită, folosea anumite prescurtări ale cuvintelor pentru a desemna fructele şi legumele pe care dorea să le cumpăre de la piaţă. Astfel, spre exemplu, "galben" însemna ardeiul galben, "verdele" castravetele, iar "roşu" roşiile. În mod similar, cu privire la cantitatea de produse pe care trebuia să o achiziţioneze, inculpatul făcea referire la ambalaj, cum ar fi "4 săculeţi cu verzi" sau "două lădiţe cu galbeni". De regulă, cantităţile de legume şi fructe pe care le cumpăra erau mari, în jur de 20-30 kg, câteodată fiind transportate direct la hotel, iar în alte dăţi întâlnindu-se cu GG. pentru a i le preda, în locurile indicate de acesta. În concret, a învederat că o dată s-a întâlnit în acest scop cu inculpatul la nişte terenuri de tenis din Mamaia, situate pe partea stângă a carosabilului care leagă respectiva staţiune de Constanţa, înaintea cazinoului. În legătură cu tipul produselor pe care le-a achizionat la cererea lui GG., a mai precizat că a cumpărat şi conserve, probabil castraveţi muraţi la borcan şi suc de roşii, dar şi sandvişuri cu caşcaval şi şuncă presată, de la fast food-ul BBBBBBBBBBB. situat pe str. x. Întotdeauna făcea cumpărăturile din banii săi, câteodată luând bon fiscal, alteori nu, aceştia fiind recuperaţi de la inculpat sau soţia sa după predarea bunurilor.

Totodată, s-a constatat că susţinerile celor doi inculpaţi, dar şi ale martorului EEEEE. cu privire la identitatea persoanei cu care a purtat discuţiile GG., sunt atestate şi de Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că, sub aspectul acuzaţiei formulate împotriva inculpatului, este relevantă şi depoziţia martorului XX. din 16 iunie 2014.

Aşadar, instanţa supremă a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acuzaţia formulată împotriva inculpatului GG., fundamentate exclusiv pe interpretarea conţinutului înregistrărilor audio din 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, nu sunt confirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, care demonstrează că respectivele convorbiri telefonice nu au fost purtate cu inculpatul A., ci cu martorul EEEEE., şi nu s-au referit la darea unei sume de bani şi a altor bunuri către directorul Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., ci la cumpărarea dintr-un târg agroalimentar a unor produse pentru aprovizionarea unui sanatoriu balnear deţinut la Eforie Nord de soţia acuzatului, aspect subliniat de ambii interlocutori în cuprinsul declaraţiilor date. Astfel, în opinia primei instanţe, concluzia procurorului referitoare la solicitarea adresată de GG. privind remiterea către martorul XX. a unor foloase materiale necuvenite s-a bazat pe utilizarea, în cuprinsul discuţiilor telefonice, a unor numere/cifre, a denumirilor unor produse alimentare - apreciate ca având o semnificaţie codificată (printre care şi "sandviş"), precum şi a cuvântului "XX.", nerezultând însă, din conţinutul convorbirilor sau din dovezile de la dosar că respectivele menţiuni au fost folosite pentru a desemna sume de bani sau alte avantaje patrimoniale destinate martorului, fiind o simplă supoziţie a Parchetului, neconfirmată de elemente probatorii concrete. Dimpotrivă, s-a reţinut că depoziţiile inculpatului GG. şi ale martorului EEEEE. sunt concordante în sensul că termenii şi sintagmele din conţinutul conversaţiilor telefonice purtate în data de 29.10.2010 au fost folosiţi/folosite în sensul lor propriu, pentru indicarea tipului, a cantităţilor şi a preţului produselor ce urmau a fi cumpărate, iar, prin utilizarea numelui martorului, a fost desemnată locaţia unde acuzatul era la momentul purtării discuţiilor, aspect ce reiese chiar din menţiunile făcute în cuprinsul actului de sesizare, respectiv că, la orele 13^32:57 şi 13^37:02 (când au avut loc primele două convorbiri), inculpatul se afla în zona Constanţa, CCCCCCCCCCC. - clădirea Uscătoria. De asemenea, s-a reţinut că, din aceleaşi menţiuni, rezultă că, la ora 14^11:27(când s-a purtat a treia convorbire), GG. nu se se mai afla în aceeaşi clădire, astfel încât, aşa cum a declarat atât acesta, cât şi martorul EEEEE., întâlnirea dintre cei doi s-a realizat într-o altă locaţie. În plus, susţinerile acuzatului referitoare la transcrierea incompletă în rechizitoriu a ultimei sale replici din conversaţia purtată în 29.10.2010, ora 14^11:27, sunt confirmate de nota de redare ataşată la fila x d.u.p., care atestă că, în finalul discuţiei, acesta a afirmat "La x, în Mamaia. La Arena, acolo", inculpatul declarând, în concordanţă cu cele afirmate de martorul EEEEE., că "Idu" era proprietarul locaţiei în care se afla x Mamaia şi unde cei doi s-au întâlnit în ziua respectivă pentru preluarea produselor alimentare cumpărate de cel din urmă.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, precum şi împrejurarea că materialul probator administrat în cauză nu confirmă interpretarea dată de Parchet conţinutului convorbirilor telefonice din data de 29.10.2010, orele 13^32:57, 13^37:02 şi 14^11:27, neexistând dovezi că solicitările adresate, în cuprinsul acestora, de GG. martorului EEEEE. se referă la remiterea unor foloase materiale necuvenite martorului XX., ci, dimpotrivă, la achiziţionarea unor produse alimentare pentru primul, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că actul material descris la pct. C.2. III.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de instigare la dare de mită pentru care acuzatul a fost trimis în judecată.

2). La data de 23.12.2010, inculpatul GG. i-a ordonat lui A. să dea mită "două sandvişuri" (două sticle de whisky sau aproximativ 100 euro) învinuitului DDD. (lucrător de poliţie - cms. şef la Serviciul Regional de Poliţie Transporturi Constanţa), pentru servicii aduse de acesta grupului infracţional din care ambii fac parte (pct. C.2. III.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul A. (pct. A.15. III.11 din rechizitoriu). Sub acelaşi aspect, instanţa de fond a precizat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului A. are un conţinut parţial diferit, reţinându-se şi comiterea unor acte de complicitate la luare, respectiv dare de mită faţă de lucrătorul vamal "Lică". Astfel, la pct. A.15. III.11 din actul de sesizare, se arată, în descrierea faptei că, la data de 23.12.2010, ora 13^17:51, inculpatul A. s-a angajat faţă de GG. că va da mită suma descrisă codificat ca "două sandvişuri" (adică două sticle de whisky sau 100 euro) lucrătorului de poliţie DDD. şi unui lucrător vamal neidentificat, numit "Lică", ca recompensă pentru serviciile aduse grupului infracţional din care ambii fac parte, în calitate de cms. şef în cadrul Serviciului Regional de Transporturi Constanţa.

În privinţa acestui act material, s-a reţinut că inculpatul A. în declaraţia sa din 16 octombrie 2013, a menţionat cu privire la această acuzaţie, că nu o recunoaşte, precizând că, în cuprinsul convorbirii din 23.12.2010, ora 13^17:51, GG. îi spune să-i dea lui DDD. două "sandvişuri", adică două sticle cu whiski, bănuind că este vorba de un cadou de Crăciun, însă nu îşi mai aminteşte dacă, în concret, a făcut acest lucru. Deşi auzise de DDD., acuzatul a arătat că nu l-a cunoscut personal şi nu a discutat cu el, aspect ce rezultă şi din faptul că i-a cerut inculpatului GG. numărul de telefon al acestuia. Cu privire la apelativul "Lică", a învederat că acesta îl desemnează pe DDDDD., naşul de cununie al lui GG., la acea vreme administrator al S.C. CCC. S.R.L.

Totodată, prima instanţă a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind de către instanţă la termenul de judecată din 6 mai 2014, a confirmat susţinerile coacuzatului, menţionând că, la data de 23.12.2010, ora 13^17:51, nefiind în localitate, l-a rugat pe A. să le ducă lui DDDDD. şi DDD. două sticle de whiski cadou, fără ca acestea să aibă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale martorilor.

De asemenea, s-a reţinut că martorul DDD. a declarat la data de 5 octombrie 2011, că, în 23.12.2010, nu a primit două sticle cu whiski de la A. sau GG. şi că niciodată acesta din urmă nu i-a promis şi nu i-a dat vreo sumă de bani ori alte bunuri de valoare în schimbul realizării unor servicii.

În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la depoziţia martorului din etapa cercetării judecătoreşti, când a subliniat că, în perioada de referinţă, nu a avut nicio atribuţie cu privire la Portul Constanţa Sud Agigea şi nu a primit niciun bun de la cei doi inculpaţi, nefiind apelat de aceştia. A precizat că, pe inculpatul GG. l-a cunoscut prin prisma relaţiilor de serviciu, iar pe A. cu ocazia unui eveniment privat, întâlnindu-l de circa două ori cu ocazia vizitelor făcute la comisarul şef JJJJJJJJJJJ.. În legătură cu soluţia dată de Parchet împotriva sa, a învederat că a formulat plângere împotriva acesteia la procurorul ierarhic superior, care a schimbat temeiul dispoziţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. (1968) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (declaraţia din 16 iunie 2014).

În susţinerea afirmaţiilor martorului DDD., s-a constatat că inculpatul GG. a depus la dosar, cu încuviinţarea instanţei, ordonanţa nr. 685/C/2012 din 18 mai 2012 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, prin care a fost admisă plângerea formulată de acesta şi s-a dispus faţă de martor scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), pentru infracţiunea de luare de mită menţionată la pct. A.15. III.11 din rechizitoriu, arătându-se, în esenţă, în motivare, că discuţia telefonică are un caracter eliptic şi echivoc, că nu rezultă cu ce titlu urmau să fie date bunurile şi nici dacă intenţia de a-l recompensa pe DDD. a fost sau nu pusă în aplicare, precum şi faptul că, pct. 161 din dispozitivul actului de sesizare, cercetările au fost disjunse faţă de AN pentru dare de mită .

Prin urmare, s-a constatat că în dovedirea acestui act material, acuzarea a invocat doar convorbirea telefonică din 23.12.2010, ora 13^17:51, fără ca interpretarea dată de procuror acesteia să rezulte din conţinutul discuţiei purtate de interlocutori sau din vreun alt mijloc de probă administrat pe parcursul procedurii judiciare. Astfel, s-a apreciat că, în cauză, nu s-a stabilit de către procuror şi nu reiese din cuprinsul înregistrării audio dacă intenţia de a oferi numitului DDD. cele două sticle cu whiski s-a materializat, martorul declarând că nu a primit astfel de bunuri, iar A. că nu îşi mai aminteşte dacă le-a dat. De asemenea, s-a opinat că nu reiese cu ce titlu ar fi urmat să fie remise produsele, respectiv dacă ar fi avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale martorului şi care ar fi fost acestea, dimpotrivă, cei doi inculpaţi susţinând că era vorba de un cadou cu ocazia Crăciunului. În plus, s-a subliniat faptul că pentru infracţiunea de luare de mită, martorul DDD. a fost scos de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), ca urmare a admiterii, prin ordonanţa nr. 685/C/2012 din 18 mai 2012 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structura Centrală, a plângerii sale împotriva soluţiei dispusă prin rechizitoriu. Pe de altă parte, deşi Ministerul Public susţine că "Lică" este un lucrător vamal, instanţa de fond a considerat că acest aspect nu rezultă din cuprinsul convorbirii sau din altă probă, mai mult, inculpaţii afirmând că este vorba despre martorul DDDDD., la acea dată administrator al S.C CCC. S.R.L. Oricum, Parchetul nu a identificat atribuţia de serviciu pe care acesta ar fi trebuit să o încalce sau să o îndeplinească în schimbul sticlelor cu whiski remise, operaţiunile vamale pe care urma să le favorizeze şi nici persoana mituitorului, faţă de care cercetările au fost disjunse.

Ca atare, faţă de faptul că, nu s-a demonstrat comiterea de către acuzat a unei activităţi de determinare a inculpatului A. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, instanţa de fond a considerat că nici fapta descrisă la pct. C.2. III.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de instigare la dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.12.2010, ora 13^17:51, nefiind confirmată de dovezile de la dosar.

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acuzatului, neavând aptitudinea de a atesta comiterea de către acesta a faptelor reţinute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea inculpatului GG. pentru instigare la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

28.4. Infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000 (pct. C.2. IV)

În esenţă, s-a reţinut de către Parchet că, la solicitarea expresă a inculpatului FF., formulată la data de 22 octombrie 2010, GG. l-a determinat pe HH., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil cu magazia de confiscări vamale şi având gestiunea acesteia, să sustragă din gestiune 200 de perechi pantofi sport "SS." şi 200 de treninguri.

Astfel, s-a arătat că, din actele de urmărire penală administrate în cauză, a rezultat că inculpatul HH. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG. şi E., predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, cantităţile de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate), cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa). În acest sens, s-a arătat că, la data de 17 decembrie 2010, respectivele bunuri (200 de treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi 200 de perechi de pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.") au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar, întocmindu-se o listă cuprinzând numele şi datele de identitate ale persoanelor care au beneficiat de cadourile respective.

S-a mai reţinut, totodată, că inculpatul FF. i-a cerut lui GG. să-i facă rost de 200 perechi de pantofi sport şi 200 treninguri din magazia de confiscări vamale, împrejurare în care, cel din urmă l-a instigat, în continuare, pe inculpatul E., pentru a-l instiga apoi pe fratele său, HH., să scoată ilegal din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea bunurile respective, pe care să le predea reprezentanţilor inculpatului FF..

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. (pct. A.1. III din rechizitoriu) şi FF. (pct. C.1. III din rechizitoriu), precum şi inculpatul HH., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (pct. C.3. II din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această faptă, s-a reţinut că inculpatul GG. audiat fiind atât în cursul urmăririi penale (23 mai 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în faţa instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2014, nu a recunoscut comiterea faptei, menţionând că, în luna octombrie 2010, a purtat o discuţie cu inculpatul FF. despre intenţia acestuia de a oferi nişte cadouri unor copii din cadrul EEE. într-o ceremonie organizată cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, acţiune în care este implicată şi martora PPPP., fosta lui colegă de facultate şi ai cărei părinţi erau surdo-muţi, fără ca interlocutorul său să îi spună, cu acea ocazie, că ar avea nevoie de anumite bunuri pentru respectiva acţiune umanitară. Ulterior discuţiei, până la data de 22 octombrie 2010, inculpatul a aflat, ca fapt divers, de la E. că fratele său, în urma unei renumărări, avea un plus în gestiune constând în obiecte de îmbracăminte şi încălţăminte, însă nu a discutat nimic cu acesta în legătură cu felul şi cantitatea produselor. Referindu-se, în continuare, la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, a arătat că a fost contactat de inculpatul FF. pentru a-l întreba dacă poate să îi facă rost de "nişte chestii din alea care au dispărut? De acolo, din magazie?", înţelegând prin aceasta că interlocutorul său are nevoie de nişte obiecte de îmbrăcăminte si încălţăminte de genul acelora pe care NNNNNNNNNN. le primise anterior cu titlu gratuit de la A.N.V. şi care fuseseră furate din magazia în care erau depozitate, aspect pe care inculpatul GG. îl aflase de la martorul DDDDD., administratorul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., societate de la care fusese închiriat respectivul spaţiu de depozitare. În ce priveşte motivul pentru care inculpatul Banias a apelat la el, acuzatul a menţionat că cei doi se aflau într-o relaţie de prietenie şi că nu a înţeles din solicitarea ce i-a fost adresată că ar fi fost vorba de ceva ilegal, cu atât mai puţin că i se cerea să îi facă rost, prin intermediul lui E., de bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., întrucât FF. nu avea cunoştinţă de raporturile în care se afla cu comisionarul vamal şi nici nu crede că auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta. În legătură cu acelaşi aspect, a mai precizat că, din discuţie, a înţeles că solicitarea interlocutorului său se referă la procurarea unor bunuri cu titlu de sponsorizare în vederea participării la o acţiune umanitară. Ca urmare, amintindu-şi de conversaţia purtată cu E., l-a întrebat pe acesta dacă bunurile despre care vorbiseră anterior mai erau disponibile, răspunsul fiind unul afirmativ, în sensul că este vorba de 200 perechi pantofi sport şi 200 treninguri, fără să ceară, însă, vreo lămurire în legătură cu caracterul contrafăcut al acestora. Ca atare, ulterior, a purtat cu inculpatul FF. schimbul de SMS-uri din 11.11.2010, în care, la întrebarea sa "câte bucăţi", acesta i-a răspuns "vreo două sute", adică exact numărul de obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte pe care i-l indicase E. ca fiind în plus şi disponibile. A mai precizat că el l-a întrebat pe interlocutorul său "trening şi adidaşi?", acesta neştiind despre ce bunuri este vorba. Ca urmare, a doua zi, pe 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe comisionarul vamal, căruia i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca inculpatul E. să caute un mijloc de transport care să ridice bunurile respective şi să ia legătura cu martorul pentru a le primi sau a le direcţiona către EEE.. Întrucât a purtat această discuţie din biroul său, în care se afla şi IIIIIIIIII., acesta a intervenit, afirmând că se va ocupa el de predarea produselor la destinaţie. În finalul discuţiei, i-a atras atenţia interlocutorului său să se întocmească un aviz, fapt din care rezultă că nu a avut percepţia că mărfurile sunt scoase din magazia de confiscări vamale cu încălcarea dispoziţiilor legale. A subliniat, de asemenea, că nu mai ştie ce s-a întâmplat în continuare cu bunurile respective, cine le-a ridicat, în baza căror documente, dacă au ajuns la EEE. şi dacă au fost date cu titlu de cadou, întrucât nu l-au mai interesat aceste aspecte.

În acelaşi sens, instanţa de fond a făcut trimitere şi la depoziţiile date de inculpatul FF., care a declarat, în faza anchetei penale, că, în cursul anului 2009, prin adresa nr. x/30.06.2009, NNNNNNNNNN., al cărei membru fondator a fost şi din care s-a retras pe 5.10.2009, a primit cu titlu gratuit 1000 perechi încălţăminte şi 1000 bucăţi îmbrăcăminte inscripţionate "SS.", ce au fost depozitate într-o locaţie din Constanţa. Întrucât, în noiembrie 2010, i s-a solicitat un ajutor umanitar pentru membrii EEE., Filiala Constanţa, a contactat conducerea NNNNNNNNNN. în scopul de a-i convinge să doneze o parte din bunurile primite anterior cu titlu gratuit, aflând cu acea ocazie că au fost furate. În acest context, a apelat la inculpatul GG., solicitându-i să "facă rost de nişte chestii din alea care au dispărut din magazie", înţelegând prin aceasta bunuri similare cu cele primite anterior de NNNNNNNNNN., eventual din partea unor ONG-uri, acesta promiţându-i că va rezolva de o manieră legală, în niciun caz prin sustragerea de bunuri din magazia de confiscări vamale. Ulterior, prin SMS, i-a precizat lui GG. că ar nevoie de 200 perechi adidaşi şi 200 treninguri. A mai subliniat că nu a avut nicio implicare în modul în care bunurile au ajuns la EEE., că acestea nu s-au aflat niciodată la fratele său, precum şi faptul că, pe 16 decembrie 2010, s-a deplasat personal la sediul respectivei asociaţii, unde, împreună cu preşedinta, a înmânat cadourile, ocazie cu care s-a întocmit un tabel cu beneficiarii respectivelor produse, observând că acestea au constat în pantofi şi treninguri purtând semnele de marcă "SS.". De asemenea, a precizat că actul de caritate l-a realizat în nume personal, nu ca politician, că nu a avut niciun beneficiu, iar acţiunea nu a fost mediatizată. Cu referire la coinculpaţi, a arătat că pe E. l-a întâlnit o dată sau de două ori întâmplător şi că nu ştie cu ce se ocupa, iar pe HH. nu îl cunoaşte (declaraţia din 14 iunie 2011).

Totodată, s-a reţinut că inculpatul FF., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti în fond, la termenul din 15 aprilie 2014, a detaliat afirmaţiile făcute în faţa organelor de urmărire penală, declarând că, anterior datei de 22 octombrie 2010, a fost solicitat de către martora PPPP., în virtutea relaţiei de amiciţie pe care o avea cu aceasta, fiind colegi în clasele II-XII, să participe cu o donaţie la serbarea de Crăciun ce va fi organizată de EEE. - Filiala Constanţa, martora fiind membru al asociaţiei şi provenind dintr-o familie cu dizabilităţi, ambii părinţi fiind surdo-muţi. În acest sens, Asociaţia a trimis o solicitare scrisă atât lui, în calitate de persoană privată, cât şi Organizaţiei Judeţene a FFFFFFFFFF. Constanţa, însă considerând că este imoral să implice partidul într-o asemenea acţiune umanitară, a confirmat, prin intermediul martorei PPPP., participarea la evenimentul de Crăciun în calitate de persoana particulară. Dorind să dea curs solicitării primite, inculpatul a precizat că a apelat la GG. (care o ştia pe martora PPPP., precum şi procedurile prin care asemenea mărfuri pot fi obţinute cu titlu gratuit), pe care, anterior convorbirii telefonice din 22.10.2010, l-a întrebat dacă cunoaşte vreo fundaţie sau asociaţie ce a primit cu titlu gratuit din partea Direcţiei Generale a Vămilor bunuri confiscate şi care doreşte să le redirecţioneze către EEE.. Pe fondul acestor discuţii, a fost purtată, ulterior, convorbirea telefonică din data de 22.10.2010, care nu se referea la bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., neavând cunoştinţă de existenţa unei asemenea magazii sau dacă se furaseră anumite bunuri din interiorul ei. Prin referirea la "magazie" şi "chestii din alea care au dispărut", a intenţionat să sublinieze natura bunurilor cu care dorea să ajute EEE., respectiv mărfuri confiscate, care fuseseră predate cu titlu gratuit unei asociaţii sau fundaţii ce dorea să le redirecţioneze către persoane cu dizabilităţi. În legătură cu acest aspect, inculpatul a relatat că, anterior încetării calităţii sale de membru al NNNNNNNNNN., aceasta preluase cu titlu gratuit de la JJJJJJ. anumite bunuri confiscate, pentru depozitarea cărora fusese închiriat un spaţiu de la martorul DDDDD., naşul de cununie al lui GG., în respectiva magazie fiind introduse, ulterior, pentru păstrare, şi alte mărfuri ce fuseseră, de asemenea, primite cu titlu gratuit, în aceeaşi modalitate, după retragerea sa din Asociaţie. În plus, a menţionat că a aflat de la fratele său că, în perioda mai- iunie 2010, spaţiul de depozitare închiriat a fost spart si s-au sustras o mare parte din bunuri, sens în care au fost sesizate organele de politie care au întocmit un proces-verbal cu ocazia constatării la faţa locului. Făcând, în continuare, referire la semnificaţia mesajelor redate în rechizitoriu, inculpatul a precizat că cifra 200 reprezenta numărul copiilor cărora urmau să le fie distribuite produsele, necunoscând tipul acestora decât în momentul în care GG. i-a transmis "trening şi adidaşi". A subliniat, totodată, că cel din urmă nu i-a comunicat niciodată că bunurile ar fi provenit din magazia de confiscări a JJJJJJ. şi că nu a avut reprezentarea ca s-ar fi încălcat legea pentru că, în caz contrar, nu ar mai fi solicitat martorei PPPP. să întocmească tabelul cu datele de identitate ale persoanelor cărora le-au fost înmânate produsele. Pe de altă parte, a învederat că nu s-a preocupat de modul în care mărfurile (ce nu au fost niciodată depozitate la domiciliul fratelui său) au fost transportate la sediul EEE. (aspect de care urma să se ocupe inculpatul GG.), că nu l-a întrebat pe GG. de la ce fundaţie sau asociaţie proveneau şi că nu a depus diligenţe pentru predarea către respectivele entităţi a tabelului cu persoanele care au beneficiat de bunuri, un exemplar al acestuia rămânând în posesia sa, iar celălalt la EEE.. A mai relatat că, pe data de 17 decembrie 2010, a participat la evenimentul organizat cu ocazia Crăciunului, ocazie cu care produsele au fost donate/înmânate membrilor asociaţiei de o persoană costumată în Moş Crăciun, iar, întrucât cadourile erau deja împachetate, nu a putut să observe dacă mai purtau încă însemnele mărcii înregistrate sau acestea erau ascunse. La eveniment nu a purtat însemnele partidului, nu au fost folosite obiecte purtând aceste însemne, iar evenimentul nu a fost unul mediatizat, astfel încât să se poată reţine că, prin organizarea lui, ar fi obţinut un capital politic pentru el şi formaţiunea din care făcea parte.

Referindu-se la perioada în care a fost membru al NNNNNNNNNN., inculpatul FF. a menţionat că aceasta a beneficiat de trei ori de primirea cu titlu gratuit a unor bunuri supuse confiscării, după ce s-a formulat o cerere către şeful Direcţiei Generale a Vămilor şi s-a obţinut o aprobare din partea acestuia pentru un anumit număr de astfel de produse, cu privire la care titularul dreptului de marcă înregistrată îşi dăduse acceptul. Deşi nu s-a ocupat personal de aceste formalităţi, ştie că preluarea-predarea bunurilor de la Direcţia Generală a Vămilor se făcea pe baza unui proces-verbal de recepţie în care se trecea tipul mărfii şi cantitatea sau numărul de produse. De asemenea, asociaţia sau fundaţia care beneficiau de această facilitate, aveau obligaţia ca, în cazul distribuirii bunurilor unor persoane cu dizabilităţi, să întocmească un tabel cu numele acestora, codul numeric personal şi obiectul primit. A precizat, de asemenea, că a văzut toate bunurile primite cu titlu gratuit şi a constatat că însemnele mărcii nu erau ascunse sau şterse, întrucât o asemenea operaţiune ar fi echivalat cu deteriorarea produsului. Totodată, neavând valoare contabilă, respectivele mărfuri nu erau înscrise în evidenţa asociaţiei, păstrându-se doar procesul-verbal de recepţie, iar, în ipoteza în care se proceda la distribuirea lor către persoane cu dizabilităţi, se păstra şi tabelul cu persoanele care le-au primit.

De asemenea, s-a constatat că aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptei ce i-a fost imputată de Parchet a fost adoptată, pe întreg parcursul procedurii judiciare, şi de inculpatul HH. care a oferit, însă, explicaţii diferite în legătură cu aceasta. Astfel, în cuprinsul declaraţiei din 23 mai 2011, menţinută, în linii generale şi cu ocazia audirerii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, la 24 mai 2011, inculpatul a precizat că nu are cunoştinţă de scoaterea din magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. a celor 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcii "SS." şi a unui număr de 200 de treninguri inscripţionate "WW." şi că nu a primit niciodată ordine de la fratele său, E., de la inculpaţii GG. şi FF. sau de la alte persoane pentru a preda celui din urmă sau martorului RRRR. astfel de produse. Deopotrivă, a mai învederat că, în perioada de referinţă, au existat multe procese-verbale de atribuire cu titlu gratuit a unor mărfuri confiscate către asociaţii şi fundaţii non profit, în baza unor ordine emise de A.N.V., cu acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor, asemenea produse fiind transferate în aceste condiţii şi către NNNNNNNNNN..

Instanţa supremă a considerat că este relevantă sub aspectul acestei acuzaţii şi declaraţia inculpatului HH. din data 7 aprilie 2014, dată în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, când a declarat că, în perioada de referinţă, când îndeplinea funcţia de responsabil al magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ., au existat mai multe situaţii în care bunuri ce purtau însemnele mărcilor "SS." şi "WW." au fost date cu titlu gratuit către diverse asociaţii şi fundaţii, pe bază de proces-verbal, condiţia ce trebuia îndeplinită fiind obţinerea acordului titularului de marcă înregistrată. Sub aspect procedural, Autoritatea Naţională a Vămilor cerea în scris acest accept titularului de marcă, care îl transmitea tot în formă scrisă solicitantului, iar, ulterior, răspunsul era trimis D.R.A.O.V. Constanţa şi, în final, JJJJJJ., singura societate care a obligat şi la respectarea altor condiţii în cazul unor asemenea donaţii fiind S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS., care a impus printr-o adresă comunicată A.N.V. şi alte cerinţe, neprevăzute de lege, respectiv aplicarea pe eticheta fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", ştampilarea etichetelor produselor anterior predării, înştiinţarea societăţii cu ocazia fiecărei predări cu titlu gratuit, efectuarea de fotografii cu ocazia acţiunilor de predare şi transmiterea acestora societăţii în discuţie.

În privinţa bunurilor la care se referă acuzaţia, inculpatul a arătat că, într-adevăr, niciuna dintre condiţiile anterior menţionate nu a fost respectată întrucât nu exista o asemenea obligativitate, din moment ce obiectele donate nu făceau parte din inventarul magaziei de confiscări vamale, ci fuseseră cumpărate personal de el pentru a acoperi o lipsă din gestiune. Astfel, acuzatul a relatat că, printr-o decizie a D.R.A.O.V. Constanţa din 25 iunie 2010, s-a dispus constituirea unei comisii de inventariere a bunurilor reţinute conform Legii nr. 202/2000, situaţie în care a luat hotărârea de a face o pre-inventariere a magaziei, constatând cu această ocazie că lipseau din gestiune un palet cu treninguri purtând însemnele mărcii "SS." şi un palet cu obiecte de încălţăminte purtând însemnele mărcii "WW.". Cu toate că nu a întocmit niciun document cu privire la aspectele constatate, a intenţionat să le aducă verbal la cunoştinţa inculpatului X., însă, în lipsa acestuia, i-a prezentat situaţia inculpatului G. (care nu i-a dat nicio sugestie), pentru a-i transmite respectivele informaţii şefului JJJJJJ., fără a se mai interesa, însă, ulterior, dacă acest lucru s-a şi realizat. În atare condiţii, pentru a acoperi lipsa din gestiune, inculpatul a precizat că a luat hotărârea să achiziţioneze mărfuri similare, contrafăcute, de la un stand din complexul PPPPPPPPPP. din Constanţa (a cărui denumire nu şi-a mai amintit-o), pentru suma de 60-70 milioane RON vechi, fără a cere chitanţă, bon sau factură, bunuri pe care le-a transportat în magazia de confiscări a biroului vamal. Întrucât anterior începerii inventarului propriu-zis, respectiv 1 iulie 2010, cei doi paleţi cu treninguri şi încălţăminte au fost găsiţi într-un container din faţa magaziei, a procedat la depozitarea mărfurilor cumpărate în magazia operatorului portuar S.C. BBBBBBB. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire.

De asemenea, s-a făcut trimitere şi la depoziţia inculpatului E. din data de 15 mai 2013, când a confirmat întru-totul susţinerile coacuzatului, menţionând că, întrucât urma sa fie efectuat un control de către Direcţia Regională Vamală Constanţa şi se constatase cu ocazia pre-inventarului lipsa din gestiune a anumitor bunuri, fratele său achizitionase pe cheltuială proprie produse identice cu acelea pentru a nu se identifica neregului cu ocazia verificărilor ce urmau a fi efectuate. Având în vedere că, în final, mărfurile în discuţie au fost găsite şi se punea problema unui plus în gestiune, i-a comunicat inculpatului GG. respectiva împrejurare, ştiind că, anterior, martorului RRRR., director al Aministratiei Portului Constanţa, i se aprobase de către Autoritatea Natională a Vămilor preluarea cu titlu gratuit a anumitor cantităţi de mărfuri contrafăcute pentru a fi donate unor asociaţii non profit. În acest context, a fost sunat de inculpatul GG., care i-a dat numărul de telefon al martorului, cu solicitarea de a-l transmite mai departe fratelui său, în scopul de a lua legătura cu acesta şi de a-i trimite bunurile din magazie. A mai învederat inculpatul că nu a avut cunoştinţă de vreo implicare a inculpatului FF. în această operaţiune, neavând reprezentarea faptului că îl determină pe fratele său să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să comită vreo ilegalitate.

Mai mult decât atât, s-a constatat de către prima instanţă, că sub acest aspect, au furnizat informaţii relevante şi martorele TTTT. (declaraţiile din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., precum şi cea din data de 9 decembrie 2014, dată în faţa instanţei de fond), UUUU. (declaraţiile din cursul urmăririi penale din datele de 14 iunie 2011, respectiv 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., precum şi cea din data de 9 decembrie 2014 din cursul judecăţii în primă instanţă).

De altfel, s-a considerat că, din conţinutul procesului-verbal de ridicare de bunuri întocmit la sediul Asociaţiei în 14 iunie 2011, rezultă că remiterea materială a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte către EEE. - Filiala Constanţa, pentru a fi înmânate membrilor săi, nu a fost însoţită de documente doveditoare. Deopotrivă, cuprinsul aceluiaşi act procedural, precum şi fotografiile unora dintre bunurile predate atestă că acestea purtau însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW.", aspect susţinut cu certitudine şi de martora TTTT.. De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, reiese că, într-adevăr, în ediţia din decembrie 2010 (nr. 10) a ziarului "QQQQQQQQQQ.", a fost publicat un articol despre evenimentul de Crăciun, în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului FF. şi nu au apărut poze cu acesta, că au fost trimise de Asociaţie mai multe solicitări de sponsorizare, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, că a fost întocmit tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi faptul că, prin adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa a transmis mulţumiri FFFFFFFFFF. - Filiala Constanţa pentru cadourile de Crăciun şi o rugăminte de sprijin pentru sistemul de încălzire. În plus, s-a considerat că, din registrul de intrare-ieşire corespondenţă, depus, în extras, la dosar, rezultă că, la poziţia nr. 575 din 25.11.2010, apare menţiunea "din oficiu, ANSR, cerere sponsorizare cabinet Senator FFFFFFFFFF.", iar, la poziţia nr. 616 din 20.12.2010 "din oficiu, ANSR, Adresă pentru încălzire FFFFFFFFFF.", demonstrând, în lipsa altor înscrisuri şi menţiuni, contrar suţinerilor martorei TTTT., că Asociaţia a formulat o singură solicitare de sprijin pentru evenimentul de Crăciun, ce a fost adresată personal inculpatului FF..

Importante sub aspectul obiectului probaţiunii sunt şi depoziţiile martorului RRRR. care, revenind parţial asupra poziţiei exprimate în cursul anchetei penale, când a arătat că nu îşi aduce aminte, dar nici nu exclude posibilitatea ca, în luna noiembrie 2010, să fi trimis o maşină la Poarta 10 pentru a lua nişte bunuri pentru EEE., scop în care ar fi fost contactat de HH. (depoziţia din 20 iunie 2011 - filele x d.u.p.), a declarat în faţa instanţei, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2014, că a asistat la o discuţie ce a avut loc la sediul companiei Administraţia Porturilor Maritime între GG. şi IIIIIIIIII., ocazie cu care, la afirmaţia primului referitoare la necesitatea tranferării unor obiecte de îmbrăcăminte la EEE., cel din urmă s-a oferit să îl ajute cu efectuarea transportului. De asemenea, a mai menţionat că nu are cunoştinţă ca fratele său să fi avut vreo legătură cu respectivele obiecte, discuţia purtată cu acesta în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2010 cu privire la intenţia de a face nişte cadouri pentru Crăciun, în nume personal, membrilor EEE. (la care a făcut referire şi în depoziţia din 20 iunie 2011), referindu-se la dulciuri şi răcoritoare, iar nu la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Totodată, martorul a mai precizat că nu îşi aminteşte să fi purtat vreo discuţie telefonică cu vreunul dintre fraţii Tudoran sau cu GG. cu privire la respectivele produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte, că acestea nu au fost depozitate la domiciliul său şi că nu îşi explică de ce numele şi numărul lui de telefon au fost menţionate în convorbirea din 12.11.2010, ora 9^05:01. Deopotrivă, RRRR. a confirmat faptul că o parte din bunurile primite cu titlu gratuit de NNNNNNNNNN. au dispărut din locul în care au fost depozitate, împrejurare despre care a luat cunoştinţă după retragerea sa din asociaţie.

În acelaşi sens, a fost apreciată ca fiind relevantă şi declaraţia martorului DDDDD. din 24 februarie 2015, care a arătat că, în calitate de proprietar şi administrator al unei societăţi care gestiona mai multe spaţii în Constanţa, a închiriat NNNNNNNNNN. o astfel de locaţie destinată depozitării, aici fiind aduse spre păstrare mai multe articole sportive. A mai menţionat martorul că, la un moment dat, depozitul a făcut obiectul unei spargeri şi au fost sustrase mai multe mărfuri, motiv pentru care organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului întocmind un proces-verbal de constatare.

În acest context, instanţa supremă a constatat că susţinerile martorilor RRRR. şi DDDDD., precum şi cele ale inculpaţilor FF. şi GG. privind dispariţia din spaţiul în care fuseseră depozitate a unora dintre bunurile primite cu titlu gratuit de către NNNNNNNNNN. de la JJJJJJ., sunt confirmate şi de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa prin care s-a comunicat Asociaţiei stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor mărfuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. .

Totodată, instanţa de fond a opinat că relevantă, sub aspectul apărărilor formulate de inculpaţi, este şi depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015, care a menţionat că, în anul 2010, îndeplinea funcţia de director de logistică la S.C. BBBBBBB. S.R.L., ocupându-se de coordonarea activităţii într-un depozit, ale cărui spaţii erau închiriate unor agenţi economici, şi în incinta căruia se afla şi magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., în care îşi desfăşura activitatea inculpatul HH.. Martorul a arătat că, din cauza lipsei de spaţiu, au existat două sau trei situaţii când a fost rugat de angajaţii autorităţii vamale să depoziteze anumite mărfuri în alte locuri decât cele special destinate acesteia, bunuri pe care le-au preluat ulterior, când s-au eliberat spaţii în propria magazie. În legătură cu acest aspect, KKKKK. a mai relatat că, în urmă cu 4-5 ani, a fost solicitat de inculpatul HH. să îi depoziteze doi sau trei paleti înfoliaţi, spunându-i că s-a produs o încurcătură, dar fără să precizeze în concret despre ce era vorba sau ce conţineau respectivii paleţi. Aceştia au fost depozitaţi de martor în spaţiile S.C. BBBBBBB. S.R.L. circa 3-4 luni, după care a fost informat de un angajat, numitul HHHHHHHHHHH., că o persoană de la autoritatea vamală, fără a o nominaliza, i-a cerut să încarce paleţii într-o maşină. Martorul a precizat că nu l-a întrebat pe HHHHHHHHHHH. despre identitatea persoanei care a ridicat paleţii, despre marca autoturismului în care au fost încărcaţi şi destinaţia acestora, neinteresându-se nici la HH. cu privire la aceste aspecte sau dacă are vreo legătură cu preluarea paleţilor. În plus, martorul a învederat că nu s-a întocmit niciun document cu privire predarea-primirea paleţilor în discuţie întrucât, în cazul mărfurilor contrafăcute aparţinând autorităţii vamale, nu se întocmesc astfel de documente. În ce priveşte bunurile aflate în custodia S.C. BBBBBBB. S.R.L., la ieşirea acestora din depozit, se întocmea avizul de expediţie şi se ataşa DVI-ul.

Cu privire la acuzaţia formulată împotriva inculpatului GG., cu titlu preliminar, prima instanţă a menţionat că atât în concepţia vechiul C. pen., cât şi în viziunea actualului legiuitor, instigarea este considerată (alături de complicitate) una din principalele modalităţi ale participaţiei penale, ca formă a pluralităţii de infractori, fiind reglementată în art. 25 C. pen. (1969), respectiv art. 47 C. pen. în vigoare, care preia identic textul anterior.

Analizând materialul probator administrat în ambele etape procesuale, prin raportare la cerinţele anterior menţionate, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestora, nerezultând din actele dosarului că inculpatul GG., la instigarea lui FF., l-ar fi determinat, cu intenţie, pe HH., prin intermediul inculpatului E. (instigare mediată), să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să scoată din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea cantităţile de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a întocmi documentele aferente predării, în vederea obţinerii pentru FF., dar şi pentru Organizaţia Judeţeană Constanţa a partidului politic din care acesta făcea parte a unui avantaj patrimonial (constând în dobândirea bunurilor susmenţionate) şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii sale şi a formaţiunii politice faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), în dauna intereselor legitime ale S.C. SS. şi WW..

În acest sens, s-a constatat că acuzatul a negat, în mod constant, comiterea infracţiunii, declaraţiile sale coroborându-se, sub acest aspect, cu cele ale inculpaţilor FF., E. şi HH., cu depoziţiile martorilor DDDDD. şi KKKKK., precum şi cu înscrisurile ataşate la dosarul de urmărire penală.

Astfel, cu toate că Parchetul a susţinut că, din cuprinsul convorbirii telefonice purtată de inculpatul GG. cu FF. în data de 22.10.2010, ora 12^27:48, ar rezulta că cel din urmă i-a cerut primului "să-i facă rost de bunuri din magazia de confiscări vamale", secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că interpretarea dată de procuror respectivei înregistrări audio nu este confirmată de probele administrate în cauză şi nu rezultă nici din conţinutul acesteia, neputând fi reţinută ca o dovadă care să demonstreze comiterea de către acuzat a unei activităţi de determinare (prin intermediul coinstigatorului) în vederea săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, aşa cum cer dispoziţiile art. 25 C. pen. anterior (art. 47 C. pen. în vigoare).

Sub acest aspect, s-a subliniat faptul că, într-adevăr, inculpatul FF. l-a întrebat pe interlocutorul său dacă există posibilitatea de a face "rost de nişte chestii din alea care au dispărut ... de acolo din magazie", însă simpla trimitere la un asemenea spaţiu de depozitare nu poate fundamenta, în lipsa oricăror alte probe, concluzia că acesta s-ar fi referit la magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ., astfel cum se susţine, în mod neîntemeiat, de către Parchet. De altfel, s-a apreciat că semnificaţia atribuită de acuzare replicii menţionate a fost negată constant de către inculpaţii GG. şi FF., care au arătat, în mod concordant, că aceasta a vizat natura bunurilor solicitate, respectiv produse care au fost predate de Autoritatea Naţională a Vămilor, cu titlu gratuit, unor asociaţii sau fundaţii dispuse să le ofere unor persoane cu dizabilităţi şi nicidecum mărfuri din gestiunea magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ.. În plus, instanţa de fond a reţinut că cei doi inculpaţi au subliniat că precizarea din cuprinsul discuţiei a fost făcută în contextul în care, anterior, de asemenea bunuri beneficiase şi NNNNNNNNNN., al cărei membru a fost şi FF. până în 5 octombrie 2009, iar, ulterior retragerii acestuia, o parte din mărfuri au fost sustrase din magazia în care erau depozitate, împrejurare de care cel din urmă a luat cunoştinţă de la fratele său, martorul RRRR., iar inculpatul GG. de la martorul DDDDD., reprezentant al societăţii ce deţinea, în proprietate, spaţiul închiriat Asociaţiei.

Susţinerile acuzaţilor referitoare la primirea, cu titlu gratuit, de către NNNNNNNNNN. a unor bunuri aflate sub supravehere vamală, atât înainte, cât şi după retragerea inculpatului FF. din Asociaţie (prin Hotărârea nr. 1 din 5 octombrie 2009 a Adunării Generale, confirmată prin încheierea nr. 274/J/2009 a Judecătoriei Constanţa - filele x d.u.p.), rezultă atât din materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurată în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L., invocate, în probaţiune, de procuror, cât şi din înscrisurile depuse de apărare încă din cursul urmăririi penale (adresa A.N.V. nr. x/30.06.2009 - fila x d.u.p.), fiind, de asemenea, confirmate şi de inculpatul HH. şi martorul RRRR., în cuprinsul declaraţiilor date în faţa organelor judiciare. Deopotrivă, dispariţia unor asemenea mărfuri din magazia în care erau păstrate este atestată atât de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa, prin care s-a comunicat NNNNNNNNNN. stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor bunuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., precum şi de depoziţia martorului DDDDD., proprietar şi administrator al respectivei societăţi, care închiriase Asociaţiei spaţiul din care obiectele fuseseră furate.

Nu în ultimul rând, în opinia primei instanţe de judecată, toate aceste probe confirmă pe deplin apărările inculpaţilor GG. şi FF. referitoare la conţinutul convorbirii telefonice din 22.10.2010, ora 12^27:48, şi la împrejurarea că solicitarea adresată de cel din urmă interlocutorului său nu viza obţinerea de mărfuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., ci procurarea unor bunuri ce fuseseră predate, cu titlu gratuit, de către Autoritatea Naţională a Vămilor în favoarea unor asociaţii/fundaţii dispuse să le doneze persoanelor cu dizabilităţi, o dovadă, în plus, în acest sens, fiind chiar faptul că, în cuprinsul discuţiei, inculpatul FF. face referire la "chestii din alea care au dispărut ... din magazie". Or, în cauză, nu rezultă şi nici nu s-a probat de către Parchet că, anterior datei de 22 octombrie 2010, din magazia de confiscări a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea fuseseră sustrase anumite bunuri aflate sub supravehere vamală, aspect despre care cei doi acuzaţi să fi avut cunoştinţă, singura dispariţie a unor mărfuri dovedită în speţă şi în legătură cu care atât inculpatul GG., cât şi FF. fuseseră informaţi fiind aceea din spaţiul închiriat de NNNNNNNNNN. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. (aparţinând martorului DDDDD.), în care erau depozitate bunuri ce făcuseră obiectul unor predări, cu titlu gratuit, de către autoritatea vamală, în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Sub acelaşi aspect, s-a subliniat şi faptul că, în cauză, nu s-a demonstrat că FF. cunoştea persoana şi ocupaţia presupusului instigat, astfel încât acţiunea sa să fie aptă de a transpune în conştiinţa celui din urmă, prin intermediul inculpaţilor GG. şi E., hotărârea de a comite infracţiunea, declaraţiile date atât în faza instrucţiei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti de FF. şi HH. fiind concordante în sensul că aceştia nu s-au văzut decât cu ocazia demarării cercetărilor în prezentul dosar, primul arătând, în plus, că nici nu ştia de existenţa unei magazii de confiscări vamale în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea sau de faptul că bunurile confiscate erau gestionate de coacuzat. Aceeaşi împrejurare rezultă şi din depoziţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, care a arătat că FF. nu auzise de HH. şi de funcţia de gestionar îndeplinită de acesta, fiind, totodată, confirmată chiar de Parchet care, cu prilejul expunerii situaţiei de fapt de la pct. C.3 din actul de sesizare, a menţionat că nu au fost identificate "contingenţe semnificative" ale celui din urmă acuzat "cu alţi membri ai WWWWWW.", deci inclusiv cu inculpatul Banias.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi valorificată în plan probator, pentru dovedirea săvârşirii de către GG. (la instigarea lui FF.), a unei activităţi de determinare a inculpatului HH. (prin intermediul lui E.) să comită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nici convorbirea telefonică purtată de acuzat cu comisionarul vamal E. în ziua de 12.11.2010, ora 09^01:38, interpretarea dată acesteia de către procuror nerezultând din conţinutul înregistrării audio şi nefiind atestată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, se observă că, într-adevăr, cei doi au discutat despre "chestiile alea ... de la Horia", care "trebuie să ajungă la .... în oraş, ă ... la Traian, la un bloc", GG. oferindu-i interlocutorului său numărul de telefon al martorului RRRR., pe care l-a indicat ca fiind persoana care se va ocupa de transportul bunurilor şi care cunoaşte adresa unde acestea vor fi depozitate ("... Ia să-ţi dau telefonul domnului RRRR., să-ţi dea adresa exactă, da? .... Sună-l, că trimite dânsul un papuc, o maşină, ca să ia sau cu un microbus"), însă nicăieri în cuprinsul conversaţiei nu se face referire la faptul că respectivele mărfuri ar proveni din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată de alte elemente probatorii. Dimpotrivă, instanţa de fond a considerat că dovezile dosarului demonstrează că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte predate în data de 12 noiembrie 2010 şi în legătură cu care s-au purtat convorbirile telefonice din aceeaşi zi, orele 09^01:38(între GG. şi E.) şi 09^05:01(între E. şi HH.), nu se aflau sub supraveghere vamală şi nu cădeau sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 344/2005, ci fuseseră achiziţionate de inculpatul HH. din surse proprii, pentru a evita constatarea unor nereguli cu ocazia unui inventar realizat în depozitul pe care îl gestiona. De altfel, s-a constatat că în conţinutul înregistrării audio din 12.11.2010, ora 09^01:38, inculpatul GG. s-a referit la "chestiile alea ... de la Horia", indicându-l astfel, pe acesta din urmă ca expeditor al bunurilor, şi a făcut trimitere la un mesaj pe care, anterior, i l-ar fi dat comisionarului vamal în legătură cu aceleaşi mărfuri, SMS ce nu a fost, însă, transcris la dosar cu toate că ar fi avut relevanţă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei.

În ceea ce priveşte modul în care respectivele bunuri au ajuns în posesia inculpatului HH., s-a menţionat că acest aspect a fost confirmat de acuzat prin declaraţia sa din data de 7 aprilie 2014, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, precum şi prin depoziţia inculpatului GG. din data de 6 mai 2014, dată în cursul judecăţii în primă instanţă.

În plus, s-a constatat că martorul KKKKK. (depoziţia din 5 mai 2015). a confirmat faptul că HH. a depozitat într-un spaţiu aparţinând S.C. CCC. S.R.L. doi sau trei paleţi înfoliaţi, invocând în acest sens producerea unei încurcături.

De asemenea, instanţa supremă a constatat că, din documentele invocate, în probaţiune, de Parchet, rezultă faptul că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW." - în legătură cu care s-au purtat discuţiile telefonice din 12.11.2010 şi care au fost ridicate, în aceeaşi zi, din depozitul S.C. CCC. S.R.L. - nu proveneau din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ. nefiind identificat de organele de anchetă penală, cu ocazia percheziţiei x 23 mai 2011 la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, niciun proces-verbal de inventariere anterior sau ulterior datei de 12 noiembrie 2010, care să constate plusul sau lipsa din gestiune a cantităţilor de produse anterior menţionate şi niciun înscris care să ateste, în mod nereal, distrugerea mărfurilor, cu toate că acuzarea a susţinut posibilitatea întocmirii unui astfel de document (proces-verbal fictiv de distrugere).

Totodată, în contextul aspectelor anterior menţionate, s-a apreciat că nu poate fi reţinut ca o dovadă a săvârşirii de către inculpatul GG. a unei activităţi ce s-ar circumscrie instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nici schimbul de mesaje dintre acesta şi FF. din data de 11.11.2010, orele 13^33:42, 13^34:18, 13^34:43 şi 13^36:29, în cuprinsul cărora acuzatul i-a confirmat celui din urmă felul produselor, respectiv "trening şi adidaşi" (mesajul de la ora 13^34:43), după ce acesta îi comunicase, în prealabil, numărul bunurilor de care are nevoie, şi anume "vreo 200" (mesajul de la ora 13^34:18). Deşi, din dovezile dosarului, rezultă că, la data la care SMS-urile au fost transmise, cei doi acuzaţi aveau o percepţie diferită cu privire la originea bunurilor, FF. având credinţa că provin de la o asociaţie/fundaţie non-profit care le obţinuse, cu titlu gratuit, de la A.N.V. şi dorea să le distribuie persoanelor fără posibilităţi materiale, iar inculpatul GG. cunoscând de la comisionarul vamal E. că reprezentau un plus în gestiune rezultat în urma unei renumărări, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare nu are consecinţe în planul răspunderii penale a inculpaţilor, din moment ce reprezentarea ambilor a fost aceea că obiectele au o provenienţă licită, nefiind obţinute prin încălcarea legii. În acest context, s-a reţinut că o dovadă în plus în acest sens, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul GG., o constituie ultima sa replică din conţinutul convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 09^01:38, în care i-a transmis interlocutorului său să întocmeacă un aviz când "pleacă bunurile de acolo" (pasaj netranscris în rechizitoriu, ci doar în nota de redare de la fila x d.u.p.), document absolut necesar în cazul mărfurilor aflate în custodia S.C. CCC. S.R.L. la momentul ieşirii acestora din depozit şi până la destinaţie, dar care nu se întocmea în situaţia în care produsele ar fi provenit din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., astfel cum reiese şi din depoziţia martorului KKKKK. din 5 mai 2015.

Aşadar, din probele administrate în cauză, s-a constatat că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni prin care inculpatul GG., la îndemnul lui FF., să-l fi determinat pe E. ca, la rândul său, acesta să-i transmită lui HH. solicitarea de procurare, din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., a celor 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW." (instigare mediată), nefiind, astfel, îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de lege în conţinutul obiectiv al instigării, şi anume transpunerea în conştiinţa instigatului şi însuşirea de către acesta a hotărârii de a comite fapta incriminată. Totodată, s-a reţinut că discuţia telefonică din 12.11.2010, ora 09^01:38, s-a referit la bunurile pe care HH. le achiziţionase din sursele sale proprii şi dorea să le transmită martorului RRRR. pentru a fi donate în cadrul unor acţiuni umanitare, neexistând nicio dovadă că solicitarea formulată de GG. cu acel prilej ar fi vizat efectuarea de către E. a unor demersuri prin care să-l determine pe fratele său să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu şi să nesocotească dispoziţiile legale în vederea procurării ilicite a mărfurilor ce urmau a fi transmise Filialei Constanţa a EEE.. De altfel, s-a considerat că o asemenea împrejurare nu rezultă din conţinutul înregistrării audio menţionate, care constituie, de fapt, principala probă a acuzării în ceea ce priveşte instigarea la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului GG., constatându-se că replicile acestuia s-au limitat doar la indicarea numărului de telefon al martorului RRRR. şi adresarea solicitării de a lua legătura cu el pentru a trimite o maşină în vederea ridicării bunurilor şi transportării lor la locaţia unde urmau a fi depozitate, fără să se facă vreo referire la inculpatul HH., la eventuale activităţi ce ar trebui întreprinse de acesta în legătură cu mărfurile în discuţie sau la locul de unde produsele urmau a fi preluate, singurul indiciu în acest sens reprezentându-l îndemnul acuzatului cu privire la necesitatea întocmirii unui aviz, document care, aşa cum s-a arătat, nu era necesar în cazul în care bunurile ar fi făcut parte din categoria celor confiscate, aflate în magazia Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

Cu toate că Parchetul a reţinut, în descrierea acuzaţiei, că inculpatul i-ar fi cerut lui E. să intervină pe lângă lucrătorul vamal HH. pentru a-l determina să scoată ilegal respectivele obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte din gestiunea depozitului al cărui responsabil era, instanţa supremă a apreciat că probele de la dosar nu demonstrează că solicitarea adresată de GG. ar fi vizat comiterea de către comisionarul vamal sau de o altă persoană (HH.) a vreunei fapte prevăzute de legea penală, acuzatul având reprezentarea că bunurile pe care urma să le procure sunt obţinute pe căi legale, dovadă fiind, aşa cum s-a arătat, conţinutul conversaţiei telefonice purtată cu E. la data de 12.11.2010, ora 09^01:38.

Totodată, sub raportul laturii obiective, prima instanţă de judecată a constatat că nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiţie prevăzută de lege pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, respectiv aceea ca instigatul să fi săvârşit fapta la care a fost determinat ori să fi realizat, cel puţin, o tentativă pedepsibilă.

Prin urmare, s-a opinat că ansamblul probator al cauzei nu demonstrează comiterea de către inculpatul HH. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în legătură cu care s-ar fi realizat activitatea de instigare reţinută de Parchet în sarcina inculpatului GG.,

În plus, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele instigării nici sub aspectul conţinutului subiectiv al acesteia, dovezile administrate în cauză, astfel cum au fost examinate în dezvoltările anterioare, atestând împrejurarea că inculpatul GG. nu a prevăzut că, prin solicitarea sa adresată lui E. îl îndeamnă pe cel din urmă să intervină la HH. pentru a-l determina să comită o faptă prevăzută de legea penală, rezultat pe care acuzatul nu l-a urmărit prin activitatea sa şi nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui. În acest sens, s-a subliniat faptul că, singura cerere formulată de inculpat în cuprinsul conversaţiei telefonice din 12.11.2010, ora 09^01:38, a vizat contactarea martorului RRRR. pentru a ridica bunurile şi a le transporta la adresa unde urmau a fi depozitate, fără a se face vreo referire la lucrătorul vamal HH. şi la o eventuală implicare a acestuia în respectiva operaţiune, GG. având reprezentarea că mărfurile au o provenienţă licită, motiv pentru care l-a şi îndemnat pe interlocutorul său, comisionarul vamal E., să se preocupe de întocmirea unui aviz de însoţire la ieşirea acestora din depozit.

Totodată, în aprecierea atitudinii psihice a inculpatului, instanţa supremă a subliniat şi faptul că probele administrate în cauză nu au demonstrat că acesta ar fi avut vreo contribuţie sau ar fi cunoscut modul de derulare ulterioară a evenimentelor, respectiv locul de unde bunurile au fost preluate şi locaţia în care au fost depozitate în intervalul 12 noiembrie 2010 - 17 decembrie 2010, identitatea persoanei care a asigurat transportul lor la datele respective şi dacă au fost întocmite documente de însoţire şi de predare a mărfurilor către reprezentanţii EEE. - Filiala Constanţa, după cum nu rezultă din dovezile de la dosar că acuzatul ar fi urmărit, prin fapta sa, procurarea unui folos de orice natură pentru FF. sau partidul politic din care făcea parte la acel moment, cunoscând, din informaţiile furnizate de cel din urmă că obiectele procurate vor fi dăruite persoanelor cu dizabilităţi din cadrul Asociaţiei menţionate cu ocazia unei acţiuni umanitare şi că acesta va face respectivele cadouri în calitate de persoană privată, iar nu de reprezentant al formaţiunii politice căreia îi aparţinea, aspecte care, de altfel, au rezultat şi din ansamblul probator al cauzei.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea penală pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, atât sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, cât şi al conţinutului subiectiv al acesteia, situaţie ce se circumscrie, în opinia instanţei de fond, prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în temeiul acestor dispoziţii procedurale, precum şi a celor ale art. 396 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului GG. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

28.5. Infracţiunile de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi de complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. C.2. V)

Cu titlu preliminar, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa de fond, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul GG. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială), precum şi din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (deci fără reţinerea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. anterior şi art. 7 alin. (1) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiilor în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că actele de complicitate pentru care a fost trimis în judecată inculpatul GG. se reţine de către Parchet că au fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori atribuţii de control (inculpaţii X. şi G.), instanţa supremă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

De asemenea, prima instanţă a constatat că aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969) este pe deplin justificată, în condiţiile în care acuzarea a reţinut că una dintre acţiunile de primire/pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ.) pentru care inculpatul GG. a fost trimis în judecată au fost săvârşite cu ocazia comiterii unor infracţiuni de luare de mită de către funcţionari cu atribuţii de control, aşa cum cere textul de lege menţionat. Astfel, s-a reţinut că, în descrierea actului material de la pct. C.2. V.1, se arată de procuror că inculpatul s-ar fi implicat în medierea oferirii/luării de mită de către reprezentanţii S.C. F. S.R.L. pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., printre care şi X. şi G., funcţionari care, potrivit fişei postului nr. 214/30.06.2010, respectiv ordinelor de serviciu nr. 54/17.12.2009 şi nr. 1/11.01.2010 exercitau şi atribuţii de control cu privire la activitatea desfăşurată de personalul din subordine, fiind, astfel, aplicabile prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute câte 3 acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 04.11.2010, inculpatul GG. s-a implicat în medierea oferirii/luării de mită de către reprezentanţii S.C. F. S.R.L. (inculpaţii E. şi A.) pentru lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi, în special, conducerea acestei instituţii (inculpaţii X. şi G.), pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui client al S.C. F. S.R.L., numit "ZZ." (pct. C.2. V.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.49 din rechizitoriu), inculpatul A., acuzat de infracţiunea de dare de mită (A.15. II.10 din rechizitoriu), precum şi inculpatul X., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită (pct. A.18. III din rechizitoriu).

În legătură cu această acuzaţie, s-a reţinut că inculpatul GG. a învederat, în cuprinsul declaraţiei sale din 6 mai 2014, că numitul "ZZ." este martorul VVV., comisar de poliţie, care avea un prieten reprezentant al unei firme bulgăresti, YYYYYYYYY., client al S.C. F. S.R.L. care, în perioada august - 19 octombrie 2010, efectuase 6 importuri de peşte congelat ce au fost livrate intracomunitar, cu destinaţie finală Bulgaria, la o valoare de referinţă în vamă acceptată de JJJJJJ. de 550 USD/tonă. Întrucât fusese contactat de martor, care îi spusese că firma prietenului său are probleme cu noul import de peşte congelat întrucât valoarea în vamă se mărise la 700-800 USD/tonă, în data de 1.11.2010, ora 16¹⁰, a purtat o convorbire cu E. căruia i-a expus situaţia, solicitându-i să explice clientului că, dacă s-a modificat valoarea în vamă, singura soluţie era să prezinte documentele justificative cerute de JJJJJJ., care să susţină valoarea mai mică de 550 USD. Ca urmare, în contextul acestei situaţii, au fost purtate convorbirile din 4.11.2010 cu inculpatul A., cifrele "7-8", din cuprinsul primeia, desemnând valoarea de referinţă în vamă, respectiv 700-800/tonă în funcţie de calitatea peştelui, file sau trunchi. Totodată, în aceeaşi discuţie, i-a sugerat interlocutorului său să vorbescă cu "X.", adică cu X., sau cu inculpatul G. pentru a lămuri această problemă referitoare la schimbarea valorii de referinţă în vamă. Acuzatul a mai arătat că, în cea de-a doua convorbire, A. i-a transmis că a vorbit cu X., care i-a indicat documentele pe care firma bulgărească trebuia să le depună la autoritatea vamală pentru a obţine încadrarea într-o valoare de referinţă mai mică, însă acestea nu au putut fi procurate, în final importul realizându-se la valoarea de referinţă de 800 dolari/tonă.

Totodată, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului A. din de 16 octombrie 2013, dată în cursul judecăţii în primă instanţă, în care a declarat că discuţia telefonică din 3.11.2010 purtată cu E. a vizat valoarea în vamă pentru un import de peşte, aceasta fiind modificată în ultima săptămână. Ca urmare, în acest context, a făcut referire la cifrele 7, 8, 5 şi 5,5 care priveau tocmai această valoare în vamă, care influenţa cuantumul taxelor vamale. Raportat la apelativele "G." şi "X.", a precizat că acestea îi desemnează pe inculpaţii G. şi X., cărora li s-au adresat pentru lămurirea problemei, întrucât întâmpinau dificultăţi în relaţia cu clienţii S.C. F. S.R.L. datorită modificării taxelor vamale într-un interval atât de scurt. Referitor la "ZZ.", persoană la care procurorul face trimitere în descrierea faptei, a arătat că acesta este martorul VVV., lucrător al KKKKKKKKKKK., iar nu un client al firmei de comisionariat vamal. În ceea ce priveşte convorbirile purtate cu GG., s-a prevalat de dreptul la tăcere, motivând că nu îşi mai aminteşte nimic în legătură cu acestea.

S-a constatat de către prima instanţă de judecată că declaraţii similare a făcut şi inculpatul E. la termenul de judecată din 15 mai 2013, menţionând că discuţia telefonică cu A. din 3.11.2010 se referă la valoarea minimă în vamă acceptată conform bazei de date la nivel local, cu privire la un import de pangasius, respectiv 450 USD (4,5) pe tonă trunchiul de pangasius şi 550 USD (5,5) pe tonă file de pangasius, valori care, însă fuseseră între timp modificate la 700 USD (7) pe tonă trunchiul şi 800 USD (8) pe tonă fileul. În acest sens, a discutat cu inculpatul A. în legatură cu faptul că nici X. şi nici G. ("G.") nu acceptaseră efectuarea operaţiunilor vamale la valoarea veche, la care clientul respectiv efectuase anterior alte operatiuni de import. În opinia sa, împrejurarea că discuţia se referă la importul unei cantităţi de file de pangasius şi la valoarea în vamă a acesteia, rezultă din primul pasaj al convorbirii telefonice, care, însă, nu a fost transcris în rechizitoriu.

De asemenea, s-a precizat că susţinerile celor trei acuzaţi sunt confirmate şi de inculpatul X., care a declarat, cu ocazia audierii sale de către instanţă în şedinţa publică din 27 noiembrie 2013, că, în urma ascultării înregistrărilor invocate de acuzare, şi-a adus aminte despre conflictul existent în vamă în acea perioadă, când s-a modificat valoarea de referinţă pentru fileul şi trunchiul de pangasius, iar E. susţinea că pentru un client al său, o societate bulgărească, trebuia luată în considerare vechea valoare în vamă întrucât containerele se aflau pe drum la data modificării. Ca urmare, prin cifrele 7 şi 8, interlocutorii au avut în vedere tocmai această valoare de referinţă în vamă, respectiv 700 şi 800 dolari/tonă pentru importul de pangasius. A mai menţionat că, urmare audierii convorbirii telefonice din 3.11.2010, a constatat că transcrierea din rechizitoriu este greţită, în sensul că inculpatul A. a afirmat "prima dată la cinci", în loc de "o dată la cinci" (în sensul că, la primul import, valoarea de referinţă în vamă a fost de 500 dolari/tonă), iar, în loc de "cât este că el vrea să vină ca înainte", se aude "cert este că el vrea să vină ca înainte" (adică la valoarea de referinţă valabilă în trecut, respectiv 450, 550 dolari/tonă). Oferind explicaţii cu privire la practica modificării periodice a valorii de referinţă în vamă, a menţionat că aceasta este comună la nivelul tuturor birourilor vamale şi că nu este împotriva dispoziţiilor legale, realizându-se în baza H.G. nr. 788/1997.

Aşadar, s-a constatat că acuzaţia formulată împotriva inculpatului GG. s-a întemeiat exclusiv pe interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, s-a reţinut că declaraţiile inculpaţilor GG., A., E. şi X. sunt concordante în sensul că obiectul discuţiilor purtate în zilele respective nu a vizat stabilirea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ci valoarea minimă de referinţă în vamă pentru o anumită categorie de produse (peşte congelat), care suferise anumite modificări în baza de date a biroului vamal. În sensul celor afirmate, în apărare, de inculpaţi, s-a făcut trimitere şi la transcrierile altor convorbiri telefonice purtate de aceştia, dar la care Parchetul nu a făcut referire în rechizitoriu, precum şi replicile interlocutorilor din debutul înregistrării audio din 3.11.2010, ora 18^52:11, toate acestea confirmând susţinerile inculpaţilor cu privire la tema discuţiilor purtate de ei şi invocate, în probaţiune, de către procuror. Astfel, s-a constatat că, din nota de redare a comunicării telefonice din 1.11.2010, ora 16^10:12 , rezultă că inculpaţii E. şi GG. au vorbit despre faptul că numitul "ZZ." are un import de peşte congelat şi are o problemă cu "valoarea care diferă în baza de date a ăstora", cel din urmă recomandându-i primului să îl cheme pe acesta "să vină cu documente doveditoare". De asemenea, îi spune că a vorbit cu X. şi că "avea nu ştiu ce idei". În acelaşi sens, s-a făcut trimitere şi la transcrierea discuţiei purtate de inculpaţii E. şi A. la data de 3.11.2010, ora 21^52:49, în care cei doi poartă un dialog cu privire la faptul că cei de la Biroul Vamal nu vor să accepte importul pentru că "au listele ălea ale lor", iar X. a "pus 550 la file şi la aia a pus 450". Totodată, s-a constatat că, din nota de redare a convorbirii telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, ataşată la filele x d.u.p., rezultă în mod clar că se discută despre un preţ pe tonă pentru fileul şi trunchiul de pangasius, prima replică a inculpatului A. (netranscrisă în rechizitoriu) fiind:

"Nu mi-ai spus nimic de acela cu fileul lui de pangasius", în timp, la un moment dat, E. a afirmat:

"El venea la 450 trunchiul, 550 fileul...".

În plus, instanţa de fond a apreciat că apărările inculpaţilor referitoare la obiectul discuţiilor telefonice sunt susţinute şi de înscrisurile depuse, în probaţiune, la dosar de către E., din cuprinsul declaraţiilor vamale de import întocmite anterior şi ulterior convorbirilor rezultând diferenţa valorii în vamă pentru mărfurile importate (rubrica moneda şi valoarea total facturată şi masa netă).

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, ţinând seama şi de faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost oferită, respectiv remisă cu titlu de mită lucrătorilor vamali, operaţiunea de import ce ar fi trebuit favorizată în schimbul respectivelor foloase materiale necuvenite şi denumirea societăţii importatoare, instanţa supremă a apreciat că actul material descris la pct. C.2. V.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 3.11.2010, ora 18^52:11, şi 4.11.2010, orele 09^05:11 şi 13^48:00, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

2). În jurul datei de 07.09.2010, inculpatul GG., în calitate de lider al grupului infracţional organizat, a primit de la inculpatul K., prin intermediul inculpatului D., o sumă nedeterminată de bani, dar atât de mare, încât "nu încăpea într-un plic", reprezentând datoriile acumulate de intermediarul vamal K. faţă de grupul infracţional organizat, incluzând şi mita cuvenită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru serviciile aduse, constând în permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri intermediate de acesta (pct. C.2. V.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.1 din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., acuzat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită (pct. A.6. II.15 din rechizitoriu), iar, în legătură cu aceeaşi convorbire telefonică, s-a reţinut în sarcina inculpatului GG. şi infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. C.2. I.7 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul GG. a declarat, cu prilejul ascultării sale în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, că nu a primit în jurul datei de 7.09.2010 şi nici ulterior vreo sumă de bani de la intermediarul K. şi că nu este el acel Eugen la care se face referire în convorbirea telefonică, invocând, în susţinerea acestei afirmaţii, discuţia purtată de D. cu martorul FFFFF. în data de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, din care rezultă că suma de bani transmisă prin intermediul primului reprezintă parte din contravaloarea unei amenzi contravenţionale pe care S.C. AAAAAAA. S.R.L., reprezentată de K., trebuia să o returneze S.C. F. S.R.L., fiind plătită de comisionar în numele acestei societăţi (declaraţia din 6 mai 2014).

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul K. a declarat, cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală, la data de 14 iunie 2011, că i s-a solicitat de către E. ca, în situţia în care trebuia să îi transmită o sumă de bani, să o lase la D., subliniind, însă, că niciodată nu a discutat cu acesta din urmă despre containere sau operaţiuni vamale. Cu referire la convorbirea telefonică din 07.09.2010, ora 17^14:46, a menţionat că nu îşi dă seama de ce a afirmat că banii sunt "pentru EEEEEEEEEEE.", aceştia fiind, de fapt, pentru E., fiind vorba de o sumă între 150 şi 200 milioane RON vechi, în cupiuri de câte 100.000 RON, reprezentând parţial şi costul transportului containerelor respective.

Totodată, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului K. din data de 20 iunie 2013, dată în faţa instanţei de fond, când a declarat, la termenul de judecată din 20 iunie 2013, că i-a dat lui D. suma de bani despre care se face referire în convorbirea telefonică pentru a fi transmisă inculpatului E., aceasta reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a operaţiunilor de comisionariat şi de transport, precum şi mita către lucrătorii vamali. A mai subliniat că, deşi nu i-a spus textual inculpatului D. că, în plicurile date, se află şi bani cu titlu de mită, toată lumea ştia că la vama Constanţa Sud Agigea se dau astfel de sume şi, ca atare, şi interlocutorul său cunoştea acest aspect. Cu privire la numitul Eugen, la care face referire în cuprinsul discuţiei telefonice, a precizat, din nou, că acesta nu este inculpatul GG., ci patronul unei firme de transport.

Din punct de vedere probator, a fost considerată ca fiind relevantă şi declaraţia inculpatului D. din data de 13 noiembrie 2013, când, contrar celor afirmate de K., a arătat că banii pe care i-a adus interlocutorul său în data de 07.09.2010 reprezentau datorii ale acestuia către S.C. F. S.R.L., aspect ce rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a purtat-o a doua zi, pe 08.09.2010, ora 16⁴⁴(transcrisă în vol. 8 d.u.p.), cu contabilul firmei de comisionariat vamal, martorul FFFFF., în care cel din urmă l-a întrebat dacă a primit banii de la intermediarul vamal, respectiv suma de 150 milioane RON vechi, întrebare la care i-a răspuns afirmativ, spunându-i ca îi va duce el la Constanţa. A mai menţionat că, fiind un om ocupat, nu îşi aduce aminte dacă s-a întâlnit cu inculpatul K. la biroul său, după 25 de minute din momentul în care a fost purtată conversaţia, banii fiind primiţi fie de el, fie de colegi şi lăsaţi la birou. Totodată, a precizat că nu ştie cine este Eugen, la care inculpatul K. a făcut referire în convorbirea telefonică, precum şi faptul că acesta din urmă nu i-a spus niciodată ca l-ar cunoaşte pe inculpatul GG. sau că banii ar fi fost destinaţi acestuia. De asemenea, nu a făcut nicio presupunere legată de identitatea numitului Eugen, aspect care nu îl interesa întrucât făcea un simplu serviciu de a duce banii primiţi de la inculpatul K. la Constanţa, la S.C. F. S.R.L.

De asemenea, instanţa supremă a apeciat că are relevanţă probatorie şi depoziţia martorului FFFFF., din data de 3 martie 2015, dată în cursul judecăţii în primă instanţă.

Prin urmare, s-a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E., care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie. Totodată, împrejurarea că suma de bani la care se face referire în cuprinsul convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L., reiese şi din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în ziua de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, ocazie cu care cel din urmă l-a întrebat pe interlocutorul său dacă K. i-a lăsat 150 de milioane RON, D. confirmând acest lucru şi spunând că a fost din nou sunat de K., care i-a comunicat că va trece pe la el să îi mai aducă nişte bani, moment în care contabilul S.C. F. S.R.L. a afirmat "o să mă uit eu cât mai are pe sold aici şi zic eu câţi bani mai trebuie să aducă".

Pe de altă parte, s-a constatat de către prima instanţă atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 07.09.2010, ora 17^14:46, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. De asemenea, instanţa supremă a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a celui din urmă pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

Având în vedere că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că suma remisă în data de 7.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi că ar fi fost destinată acuzatului GG., în calitate de lider al presupusului grup infracţional organizat, chiar K. negând în toate declaraţiile sale acest din urmă aspect, precum şi împrejurarea că Parchetul nu a stabilit cuantumul presupusei sume de bani ce ar fi fost remisă cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acesteia, operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date avantajele patrimoniale necuvenite şi identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că nici actul material descris la pct. C.2. V.2 nu poate reţinut în sarcina inculpatului GG., interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 07.09.2010, ora 17^14:46, prin indicarea acuzatului ca destinatar al sumei de bani transmisă de intermediarul vamal prin mijlocirea lui D., bazându-se pe simple supoziţii, neconfirmate de niciun mijloc de probă administrat în cauză.

3). Ulterior datei de 08.09.2010, inculpatul GG. a primit, prin intermediul inculpaţilor D. şi E., suma de 4.000 USD din partea inculpatului K., datorată de acesta grupului infracţional organizat, incluzând mita ce trebuia să ajungă la lucrătorii vamali din cadrul Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri (pct. C.2. V.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, a fost trimis în judecată şi inculpatul D. (pct. A.16. I.2 din rechizitoriu), precum şi inculpatul K., acuzat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită (pct. A.6. II.16 din rechizitoriu), iar, în legătură cu aceeaşi convorbire telefonică, s-a reţinut în sarcina inculpatului GG. şi infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (pct. C.2. I.8 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, s-a reţinut că inculpatul GG. a declarat, cu prilejul ascultării sale de către instanţa de fond, că nu a primit ulterior datei de 8.09.2010 vreo sumă de bani de la intermediarul K. şi că nu este el "şeful acela mare" la care se face referire în convorbirea telefonică, invocând, în susţinerea acestei afirmaţii, discuţia purtată de D. cu martorul FFFFF. în data de 08.09.2010, ora 16⁴⁴, din care rezultă că suma de bani transmisă prin intermediul primului reprezintă parte din contravaloarea unei amenzi contravenţionale pe care S.C. AAAAAAA. S.R.L., reprezentată de K., trebuia să o returneze S.C. F. S.R.L., fiind plătită de comisionar în numele acestei societăţi (declaraţia din 6 mai 2014).

Totodată, s-a considerat ca fiind relevantă şi depoziţia inculpatul K. din data de 14 iunie 2011, dată în faţa organelor de urmărire penală, ocazie cu care a declarat că E. i-a solicitat ca, în situţia în care trebuia să îi transmită o sumă de bani, să o lase la D., subliniind, însă, că niciodată nu a discutat cu acesta din urmă despre containere sau operaţiuni vamale. Cu referire la convorbirea telefonică din 08.09.2010, ora 14^40:56, a menţionat că suma de 4000 USD trebuia dă ajungă la E., fiind datorată pentru introducerea în ţară a unor containere. În ce priveşte cea de-a doua parte a discuţiei, a învederat că vizează o chestiune personală, despre care nu doreşte să dea detalii.

De asemenea, s-a făcut referire şi la declaraţia inculpatului K. din data de 20 iunie 2013, dată în cursul judecăţii în primă instanţă, când a învederat că i-a dat lui D. suma de 4000 USD, despre care se face referire în convorbirea telefonică, pentru a fi transmisă inculpatului E., aceasta incluzând şi mita pentru lucrătorii vamali. A mai subliniat că, deşi nu i-a spus textual inculpatului D. că, în plicurile date, se află şi bani cu titlu de mită, toată lumea ştia că la vama Constanţa Sud Agigea se dau astfel de sume şi, ca atare, şi interlocutorul său cunoştea acest aspect. Cu privire la "şeful acela mare", la care face referire în cuprinsul discuţiei telefonice, a precizat că acesta nu este inculpatul GG., ci E., banii fiind destinaţi acestuia.

În acest context, s-a reţinut că inculpatul D., contrar celor afirmate de K., a arătat, în cuprinsul declaraţiei din 13 noiembrie 2013, că banii pe care i-a adus interlocutorul său în data de 08.09.2010 reprezentau datorii ale acestuia către S.C. F. S.R.L., aspect ce rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a purtat-o în aceeaşi zi, ora 16⁴⁴(transcrisă în vol. 8 d.u.p.), cu contabilul firmei de comisionariat vamal, martorul FFFFF., în care cel din urmă l-a întrebat dacă a primit banii de la intermediarul vamal, respectiv suma de 150 milioane RON vechi, întrebare la care i-a răspuns afirmativ, spunându-i ca îi va duce el la Constanţa. A mai menţionat că nu ştie la cine s-a referit K. când a făcut trimitere la "şeful acela mare" şi că nu i-a cerut explicaţii pentru că nu îl interesa acest aspect. Cu privire la ultima parte a discuţiei, a precizat că nu cunoaşte ce anume vizează, întrucât el, personal, nu avea nicio legătură cu intermediarul vamal.

La analizarea acestei acuzaţii, s-a avut în vedere de către instanţa supremă şi declaraţia martorului FFFFF. din data de 3 martie 2015, dată în faţa instanţei de fond.

Aşadar, prima instanţă a constatat că susţinerile inculpatului K. cu privire la semnificaţia şi destinaţia sumelor de bani transmise comisionarului vamal, prin intermediul lui D., sunt infirmate atât de acesta din urmă, cât şi de inculpatul GG. şi martorul FFFFF., relevante, totodată, sub acelaşi aspect, fiind şi înscrisurile depuse, în probaţiune, de apărarea inculpatului E., care atestă datoriile pe care cele patru societăţi reprezentate de intermediarul vamal (S.C. PPPPPPP. S.R.L., S.C. HHHHHHH. S.R.L., S.C. GGGGGGG. S.R.L. şi S.C. AAAAAAA. S.R.L.) le înregistrau, la nivelul anului 2010, către S.C. F. S.R.L., precum şi depunerea garanţiei de către S.C. AAAAAAA. S.R.L. în favoarea firmei de comisionariat vamal, reprezentând contravaloarea taxelor vamale, a mărfii şi a amenzilor aplicate în cazul a două operaţiuni de tranzit ce vizau containere care nu au mai ajuns la biroul vamal de destinaţie.

Totodată, s-a apreciat că, din conţinutul discuţiei purtate de inculpatul D. cu martorul FFFFF. în aceeaşi zi, ora 16⁴⁴, rezultă că suma de bani la care se face referire în cuprinsul acestei convorbiri telefonice, nu constituie mita către lucrătorii vamali, ci cuantumul unor datorii pe care intermediarul vamal le avea faţă de S.C. F. S.R.L.

Pe de altă parte, instanţa de fond a remarcat atitudinea oscilantă manifestată de inculpatul K. în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a interlocutorului său din cuprinsul înregistrării audio din 08.09.2010, ora 14^40:56, de la negarea faptului că D. ar fi cunoscut împrejurarea că banii pe care îi transmitea către S.C. F. S.R.L. reprezentau inclusiv mita pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. (declaraţii din 24 mai 2011 şi 14 iunie 2011), până la susţinerea respectivei ipoteze (declaraţii din 22 iunie 2011 şi 20 iunie 2013), arătând, însă, în ultima depoziţie, că nu i-a spus niciodată, textual, acestuia că plicurile înmânate ar conţine şi astfel de sume. Totodată, instanţa supremă a subliniat şi faptul că, fără nicio justificare valabilă, chiar Parchetul apreciază, în unele situaţii, ca fiind dovedită cunoaşterea acestei împrejurări de către inculpatul D. (punctele A.16. II.1, A.16. II.2, A.16. II.5 din rechizitoriu), iar, în altele, ca nefiind probată, motiv pentru care, în aceste cazuri, nu a dispus trimiterea în judecată a acuzatului pentru complicitate la luare/dare de mită, ci pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat (punctele A.16. I.1 şi A.16. I.2 din rechizitoriu), deşi, în toate ipotezele, în sarcina inculpatului K., s-a reţinut acuzaţia de dare de mită.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte, faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu rezultă că suma remisă în data de 8.09.2010 inculpatului D. ar include şi mita către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi că ar fi fost destinată acuzatului GG., în calitate de lider al presupusului grup infracţional organizat, chiar K. negând în toate declaraţiile sale acest din urmă aspect, ţinând seama şi de împrejurarea că Parchetul nu a identificat operaţiunile vamale pentru a căror favorizare ar fi fost date presupusele avantaje patrimoniale, contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acestora şi nici identitatea lucrătorilor vamali care ar fi primit respectivele foloase, instanţa de fond a apreciat că nu poate reţine fapta descrisă la pct. C.2. V.3 ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului GG., în lipsa unor dovezi temeinice şi convingătoare, de natură să confirme intepretarea dată de Parchet conţinutului convorbirii telefonice din 08.09.2010, ora 14^40:56, în sensul considerării acestuia ca destinatar al sumei de bani transmisă de intermediarul vamal prin mijlocirea lui D..

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acuzatului, neavând aptitudinea de a demonstra comiterea de către acesta a faptelor reţinute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului GG. pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale) şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale).

28.6. Infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (pct. C.2. VI)

În sarcina inculpatului, s-a reţinut de către Parchet că, la data de 23.08.2010, şi-a folosit influenţa pe care o avea, în calitate de lider al grupului infracţional organizat, asupra lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a obţine introducerea în ţară a unui container importat de EE., din conţinutul căruia 40% din mărfuri îi aparţineau coinculpatului CC., primind în schimbul acestei prestaţii, de la cel din urmă, atât în numele său, cât şi în numele lui EE., o sumă de bani nedeterminată.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă de procuror infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă (instanţa dispunând schimbarea încadrării juridice în complicitate la cumpărare de influenţă), a fost trimis în judecată şi inculpatul CC. (pct. B.1. III din rechizitoriu), precum şi inculpatul EE., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de cumpărare de influenţă (pct. B.3 din rechizitoriu).

În legătură cu această acuzaţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul GG., audiat fiind în şedinţa publică din data de 6 mai 2014, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, menţionând că EE. nu putea să îi ceară să îşi folosească presupusa influenţă asupra lucrătorilor vamali din cadrul JJJJJJ., în condiţiile în care chiar CC., ale cărui mărfuri se aflau în containerul din vamă, era administrator al S.C. F. S.R.L., firmă de comisionariat vamal al cărei client era S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. A precizat, de asemenea, că, în data de 23.08.2010, în intervalul orar 9⁰⁰-10⁰⁰ şi 10⁰⁰-10³⁰, a fost sunat de inculpatul EE., care i-a spus că are probleme cu un container importat din China, în care se aflau şi bunuri aparţinând lui CC., în sensul că urmează să se efectueze controlul fizic, iar angajaţii S.C. F. S.R.L. i-au comunicat că o să existe un cost suplimentar. Ca urmare, a luat legătura cu un lucrător al comisionarului vamal, fără a-şi aminti despre cine anume era vorba, şi s-a interesat despre problema înregistrată de firma inculpatului EE., acesta comunicându-i că a fost o neînţelegere şi că s-a rezolvat. Cu toate acestea, nu l-a mai sunat, ulterior, pe EE. pentru a-i transmite ce a aflat, mai ales că nu era într-o relaţie amicală cu acesta. Totodată, acuzatul a subliniat că nu i s-a oferit şi nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul EE. pentru a rezolva sau a se interesa de problema legată de containerul cu mărfuri importate din China, precum şi faptul că, din ascultarea convorbirii telefonice din 23.08.2010, ora 10^43:23, a constatat că a intervenit o eroare de transcriere, corect fiind "ei, lasă-l", iar nu "RON, lasă-l". În plus, a precizat că, pentru mărfurile importate în mod obişnuit de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., respectiv obiecte de mobilier, nu se efectua controlul fizic, având în vedere că taxa vamală pentru acestea era zero, însă, în cazul de faţă, în container existau şi alte tipuri de produse purtătoare de taxe vamale, astfel încât era posibilă realizarea unui asemenea control.

Totodată, s-a reţinut că EE. ascultat fiind, în calitate de făptuitor, la data de 29 august 2011, a menţionat că se afla în relaţii de prietenie cu CC., iar, din anul 2007, când s-a înfiinţat S.C. F. S.R.L., a început derularea prin această societate a formalităţilor vamale pentru firma sa S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., care se ocupă cu importul şi comercializarea de mobilier. Prin intermediul lui Pilcă l-a cunoscut şi pe GG., dar a avut cu acesta o serie de animozităţi, cel din urmă fiind nemulţumit că, din cauza prieteniei sale cu primul acuzat menţionat, beneficia în relaţia cu comisionarul vamal de anumite avantaje (preţuri, termene de plată etc). A mai precizat că, în 2010, S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. a efectuat un import de mărfuri, din care 40% (în principal, materiale de construcţii) aparţineau lui CC., iar restul (mobilier) firmei sale. În legătură cu discuţiile telefonice invocate de procuror, a învederat că acestea se referă la două probleme distincte, respectiv importul containerului combinat şi pregătirea unui import de condimente. Referitor la presupusa intervenţie pe lângă GG., inculpatul a arătat că bănuieşte că ar fi fost vorba de stabilirea cu acesta a modalităţii de realizare a transportului containerului combinat, în raport cu locul de descărcare, Bucureşti sau Constanţa. Cu privire la condimente, a menţionat că a avut anterior o convorbire cu CC. în legătură cu un import de isolat de soia şi îl rugase să îl ajute cu depozitarea mărfii în locaţii speciale, preţul oferit de o societate aparţinând lui Pilcă şi GG. fiind foarte mare. Ca urmare, în acest context a fost făcută referirea la sumele de bani din convorbire (2000 USD/tonă), care au vizat respectivul tarif de depozitare, CC. sfătuindu-l să accepte oferta făcută de GG., urmând, ca ulterior, să iniţieze o nouă negociere cu acesta. A mai precizat că descărcarea containerului combinat s-a realizat în depozitul societăţii sale din Pantelimon, iar, ulterior, marfa aparţinând inculpatului Pilcă a fost transportată la Constanţa.

De asemenea, instanţa supremă a considerat că este relevantă din punct de vedere probator şi declaraţia inculpatului EE. din data de 3 martie 2014, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, când a arătat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, dar că doreşte să facă unele precizări suplimentare pentru a lămuri anumite aspecte în legătură cu conţinutul depoziţiei iniţiale. Astfel, cu privire la convorbirea telefonică din 23.08.2010, ora 09^10:30, a menţionat că aceasta s-a referit la un import combinat de mărfuri, din care 40% fuseseră comandate de inculpatul CC., ulterior efectuării formalităţilor de import fiindu-i facturate şi livrate acestuia. Prealabil discuţiei telefonice, acuzatul a susţinut că a fost sunat de un angajat al S.C. F. S.R.L., pe care nu l-a putut identifica întrucât de fiecare dată era contactat de altcineva, care i-a comunicat că respectivul container a fost repartizat la rampa de control fizic - lucru care se întâmpla pentru prima dată, având în vedere că taxa vamală pentru mărfurile pe care le importa era zero şi nu exista nicio suspiciune care să determine efectuarea unui asemenea control - şi că i se cerea suma de 1000 RON, înţelegând că aceasta îi fusese solicitată de către manipulatori. În acel context, a luat legătura cu SSS., cu care colabora în mod uzual, care i-a spus că, probabil, firma nu este cunoscută la nivel de rampă şi că, astfel, "încearcă şi ei", din discuţia purtată cu martorul, deducând că suma de 1000 RON îi era cerută cu titlu de mită pentru ca manipulatorii să fie atenţi la cântărirea mărfurilor şi să nu fie încărcată nejustificat factura reprezentând contravaloarea prestaţiilor la rampă. Ca urmare, având în vedere dubla calitate a inculpatului CC., de administrator al S.C. F. S.R.L. şi de beneficiar al unei părţi din produsele importate, a luat legătura telefonic cu acesta şi i-a spus că i se pretinde acea sumă de bani, folosind expresia găsită pe loc "mi-a cerut vreo două ... o mie de tone" referindu-se la 1000 de RON. Totodată, prin cuvântul "acesta" din cuprinsul conversaţiei, l-a desemnat pe angajatul S.C. F. S.R.L., cu care avusese discuţia iniţială. Inculpatul EE. a precizat, de asemenea, că, deşi sintagma "o mie de tone" a găsit-o ad-hoc, interlocutorul său a înţeles că era vorba despre pretinderea unei sume de bani cu titlu de mită, însă nu ştie dacă acesta şi-a dat seama şi de valoarea respectivei mite, context în care i-a spus să accepte, iar pe urmă să refuze, lucru care s-a şi întâmplat. Întrucât în timpul convorbirii a luat decizia să îl sune, în legătură cu acest aspect, pe inculpatul GG., despre care ştia că făcea parte din structura acţionariatului S.C. F. S.R.L., acuzatul l-a contactat imediat pe acesta, i-a comunicat despre ce este vorba, iar inculpatul i-a spus să stea liniştit întrucât s-a produs o confuzie cu privire la taxa de manipulare la rampă, urmând să dea un telefon pentru a lămuri situaţia. În plus, inculpatul a învederat că GG. nu l-a mai sunat, dar nici nu i s-a mai cerut plata acelei sume de bani, fiind contactat de un angajat al firmei de comisionariat vamal care i-a spus că operaţiunea de control fizic a fost finalizată, iar declaraţia vamală se află într-o altă etapă a procesării.

Cu referire la cea de-a doua convorbire telefonică invocată, în probaţiune, de acuzare, a arătat că a fost purtată cu CC. înainte ca lucrătorul S.C. F. S.R.L. să îl anunţe despre finalizarea operaţiunii de control fizic, în cuprinsul acesteia comunicându-i interlocutorului său că a vorbit cu GG. şi că acesta i-a spus că "se rezolvă", respectiv că va lua legătura cu angajaţii comisionarului vamal şi se va interesa despre situaţia containerului. În ce priveşte afirmaţia sa, "dar nu ştiu cum se rezolvă", a precizat că a fost făcută în contextul în care, dată fiind relaţia lui cu inculpatul GG., nu avea convingerea că acesta va vorbi într-adevăr cu lucrătorii S.C. F. S.R.L.. De asemenea, a precizat că, după cuvintele "i-am dat", urma să zică "numărul containerului", însă inculpatul Pilcă l-a întrerupt şi i-a spus "ei, lăsa-l", iar nu "RON, lăsă-l", aşa cum, în mod eronat, s-a consemnat în nota de transcriere. Referindu-se la continuarea convorbirii, acuzatul a arătat că s-a făcut vorbire despre destinaţia finală a containerului importat, la procentul pe care îl reprezenta marfa comandată de inculpatul Pilcă din totalul containerului ("vreo 40% estimez ca.."), precum şi la contravalorea taxelor vamale pe care acesta urma să le plătească aferent produselor comandate. A subliniat, încă o dată, că discuţia cu GG. s-a limitat la prezentarea situaţiei cu care se confrunta la rampa de control fizic şi rugămintea de a lămuri situaţia, fară să-i ceară acestuia să intervină la angajaţii S.C. F. S.R.L. sau la lucrătorii vamali, prin intermediul primilor, pentru a-i facilita efectuarea controlului fizic sau altor operaţiuni de vămuire, în schimbul vreunei sume de bani. Deopotrivă, a menţionat că ambele discuţii telefonice le-a purtat din biroul său din Pantelimon, la un interval de o oră şi jumătate, fiind, practic, imposibil ca, în această perioadă de timp, să se deplaseze la inculpatul GG. să îi dea vreo sumă de bani, iar, apoi, să vorbească cu CC. şi să îi spună că totul s-a rezolvat. A mai precizat, de asemenea, că, după intrarea în Comunitatea Europeană, taxa vamală pentru importul produselor de mobilier era zero, precum şi faptul că nu cunoaşte dacă, în anul 2010, inculpatul GG. mai era asociat al S.C. F. S.R.L., însă toate negocierile privind nivelul tarifelor practicate în relaţia cu comisionarul vamal au fost purtate cu acesta.

Cu privire la susţinerile acuzatului EE., s-a reţinut că acestea au fost confirmate, parţial, şi de CC. care, cu prilejul declaraţiei date, în calitate de învinuit, în faza instrucţiei penale, a relatat că, într-adevăr, în data de 23.08.2010, a fost sunat de inculpatul EE., care a invocat anumite probleme cu importul unui container conţinând şi mărfuri comandate de el, comunicându-i că i s-a cerut o sumă de bani. În cuprinsul convorbirii telefonice, l-a sfătuit pe interlocutorul său să nu remită astfel de foloase materiale necuvenite şi să rezolve singur problema. A mai precizat, de asemenea, că nu cunoaşte ca GG. să fi primit vreo sumă de bani de la EE. (declaraţia din 23 mai 2011 - filele x d.u.p.).

În acest context, instanţa de fond a constatat că menţiuni similare au fost făcute de inculpat şi în declaraţia dată în 24 mai 2011 în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, când a arătat că nu i-a cerut lui GG. să-şi traficheze influenţa pe lângă vameşii de la JJJJJJ. care ar fi pretins mită pentru vămuirea unui container cu mărfuri importate din China împreună cu EE. .

Revenind, în parte, asupra poziţiei exprimate anterior, inculpatul CC. a declarat, în şedinţa publică din 17 martie 2014, că, în dimineaţa zilei de 23.08.2010, ora 09^10:30, a fost trezit, după doar două ore de somn (întorcându-se chiar în acea noapte dintr-o călătorie din Suedia), de telefonul inculpatului EE., care i-a comunicat că "acesta mi-a cerut vreo două .... o mie de tone", înţelegând din respectiva afirmaţie că urmează a fi efectuat controlul fizic al unui container în care se afla şi marfa sa şi a fi scoasă o cantitate de o mie sau două mii de kilograme de marfă. A precizat, de asemenea, că nu îşi aduce aminte ce a vrut să spună când a afirmat "zii da şi pe urmă zici nu" şi nici aspectul în legătură cu care EE. i-a zis "o să vorbesc cu Eugen", fiind exclus să fi înţeles de la interlocutorul său ori acesta să-i fi comunicat că i se ceruse plata unei sume de bani cu titlu de mită sau că urma să discute cu GG. pentru a-şi trafica influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la JJJJJJ., în scopul de a permite intrarea în ţară a mărfurilor respective, o asemenea intervenţie nefiind necesară din moment ce toate documentele erau în ordine. Sub acelaşi aspect, a arătat că singurele sume de bani plătite de societatea aparţinând inculpatului EE. au reprezentat taxa de manipulare a mărfurilor la rampa de control fizic şi contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal, acestea fiind achitate S.C. F. S.R.L.. Cu privire la convorbirea telefonică din data de 23.08.2010, ora 10^43:23, inculpatul a declarat că a fost iniţiată de el, în scopul de a-şi cere scuze de la EE. pentru modul în care s-a derulat prima conversaţie şi că nu ştie la ce s-a referit cel din urmă când i-a spus că a vorbit cu Eugen şi că acesta l-a asigurat că se rezolvă. În legătură cu conţinutul discuţiei, a mai învederat că aceasta a vizat şi aspecte privind întocmirea documentelor aferente vânzării mărfurilor importate din China de către S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., expresia "să îmi faci şi mie calculul, ca să fim pregătiţi" vizând contravaloarea mărfii importate.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că susţinerile inculpaţilor cu privire la conţinutul convorbirilor invocate, în probaţiune, de procuror, sunt confirmate şi de o altă discuţie telefonică purtată între aceiaşi interlocutori (CC. şi EE.) în data de 25.08.2010, ora 10^03:03, în cuprinsul căreia inculpatul CC. l-a întrebat pe EE. dacă a sosit containerul, acesta răspunzându-i afirmativ şi confirmându-i că a fost descărcat, urmând să-i trimită marfa după-amiază sau a doua zi dimineaţă, context în care Pilcă i-a spus "Fă-mi şi mie calculul, că vin vineri să-şi aduc datoria, ce am". Sub acelaşi aspect, au fost apreciat ca fiind relevante şi înscrisurile ridicate de la inculpatul EE., precum şi cele depuse de acesta la dosar încă din cursul urmăririi penale, respectiv documentul electronic de import nr. x din 24.08.2010, avizul de însoţire a mărfii nr. 3495 din 26.08.2010 şi factura nr. x din 05.04.2011 emise de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. către persoana fizică CC. privind livrarea mai multor bunuri din cele menţionate în declaraţia vamală de import, documente din care rezultă că o parte din produsele aflate în containerul cu mărfuri importat de firma lui EE., S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., aparţineau inculpatului CC., acesta achitând toate cheltuielile aferente către firma importatoare.

Prin urmare, prima instanţă de judecată a constatat că acuzaţia formulată de Parchet s-a întemeiat, în mod fundamental, pe înregistrările convorbirilor telefonice din 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, al căror conţinut a fost interpretat diferit de către procuror, care a menţionat, în descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului CC., că EE. ar fi remis suma de bani nedeterminată inculpatului GG. în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi (pct. B.1. III din rechizitoriu), în timp ce, cu prilejul prezentării acuzaţiilor aduse celui din urmă, l-a indicat pe CC. ca fiind persoana care ar fi dat acestuia (în numele său şi al lui EE.) foloasele materiale necuvenite (pct. C.2. VI din rechizitoriu), pentru ca, în secţiunea dedicată inculpatului EE., să nu facă nicio menţiune sub acest aspect (pct. B.3 din rechizitoriu), făcând, însă trimitere, în ultimele două cazuri, la pct. B.1. III din actul de sesizare, consacrat inculpatului CC..

Mai mult decât atât, instanţa de fond a apreciat că interpretarea dată de Parchet celor două convorbiri telefonice nu poate fi reţinută, nefiind confirmată de interlocutorii din conţinutul înregistrărilor audio sau de un alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, deşi procurorul a susţinut, în esenţă, că inculpaţii CC. şi/sau EE. i-ar fi remis lui GG. o sumă de bani nedeterminată pentru ca acesta din urmă să-şi folosească influenţa asupra vameşilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea permiterii introducerii în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., s-a constatat că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de Ministerul Public nu rezultă şi nici nu s-a demonstrat prin alte dovezi că cei doi acuzaţi ar fi promis, oferit sau dat o sumă de bani sau alte foloase necuvenite, direct sau indirect, inculpatului GG. pentru a interveni pe lângă lucrătorii vamali şi a-i determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, fiind simple presupuneri ale Parchetului, nesusţinute de alte elemente probatorii.

În acelaşi sens, instanţa de fond a remarcat că singurele menţiuni cu privire la GG. sunt două afirmaţii ale inculpatului EE., una din conţinutul primei convorbiri telefonice (de la ora 09^10:30), în care i-a transmis interlocutorului său că o să vorbească cu acesta, şi a doua din cuprinsul conversaţiei ulterioare (de la ora 10^43:23), când i-a comunicat lui CC. că a discutat cu "Eugen" şi acesta i-a "spus că se rezolvă", dar nu ştie cum. Referindu-se la semnificaţia replicilor sale, inculpatul EE. a declarat că, după discuţia purtată cu martorul SSS., din care a dedus că i se cerea cu titlu de mită suma de 1000 RON pentru ca manipulatorii să fie atenţi la cântărirea mărfurilor şi să nu fie încărcată nejustificat factura reprezentând contravaloarea prestaţiilor la rampă, l-a sunat pe GG. şi i-a comunicat despre ce este vorba, acesta spunându-i să stea liniştit întrucât s-a produs o confuzie cu privire la taxa de manipulare la rampă, urmând să dea un telefon pentru a lămuri situaţia. Ulterior, însă, acuzatul nu a mai fost sunat de inculpatul GG., fapt confirmat atât de acesta din urmă, cât şi de transcrierile convorbirilor telefonice de la dosar, în care nu apare nicio discuţie între cei doi. În plus, confirmând susţinerile lui EE., inculpatul GG. a menţionat, în depoziţia sa, că a fost sunat de acesta, care i-a spus că are probleme cu un container importat din China, în care se aflau şi bunuri aparţinând lui CC., în sensul că urmează să se efectueze controlul fizic, iar angajaţii S.C. F. S.R.L. i-au comunicat că o să existe un cost suplimentar.

Deşi din conţinutul convorbirilor telefonice şi din explicaţiile date de cei doi acuzaţi, reiese existenţa unor neînţelegeri/probleme în legătură cu importul containerului aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., instanţa supremă a apreciat că nu rezultă că, pentru rezolvarea acestora, EE. sau CC. ar fi promis, oferit sau remis inculpatului GG. anumite avantaje patrimoniale necuvenite, după cum nu se poate stabili nici că acesta din urmă ar fi pretins, acceptat sau primit astfel de foloase, în mod direct sau indirect, asemenea acţiuni neputând fi deduse din simpla afirmaţie făcută de primul acuzat în cuprinsul conversaţiei din 23.08.2010, ora 10^43:23:"mi-a spus că se rezolvă, dar nu ştiu cum se rezolvă: i-am dat....", cu atât mai mult cu cât, din audierea în şedinţă publică a respectivei discuţii, a rezultat că următoarea replică a interlocutorului acestuia nu a fost "RON, lasă-l!", aşa cum s-a transcris în rechizitoriu şi în nota de redare de la fila x d.u.p., ci "Ei, lasă-l!". În plus, s-a reţinut că inculpatul EE. a arătat că, după expresia "i-am dat....", urma să zică "numărul containerului", însă a fost întrerupt de inculpatul CC., în timp ce acesta din urmă a susţinut, la termenul de judecată din 10 februarie 2015, cu prilejul ascultării convorbirii telefonice, că, după replica interlocutorului său "i-am dat..", se aude, într-o suprapunere de cuvinte, sintagma "factura". Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi considerată ca o dovadă a remiterii unei sume de bani, în schimbul traficării influenţei de către GG. pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ., ultima parte a înregistrării audio din 23.08.2010, ora 10^43:23, care se referă, astfel cum reiese chiar din cuprinsul ei, la procentul de marfă din container aparţinând inculpatului CC. (aspect confirmat şi de înscrisurile depuse la dosar de EE. chiar din cursul urmăririi penale) şi la contravaloarea produselor importate şi a taxelor vamale aferente acestora, aşa cum rezultă din depoziţiile date în faţa instanţei de cei doi interlocutori, din conversaţia ulterioară, purtată de aceştia în 25.08.2010, ora 10^03:03, precum şi din înscrisurile ce atestă livrarea unei părţi din mărfurile introduse în ţară către CC.. Relevante sub acelaşi aspect, au fost considerate şi declaraţiile celui din urmă inculpat, care a menţionat că nu cunoaşte ca GG. să fi primit vreo sumă de bani de la EE. în legătură cu importul unui container cu mărfuri (depoziţia din 23 mai 2011) şi că singurele sume de bani plătite de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L. au reprezentat taxa de manipulare a mărfurilor la rampa de control fizic şi contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal, acestea fiind achitate S.C. F. S.R.L. (depoziţia din 17 martie 2014). De asemenea, s-a reţinut că în faţa judecătorului investit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul CC. a arătat că nu i-a cerut lui GG. să-şi traficheze influenţa pe lângă vameşii de la JJJJJJ. în vederea introducerii în ţară a unui container cu mărfuri importat din China împreună cu EE. (depoziţia din 24 mai 2011).

Pe de altă parte, contrar susţinerilor acuzării, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul GG. şi-ar fi folosit influenţa pe lângă lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a containerului cu mărfuri aparţinând S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., acesta declarând că, după discuţia purtată cu EE. referitoare la controlul fizic ce urma a fi efectuat şi costul suplimentar, a luat legătura cu un angajat al S.C. F. S.R.L. (deci nu cu un vameş), care i-a spus că a fost vorba de o neînţelegere şi că totul s-a rezolvat. În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la depoziţia inculpatului EE. din 3 martie 2014, în care a menţionat că, ulterior conversaţiei cu GG., a fost contactat de un angajat al firmei de comisionariat vamal care i-a comunicat că operaţiunea de control fizic a fost finalizată, iar declaraţia vamală se află într-o altă etapă a procesării, fără să-i mai fie cerută vreo sumă de bani. În plus, s-a constatat că nu a fost identificată vreo convorbire telefonică purtată de cei doi acuzaţi ori vreo altă probă care să dovedească că între aceştia sau între inculpatul GG. şi angajatul S.C. F. S.R.L. sau, după caz, vreun lucrător vamal, ar fi avut loc discuţii cu privire la o eventuală intervenţie pe lângă vameşi pentru favorizarea importului efectuat de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L.. Mai mult decât atât, s-a apreciat că, din conţinutul celei de-a doua convorbiri telefonice invocată de acuzare, rezultă cu certitudine că, în intervalul dintre cele două discuţii, EE. a luat legătura cu GG., care i-a confirmat că "se rezolvă", aspect susţinut, de altfel, de ambii inculpaţi, însă procurorul nu a transcris la dosar această conversaţie care, poate, ar fi lămurit sensul primei convorbiri dintre EE. şi CC., care au prezentat variante diferite cu privire la conţinutul acesteia. Totodată, instanţa de fond s-a referit şi la declaraţia dată de cel din urmă acuzat în cursul cercetării judecătoreşti când, referindu-se la semnificaţia replicilor sale şi ale interlocutorului din cuprinsul înregistrării audio din 23.08.2010, ora 09^10:30, a subliniat că nu este posibil ca EE. să fi afirmat sau el să fi înţeles că acesta urmează să vorbească cu GG. pentru a-şi trafica influenţa pe lângă lucrători vamali din cadrul JJJJJJ. în scopul de a permite intrarea în ţară a mărfurilor importate de S.C. JJJJJJJJJJ. S.R.L., o asemenea intervenţie nefiind necesară din moment ce toate documentele erau în ordine. În acest context, s-a reţinut că acelaşi aspect a fost subliniat şi de inculpatul EE. în faţa instanţei, când a precizat că discuţia cu GG. s-a limitat la prezentarea situaţiei cu care se confrunta la rampa de control fizic şi rugămintea de a lămuri situaţia, fară să-i ceară acestuia să intervină la angajaţii S.C. F. S.R.L. sau la lucrătorii vamali, prin intermediul primilor, pentru a-i facilita efectuarea controlului fizic sau altor operaţiuni de vămuire, în schimbul vreunei sume de bani.

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu confirmă interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din data de 23.08.2010, orele 09^10:30 şi 10^43:23, şi nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acuzatului, neavând aptitudinea de a demonstra săvârşirea de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului GG. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, instanţa supremă a constat că inculpatul GG. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 111 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 17 august 2011 a aceleiaşi unităţi de parchet asupra bunurilor aflate în proprietatea acestuia, până la concurenţa sumei de 1000 euro, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 29 august 2011 . În consecinţă, s-a dispus restituirea către inculpatul GG. a sumei de 1000 euro, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 29 august 2011 şi chitanţa nr. x din 29 august 2011.

Totodată, prima instanţă de judecată a constatat că inculpatul GG. este arestat în altă cauză.

29. Inculpatul HH. (pct. C.3 din rechizitoriu)

29.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. C.3. I)

În privinţa acestei fapte, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului HH. cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

În acest sens, s-a constatat şi faptul că Ministerul Public a încercat să demonstreze existenţa acestei infracţiuni prin comiterea celei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dar şi prin prisma relaţiilor de rudenie între acuzat şi E., considerat "nucleul dur al grupului", şi a funcţiei deţinute în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, respectiv aceea de responsabil al magaziei de confiscări vamale, fără, însă, ca procurorul să releve şi să dovedească săvârşirea unor acţiuni concrete din care să rezulte implicarea inculpatului HH. în sprijinirea şi/sau aderarea la presupusul grup infracţional organizat.

Cu privire la cele două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului, secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că acestea au un conţinut distinct şi autonom, astfel încât activitatea infracţională ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul grupării de criminalitate organizată nu poate fi reliefată de aceeaşi faptă ce compune, în opinia procurorului, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Pe de altă parte, legătura de rudenie dintre inculpat şi E., precum şi funcţia deţinută în cadrul Biroului vamal nu pot demonstra apartenenţa acestuia la presupusa asociere infracţională, în lipsa oricăror probe din care să rezulte contribuţia sa concretă la funcţionarea grupării, rolul şi sarcinile îndeplinite în cadrul acesteia.

Sub acelaşi aspect, instanţa de fond a remarcat şi faptul că, în cazul inculpatului HH., nu se regăseşte niciunul dintre aspectele ce definesc grupul infracţional organizat, astfel cum acestea au fost prezentate de procuror în partea introductivă a rechizitoriului, nefiind identificat cu vreo poreclă, nefolosind un limbaj codificat în discuţiile telefonice purtate, nefiind surprins de organele de anchetă penală cu ocazia acţiunilor de supraveghere operativă desfăşurate în cauză şi nefiind plasat de acuzare în niciunul dintre hub-urile comunicaţionale create în jurul numiţilor E., GG., KK. şi CC., chiar procurorul menţionând că "din convorbirile telefonice interceptate în cauză nu au rezultat contingenţe semnificative ale acestui inculpat cu alţi membrii ai WWWWWW.".

Ca urmare, având în vedere aceste motive, precum şi faptul că, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi presupus infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului HH. în palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal, neavând, astfel, relevanţă în planul răspunderii sale penale, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

29.2. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 (pct. C.3. II).

În esenţă, s-a reţinut de către Parchet că inculpatul HH., lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG. şi E., predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, cantităţile de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate), cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa). În acest sens, s-a reţinut că, la data de 17 decembrie 2010, respectivele bunuri (200 de treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi 200 de perechi de pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.") au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar, întocmindu-se o listă cuprinzând numele şi datele de identitate ale persoanelor care au beneficiat de cadourile respective.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. (pct. A.1. III din rechizitoriu), FF. (pct. C.1. III din rechizitoriu) şi GG. (pct. C.2. IV din rechizitoriu.

În ceea ce priveşte această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că inculpatul HH. a adoptat, pe întreg parcursul procedurii judiciare, o atitudine constantă de nerecunoaştere a faptei ce i-a fost imputată, oferind, însă, explicaţii diferite în legătură cu aceasta. Astfel, s-a reţinut că, în cuprinsul declaraţiei din 23 mai 2011, menţinută, în linii generale şi cu ocazia audirerii sale de către judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, la 24 mai 2011, inculpatul a precizat că nu are cunoştinţă de scoaterea din magazia de confiscări vamale din cadrul JJJJJJ. a celor 200 perechi pantofi sport purtând însemnele mărcii "SS." şi a unui număr de 200 de treninguri inscripţionate "WW." şi că nu a primit niciodată ordine de la fratele său, E., de la inculpaţii GG. şi FF. sau de la alte persoane pentru a preda celui din urmă sau martorului RRRR. astfel de produse. Deopotrivă, a mai învederat că, în perioada de referinţă, au existat multe procese-verbale de atribuire cu titlu gratuit a unor mărfuri confiscate către asociaţii şi fundaţii non profit, în baza unor ordine emise de A.N.V., cu acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor, asemenea produse fiind transferate în aceste condiţii şi către NNNNNNNNNN..

Totodată, a fost considerată ca fiind relevantă şi declaraţia inculpatului din data de 7 aprilie 2014, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, când a declarat că, în perioada de referinţă, când îndeplinea funcţia de responsabil al magaziei de confiscări vamale a JJJJJJ., au existat mai multe situaţii în care bunuri ce purtau însemnele mărcilor "SS." şi "WW." au fost date cu titlu gratuit către diverse asociaţii şi fundaţii, pe bază de proces-verbal, condiţia ce trebuia îndeplinită fiind obţinerea acordului titularului de marcă înregistrată. Sub aspect procedural, Autoritatea Naţională a Vămilor cerea în scris acest accept titularului de marcă, care îl transmitea tot în formă scrisă solicitantului, iar, ulterior, răspunsul era trimis D.R.A.O.V. Constanţa şi, în final, JJJJJJ., singura societate care a obligat şi la respectarea altor condiţii în cazul unor asemenea donaţii fiind S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS., care a impus printr-o adresă comunicată A.N.V. şi alte cerinţe, neprevăzute de lege, respectiv aplicarea pe eticheta fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", ştampilarea etichetelor produselor anterior predării, înştiinţarea societăţii cu ocazia fiecărei predări cu titlu gratuit, efectuarea de fotografii cu ocazia acţiunilor de predare şi transmiterea acestora societăţii în discuţie.

În privinţa bunurilor la care se referă acuzaţia, s-a reţinut că inculpatul a arătat că, într-adevăr, niciuna dintre condiţiile anterior menţionate nu a fost respectată întrucât nu exista o asemenea obligativitate, din moment ce obiectele donate nu făceau parte din inventarul magaziei de confiscări vamale, ci fuseseră cumpărate personal de el pentru a acoperi o lipsă din gestiune. Astfel, acuzatul a relatat că, printr-o decizie a D.R.A.O.V. Constanţa din 25 iunie 2010, s-a dispus constituirea unei comisii de inventariere a bunurilor reţinute conform Legii nr. 202/2000, situaţie în care a luat hotărârea de a face o pre-inventariere a magaziei, constatând cu această ocazie că lipseau din gestiune un palet cu treninguri purtând însemnele mărcii "SS." şi un palet cu obiecte de încălţăminte purtând însemnele mărcii "WW.". Cu toate că nu a întocmit niciun document cu privire la aspectele constatate, a intenţionat să le aducă verbal la cunoştinţa inculpatului X., însă, în lipsa acestuia, i-a prezentat situaţia inculpatului G. (care nu i-a dat nicio sugestie), pentru a-i transmite respectivele informaţii şefului JJJJJJ., fără a se mai interesa, însă, ulterior, dacă acest lucru s-a şi realizat. În atare condiţii, pentru a acoperi lipsa din gestiune, inculpatul a precizat că a luat hotărârea să achiziţioneze mărfuri similare, contrafăcute, de la un stand din complexul PPPPPPPPPP. din Constanţa (a cărui denumire nu şi-a mai amintit-o), pentru suma de 60-70 milioane RON vechi, fără a cere chitanţă, bon sau factură, bunuri pe care le-a transportat în magazia de confiscări a biroului vamal. Întrucât anterior începerii inventarului propriu-zis, respectiv 1 iulie 2010, cei doi paleţi cu treninguri şi încălţăminte au fost găsiţi într-un container din faţa magaziei, a procedat la depozitarea mărfurilor cumpărate în magazia operatorului portuar S.C. BBBBBBB. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire.

De asemenea, s-a reţinut că, referitor la convorbirea telefonică invocată, în probaţiune, de procuror, inculpatul HH. a declarat că, înaintea acesteia, a mai purtat o conversaţie cu fratele său, în care cel din urmă i-a transmis, fără a-i da alte detalii, că respectivele bunuri cumpărate de el vor fi preluate de RRRR., imaginându-şi că vor fi donate unor oameni nevoiaşi prin intermediul NNNNNNNNNN., care mai organizase astfel de acţiuni umanitare. Pe data de 12.11.2010, ora 9^05:01, inculpatul E. l-a anunţat telefonic că martorul RRRR. urmează să vină pentru a ridica bunurile, prilej cu care au discutat şi despre documentul ce urma a fi întocmit cu ocazia predării, gândindu-se să încheie un proces-verbal de predare-primire între el, ca persoană fizică, şi martorul menţionat sau delegatul care se prezenta, idee la care, însă, ulterior, a renunţat, dându-şi seama că nu are nicio valoare juridică. Deşi fratele său i-a dat numărul de telefon al lui RRRR., nu l-a apelat pe acesta, dovadă fiind faptul că, la dosar, nu există transcrierea unei astfel de convorbiri telefonice. În plus, aşa cum reiese din conţinutul înregistrării audio redată în rechizitoriu, cu o zi înainte, acuzatul a vorbit cu inculpatul G., care i-a spus că martorul se va deplasa pe 12.11.2010 pentru a prelua respectivele bunuri cumpărate de el. În legătură cu acelaşi aspect, a mai declarat că nu cunoaşte cine anume s-a prezentat să ridice produsele, întrucât nu se afla la magazie în acel moment, acestea fiind predate fie de numitul KKKKK., director la S.C. BBBBBBB. S.R.L., fie de un coleg de-al lui, dar fără a se întocmi vreun document de predare-primire sau de însoţire a mărfurilor. Acuzatul a mai subliniat că nu a avut reprezentarea faptului că respectivele bunuri vor ajunge la inculpatul FF. sau la organizaţia judeţeană a unui partid politic, credinţa lui fiind aceea că destinatarul lor este martorul RRRR.. De asemenea, a precizat că, în urma inventarului finalizat pe data de 15 septembrie 2010, a fost întocmit un proces-verbal, în cuprinsul căruia nu au fost relevate lipsuri sau plusuri în gestiune.

Totodată, s-a făcut referire la depoziţia inculpatului E. din data de 15 mai 2013, ocazie cu care a confirmat întru-totul susţinerile coacuzatului.

Instanţa supremă a constatat că aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptei a fost adoptată şi de inculpatul GG., atât în cursul urmăririi penale (23 mai 2011 - filele x d.u.p.), cât şi în faţa instanţei, în şedinţa publică din 6 mai 2014.

În acelaşi sens, sub aspect probator, prima instanţă a considerat că sunt relevante şi declaraţia inculpatului FF. din faza anchetei penale, depoziţiile martorei PPPP. (14 iunie 2011 şi 2 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în 21 noiembrie 2014), martora confirmând existenţa raporturilor de amiciţie dintre ea şi inculpatul Banias.

Sub acelaşi aspect, s-a constatat că informaţii relevante a furnizat şi martora TTTT. (declaraţii din 14 iunie 2011 şi 3 august 2011 - filele x d.u.p., filele x d.u.p, precum şi în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 9 decembrie 2014).

De asltfe, prima instanţă a constatat că, din conţinutul procesului-verbal de ridicare de bunuri întocmit la sediul Asociaţiei în 14 iunie 2011, rezultă că remiterea materială a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte către EEE. - Filiala Constanţa, pentru a fi înmânate membrilor săi, nu a fost însoţită de documente doveditoare. Deopotrivă, cuprinsul aceluiaşi act procedural, precum şi fotografiile unora dintre bunurile predate atestă că acestea purtau însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi "WW.", aspect susţinut cu certitudine şi de martora TTTT.. De asemenea, s-a constatat că, din înscrisurile ridicate de organele de anchetă penală de la sediul filialei, reiese că, într-adevăr, în ediţia din decembrie 2010 (nr. 10) a ziarului "QQQQQQQQQQ.", a fost publicat un articol despre evenimentul de Crăciun, în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului FF. şi nu au apărut poze cu acesta, că au fost trimise de Asociaţie mai multe solicitări de sponsorizare, cererea de sprijin adresată personal acuzatului purtând nr. 575 din 25 noiembrie 2010, că a fost întocmit tabelul înregistrat sub nr. x din 23 decembrie 2010 cu persoanele care au primit dulciuri, treninguri şi pantofi sport, precum şi faptul că, prin adresa din 20 decembrie 2010, EEE. - Filiala Constanţa a transmis mulţumiri FFFFFFFFFF. - Filiala Constanţa pentru cadourile de Crăciun şi o rugăminte de sprijin pentru sistemul de încălzire. În plus, s-a reţinut că, din registrul de intrare-ieşire corespondenţă, depus, în extras, la dosar, rezultă că, la poziţia nr. 575 din 25.11.2010, apare menţiunea "din oficiu, ANSR, cerere sponsorizare cabinet Senator FFFFFFFFFF.", iar, la poziţia nr. 616 din 20.12.2010 "din oficiu, ANSR, Adresă pentru încălzire FFFFFFFFFF.", demonstrând, în lipsa altor înscrisuri şi menţiuni, contrar suţinerilor martorei TTTT., că Asociaţia a formulat o singură solicitare de sprijin pentru evenimentul de Crăciun, ce a fost adresată personal inculpatului FF..

Importante sub aspectul obiectului probaţiunii au fost considerate şi depoziţiile martorului RRRR. (depoziţia din 20 iunie 2011 - filele x d.u.p.), declaraţia dată în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2014).

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului DDDDD. din 24 februarie 2015, care a arătat că, în calitate de proprietar şi administrator al unei societăţi care gestiona mai multe spaţii în Constanţa, a închiriat NNNNNNNNNN. o astfel de locaţie destinată depozitării, aici fiind aduse spre păstrare mai multe articole sportive. A mai menţionat martorul că, la un moment dat, depozitul a făcut obiectul unei spargeri şi au fost sustrase mai multe mărfuri, motiv pentru care organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului întocmind un proces-verbal de constatare.

În acest context, instanţa de fond a constatat că susţinerile martorilor RRRR. şi DDDDD., precum şi cele ale inculpaţilor FF. şi GG. privind dispariţia din spaţiul în care fuseseră depozitate a unora dintre bunurile primite cu titlu gratuit de către NNNNNNNNNN. de la JJJJJJ., sunt confirmate şi de conţinutul adresei nr. x din 25 iunie 2010 a I.P.J. Constanţa prin care s-a comunicat Asociaţiei stadiul cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii depuse de reprezentantul acesteia, la data de 17 iunie 2010, privind sustragerea unor mărfuri din depozitul situat în clădirea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. .

Mai mult decât atât, la analizarea acestei fapte, instanţa de fond a avut în vedere şi depoziţia martorului KKKKK. (5 mai 2015).

Analizând materialul probator administrat în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului HH., instanţa supremă a constatat că acesta nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de tipicitate instituite de norma de incriminare, atât sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, cât şi al laturii subiective.

Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 246 C. pen. (1969), constituia infracţiune fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Conţinutul normativ al abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor din vechea reglementare a fost păstrat, în linii generale, şi de varianta tip a infracţiunii de abuz în serviciu din noua codificare penală generală (art. 297 alin. (1) C. pen.), însă urmarea imediată a fost reformulată, textul anterior fiind înlocuit cu sintagma "cauzează .... o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice". De asemenea, în noua incriminare nu se mai regăseşte expresia "cu ştiinţă", eliminare care nu este, însă, de natură să producă o schimbare în privinţa laturii subiective a infracţiunii, care se comite doar cu intenţie directă sau indirectă, din moment ce săvârşirea faptei din culpă este sancţionată separat, constituind infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.

Deşi s-a arătat că inculpatul a îndeplinit în mod defectuos actul constând în remiterea către persoanele menţionate a respectivelor bunuri, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, instanţa de fond a constatat că Parchetul nu a indicat, în concret, îndatoririle prevăzute de lege sau de fişa postului pe care acuzatul le-ar fi nesocotit prin acţiunea sa, rezultând din susţinerile făcute de procuror cu ocazia descrierii situaţiei de fapt de la pct. C.1. II din rechizitoriu că ceea ce i se impută acestuia este faptul că a procedat la scoaterea celor 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ. şi la transmiterea lor cu titlu gratuit fără să existe acordul titularilor drepturilor de marcă înregistrată "SS." şi "WW.", fără să respecte condiţiile impuse de aceştia (sens în care s-a făcut trimitere la adresele nr. x din 2 iulie 2010 şi nr. 336 din 19 aprilie 2011 ale S.C. TT. S.R.L., reprezentant în România al S.C. SS.) şi fără să întocmească documente de predare - primire.

În acest context, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, potrivit cărora mărfurile pentru care s-a făcut dovada că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, aflate sub supraveghere vamală, pot fi predate cu titlu gratuit instituţiilor şi persoanelor prevăzute în mod expres de lege doar dacă există acordul scris al titularului dreptului, cu condiţia de a nu fi comercializate, aspect confirmat, de altfel, de inculpaţi, precum şi de înscrisurile invocate atât de acuzare, cât şi de apărare . De asemenea, s-a precizt că prevederile art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 344/2005 instituie obligativitatea întocmirii unor procese-verbale de predare cu titlu gratuit a bunurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, document ce trebuie transmis de Biroul vamal care îl întocmeşte Direcţiei regionale vamale în subordinea căreia se află.

În cauză, însă, deşi din materialul probator rezultă că, în data de 12 noiembrie 2010, din depozitul aparţinând operatorului portuar S.C. CCC. S.R.L., au fost preluate de o persoană rămasă neidentificată doi/trei paleţi conţinând 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", prima instanţă a apreciat că dovezile administrate nu confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că aceste obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte proveneau din gestiunea magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi, ca atare, inculpatul HH., în baza atribuţiilor de serviciu instituite prin fişa postului nr. x din 2 martie 2009, ar fi avut obligaţia respectării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 şi art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006.

Astfel, s-a subliniat faptul că, audiat fiind de instanţă sub aspectul acestei acuzaţii, după ce, în cursul urmăririi penale a afirmat că nu are cunoştinţă despre faptele ce i se impută, inculpatul HH. a declarat că respectivele bunuri au fost achiziţionate din surse proprii dintr-un complex comercial, întrucât urma să fie efectuat un inventar dispus printr-o decizie a D.R.A.O.V. Constanţa, iar, cu ocazia verificărilor preliminare efectuate personal, constatase lipsa unor asemenea mărfuri din gestiune, urmând, aşadar, ca în ipoteza în care produsele nu erau găsite, să i se impute contravaloarea acestora, care era mult mai mare decât preţul plătit pentru cumpărarea lor. A mai arătat acuzatul că, înainte de declanşarea operaţiunii de inventariere (1 iulie 2010), mărfurile a căror lipsă o constatase anterior au fost găsite, astfel încât, pentru a nu figura cu un plus în gestiune, a procedat la depozitarea bunurilor cumpărate într-o magazie a S.C. CCC. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire, de unde au fost ridicate de o persoană a cărei identitate nu o cunoaşte (nefiind prezent în acel moment), predarea făcându-se de martorul KKKKK. sau de un angajat al operatorului portuar menţionat (declaraţia din 7 aprilie 2014).

Cu privire la cele susţinute de inculpatul HH., s-a constatat că aceeaşi împrejurare a fost relatată în cursul cercetării judecătoreşti şi de inculpatul E. (depoziţia din 15 mai 2013), considerându-se totodată, că sunt relevante sub acest aspect declaraţia inculpatului GG. (6 mai 2014), precum şi depoziţia martorului KKKKK. (din 5 mai 2015).

Cu toate că inculpatul HH. nu a depus documente (chitanţă, factură fiscală, bon de casă ş.a.) din care să rezulte achiziţionarea obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte la care a făcut referire şi nu a dat explicaţii cu privire la modalitatea în care mărfurile au putut fi introduse temporar în magazia de confiscări vamale pe care o gestiona, în condiţiile în care nu a fost urmată nicio procedură scrisă în acest sens, s-a constatat că declaraţiile sale se coroborează pe deplin, sub aspectul susţinerilor făcute în legătură cu provenienţa bunurilor pe care urma să le ridice martorul RRRR., cu declaraţiile inculpaţilor E. şi GG., precum şi cu depoziţia martorului KKKKK., situaţie în care, în lipsa unor probe certe administrate de acuzare din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", făceau parte din categoria mărfurilor reglementate de art. 15 din Legea nr. 344/2005 şi se aflau, astfel, sub supraveghere vamală, secţia penală a instanţei supreme a considerat că nu se poate reţine teza Parchetului referitoare la îndeplinirea defectuoasă de către acuzat a atribuţiilor sale de serviciu, prin predarea, cu titlu gratuit, a respectivelor produse fără respectarea cerinţelor prevăzute de actul normativ menţionat şi a celor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată.

Sub acest aspect, instanţa de fond a subliniat faptul că, din dovezile de la dosar, nu rezultă că bunurile în discuţie proveneau din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., nefiind identificat de organele de anchetă penală, cu ocazia percheziţiei x 23 mai 2011 la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, niciun proces-verbal de inventariere anterior sau ulterior datei de 12 noiembrie 2010, care să constate plusul sau lipsa din gestiune a cantităţilor de produse anterior menţionate. Totodată, s-a precizat că, deşi Parchetul a afirmat că există posibilitatea să fi fost întocmit un proces-verbal fictiv de distrugere a mărfurilor, un asemenea înscris nu a fost găsit în evidenţele ridicate de la JJJJJJ. cu prilejul aceleiaşi percheziţii, astfel încât respectiva susţinere reprezintă o simplă supoziţie a acuzării, nedovedită prin niciun mijloc de probă.

Pe de altă parte, s-a constatat că procurorul nu a stabilit, în concret, cum au fost scoase bunurile din depozitul aparţinând S.C. CCC. S.R.L. în lipsa oricăror documente, nu a identificat şi audiat angajatul care asigura paza acestuia pentru a stabili identitatea autovehiculului cu care au fost transportate şi a persoanei care le-a preluat, precum şi locul exact din care au fost ridicate (magazia de confiscări vamale sau alt spaţiu administrat de operatorul portuar), după cum nu a lămurit nici unde anume au fost depozitate produsele în intervalul 12 noiembrie 2010 - decembrie 2010, în condiţiile în care atât inculpatul FF., cât şi martorul RRRR. au declarat că nu s-au aflat la domiciliul celui din urmă, neexistând nicio dovadă în acest sens. Într-adevăr, s-a constatat că, din convorbirile telefonice din data de 12.11.2010, orele 09^01:38 şi 09^05:01 coroborate cu declaraţia martorului RRRR. din cursul urmăririi penale, când nu a exclus posibilitatea ca, la cererea lui GG., să fi trimis pe cineva la Poarta 10 să ia nişte bunuri, reiese, contrar celor afirmate de martor în faţa instanţei, că acesta a fost cel care s-a ocupat de transportul mărfii şi cel care cunoştea adresa exactă unde bunurile urmau a fi depozitate, însă, Parchetul, deşi avea suficiente indicii, nu a lămurit acest aspect şi nici nu a făcut demersuri pentru redarea la dosar a tuturor convorbirilor telefonice purtate între persoanele implicate care, probabil, ar fi lămurit modul de derulare a evenimentelor.

În ceea ce priveşte faptul că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute ar fi provenit din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., instanţa supremă a considerat că acest aspect nu poate fi dedus din simpla folosire, în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 12.11.2010, ora 09^05:01, purtată între inculpaţii E. şi HH. a cuvântului "magazie" ("...o să trimită papucul să-ţi ia marfa din magazie de acolo"), atâta timp cât cel din urmă a explicat că a depozitat bunurile cumpărate de el într-o astfel de încăpere (magazie) a S.C. CCC. S.R.L., care funcţiona în aceeaşi clădire cu magazia de confiscări vamale, împrejurare confirmată în depoziţia sa şi de martorul KKKKK., situaţie în care, în lipsa altor probe certe care să demonstreze contrariul, susţinerea acuzatului referitoare la provenienţa bunurilor şi locul din care au fost ridicate în data de 12 noiembrie 2010 apare ca fiind, pe deplin, credibilă. În plus, s-a remarcat faptul că, în aceeaşi discuţie telefonică, inculpatul E. l-a întrebat pe interlocutorul său dacă este necesară întocmirea unui aviz, or, potrivit declaraţiei martorului KKKKK., un asemenea document trebuia completat doar în cazul ieşirii din depozit a bunurilor aflate în custodia S.C. CCC. S.R.L., iar nu şi în situaţia mărfurilor contrafăcute aparţinând autorităţii vamale, ceea ce confirmă, încă o dată, că paleţii conţinând obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte au fost ridicaţi dintr-un spaţiu al operatorului portuar menţionat, iar nu din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ.. În ceea ce priveşte folosirea de către inculpatul HH., în conţinutul aceleiaşi înregistrări audio, a noţiunii "proces-verbal", s-a constatat că, însuşi procurorul a reţinut că nu s-a precizat tipul acestuia, acuzarea presupunând, aşa cum s-a arătat anterior, că este vorba despre un proces-verbal de distrugere, susţinere nedovedită, însă, de mijloacele de probă administrate în cauză. Mai mult decât atât, s-a reţinut că inculpatul HH. a declarat că intenţia sa a fost aceea de a încheia un proces-verbal de predare-primire între el, ca persoană fizică, şi martorul RRRR. sau delegatul care se prezenta să ridice bunurile, idee la care, însă, ulterior, a renunţat, dându-şi seama că nu are nicio valoare juridică.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi concrete şi cu caracter de certitudine din care să rezulte că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", proveneau din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, instanţa de fond a opinat că nu se poate reţine că inculpatul HH. şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în legătură cu acestea, probele administrate, la care s-a făcut anterior trimitere, demonstrând că bunurile predate în data de 12 noiembrie 2010 nu se aflau sub supraveghere vamală, ci fuseseră achiziţionate din surse proprii de către acuzat, astfel încât acesta nu avea obligaţia de a respecta cerinţele instituite de art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 (obţinerea acordului scris al titularului dreptului) şi art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 (întocmirea procesului-verbal de predare cu titlu gratuit), precum şi condiţiile impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată.

Sub acest din urmă aspect, prima instanţă de judecată a mai arătat, în plus, că dintre cei doi titulari ai dreptului de marcă înregistrată, doar firma SS., prin reprezentantul său în România, S.C. TT. S.R.L., a solicitat ca, în cazul predării cu titlu gratuit, de către autoritatea vamală, a unor bunuri contrafăcute să fie îndeplinite anumite cerinţe suplimentare, astfel cum rezultă din conţinutul adresei nr. x din 2 iulie 2010 - fila x d.u.p. (respectiv eliminarea, prin acoperire, anterior predării mărfurilor, a mărcilor frauduloase ori aplicarea pe eticheta interioară fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", verificarea realizării acestei cerinţe de un reprezentant al firmei, care va efectua şi fotografii, comunicarea numărului ARB-urilor aferente produselor ce urmează a fi atribuite), însă niciuna dintre aceste condiţii nu sunt prevăzute de Legea nr. 344/2005 (sau de Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 dată în aplicarea acesteia) nici în sarcina lucrătorilor vamali şi nici a beneficiarilor produselor primite cu titlu gratuit, astfel încât, excedând atribuţiilor de serviciu reglementate expres prin lege, eventuala nerespectare a cerinţelor impuse de titularul dreptului de marcă înregistrată nu se poate circumscrie modalităţii normative alternative a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reţinută de acuzare în sarcina inculpatului HH., şi anume îndeplinirea în mod defectuos a unui act în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. De altfel, s-a subliniat faptul că apărarea inculpatului a depus la dosar mai multe procese-verbale de scoatere din custodie şi atribuire cu titlu gratuit a produselor purtând însemnele mărcii "SS.", precum şi adrese ale Autorităţii Naţionale a Vămilor prin care s-a comunicat JJJJJJ. acordul titularului dreptului de marcă de a preda bunurile contrafăcute, din care rezultă că respectivele condiţii suplimentare impuse de S.C. TT. S.R.L. nu cădeau în sarcina autorităţii vamale, ci, eventual, a beneficiarului .

Deşi, în susţinerea acuzaţiei, Parchetul a invocat şi adresa din 19 aprilie 2011 a S.C. TT. S.R.L., prin care au fost stabilite cerinţe suplimentare asemănătoare în cazul unei alte predări cu titlu gratuit de mărfuri contrafăcute, instanţa de fond, având în vedere că aceasta a fost emisă la o dată mult ulterioară celei în care se reţine comiterea faptelor, a considerat că nu se poate valorifica în plan probator documentul respectiv, apreciind ca fiind lipsite de relevanţă sub aspectul acuzaţiei formulate împotriva inculpatului HH. şi materialele obţinute ca urmare a percheziţiei informatice desfăşurate în hard-disk-ul unui calculator aparţinând S.C. F. S.R.L., care se referă la o operaţiune de predare cu titlu gratuit a unor bunuri către NNNNNNNNNN. într-o perioadă anterioară celei de referinţă, când FF. şi fratele său, RRRR., nu mai aveau calitatea de membri ai respectivei Asociaţii, aceştia retrăgându-se în anul 2009, conform Hotărârii nr. 1 din 5 octombrie 2009 a Adunării Generale şi încheierii nr. 274/J/2009 a Judecătoriei Constanţa .

Pe de altă parte, cu toate că Ministerul Public a reţinut, în descrierea acuzaţiei, că inculpatul HH. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu prin predarea, fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a celor impuse de titularii dreptului de marcă înregistrată, a cantităţilor de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, s-a constatat că nu rezultă şi nici nu s-a probat că acesta a cunoscut sau a avut, cel puţin, posibilitatea să prevadă ori să îşi dea seama de faptul că bunurile vor ajunge la respectivul inculpat ori la formaţiunea politică menţionată, reprezentarea sa fiind aceea că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte vor fi preluate de martorul RRRR. pentru a fi donate unor persoane fără posibilităţi. În acest sens, a fost considerat ca fiind relevant însuşi conţinutul convorbirii telefonice din 12.11.2010, ora 09^05:01, din care rezultă că inculpatul HH. a fost informat de către fratele său că persoana care va ridica bunurile este RRRR., al cărui număr de telefon i l-a comunicat, numele martorului nefiind asociat de comisionarul vamal E. cu vreun partid politic, ci doar cu gradul de rudenie cu inculpatul FF., fără, însă, a-l indica pe cel din urmă ca destinatar final al mărfurilor ("... Hai, sună-l acum şi stabileşte cu el, că este RRRR. fratele lui ...."). În plus, s-a constatat că, în discuţia telefonică din 12.11.2010, ora 09^01:38, GG. i-a precizat inculpatului E. că bunurile sunt destinate martorului RRRR. şi nicidecum fratelui acestuia, FF., or, în condiţiile în care nici comisionarul vamal nu a ştiut că cel din urmă este destinatarul final al obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, cu atât mai puţin inculpatul HH. ar fi putut cunoaşte sau prevedea această împrejurare.

Sub acest aspect, s-a făcut trimitere şi la declaraţia dată de acuzat în faţa instanţei, când a subliniat că nu a avut reprezentarea faptului că bunurile în discuţie vor ajunge la inculpatul FF. sau la Organizaţia Judeţeană a unui partid politic, credinţa lui fiind aceea că destinatarul lor este martorul RRRR., precum şi la depoziţia din 15 mai 2013 a inculpatului E., declaraţiile celor doi acuzaţi coroborându-se şi cu depoziţia inculpatului GG. din 6 mai 2014, care a confirmat că, în data de 12 noiembrie 2010, l-a contactat pe E. şi i-a dat numărul de telefon al martorului RRRR., urmând ca interlocutorul său să găsească un mijloc de transport pentru respectivele bunuri şi să ia legătura cu cel din urmă pentru a le primi sau a le redirecţiona către EEE., fără ca acuzatul să facă vreo menţiune cu privire la implicarea inculpatului FF. în această operaţiune.

Or, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu demonstrează faptul că inculpatul HH. a avut reprezentarea că cele 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", erau destinate inculpatului FF., s-a apreciat că nu se poate reţine de către instanţă nici susţinerea Parchetului că acesta ar fi prevăzut că, prin acţiunile sale, procură celui din urmă atât un folos material (constând în dobândirea respectivelor bunuri), cât şi un avantaj nepatrimonial (reprezentat de promovarea imaginii sale şi a formaţiunii politice din care făcea parte faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea faptei sau acceptând realizarea lui, deşi nu l-a urmărit.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că, în speţă, nu s-a dovedit că, prin acţiunea sa, inculpatul HH. a obţinut pentru FF. avantaje materiale şi nepatrimoniale (urmare imediată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data faptelor), atâta timp cât, nu se poate reţine îndeplinirea, în mod defectuos, de către acesta a atribuţiilor de serviciu în legătură cu respectivele bunuri, rezultând din materialul probator că au fost achiziţionate de acuzat din surse proprii şi oferite pentru a fi donate unor persoane defavorizate. În acest sens, s-a reţinut că indiferent dacă Parchetul ar fi demonstrat, prin probe certe şi convingătoare, că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte ar fi provenit din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., nu s-ar fi putut reţine vreun folos de natură patrimonială procurat inculpatului FF., din moment ce bunurile nu au intrat în proprietatea acestuia şi nu i-au produs vreun beneficiu material, ci au fost predate în întregime, cu titlu gratuit, membrilor EEE. - Filiala Constanţa, fapt necontestat de acuzare şi confirmat de martorii audiaţi (PPPP., TTTT., UUUU.) şi înscrisurile ataşate la dosar (tabelul înregistrat la A.N.S.R. sub nr. x din 23 decembrie 2010).

Raportat la folosul nepatrimonial invocat de Parchet, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că, potrivit probelor administrate în cauză (depoziţiile martorelor PPPP. şi TTTT., declaraţiile inculpatului), FF. nu a oferit produsele sub sigla formaţiunii politice din care făcea parte şi nu a purtat vreun obiect cu însemnele partidului, astfel încât nu se poate reţine că, prin participarea sa la evenimentul de Crăciun organizat de Filiala Constanţa a EEE. şi remiterea, cu titlu de cadou, a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, acesta ar fi obţinut capital politic pentru sine şi organizaţia al cărei membru era la acel moment, cu atât mai mult cu cât, în acea perioadă, nu aveau loc alegeri, acuzatul nu candida pentru ocuparea vreunei funcţii publice, iar numărul persoanelor care au beneficiat de respectivele bunuri (200) era nesemnificativ în raport cu electoratul din colegiul căruia îi aparţinea. Deopotrivă, rezultă din dovezile dosarului, că respectivul eveniment nu a fost unul mediatizat, fiind publicat doar un articol despre acesta în ediţia din decembrie 2010 a ziarului "QQQQQQQQQQ.", în care nu a fost, însă, menţionat numele inculpatului Banias şi nu au apărut poze cu acesta . Deşi, în cuprinsul articolului, s-a făcut referire la partidul din care acuzatul făcea parte, instanţa de fond a remarcat că respectivele trimiteri nu s-au realizat prin prisma persoanei acestuia, precizându-se doar numele martorei PPPP., de asemenea, membru al aceleiaşi formaţiuni politice şi persoană care provenea dintr-o familie de surdo-muţi. În plus, s-a constatat, aşa cum a susţinut însuşi inculpatul FF. şi cum rezultă din depoziţiile martorei TTTT., că acesta participase şi anterior, în calitate de persoană privată, la acţiuni organizate de aceeaşi Asociaţie, ocazie cu care a pus la dispoziţia participanţilor produse alimentare şi băuturi răcoritoare.

În ceea ce priveşte susţinerea numitei TTTT. în sensul că a asociat acţiunea caritabilă de Crăciun cu formaţiunea politică al cărei membru era acuzatul, instanţa de fond a constatat că aceasta se bazează pe propria percepţie a martorei, fundamentată pe împrejurarea că a purtat discuţiile cu FF. la sediul partidului din care făcea parte, situaţie în care poziţia exprimată de aceasta nu poate conduce, prin ea însăşi şi în contextul tuturor aspectelor anterior menţionate, la concluzia obţinerii de către inculpat a unui folos nepatrimonial prin oferirea obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Mai mult decât atât, contrar susţinerilor martorei, s-a constatat că aceasta a formulat, în numele EEE. - Filiala Constanţa, o singură cerere de sprijin adresată personal inculpatului FF. (înregistrată în evidenţele Asociaţiei sub nr. x din 25 noiembrie 2010 - filele x d.u.p.), nefiind identificată o asemenea solicitare trimisă formaţiunii politice sau acuzatului, în calitate de membru al acesteia, astfel încât aprecierea sa personală în legătură cu participarea la eveniment a inculpatului ca reprezentant al partidului din care făcea parte (exprimată şi în cuprinsul adresei nr. x din 20 decembrie 2010) apare ca fiind lipsită de orice fundament. În plus, s-a reţinut că o dovadă a faptului că inculpatul FF. a acţionat în calitate de persoană privată, iar nu de reprezentant al unei formaţiuni politice, este împrejurarea că, în cauză, nu s-a încheiat niciun contract de sponsorizare între persoana juridică de drept public şi EEE., document care, aşa cum au arătat, în depoziţiile lor, martorele TTTT. şi UUUU., ar fi fost obligatoriu numai în cazul în care acţiunea de donare a bunurilor era realizată în numele partidului politic, întocmindu-se, în concret, doar un tabel cu numele beneficiarilor şi tipul produselor primite de fiecare, înscris suficient pentru a atesta operaţiunea de remitere a bunurilor în situaţia donaţiilor efectuate de către persoanele fizice, astfel cum reiese din declaraţiile aceloraşi martore.

Ca atare, în opinia instanţei de fond, nu rezultă că, prin activitatea sa, inculpatul HH. ar fi produs vreuna dintre urmările prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 (în vigoare în perioada de referinţă), respectiv obţinerea pentru FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic a unui avantaj material (constând în dobândirea bunurilor) şi nepatrimonial (reprezentat de promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţenă Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), după cum nu s-a dovedit că acuzatul ar fi acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe/indirecte în sensul că a prevăzut că, prin fapta sa, procură celor două persoane anumite foloase, urmărind producerea rezultatului prin comiterea acesteia sau acceptând realizarea lui, deşi nu l-a urmărit.

Pe de altă parte, secţia penală a instanţei supreme a apreciat că nu este îndeplinită, în cauză, nici urmarea imediată la care se referă art. 246 C. pen. anterior (reluată într-o formulare similară şi de art. 297 alin. (1) C. pen. în vigoare), respectiv vătămarea intereselor legale ale titularilor drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., astfel cum se reţine, în mod neîntemeiat, de către acuzare.

Sub acest aspect, s-a constatat, în primul rând, că Parchetul şi-a argumentat concluzia referitoare la întrunirea acestui element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pornind de la activitatea materială reţinută în sarcina inculpatului HH., sens în care a apreciat că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi predarea cu titlu gratuit a cantităţilor de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport contrafăcute, inscripţionate "SS." şi, respectiv "WW.", fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 344/2005 şi a cerinţelor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată, acesta a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale celor două persoane juridice menţionate. În acest context, s-a opinat că, în cauză, nu s-a dovedit că bunurile respective proveneau din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, ci că fuseseră achiziţionate din fondurile proprii ale inculpatului HH., situaţie în care, produsele de îmbrăcăminte şi încălţăminte neaflându-se sub supravegherea autorităţii vamale, acuzatul nu avea obligaţia respectării cerinţelor instituite de art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 344/2005 (obţinerea acordului scris al titularului dreptului), art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2006 (întocmirea procesului-verbal de predare cu titlu gratuit) şi a celor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată, astfel încât remiterea materială a mărfurilor fără îndeplinirea respectivelor condiţii nu putea conduce la vătămarea intereselor legitime ale titularilor drepturilor de marcă înregistrată, în condiţiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 344/2005), a cărei incidenţă a fost reţinută de procuror în descrierea acuzaţiei (şi la care se limitează obiectul judecăţii, potrivit art. 371 C. proc. pen.).

În al doilea rând, s-a constatat că, dintre cele două persoane juridice titulare ale drepturilor de marcă înregistrată, doar SS., prin reprezentantul său legal în România, S.C. TT. S.R.L., a apreciat că interesele sale legitime au fost vătămate prin împrejurările descrise în adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, "adică maniera de distribuire a acestor produse, implicarea politică, neîndepărtarea semnelor frauduloase şi nerespectarea condiţiilor comunicate către Autoritatea Naţională a Vămilor" (adresa din 4 iulie 2011 - fila x d.u.p.). În ceea ce priveşte WW.., această societate a transmis la dosar, prin intermediul S.C.A. "LLLLLLLLLLL.", un înscris prin care a comunicat că interesele sale legale nu au fost vătămate prin aspectele învederate în adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 160/P/2010 din 30 iunie 2011 .

Cu referire la poziţia exprimată de SS., s-a remarcat faptul că aceasta a fost raportată exclusiv la situaţia de fapt descrisă în adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 160/P/2010 din 30 iunie 2011, reluată, ulterior, şi în cuprinsul actului de sesizare, or, aşa cum s-a menţionat mai sus, dovezile dosarului nu au confirmat niciunul dintre aspectele relevate de acuzare (scoatere ilegală de către inculpatul HH., din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ., a 200 treninguri purtând ilegal însemnele mărcii "SS.", remiterea bunurilor, fără întocmirea vreunui document, de către Organizaţia Judeţeană a FFFFFFFFFF. Constanţa, prin intermediul senatorului FF., EEE. - Filiala Constanţa, neluarea măsurilor pentru înlăturarea sau acoperirea însemnelor mărcii, lipsa acordului titularului dreptului de marcă înregistrată), astfel încât instanţa de fond a apreciat că orice vătămare a intereselor legitime ale titularului dreptului de marcă înregistrată întemeiată pe respectivele împrejurări nu poate fi reţinută în lipsa unor probe certe şi convingătoare care să demonstreze comiterea faptelor în circumstanţele prezentate de procurorul anticorupţie.

Pe de altă parte, chiar dacă dovezile administrate în cauză ar fi atestat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, îndeplinirea defectuoasă de către inculpatul HH. a atribuţiilor sale de serviciu, în împrejurările descrise de acuzare, instanţa supremă a apreciat că atingerea adusă intereselor legale ale SS. nu ar fi prezentat gravitatea cerută de lege pentru realizarea urmării imediate la care se referă art. 246 C. pen. (1969), în condiţiile în care, aşa cum rezultă din prevederile art. 16 din Legea nr. 344/2005, bunurile erau lipsite de orice valoare economică, neputând fi decât distruse sau predate cu titlu gratuit, toate cheltuielile legate de depozitarea, manipularea, păstrarea sau distrugerea lor fiind suportate exclusiv de titularul dreptului de marcă înregistrată (art. 20 din Legea nr. 344/2005), iar cerinţele suplimentare impuse de societate referitoare la eliminarea/acoperirea însemnelor frauduloase ori aplicarea pe eticheta interioară fixă a unei ştampile cu menţiunea "contrafăcut", verificarea de către un reprezentant al firmei a realizării acestor obligaţii şi comunicarea numărului ARB-urilor aferente produselor, nu sunt prevăzute de Legea nr. 344/2005 sau de Hotărârea Guvernului nr. 88/2006, dată în aplicarea acesteia, nici în sarcina lucrătorilor vamali şi nici a beneficiarilor produselor primite cu titlu gratuit.

Instanţa de fond a avut în vedere aceleaşi argumente şi cu privire la firma WW.., cu precizarea că, în evaluarea îndeplinirii cerinţei producerii urmării imediate prevăzută de art. 246 C. pen. (1969), s-a ţinut cont şi de poziţia exprimată de aceasta în înscrisul depus la dosar .

Instanţa supremă a subliniat faptul că nu poate fi de acord nici cu opinia Parchetului referitoare la cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale consumatorilor, în general, din moment ce Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se referă exclusiv la situaţia comercializării produselor (art. 1 alin. (2), neavând, aşadar, incidenţă în speţă, unde se aplică doar Legea nr. 344/2005, care stabileşte destinaţia mărfurilor aflate sub supravegherea autorităţii vamale (distrugere sau predare cu titlu gratuit), cu privire la care s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

De asemenea, s-a considerat că nu poate fi reţinută ca argument al vătămării intereselor legale ale titularului dreptului de marcă înregistrată WW.. nici referirea la pericolul social abstract al acţiunii de contrafacere a mărcii înregistrate, rezultat din incriminarea acesteia în art. 90 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi bazat, în opinia procurorului, "atât pe lezarea dreptului de exclusivitate asupra mărcii, cât şi pe lezarea intereselor consumatorului", având în vedere că inculpatul HH. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei asemenea infracţiuni, nefiind acuzat de contrafacerea unor mărfuri şi/sau punerea lor în circulaţie, ci de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prin predarea unor bunuri din magazia de confiscări vamale a JJJJJJ. fără respectarea cerinţelor prevăzute de Legea nr. 344/2005 şi a celor instituite de titularii drepturilor de marcă înregistrată.

Ca atare, prima instanţă de judecată a considerat că susţinerea Parchetului referitoare la existenţa unui interes legitim pur obiectiv care înlătură, în parte, dreptul exclusiv de dispoziţie al titularului mărcii înregistrate nu poate fi reţinută şi valorificată pentru a aprecia în sensul existenţei unei vătămări a intereselor legale ale firmei WW.., cerinţă ce nu este îndeplinită, în cauză, aşa cum s-a arătat anterior, nici în privinţa acestei societăţi şi nici cu referire la SS.

În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse şi având în vedere că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, atât sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, cât şi al laturii subiective, situaţie ce se circumscrie, în opinia instanţei, prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în temeiul acestor dispoziţii procedurale, precum şi a celor ale art. 396 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului HH. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, s-a constatat că acesta a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 133 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 19 iulie 2011.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării referitoare la dezincriminarea faptei, ca urmare a modificării art. 13² din Legea nr. 78/2000, în sensul introducerii, cu referire la urmarea imediată a infracţiunii, a cerinţei ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă un caracter necuvenit (art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a considerat că acestea sunt neîntemeiate, din moment ce fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului HH. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nici potrivit reglementării anterioare, respectiv art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, inclusiv în ceea ce priveşte urmarea imediată instituită de legea specială, astfel încât principiul aplicabil, în speţă, este cel al activităţii legii penale, iar nu situaţia derogatorie referitoare la incidenţa legii penale de dezincriminare.

30. Inculpatul II. (pct. C.4. din rechizitoriu)

30.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. C.4. I)

În considerarea aserţiunilor de ordin general, astfel cum au fost expuse la pct. IV.1.1 şi IV.1.2 din prezenta motivare, care au deplină aplicabilitate şi în situaţia inculpatului II., Înalta Curte constată că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost plasat de către Parchet.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, din secţiunile consacrate comisionarilor vamali E. şi KK., rezultă că au fost introduse containere cu mărfuri în ţară, intermediate de inculpatul II., prin metoda clasică a plăţii de către acesta a unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, sumă ce constituia, în egală măsură, o formă de contribuţie la finanţarea grupului infracţional organizat, dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, concluzia procurorului fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice purtate de alte persoane, nesusţinută, însă, de mijloacele de probă administrate în cauză.

De altfel, chiar Parchetul a arătat că, în concret, "caracterul de membru al WWWWWW. şi acţiunile de sprijinire a acestuia, din punctul de vedere al inculpatului II., rezultă a posteriori, analizând reacţiile membrilor importanţi ai grupului şi, în special, a leaderului en titre al WWWWWW., inculpatul GG., apărute în momentul în care inculpatul II. a început să nu îşi mai îndeplinească obligaţiile de membru al grupului, constituite, în principal, de plata contribuţiilor băneşti ilicite pentru introducerea în ţară a containerelor importate de clienţii săi: boicotul operaţiunilor inculpatului II., ordonate de leadership-ul WWWWWW. şi ameninţările directe la adresa acestuia, venind pe filiere interne ierarhice la nivelul WWWWWW.".

În privinţa acestei fapte, s-a reţinut că procurorul a încercat să demonstreze faptul că inculpatul II. ar fi aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat prin atitudinea manifestată de ceilalţi membri ai prezumtivei asocieri (fără a face trimitere decât la GG.) în momentul în care acesta a înregistrat datorii restante, în care s-ar include, în opinia acuzării, şi sumele de bani cu titlu de mită. În acest sens, s-a subliniat faptul că nu s-a arătat, însă, care sunt acţiunile concrete prin care inculpatul ar fi ajutat/înlesnit activitatea grupării sau ar fi devenit membru al unei astfel de structuri, invocându-se, în realitate, aspecte ce vizează conţinutul specific al infracţiunii de dare de mită pentru care acesta a fost trimis în judecată, acuzarea ignorând, astfel, caracterul autonom, de sine-stătător, al infracţiunii de criminalitate organizată, a cărei existenţă nu este condiţionată de săvârşirea faptelor ilicite proiectate şi care subzistă indiferent dacă scopul asocierii a fost sau nu realizat (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003).

Pe de altă parte, cu toate că Parchetul a susţinut, atât cu ocazia prezentării faptelor reţinute în sarcina inculpatului II., cât şi cu prilejul descrierii acuzaţiilor formulate împotriva inculpaţilor GG. (pct. C.2. I.2), X. (pct. A.18. I.2) şi G. (pct. A.2. I.5), că una dintre măsurile de retorsiune dispuse pentru neplata de către intermediarul vamal a datoriilor restante (în care s-ar fi inclus şi mita pentru lucrătorii vamali) a fost aceea a blocării complete a intrării în ţară a mărfurilor importate de acesta, instanţa supremă a constatat că dovezile de la dosar nu confirmă o asemenea reacţie din partea persoanelor menţionate sau a altor presupuşi membri ai asocierii, după cum nu rezultă că împotriva acestuia ar fi fost proferate ameninţări directe ori că sumele de bani neachitate de inculpatul II. ar fi cuprins şi foloase patrimoniale necuvenite pentru lucrătorii vamali din cadrul JJJJJJ.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, s-a constatat că, într-adevăr, spre finalul anului 2010, au existat anumite blocaje în activitatea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, însă această situaţie nu a fost consecinţa vreunei dispoziţii exprese din partea conducerii instituţiei, raportat la activitatea unor importatori, intermediari sau comisionari vamali, ci a punerii în executare a unui ordin ce prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor cu mărfuri.

Având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe întreg parcursul procedurii judiciare (declaraţiile inculpaţilor X., W., K., GG., A., II., KK., E., precum şi depoziţiile martorilorilor VVVV., JJJJJ., DDDDD., GGGGG., OOOO., FFFFF., CCCC., WWW., ZZZ., SSSS., SSS., MMM., şi nu în ultimul rând. adresa din 6 octombrie 2011 emisă de Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, din care rezultă că, în perioada 15.10.2010-30.11.2010, "nu au existat timpi morţi şi nici momente ori motive ca operaţiunile vamale de import şi tranzit să nu se desfăşoare în condiţii normale", instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit realizarea vreunei acţiuni de blocare la nivelul JJJJJJ. a importurilor intermediate de inculpatul II. şi nici exercitarea unor ameninţări directe asupra acestuia, astfel încât apartenenţa sa la presupusul grup infracţional organizat şi comiterea de către acuzat a unor acţiuni de sprijinire a asocierii nu poate fi dedusă, aşa cum a susţinut Parchetul, din examinarea reacţiilor altor inculpaţi concretizate, în opinia acuzării, în dispunerea măsurilor de retorsiune mai sus menţionate pentru a-l determina să achite contribuţiile băneşti ilicite constând în favoruri materiale necuvenite pentru lucrătorii vamali.

Totodată, s-a apreciat că dovezile de la dosar demonstrează faptul că, la nivelul lunii noiembrie 2010, inculpatul II. înregistra datorii restante către S.C. F. S.R.L. reprezentând exclusiv contravaloarea serviciilor prestate de comisionarul vamal, iar nu şi sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, situaţie în care conducerea societăţii a luat decizia de a refuza întocmirea altor declaraţii vamale până la achitarea debitului, practică folosită în relaţia cu toţi clienţii rău platnici şi uzitată, de altfel, şi la nivelul altor comisionari vamali.

Având în vedere că, în cauză, nu s-a dovedit comiterea de către inculpatul II. a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de criminalitate organizată pentru care a fost trimis în judecată, în varianţa normativă reţinută de acuzare (aderare şi/sau sprijinire), în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

30.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (pct. C.4. II)

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul II. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, instanţa supremă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, s-a reţinut că, în cursul anilor 2010 - 2011, a plătit către reprezentanţii grupului infracţional organizat, în repetate rânduri, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, diverse sume de bani, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul mai multor containere, conţinând mărfuri intermediate de acesta.

S-a arătat, astfel, în esenţă, că, în perioada 22 octombrie 2010 - începutul anului 2011, datorită imposibilităţii recuperării de la importatori a sumelor de bani ca urmare a confiscării de către autorităţile statului (Comisionariatul General al Gărzii Financiare şi I.G.P.F.) a mărfurilor importate, inculpatul II. a acumulat datorii importante către palierul de protecţie şi execuţie al asocierii infracţionale, constând atât din comisioane neplătite către S.C. F. S.R.L. sau, după caz, YY. S.R.L., cât şi din sume de bani ce fuseseră deja plătite ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi care trebuiau recuperate, situaţie în care grupul infracţional organizat a luat măsuri de retorsiune constând în blocarea totală a importurilor de textile şi încălţăminte, pentru câteva zile, începând cu data de 01.11.2010. Ca urmare, inculpatul a plătit unele sume de bani din datoria acumulată, inclusiv din mita ce trebuia recuperată, ca urmare a plăţii ei în avans către lucrătorii vamali.

Parchetul nu a descris actele materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită pentru care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului II. şi nu a indicat data la care ar fi fost săvârşite fiecare, menţionând că "situaţiile în care s-a dat mită pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri intermediate de inculpatul II. au fost prezentate pe larg în cadrul secţiunilor privindu-l pe inculpatul E.", fără a face, însă, vreo trimitere concretă la respectivele secţiuni, puncte şi subpuncte din capitolul în care sunt prezentate acuzaţiile formulate împotriva acestui din urmă inculpat.

De asemenea, a precizat că "o situaţie exhaustivă a actelor materiale de dare de mită săvârşite de inc. II. nu poate fi realizată din lipsa datelor, având în vedere că activitatea coruptivă a acestuia s-a întins pe o lungă perioadă de timp (câţiva ani) şi nu există alte elemente care să permită identificarea fiecărui act material în parte. Cu toate acestea, pluralitatea de acte materiale este incontestabilă în perspectiva celor prezentate mai sus în cadrul acestei secţiuni".

Totodată, s-a reţinut că, pentru a dovedi realitatea operaţiunilor vamale referitoare la introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul containerelor importate de inculpatul II., procurorul a invocat, în cuprinsul actului de sesizare, mai multe operaţiuni vamale în cazul cărora comisionar a fost S.C. F. S.R.L., menţionând că:

- la data de 11.10.2010, S.C. EEEEEEE. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x (filele x d.u.p.) a introdus în ţară containerul nr. x conţinând, printre altele, genţi de damă şi ochelari de soare importate din China, livrate de compania MMMMMMMMMMM.., la valoarea totală declarată de 14.239,13 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 09.09.2010;

- la data de 12.10.2010, S.C. EEEEEEE. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x a introdus în ţară containerul nr. x conţinând, printre altele, 14 cutii cu ochelari de soare importate China, livrate de compania MMMMMMMMMMM.., la valoarea totală declarată de 16.589,11 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 09.09.2010;

- la data de 12.10.2010, S.C. OOOOOOO. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x a introdus în ţară containerul nr. x conţinând, printre altele, 730 poşete de damă importate China, livrate de compania NNNNNNNNNNN.., la valoarea totală declarată de 28.030,50 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 05.08.2010 (fila x d.u.p.);

- la data de 12.10.2010, S.C. EEEEEEE. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x a introdus în ţară containerul nr. x conţinând printre altele 900 genţi de damă importate China, livrate de compania MMMMMMMMMMM.., la valoarea totală declarată de 18.246,72 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 09.09.2010;

- la data de 13.10.2010, S.C. PPPPPPP. S.R.L. Taganu, Ilfov, având ca administrator şi asociat unic pe cetăţeanul moldovean OOOOOOOOOOO., prin declaraţia de tranzit nr. x, a introdus în ţară containerul nr. x, livrat de PPPPPPPPPPP., la valoarea declarata de 9.002,30 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 30.09.2010 (fila x d.u.p.), containerul conţinând, printre altele, şi 28626 genţi de voiaj şi diplomat;

- la data de 14.10.2010, S.C. OOOOOOO. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x a introdus în ţară containerul nr. x conţinând printre altele şi 2400 poşete de damă importate China, livrate de compania QQQQQQQQQQQ.., la valoarea totală declarată de 22.015,52 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 18.08.2010;

- la data de 14.10.2010, S.C. QQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti, prin declaraţia vamală de tranzit nr. x a introdus în ţară containerul nr. x conţinând printre altele şi 1462 genţi de damă importate China, livrate de compania QQQQQQQQQQQ.., la valoarea totală declarată de 23.862,75 dolari SUA, potrivit facturii externe nr. x din 18.09.2010 .

În legătură cu cele 7 operaţiuni vamale la care a făcut trimitere acuzarea, prima instanţă a constatat că toate acestea au fost invocate, în probaţiune, de Parchet, alături de SMS-urile şi convorbirea telefonică din 4.10.2010, orele 17^06:39, 17^07:45, 18^03:26şi 18^28:41 , pentru dovedirea actelor materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită descrise la pct. A.1. II.9, reţinute în sarcina inculpatului E..

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul II., s-a subliniat faptul că, deşi procurorul reţine că acesta a intermediat toate importurile/tranzitele atestate de documentele vamale indicate, probele dosarului (declaraţiile inculpaţilor II., S., A., precum şi cele ale martorilor OOOO., FFFFF. şi JJJJJ.) nu confirmă o asemenea susţinere, singura societate (dintre cele menţionate) pentru care a prestat astfel de activităţi fiind S.C. EEEEEEE. S.R.L. Bucureşti.

De altfel, în opinia primei instanţe, împrejurarea că inculpatul II. nu reprezenta toate societăţile importatoare care au efectuat operaţiunile vamale indicate de acuzare rezultă şi din faptul că aceleaşi declaraţii vamale au fost invocate de Parchet şi în dovedirea actului material de la pct. A.1. II.15, unde este menţionat ca intermediar vamal inculpatul J., iar valoarea mitei cuantificată la 6000 USD, pe când la actul material de la pct. A.1. II.9, intermediarul vamal este identificat în persoana inculpatului II., iar valoarea mitei este stabilită la suma de 2500 USD.

Instanţa de fond a apreciat că este important de subliniat şi faptul că Parchetul nu a formulat nicio acuzaţie împotriva inculpatului II. în legătură cu cele 7 operaţiuni vamale de import/tranzit indicate şi nu a dispus trimiterea lui în judecată pentru comiterea infracţiunii de dare de mită cu privire la acestea, dimpotrivă, menţionând la pct. A.1. II.9 că faţă de acuzat se va dispune disjungerea cauzei sub aspectul respectivei infracţiuni, soluţie ce s-a şi concretizat la pct. 96 din dispozitivul rechizitoriului (prin disjungerea cercetărilor faţă de II. pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu cele expuse la pct. A.1. II.9 din actul de sesizare).

Aşadar, deşi invocate în descrierea acuzaţiei de dare de mită pentru care inculpatul II. a fost trimis în judecată în cauza de faţă, operaţiunile vamale menţionate la pct. C.4. II fundamentează şi probează, în opinia Parchetului, o altă infracţiune de corupţie similară pentru care s-a dispus disjungerea cercetărilor şi continuarea lor într-un dosar penal separat (pct. 96 din rechizitoriu), astfel încât, instanţa supremă a considerat că faptele ce se presupune că ar fi fost comise în legătură cu acestea nu formează obiectul prezentei cauze şi, ca urmare, nu pot fi analizate în actualul cadru procesual.

În condiţiile în care acuzarea nu a descris actele materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului II., făcând doar o trimitere generică la capitolul consacrat comisionarului vamal E., instanţa de fond a procedat la identificarea secţiunilor în care se face referire şi la situaţia acuzatului, stabilind că acestea sunt cele de la punctele A.1. II.55 (similar cu pct. A.1. I.15) şi A.1. I.10 din rechizitoriu.

Cu privire la faptele descrise la pct. A.1. II.55, instanţa a constatat, valorificând în acest sens şi menţiunile inserate în încheierea din 20 februarie 2013 (în care s-a arătat, în esenţă, că judecata se va mărgini doar la actele materiale cu privire la care a existat intenţia neechivocă a procurorului de a dispune trimiterea în judecată), că Parchetul a apreciat că discuţiile telefonice purtate de inculpaţii E. şi S. în data de 12.10.2010, orele 08^51:42 şi 10^58:31, nu reuşesc să probeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare şi dare de mită, fiind incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), însă conturează participarea şi ajutorul dat de acuzaţi grupului infracţional organizat, fiind, astfel, invocate în dovedirea faptei de la pct. A.1. I.15.

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor E., S., GG., A. şi II. şi cele ale martorilor OOOO. şi FFFFF., înscrisurile depuse de apărare la dosar (facturi fiscale, foaie de vărsământ, extrase de cont, fişa de client), care atestă, fără putinţă de tăgadă, faptul că societăţile reprezentate de intermediarul vamal II. înregistrau, în perioada de referinţă, datorii către S.C. F. S.R.L. reprezentând exclusiv contravaloarea serviciilor prestate de firma de comisionariat vamal şi nicidecum sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, aşa cum a susţinut Parchetul.

Ca urmare, având în vedere aspectele anterior menţionate, precum şi împrejurarea că Parchetul, cu prilejul prezentării faptei de la pct. A.1. II.55 şi pct. A.1. I.15, nu a formulat nicio acuzaţie concretă în legătură cu aceasta împotriva inculpatului II., instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care acuzatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului E. la pct. A.1. I.10, constând în aceea că, la data de 29 septembrie 2010, ar fi discutat cu G. că acesta "nu a ridicat interdicţia" pentru un intermediar vamal (probabil II.), lucru ce semnifică refuzul total de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu legate de procesarea vamală a mărfurilor, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat, în primul rând, că, în descrierea acuzaţiei corelative formulate împotriva inculpatului G. (pct. A.2. I.3), nu se mai identifică intermediarul vamal ca fiind II., ci se arată de către procuror că este vorba de un intermediar vamal neprecizat.

În al doilea rând, sub acelaşi aspect, al inexistenţei unei corespondenţe între obiectul convorbirii telefonice din 29.09.2010, ora 12^02:43, invocate de Parchet în dovedirea faptei de la pct. A.1. I.10 şi A.2. I.3, şi persoana intermediarului vamal II., s-a considerat că pledează şi împrejurarea că, aşa cum rezultă din descrierea infracţiunii de dare de mită reţinută la pct. C.4. II, măsurile de retorsiune dispuse faţă de acesta de grupul infracţional organizat, constând în blocarea totală a importurilor de textile şi încălţăminte, ar fi avut loc începând cu data de 01.11.2010, or discuţia menţionată s-a purtat între inculpaţii E. şi G. cu aproximativ o lună înainte, neputându-se, astfel, stabili nicio legătură între tema conversaţiei telefonice şi acuzaţia formulată împotriva inculpatului II..

În plus, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat realizarea la nivelul JJJJJJ. a vreunei acţiuni de blocare a importurilor intermediate de II., fiind vorba doar de condiţionarea de către S.C. F. S.R.L. a întocmirii declaraţiilor vamale şi a eliberării documentelor de import/tranzit după obţinerea liberului de vamă, de plata datoriilor restante reprezentând exclusiv contravaloarea serviciilor prestate de comisionarul vamal.

De altfel, cu privire la obiectul discuţiei telefonice din 29.09.2010, ora 12^02:43, s-a reţinut că declaraţiile celor doi interlocutori sunt concordante, în sensul că se referă la interdicţia impusă transportatorului B. de a mai intra în birourile lucrătorilor vamali, susţinerile acestora fiind confirmate de depoziţiile martorilor QQQ. (din 23 iunie 2014) şi NNNN. (din 24 octombrie 2010), precum şi de cele ale inculpaţilor A. (din 16 octombrie 2013) şi B. (din 22 noiembrie 2013).

Ca atare, s-a apreciat că toate aspectele anterior menţionate, dar şi împrejurarea că procurorul nu a formulat nicio acuzaţie concretă faţă de inculpatul II. în legătură cu faptele de la pct. A.1. I.10 şi A.2. I.3, fundamenteză concluzia instanţei de fond că nici acestea nu pot fi reţinute ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Totodată, s-a constatat că. sub aspectul netemeiniciei acuzaţiei de dare de mită fomulate împotriva inculpatului II., este şi faptul că, deşi în rechizitoriu, se reţine că datoriile pe care acesta le-ar fi acumulat faţă de presupusul grup infracţional organizat ar fi fost cauzate de confiscarea de către autorităţile statului a unor mărfuri importate de societăţile pe care acesta le reprezenta, din documentele ataşate la filele x d.u.p. nu rezultă că I.G.P.F. şi/sau Garda Financiară ar fi efectuat controale la firmele intermediate de inculpat, unde ar fi constatat nereguli şi ar fi procedat la aplicarea de măsuri corespunzătoare, afirmaţia procurorului nefiind, astfel, susţinută de elemente probatorii concrete.

Pe de altă parte, cu toate că Parchetul a justificat faptul că nu a procedat la descrierea, în concret, a actelor materiale de dare de mită, prin aceea că activitatea infracţională s-ar fi întins pe o perioadă lungă de timp, instanţa supremă a opinat că acest argument nu poate fi reţinut, având în vedere că situaţia inculpatului II. este similară cu cea a altor acuzaţi, în cazul cărora faptele au fost prezentate în cuprinsul rechizitoriului, singura explicaţie posibilă fiind, aşa cum a arătat chiar procurorul, lipsa unor date şi elemente care să formeze, cu certitudine, concluzia că inculpatul ar fi dat, în mod repetat, sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în scopul îndeplinirii/neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu sau al efectuării unor acte contrare respectivelor îndatoriri.

În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse şi având în vedere că, în cauză, probele administrate nu au demonstrat săvârşirea de către inculpatul II. a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

Totodată, în raport cu soluţiile de achitare pronunţate în cauză, instanţa supremă a constatat că inculpatul II. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 121 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

31. KK. (pct. D.1 din rechizitoriu)

31.1 Infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.1. I)

Instanţa de fond a apreciat că acuzaţiile aduse inculpatului KK. cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost plasat de către Parchet.

S-a reţinut de către prima instanţă că pentru a contura participarea inculpatului KK. la prezumtiva asociere infracţională, procurorul anticorupţie a reliefat, pe de o parte, activităţile specifice profesiei de comisionar vamal ce ar fi fost desfăşurate de acesta în cadrul S.C. FFF. S.R.L. (cu toate că era angajat în cadrul societăţii în funcţia de consilier juridic), arătându-se că intra în relaţii comerciale cu clienţii importatori şi intermediari vamali, în special din comunitatea chineză şi arabă din România, şi dispunea personalului din subordine întocmirea declaraţiilor vamale şi contactarea lucrătorilor vamali pentru soluţionarea diverselor probleme care apăreau pe parcursul procedurilor vamale desfăşurate în legătură cu importurile operate de clienţii firmei de comisionariat vamal, iar, pe de altă parte, relaţia de subordonare directă faţă de inculpatul CC. (unul dintre liderii grupului), reţinându-se că, la finalul fiecărei deplasări în Bucureşti, acuzatul se întâlnea cu cel din urmă pentru a-i raporta situaţia colectării mitei şi a-i remite sumele ce i se cuveneau în calitate de "leader ex aequo al WWWWWW.", aspect ce rezută din conţinutul unor convorbiri telefonice şi din supravegherile operative, ce atestă întrevederile cu intermediarii vamali MM., NN. şi C. în diferite locaţii din Bucureşti, precum şi întâlnirile periodice cu CC..

Din punct de vedere probator, instanţa de fond a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor KK., GG., CC., MM., NN., C., LL., OO., precum şi cele ale martorilor CCCC., DDDDD., GGGG., OOO., YYY., BBBB., VVV., PPP., ZZZ..

S-a constatat că afirmaţiile acuzării privind crearea unui hub comunicaţional în jurul inculpatului KK. nu sunt susţinute de mijloacele de probă administrate în cauză. Din evaluarea actelor şi lucrările dosarului, instanţa supremă a rezultat că, deşi s-a realizat o supraveghere operativă a inculpaţilor de aproximativ 1 an şi jumătate, cele mai multe convorbiri au fost purtate de KK. în virtutea calităţii lui de angajat al S.C. FFF. S.R.L., firmă de comisionariat vamal, a cărei activitate presupunea o relaţionare constantă atât cu alţi comisionari, cât şi cu intermediarii vamali, importatorii sau reprezentanţii acestora. Deopotrivă, s-a constatat că, deşi inculpatul KK., în perioada de referinţă, nu mai îndeplinea atribuţii de comisionar vamal, fiind angajat cu contract de muncă în funcţia de jurist al societăţii susmenţionate, din probele administrate (declaraţiile inculpaţilor MM., C., KK. şi a martorului CCCC.), rezultă că acesta se ocupa şi cu recuperarea sumelor restante de la clienţii S.C. FFF. S.R.L., sens în care stabilea şi întâlniri cu intermediarii vamali sau chiar direct cu importatorii, atunci când se deplasa în Bucureşti pentru a-şi vizita mama.

Totodată, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa supremă a apreciat că desemnarea inculpatului KK. cu apelativul "KK." de către persoanele din cercul său de apropiaţi şi de colegii de serviciu, nu poate susţine acuzaţia Parchetului privind participarea acestuia la presupusul grup infracţional organizat, în condiţiile în care acuzatul nu a negat faptul că este cunoscut cu respectiva poreclă, iar convorbirile relevate de procuror, în probaţiune, purtate cu alţi coinculpaţi din cauză nu au putut fi reţinute pentru dovedirea unor fapte de corupţie pretins a fi comise de inculpat. Pe de altă parte, s-a constatat că, în unele dintre discuţiile telefonice indicate de procuror, cum ar fi cele purtate cu martorii BBBB. şi YYY., inculpatul se recomandă cu nume şi prenume, respectiv doar cu numele de familie, împrejurare faptică constată de prima instanţă şi cu privire la alţi acuzaţi. În plus, s-a menţionat că, deşi Parchetul a reţinut că, între membrii prezumtivului grup infracţional organizat, inculpatul KK. era desemnat cu apelativele KK., probatoriul administrat a dovedit că doar unul dintre acestea a fost folosit pentru a-l indica, respectiv "KK.", aspect ce reiese din declaraţia sa şi este confirmat, în depoziţiile lor, de inculpaţii LL., OO., NN., U. şi MM., aceştia menţionând, în mod concordant, că nu cunosc ca acuzatul să mai aibă vreun alt nume codat.

Prealabil analizării conţinutului celor trei convorbiri telefonice relevate de acuzare în susţinerea presupusei activităţi a inculpatului în cadrul WWWWWW., instanţa de fond a subliniat faptul că, pentru aceleaşi acte materiale, s-a dispus de către procuror o soluţie de scoatere de sub urmărire penală faţă de inculpat, apreciindu-se că faptele nu există (pct. D.1. II.6, D.1. II.12 şi D.1. II.13 din rechizitoriu). Or, această ipoteză acceptată chiar de Parchet presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor, prin urmare, s-a considerat că aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data acesta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul că ar contura modul de iniţiere şi constituire a WWWWWW. de către acuzat.

Cu toate acestea, având în vedere poziţia exprimată de inculpatul KK. şi de interlocutorii săi din conţinutul respectivelor înregistrări audio, în sensul că au purtat convorbirile telefonice invocate de procuror, oferind explicaţii cu privire la contextul şi împrejurările în care au avut loc, precum şi la semnificaţia replicilor lor din cuprinsul dialogurilor, instanţa supremă a procedat la analizarea acestora din perspectiva temeiniciei acuzaţiilor formulate de Parchet şi circumscrise infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, referitor la convorbirea telefonică din data de 11.05.2010, ora 10^07:27, invocată de procuror, în probaţiune, s-a constatat că dovezile administrate în cauză nu demonstrează că inculpatul CC. i-ar fi comunicat lui KK. lista cu vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea "ce fac parte din grupul infracţional şi care permit intrarea în ţară a containerelor clientelei contra mitei ce le este plătită" de cei doi (cu referire la vameşii H., LLLLLLL., EEEEEEEE., RRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSS., BBBBBBBBB., Volteanu şi "TTTTTTTTTTT." ).

În acest sens, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor KK., CC., GG., cât şi depoziţiile martorilor DDDDD., FFFFF., IIIII. şi SSS..

Prin urmare, s-a opinat că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 11.05.2010, ora 10^07:27, nu este susţinută de elemente probatorii concrete, astfel că apărările inculpaţilor apar ca fiind credibile, în condiţiile în care nu au fost înlăturate de alte dovezi administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.

De asemenea, s-a constatat că nici convorbirile telefonice din datele de 31.05.2010, ora 10^14:02 şi 2.06.2010, ora 12^33:05, nu pot fi reţinute în dovedirea activităţii infracţionale imputate inculpatului în cadrul WWWWWW..

În legătură cu acest aspect, instanţa de fond a apreciat că are relevanţă probatorie declaraţia inculpatului KK..

Având în vedere că, şi în această situaţie, acuzaţiile aduse inculpatului se întemeiază exclusiv pe interpretarea dată de procuror celor două convorbiri, nefiind susţinută de alte elemente probatorii, precum şi depoziţia inculpatului care a susţinut că expresia "maşini defecte" a fost folosită în sens propriu, în contextul în care pentru anumiţi clienţi firma de comisionariat vamal mai asigura şi facilităţi pentru transport, instanţa supremă a considerat că nu se poate reţine că respectivele înregistrări audio fac dovada pretinselor activităţi desfăşurate de KK. pentru iniţierea şi constituirea grupului infracţional organizat ori a presupusului hub comunicaţional creat în jurul acestuia.

Aceeaşi concluzie a fost reţinută şi în ceea ce priveşte afirmaţia procurorului privind existenţa unei relaţii de subordonare între inculpat şi CC., nefiind menţionate de acuzare şi nici identificate de instanţă dovezile care ar putea conduce la o asemenea concluzie.

În acest sens, s-a reţinut că relaţia de prietenie dintre inculpaţii CC. şi KK. nu a fost contestată de niciunul dintre ei, însă declaraţiile celor doi prin care recunosc acest aspect nu sunt suficiente pentru a stabili veridicitatea susţinerilor procurorului, în lipsa oricăror altor probe care să demonstreze exercitarea de către primul acuzat a unor influenţe ori intervenţii concrete în activitatea prestată de S.C. FFF. S.R.L.. Totodată, s-a reţinut că pentru a reliefa relaţia de subordonare dintre inculpatul CC. şi KK., precum şi rolul acestuia din urmă în cadrul facţiunii coordonate şi controlate de primul, au fost invocate în probaţiune întâlnirile inculpatului KK. cu coinculpaţii C. la hipermarketul x din cartierul Pantelimon, Bucureşti, în 5 mai 2010, MM. la restaurantul "DDDDDDDDDD." din Bucureşti, în 9 iunie 2010 şi NN. în apropierea intrării de la x, în 9 iunie 2010 şi la restaurantul "x" din Bucureşti, în 18 februarie 2011 .

Însă, instanţa supremă a constatat, în baza probatoriului administrat, că toate aceste întrevederi au fost generate de necesitatea discutării unor aspecte în legătură cu relaţia de colaborarea existentă între inculpatul KK. şi ceilalţi coinculpaţi, respectiv recuperarea unor datorii ale clienţilor rău platnici către firma de comisionariat vamal pe care acesta o reprezenta (S.C. FFF. S.R.L.).

Referitor la aceste întrevederi, s-a apreciat că prezintă relevanţă probatorie declaraţiile inculpaţilor KK. şi NN.

Prin urmare, nefiind administrată de acuzare nicio dovadă din care să rezulte contrariul, instanţa de fond a aprecait că afirmaţiile inculpaţilor referitoare la scopul întâlnirilor sunt credibile, neexistând vreo împrejurare sau un element de probaţiune care să demonstreze caracterul ilicit, infracţional, al respectivelor întrevederi.

Deşi se reţine de acuzare că, imediat după fiecare dintre întâlnirile menţionate, inculpatul KK. îl vizita pe CC. pentru a-i preda o parte din banii colectaţi, în calitatea acestuia de "leader ex aequo al WWWWWW.", instanţa supremă a constatat că această afirmaţie nu este susţinută de niciun element probator, bazându-se, aşa cum se consemnează chiar în rechizitoriu, pe o supoziţie a procurorului, dedusă din "ritmicitatea şi timing-ul acestor întâlniri", presupunere care nu poate fundamenta, în lipsa unor elemente de probaţiune, o acuzaţie atât de gravă, cum este aceea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat. În plus, s-a subliniat faptul că inculpaţii au negat că s-ar fi întâlnit în acest scop, dar şi împrejurarea că, deşi au fost monitorizaţi şi supravegheaţi permanent, nu au fost relevate în probaţiune asemenea probe care să ateste întâlnirea dintre cei doi, după cum nici planşele foto din vol. 22 d.u.p. şi celelalte mijloace de probă administrate de acuzare nu dovedesc primirea unor sume de bani de către inculpatul KK. de la persoanele cu care se întâlnea în Bucureşti, în locaţiile menţionate de Parchet (pe care, ulterior, să le fi transmis inculpatului Pilcă).

În consecinţă, reţinând că nu au fost administrate probe concrete care să susţină acuzaţiile aduse inculpatului KK. privind pretinsele activităţi de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea acestuia sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

31.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.1. II).

Cu titlu preliminar, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, din oficiu, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul KK. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii şi fişelor posturilor, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 23 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 23.04.2010, inculpatul KK. i-a promis inculpatului LL., inspector vamal la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, denumită codat "amenda", pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al societăţii de comisionariat vamal "FFF." S.R.L. le avea la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa (pct. D.1. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul LL. (pct. D.2. II.1 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi LL., înscrisurile încuviinţate şi administrate în apărare de acuzaţi, respectiv cererea formulată de S.C. UUUUUUUUUUU. S.R.L., înregistrată la D.J.A.O.V. Constanţa sub nr. x din 28 octombrie 2009, declaraţia sumară nr. 110 din 28 octombrie 2009 şi anexele acesteia (adresele D.J.A.O.V. Constanţa nr. x din 19.11.2009, nr. x din 14.12.2009 şi nr. 180 din 12.01.2010 privind prelungirea termenului de vămuire pentru declaraţia sumară nr. 110/28.10.2009), certificatul de aprobare de tip nr. x/10 din 28 ianuarie 2010 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, împreună cu anexele, cerere de abandon a 18 bucăţi de jocuri electronice, atestată de factura nr. x/09 din 20 octombrie 2009, procesul-verbal de distrugere nr. x din 23 aprilie 2010, declaraţia vamală de import nr. x din 23 aprilie 2010, împreună cu anexele), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.04.2010, ora 10^03:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, dar neredată integral în conţinutul actului de sesizare, rezultă că cei doi interlocutori vorbesc despre o operaţiune de import a unor bunuri (jocuri de noroc) pentru care era necesară prelungirea termenului de vămuire, context în care LL. a afirmat că "luni e ultima ...." (adică ultima zi), iar nu inculpatul KK., aşa cum s-a transcris în rechizitoriu. Totodată, s-a reţinut că înscrisurile depuse de inculpaţi au făcut dovada că, pentru acele jocuri de noroc şi aparate destinate dotării unui cazinou, importate de S.C. UUUUUUUUUUU. S.R.L., era necesară obţinerea unui certificat de metrologie, iar, până la eliberarea lui, importatorul trebuia şi chiar s-a adresat Biroului Vamal Constanţa pentru prelungirea termenului de vămuire.

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, faptul că inculpaţii KK. şi LL. au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "amendă" folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, ţinând seama şi de împrejurarea că procurorul nu a identificat suma de bani ce ar fi fost promisă lucrătorului vamal pentru introducerea în ţară a acelor bunuri, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

2). La data de 28.04.2010, orele 12^34:57, inculpatul KK. i-a cerut inculpatului C., om de afaceri, suma totală de 50 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri (pct. D.1. II.2).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul C. (pct. D.6. II.1 din rechizitoriu).

În privinţa acestui act material, s-a constatat de către prima instanţă că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi C., declaraţia notarială a numitului VVVVVVVVVVV., înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse de inculpatul KK. la dosar, respectiv procesele-verbale de contravenţie nr. x din 27.04.2010, din care rezultă că au fost aplicate amenzi contravenţionale pentru lipsa unei autorizaţii de transport pentru tonaj mare sau în perimetrul respectiv de câte 1.500 RON fiecare, lui WWWWWWWWWWW. şi XXXXXXXXXXX., conducători auto ai celor două firme de transport menţionate de inculpat în cuprinsul declaraţiei, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 28.04.2010, ora 12^34:57, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, instanţa de fond a constatat că, din cuprinsul conversaţiei telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că s-ar fi discutat de plata vreunei sume de bani cu titlu de mită sau care ar fost deja remisă şi trebuia recuperată, nefiind indicată contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acesteia, după cum nu reiese nici despre ce operaţiune de import era vorba. De altfel, s-a opinat că, din probele administrate de apărare rezultă că cei doi conducători auto ("băieţii care au sosit") au fost sancţionaţi contravenţional de reprezentanţii Poliţiei Comunitare a jud. Ilfov pentru lipsa unor autorizaţii necesare accesului în anumite zone de circulaţie, iar inculpatul C. i l-a recomandat lui VVVVVVVVVVV. pe KK., reprezentant al S.C. FFF. S.R.L., ca şi comisionar vamal, pentru importurile pe care acesta le-a realizat din China, relaţiile de afaceri ale lui VVVVVVVVVVV. în România neavând legătură cu inculpatul C..

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, precum şi modalitatea diferită în care acuzaţia a fost formulată (la inculpatul KK. s-a reţinut că mita a fost deja plătită lucrătorilor vamali, iar la inculpatul C. că ar fi promis plata sumei de 50 milioane RON pentru introducerea în ţară a celor două containere), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 28.04.2010, ora 12^34:57.

3). La data de 28.04.2010, orele 14^18:19, inculpatul KK. l-a încunoştinţat pe inculpatul LL., inspector vamal în cadrul Direcţiei Judeţene Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, că are la firma "FFF." S.R.L. clienţi noi pentru care necesită protecţie din partea lucrătorului vamal, promiţându-i acestuia, la cererea sa, o recompensă materială (pct. D.1. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul LL. (pct. D.2. II.2 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, instanţa supremă a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor KK. şi LL..

Având în vedere probatoriul administra în cauză, precum şi împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, transcrisă integral în dosarul de urmărire penală, s-a constatat că, în cauză, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, discuţia vizând angajarea pe perioadă de probă a unor muncitori la o firmă la care acesta era asociat împreună cu fiica sa şi onorarea unei promisiuni făcută anterior de a-i da prietenului său o sticlă de rachiu, denumită "vechitură", cuvânt omis a fi redat în transcrierea convorbirii.

Totodată, ţinând seama şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise şi operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 28.04.2010, ora 14^18:19.

4). La data de 29.04.2010 (orele 16^46:45), inculpatul KK. i-a solicitat inculpatului C. o sumă de bani neprecizată, ce urma să fie dată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul de a permite intrarea în ţară, de urgenţă, a unui container cu mărfuri (pct. D.1. II.4).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul C. (pct. D.6. II.2 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi C.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 29.04.2010, ora 16^46:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a reţinut că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, redată integral la fila x, din vol. 6 al dosarului de urmărire penală, nu rezultă că inculpatul KK. i-ar fi solicitat lui C. să dea mită pentru a obţine intrarea în ţară a unor mărfuri, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei, dimpotrivă, din conţinutul convorbirii, rezultă cu evidenţă că se discută de un ordin de plată ce trebuia transmis de C., în original, acesta urmând să-i comunice inculpatului KK. modalitatea aleasă pentru a i-l trimite.

Ca atare, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "alimentarea contului", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, natura mărfurilor importate, suma ce ar fi trebuit dată cu titlu de mită (o sumă neprecizată) şi lucrătorul vamal ce trebuia să-şi îndeplinească sau să îşi încalce atribuţiile de serviciu în schimbul foloaselor necuvenite (cauza fiind disjunsă faţă de acesta), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

5). La data de 04.05.2010 (orele 13^05:02), inculpatul KK. îi promite inculpatului C. că se va interesa, de îndată, dacă mita ce i-a fost deja predată pentru a fi remisă vameşilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea a ajuns în final la aceştia sau nu (pct. D.1. II.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul C. (pct. D.6. II.3 din rechizitoriu).

În probaţiune, instanţa de fond a încuviinţat şi administrat următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor KK. şi C., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 04.05.2010, ora 13^05:02, şiîntâlnirea dintre aceştia din data de 05.05.2010, ora 11^56:12 .

Astfel, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 04.05.2010, ora 13^05:02, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi dat vreo sumă de bani (primită de la C.) lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unor mărfuri, după cum nu rezultă valoarea mitei, operaţiunea vamală ce s-ar fi realizat, firma importatoare şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii foloaselor materiale necuvenite. De asemenea, instanţa de fond a considerat că întâlnirea de a doua zi cu inculpatul C., supravegheată operativ, nu face dovada colectării de către KK. a pretinsei mite pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., nefiind identificată pe planşele foto realizate în cauză, imaginea cu momentul remiterii vreunei sume de bani între inculpaţi. Ca atare, s-a opinat de către prima instanţă că susţinerile apărării că acea întâlnire viza clarificarea unor aspecte legate de contravaloarea serviciilor de manipulare a mărfurilor la rampă pentru operaţiuni vamale realizate de S.C. FFF. S.R.L., pentru un client al său, apar ca fiind credibile, în lipsa altor elemente probatorii care să dovedesc contrariul.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul, operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, natura mărfurilor importate, valoarea mitei ce ar fi trebuit sau a fost dată pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către lucrătorul vamal, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.5 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 04.05.2010, ora 13^05:02, şiîntâlnirii din 05.05.2010, ora 11^56:12, dintre cei doi inculpaţi.

6). La data de 11.05.2010 (orele 13^23:27), inculpatul KK. i-a solicitat lui OO., administrator la S.C. PP. S.R.L., să remită unui lucrător vamal de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea o sumă nedefinită, cu titlu de mită, pentru a se permite intrarea în ţară a unui container, lucru ce s-a şi întâmplat a doua zi (pct. D.1. II.7).

Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul OO. (pct. D.5. II.1 din rechizitoriu).

La analizarea acestei fapte, prima instanţă de judecată a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor KK. şi OO., depoziţiile martorilor CCCC. şi DDDD., şi nu în ultimul rând, convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 11.05.2010, orele 13^23:27 şi 15^28:41 .

Referitor la această acuzaţie, instanţa supremă a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 11.05.2010, orele 13^23:27 şi 15^28:41, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. i-ar fi soliciat lui OO. plata unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container cu mărfuri, nefiind indicată valoarea avantajelor materiale necuvenite şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii lor. Totodată, din depoziţiile martorilor CCCC. şi DDDD., rezultă că inculpatul KK. dorea să vândă un autoturism x aparţinând S.C. FFF. S.R.L., astfel că susţinerile celor doi acuzaţi cu privire la obiectul primei conversaţii apar ca fiind credibile, cu atât mai mult cu cât Parchetul nu a administrat nicio altă probă care să dovedească contrariul. De asemenea, s-a remarcat faptul că nici interpretarea procurorului că cea de-a doua convorbire telefonică purtată de inculpaţi este în continuarea primeia, nu este susţinută de vreun element probator, din chiar conţinutul acesteia rezultând că inculpatul OO. i-a comunicat interlocutorului său că cele două containere sunt supuse controlului fizic, în sensul că unul a fost deschis şi urmează şi al doilea, că se va scoate marfa, lucru care este normal, opinie exprimată chiar de OO. în conţinutul convorbirii.

În consecinţă, având în vedere probele administrate cu privire la această acuzaţie, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet cuvântului "instrucţiuni", folosit în cuprinsul primei discuţii telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, dar şi identitatea persoanei identificată cu apelativul "otrăvitu" ca fiind numitul YYYYYYYYYYY., coleg al inculpatului OO., aspect confirmat şi de acesta din urmă, constatând şi împrejurarea că procurorul, deşi a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins şi primit suma de bani cu titlu de mită ca fiind lucrătorul vamal H., a disjuns cercetările faţă de acesta, precum şi faptul că nu a identificat denumirea societăţii comerciale importatoare, natura mărfurilor, operaţiunea vamală realizată, cu toate că au fost relevate convorbiri care se referă la efectuarea unui control fizic în curs, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

7). La data de 16.05.2010 (orele 13^36:39), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul OO. plata unei sume de bani, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, pentru a se permite accesul în ţară a unor mărfuri ilicite (pct. D.1. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă complicităţii la infracţiunile de luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul OO. (pct. D.5. II.2 din rechizitoriu).

Raportat la această acuzaţie, prima instanţă a considerat că prezintă relevanţă probatorie declaraţiile inculpaţilor KK. şi OO., depoziţiile martorului UUUUU., precum şi convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 16.05.2010, ora 13^36:39 .

Având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, discuţia purtată cu interlocutorul său având loc într-o zi de duminică, când nu se desfăşura vreo activitate la compartimentul containere din cadrul JJJJJJ., şi vizând o chestiune privată legată de organizarea unei mese festive pentru serbarea zilei de naştere a fiicei lui OO., aspect confirmat şi de martorul UUUUU., administratorul resturantului din Mamaia, unde urma să aibă loc evenimentul, precum şi faptul că acuzarea nu a stabilit cuantumul sumei de bani sau a folosului necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.8 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 16.05.2010, ora 13^36:39.

8). La data de 17.05.2010, inculpatul KK. i-a solicitat inculpatului AA., asociat la S.C. III. S.R.L., o sumă de bani neprecizată cu titlul de datorie în contul mitei ce a fost promisă pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container cu mărfuri importate prin intermediul antemenţionatei societăţi (pct. D.1. II.9).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul AA. (pct. D.7 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi AA., convorbirile telefonice purtate de cei doi acuzaţi în zilele de 17.05.2010, ora 14^01:03, şi 18.05.2010, ora 17^21:18 , înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv facturile şi chitanţele care fac dovada plăţii de către S.C. ZZZZZZZZZZZ. S.R.L., precum şi adresa din 31 august 2015 emisă, la solicitarea instanţei, de Direcţia Generală a Vămilor, din care rezultă că, în anul 2010, S.C. III. S.R.L. nu a efectuat operaţiuni de import - export prin Biroul Vamal Constanţa Sud, şi având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirlor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpaţii KK. şi AA. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, probatoriul administrat dovedind, pe de o parte, că scopul convorbirii a vizat determinarea reprezentantului S.C. ZZZZZZZZZZZ. S.R.L., pe care inculpatul AA. îl cunoaştea, de a-şi achita datoriile restante către S.C. FFF. S.R.L., scop care a şi fost realizat potrivit înscrisurilor depuse de apărare la dosar, iar, pe de altă parte, că societatea III. S.R.L., reprezentată de AA. în relaţiile cu comisionarul vamal, nu a desfăşurat în perioada de referinţă activităţi vamale la JJJJJJ., instanţa de fond ţinând seama şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.9 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 17.05.2010, ora 14^01:03,şi 18.05.2010, ora 17^21:18.

9). La data de 25.05.2010 (orele 16^28:48), inculpatul KK. a acceptat propunerea formulată de numitul AAAAAAAAAAAA., angajat al lui C., în numele acestuia din urmă, de a oferi mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui container conţinând încălţăminte contrafăcută, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." (pct. D.1. II.10).

Întrucât nu s-a reuşit identificarea numitului AAAAAAAAAAAA. (probabil nume imprecis, fără corespondent în evidenţele Oficiului Român pentru Imigrări), cauza a fost disjunsă faţă de AN (purtând criptonimul AAAAAAAAAAAA.) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la această acuzaţie, instanţa supremă a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpatului KK., convorbirile telefonice purtate de inculpatul KK. cu AAAAAAAAAAAA. în zilele de 25.05.2010, ora 16^28:48, şi 26.05.2010, ora 20^:16:00 şi declaraţiile vamale de import nr. x, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul conversaţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că s-a discutat cu privire la remiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită, iar numitul AAAAAAAAAAAA. nu este angajat al inculpatului C., aspect dovedit cu actele depuse, în apărare, la celelalte acte materiale reţinute în sarcina celui din urmă ca fiind comise împreună cu KK..

Astfel, având în vedere toate aspectele menţionate şi modalitatea generală de formulare a acuzaţiei ("a acceptat propunerea formulată de numitul AAAAAAAAAAAA., angajat al lui C., în numele acestuia din urmă, de a oferi mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui container conţinând încălţăminte contrafăcută"), instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea interlocutorului care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită şi nici a lucrătorului vamal căruia i-ar fi fost oferită/remisă (faţă de care cercetările au fost disjunse), precum şi faptul că declaraţiile vamale de import invocate de Parchet nu se referă la mărfuri contrafăcute purtând însemnele mărcii "SS." şi nu susţin acuzaţiile aduse inculpatului, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.10 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din 25.05.2010, ora 16^28:48, şi 26.05.2010, ora 20^:16:00.

10). La data de 29.05.2010 (orele 17^00:51), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul MM., reprezentant al S.C. OOOOOO. S.R.L., plata unei sume de bani definită codificat ca "8-9", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a mai multor containere cu mărfuri (pct. D.1. II.11).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul MM. (pct. D.3. II.A.1 din rechizitoriu).

Din punct de vedere probator, au fost considerate ca fiind relevante declaraţiile inculpaţilor KK. şi MM., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.05.2010, ora 17^00:51, precum şi înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse la dosar de inculpatul KK., respectiv registrul de evidenţă a bunurilor de import aparţinând S.C. FFF. S.R.L., din care rezultă că, la data de 28 mai 2010, au fost înregistrate 13 operaţiuni de import ale S.C. BBBBBBBBBBBB. S.R.L. şi S.C. CCCCCCCCCCCC. S.R.L., iar, la data de 1 iunie 2010, un număr de 9 lucrări de import aparţinând S.C. BBBBBBBBBBBB. S.R.L., societăţi reprezentate şi de inculpatul MM. .

În privinţa acestei fapte, s-a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 29.05.2010, ora 17^00:51,fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că obiectul acesteia l-a constituit negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată sub aspect probator. Astfel, aşa cum au declarat, în mod concordant, cei doi inculpaţi, referirea la "8-9" a vizat numărul lucrărilor de import ce urmau a fi procesate pentru firmele intermediate de MM., susţinerile acuzaţilor fiind atestate şi de înscrisurile depuse, în apărare, de KK., din care rezultă că, în ziua de vineri, la S.C. FFF. S.R.L., s-au înregistrat 13 operaţiuni de import, iar, pe data de 1 iunie 2010, încă 9 asemenea lucrări.

Ca atare, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa supremă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.11 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

11). La data de 04.06.2010 (orele 11^14:30), inculpatul KK. a negociat cu o persoană de etnie arabă o reducere a sumei ce trebuia oferită ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a patru containere cu fasole pentru firma "RRRRRRR." (pct. D.1. II.14).

Cauza a fost disjunsă faţă AN, intermediar vamal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, şi faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Privitor la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi U., convorbirea telefonică purtată de inculpatul KK. cu un "domn" în ziua de 04.06.2010, ora 11^14:30, înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse la dosarul cauzei, respectiv fişele vamale privind 5 containere cu fasole, aparţinând S.C. DDDDDDDDDDDD. S.R.L. şi factura nr. x din 7 iunie 2010, în valoare de 5854,76 RON, încasată conform extrasului de cont la data de 17 iunie 2010, emisă de S.C. DDDDDDDDDDDD. S.R.L. pentru utilizarea rampei de către S.C. EEEEEEEEEEEE. S.R.L.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 04.06.2010, ora 11^14:30, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Totodată, prima instanţă a considerat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., dimpotrivă, el este contactat de o persoană de etnie arabă, care s-a dovedit a fi inculpatul U., în legătură cu valoarea unei facturi ce fusese emisă de S.C. DDDDDDDDDDDD. S.R.L. (aparţinând lui KK.) pentru S.C. EEEEEEEEEEEE. S.R.L., firmă prin care s-a realizat o operaţiune vamală de către S.C. RRRRRRR. S.R.L. (intermediată de U.) la Biroul Vamal Constanţa Nord şi nu la JJJJJJ.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "factură", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea interlocutorului care ar fi promis/oferit suma de bani cu titlu de mită şi a lucrătorului vamal care ar fi primit-o (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea foloaselor materiale necuvenite şi operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, prima instanţă a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.14 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 04.06.2010, ora 11^14:30.

12). La data de 07.06.2010 (orele 14^13:25), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. (zis "FFFFFFFFFFFF.") plata sumelor de bani oferite ca mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a mai multor containere (pct. D.1. II.15).

În opinia primei instanţe, relevante sub aspect probator sunt declaraţiile inculpaţilor KK. şi NN., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 07.06.2010, ora 14^13:25 şi rapoartele de supraveghere informativă.

S-a apreciat de către instanţa de fond că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 07.06.2010, ora 14^13:25, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Totodată, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat cu NN. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., dimpotrivă, reieşind că obiectul discuţiei a vizat remiterea unor documente/acte către comisionarul vamal, urmare plecării în concediu a inculpatului NN.. Totodată, ticul verbal al inculpatului NN., constând în folosirea cuvântului "înţelegeţi" la finalul frazei, nu poate fundamenta interpretarea procurorului în sensul negocierii plăţii unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fapt ce ar fi justificat, în opinia acuzării, şi întâlnirea urgentă dintre inculpaţi în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care, chiar din procesele-verbale de supraveghere operativă, rezultă că respectiva întrevedere, în realitate, nu a avut loc, cei doi discutând doar la telefon şi stabilind o nouă întâlnire între KK. şi reprezentantul S.C. GGG. S.R.L., care urma să se realizeze în municipiul Constanţa.

În consecinţă, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "înţelegeţi", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a opinat că fapta descrisă la pct. D.1. II.15 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

13). La 08.06.2010, inculpatul NN., reprezentant al S.C. GGG. S.R.L., Pârscov, Buzău, a negociat cu inculpatul KK. oferirea unei sume de bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a nu face verificările vamale ce se impuneau, pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri (pct. D.1. II.16).

Referitor la această acuzaţie, s-a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi NN.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din zilele de 08.06.2010, ora 12^06:40, şi 09.06.2010, ora 09^44:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De asemenea, instanţa de fond a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat cu NN. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container ce conţinea mărfuri contrafăcute, ilicite, subevaluate sau interzise la import, fiind o simplă presupunere a acuzării, neconfirmată sub aspect probator. Astfel, s-a constatat că, din notele de redare ataşate la dosar, prima convorbire telefonică s-a purtat în legătură cu efectuarea unui control fizic al unui container, sens în care inculpatul NN. i-a precizat interlocutorului său că este normal să fie aşa, dar este urgent a fi efectuate respectivele verificări, motiv pentru care i-a solicitat lui KK. să se intereseze de situaţia creată, iar cea de-a doua conversaţie, care nu este în continuarea celei invocate la pct. D.1. II.15, a vizat situaţia unor documente privind anumite mărfuri importate de firmele pentru care lucra NN. şi care au fost lăsate unui angajat al comisionarului vamal S.C. FFF. S.R.L. pentru a fi remise inculpatului KK.. Totodată, s-a opinat că ticul verbal al inculpatului NN., constând în folosirea cuvântului "înţelegeţi" la finalul frazei, nu poate fundamenta interpretarea procurorului în sensul negocierii plăţii unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fapt ce ar fi justificat, în opinia acuzării, şi întâlnirea urgentă dintre inculpaţi în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care, chiar din procesele-verbale de supraveghere operativă, rezultă că respectiva întrevedere, în realitate, nu a avut loc, cei doi discutând doar la telefon şi stabilind o nouă întâlnire între KK. şi reprezentantul S.C. GGG. S.R.L., care urma să se realizeze în municipiul Constanţa.

Ca atare, având în vedere toate aspectele menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "înţelegeţi", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice din 09.06.2010, ora 09^44:45, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor lor din conţinutul înregistrărilor audio, instanţa supremă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.16 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 08.06.2010, ora 12^06:40, şi 09.06.2010, ora 09^44:45.

14). La data de 10.06.2010 (ora 08^52:39), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară a unui container ce conţinea marfă în plus faţă de cea declarată în vamă, respectiv 27 colete cu monitoare LCD (pct. D.1. II.17).

S-a apreciat de către prima instanţă de judecată că ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi NN., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 10.06.2010, orele 08^52:39 şi 17^49:41, actele încuviinţate de instanţă şi depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv adeverinţa nr. x din 11.06.2010 de reţinere a 27 de ecrane LCD importate de S.C. VVVVVVV. S.R.L., procesul-verbal de lăsare în custodie între JJJJJJ. şi S.C. FFF. S.R.L. a mărfurilor confiscate, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. x din 23.06.2010 emis de JJJJJJ. pentru S.C. VVVVVVV. S.R.L., copia OP nr. x din 07.07.2010 de achitare a sancţiunii contravenţionale, copii ale DVI nr. x din 09.06.2010 şi y din 11.06.2010, din care rezultă că s-a acordat liber de vamă la data de 14.06.2010 pentru import stâlpi şi grinzi oţel pentru structuri imobiliare efectuat de S.C. VVVVVVV. S.R.L., nu demonstrează afirmaţiile Parchetului referitoare la acest act material, acestea fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 10.06.2010, orele 08^52:39 şi 17^49:41, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Totodată, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat cu NN. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container ce conţinea mărfuri nedeclarate, prima convorbire vizând, într-adevăr, 27 ecrane de televizoare (posibil cu cristale lichide) identificate de lucrătorii vamali, interesul interlocutorilor fiind, însă, de a se ambala marfa pentru a nu fi deteriorată, iar cea de-a doua referindu-se la importul de către firma cetăţeanului chinez HHH. a unor mărfuri şi la necesitatea obţinerii unor documente şi prezenţa unui arhitect în vamă.

Prin urmare, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "maşină stricată", susţinând că a fost folosită în sensul său propriu, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea acesteia, operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată ori natura mărfurilor nedeclarate, în contextul în care cele 27 de ecrane de televizor au fost confiscate de organele vamale şi lăsate în custodie firmei de comsionariat vamal, iar societatea importatoare a fost sancţionată contravenţional, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, s-a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.17 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

15). La data de 15.07.2010 (ora 09^11:37), inculpatul KK. a negociat cu numitul UUU. reducerea comisioanelor percepute de cel dintâi, precum şi a sumelor date cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, de către un client al S.C. FFF. S.R.L., pentru introducerea în ţară a unor mărfuri (pct. D.1. II.18).

Referitor la martorul UUU., s-a reţinut de Parchet că, întrucât este singurul act material de care poate fi acuzat şi având în vedere circumstanţele sale personale, pericolul social al faptei săvârşite de acesta este redus, motiv pentru care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul complicităţii la infracţiunea de dare de mită, în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. (1968) şi art. 181 C. pen. (1969, fiindu-i aplicată o amendă administrativă prevăzută de art. 91 C. pen. (1969).

Cu privire la această faptă, s-a considerat că toate probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor KK. şi RR., depoziţiile martorilor UUU. şi VVV., înscrisurile depuse de apărare, respectiv DVI nr. x din 2.08.2010; factura nr. x din 4.08.2010 şi chitanţa nr. x din 4.08.2010 emisă de Agenţia Naţională Sanitar Veterinară către S.C. FFF. S.R.L., factura nr. x din 4.08.2010 emisă de S.C. FFF. S.R.L. către S.C. YYYYYYYYY. S.R.L., contractul dintre S.C. FFF. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYY. S.R.L., împreună cu anexele - filele x ds. instanţă), infirmă susţinerile acuzării referitoare la acest act material, întemeiate exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 15.07.2010, ora 09^11:37şi 16.07.2010, ora 10^42:38, fără ca respectiva interpretare să rezulte din ansamblul probator administrat în cauză. Totodată, s-a constatat că, din conţinutul celor două convorbiri telefonice relevate de acuzare, nu rezultă că s-ar fi negociat plata vreunei sume de bani cu titlu de mită ce trebuia plătită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unor mărfuri (import de peşte congelat), astfel că susţinerea inculpatului KK. că discuţiile cu UUU. au vizat valoarea comisionului de garantare a TVA-ului, preţul declaraţiei vamale de import şi taxa ce trebuia plătită la Autoritatea Santitar Veterinară, apare ca fiind pe deplin credibilă, în lipsa altor dovezi administrate de Parchet care să demonstreze contrariul. Deopotrivă, s-a reţinut că transmiterea numărului de telefon aparţinând lui RR., martorului UUU., la cererea acestuia din urmă, nu are nicio relevanţă penală, în condiţiile în care, în cauză, nu s-a stabilit existenţa vreunei legături între prima parte a convorbirii telefonice din 16.07.2010, ora 10^42:38, referitoare la operaţiunea vamală privind importul de peşte, şi finalul conversaţiei, când martorul i-a solicitat interlocutorului numărul respectiv de telefon. În acest sens, instanţa de fond a remarcat faptul că KK. chiar încheiase discuţia, spunându-i lui UUU. "Să trăiţi, numai bine! Cu respect!", moment în care martorul i-a adresat solicitarea, fără a cunoaşte nici măcar numele lui RR., căruia i-a spus "GGGGGGGGGGGG." şi l-a identificat ca fiind "finu lu HHHHHHHHHHHH.".

Or, în aceste condiţii, în lipsa oricăror dovezi, s-a opinat că nu se poate stabili că martorul UUU. i-ar fi cerut interlocutorului său numărul de telefon al inculpatului RR. pentru a discuta cu acesta în vederea asigurării protecţiei necesare desfăşurării operaţiunii vamale respective, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută de niciun mijloc de probă. Oricum, dacă o astfel de convorbire ar fi avut loc, aceasta ar fi fost interceptată de organele de anchetă penală, însă la dosar nu a fost identificată transcrierea unei asemenea discuţii purtată de ofiţerul de poliţie cu martorul menţionat, aspect ce confirmă pe deplin apărările acuzatului.

Deopotrivă, s-a subliniat şi împrejurarea că, în cazul complicelui la această presupusă faptă de dare de mită, ale cărui acţiuni au fost determinante în alegerea comisionarului vamal prin care urma să se efectueze operaţiunile de import de peşte pangasius de către firma cetăţeanului bulgar şi cu care s-au purtat discuţiile din 15.07.2010, ora 09^11:37şi 16.07.2010, ora 10^42:38, Parchetul a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi a dispus aplicarea unei sancţiuni administrative (amendă). Or, dacă actele de complicitate (ajutorul dat autorului faptei) nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, s-ar impune ca aprecierea să fie similară şi în cazul autorului faptei (inculpatul KK.), în raport cu împrejurările factuale reţinute de către procuror, în ipoteza în care ar rezulta existenţa acesteia şi a unui probatoriu concret în susţinerea elementelor de tipicitate a incriminării.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele menţionate, faptul că inculpatul şi martorul UUU. au contestat înţelesul dat de Parchet cuvântului "doctor", folosit în cuprinsul discuţiei telefonice din 15.07.2010, ora 09^11:37, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor lor din conţinutul înregistrărilor audio, instanţa supremă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea acesteia, denumirea societăţii comerciale importatoare şi operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.18 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

16). La data de 12.08.2010 (orele 12^04:25) numitul UUU. i-a propus inculpatului KK. să se implice prin intervenţii făcute pe lângă vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a-i procesa de urgenţă un container cu mărfuri şi actele aferente, precizându-i, concomitent, că el personal va interveni pentru restituirea rapidă a TVA (pct. D.1. II.22).

Având în vedere împrejurarea că, nici în legătură cu acest act material, Parchetul nu a adus alte elemente probatorii care să susţină interpretarea dată convorbirii telefonice din 12.08.2010, ora 12^04:25, faptul că, din conţinutul discuţiei nu rezultă negocierea vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., iar Parchetul nu a reuşit identificarea persoanei care urma să primească presupusa mita (cercetările fiind disjunse sub acest aspect), valoarea acesteia, operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.22 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să susţină acuzaţia adusă acestuia.

În acelaşi sens, s-a constatat că, din însuşi modul de descriere a acuzaţiei, nu rezultă comiterea vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, Parchetul menţionând doar că inculpatul KK. s-ar fi angajat să intervină pe lângă vameşii de la JJJJJJ. pentru urgentarea unor formalităţi, fără să pretindă, în schimb, vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, aspect ce nu reiese nici din conţinutul convorbirii telefonice invocată de procuror.

17). La data de 17.08.2010, inculpaţii KK. şi MM. au negociat plata unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container cu mărfuri intermediate de inculpatul MM. (pct. D.1. II.23).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul MM. (pct. D.3. II.A.2 din rechizitoriu).

Prin urmare, având în vedere probele administrate cu privire la această faptă (declaraţiile inculpaţilor KK. şi MM., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 17.08.2010, ora 12^04:21- fila x d.u.p.), împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, reieşind că cei doi interlocutori au discutat despre valoarea contraprestaţiilor la rampă, în legătură cu care acesta a afirmat că "a crescut tonajul ...", precum şi faptul că inculpaţii au recunoscut folosirea acelor expresii din conţinutul convorbirii, dar în sensul lor propriu, real, că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.23 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

18). La data de 18.08.2010, inculpatul KK. i-a cerut inculpatului MM. suma de 2.700 ron cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri (x), ce conţinea în plus faţă de cele declarate în vamă o cantitate neprecizată de cuţite de strung. Învinuitul MM. a fost de acord să plătească suma respectivă (pct. D.1. II.24).

Cauza s-a disjuns faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul MM. (pct. D.3. II.A.3 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond (declaraţiile inculpaţilor KK. şi MM., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 18.08.2010, ora 18^29:55 - fila x d.u.p., înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv declaraţia vamală de import nr. 10 x din 11.08.2010 întocmită de S.C. FFF. S.R.L. pentru S.C. IIIIIIIIIIII. S.R.L., copiile facturilor nr. x din 17.08.2010, în sumă de 2.765 RON - filele x ds. instanţă), împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, faptul că inculpaţii, deşi au recunoscut folosirea acelor expresii în conţinutul convorbirii, au arătat că le-au utilizat în sensul lor propriu sau pe ton de glumă, că acuzarea nu a identificat persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), atribuţiile de serviciu în legătură cu care foloasele materiale necuvenite ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie, în contextul în care, din înscrisurile depuse de apărare, rezultă că au fost achitate taxele pentru importul respectiv şi nu au fost reţinute mărfuri pentru lipsa unor documente, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.24 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

19). La data de 19.08.2010, inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea a unui container, conţinând 200 de colete din aproximativ 1.900 cu mărfuri contrafăcute, inscripţionate cu însemnele mărcii x (pct. D.1. II.25).

S-a apreciat de către prima instanţă că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile acuzaţilor, înscrisurile depuse de inculpatul KK., respectiv copie adeverinţă nr. x din 20.08.2010, din care rezultă că au fost de reţinute de vamă 2.680 tricouri inscripţionate cu însemnele mărcii x; copie adeverinţă nr. x din 20.08.2010, care atestă reţinerea a 365 tricouri cu însemnele aceleaşi mărci; adresa din 15.09.2010 a JJJJJJ. către S.C. FFF. S.R.L., din care reiese că bunurile reţinute sunt originale şi se pot vămui la import; DVI nr. x din 17.09.2010 pentru cele 2680 tricouri cu inscripţia mărcii x - filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 19.08.2010, ora 16^08:53, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De asemenea, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. i-ar fi cerut lui KK. să intervină la lucrătorii vamali pentru a permite intrarea în ţară a unor mărfuri pentru care exista suspiciunea încălcării dreptului de proprietate intelectuală, după cum nu reiese că s-ar fi discutat de plata vreunei sume de bani cu titlu de mită, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse) şi valoarea acesteia, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.25 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 19.08.2010, ora 16^08:53.

20). La data de 20.08.2010, ora 10^51:46, inculpatul KK. a negociat cu MM. plata unei sume de 21 milioane RON pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. D.1. II.26).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul MM. (pct. D.3. II.A.4 din rechizitoriu).

Tototdată, s-a opinat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de Ministerul Public, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat cu MM. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri, dimpotrivă, din dialogul purtat de interlocutori, reieşind că KK. i-a solicitat intermediarului vamal MM. să plătească facturile restante. Or, faţă de probele administrate de apărare, susţinerile inculpaţilor privind obiectul convorbirii telefonice, diferit faţă de cel indicat de procuror, apar ca fiind reale, în lipsa altor elemente probatorii concrete aduse de Parchet care să dovedească contrariul.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), societatea importatoare, natura mărfurilor introduse în ţară şi operaţiunea vamală ce s-ar fi realizat, a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.26 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 20.08.2010, ora 10^51:46.

21). La data de 12.09.2010 (orele 20^30:03), inculpatul KK. a solicitat suma de 62 milioane RON vechi, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, de la inculpatul C. pentru intrarea în ţară a unor containere cu mărfuri, importate prin intermediul acestuia din urmă, fapt cu care inculpatul C. a fost de acord, promiţând să plătească suma respectivă (pct. D.1. II.27).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul C. (pct. D.6. II.4 din rechizitoriu).

În raport cu toate probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor, actul de control întocmit ca urmare a verificărilor efectuate de Garda Financiară împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară asupra unor containere aparţinând societăţii JJJJJJJJJJJJ. S.R.L., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 12.09.2010, ora 20^30:03, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), societatea importatoare, natura mărfurilor importate şi operaţiunea vamală ce urma să se realizeze, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.1. II.27 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 12.09.2010, ora 20^30:03.

22). La data de 23.09.2010, inculpatul NN. i-a precizat inculpatului KK. că îi va da o sumă de bani, denumită în limbaj codificat ca "8 seturi", pentru a fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând ulei (pct. D.1. II.28).

În privinţa acestui act material, s-a apreciat de către secţia penală a instanţei supremă că declaraţiile celor doi inculpaţi şi restul probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti în fond nu demonstrează susţinerile Parchetului referitoare la această faptă, acestea fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.09.2010, ora 08^53:18, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a reţinut că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. i-ar fi promis lui KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului convorbirii telefonice relevate de acuzare, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din cuprinsul înregistrării audio, ce nu au fost înlăturate de acuzare prin alte elemente probatorii concrete, instanţa de fond, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.28 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 23.09.2010, ora 08^53:18.

23). La data de 21.10.2010 (orele 12^49:47), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară a unor containere conţinând diverse mărfuri, prin plata unei sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. D.1. II.29).

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor KK. şi NN., precum şi restul probelor administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt fundamentate exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 21.10.2010, ora 12^49:47, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a reţinut că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. ar fi negociat cu NN. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei. Totodată, s-a constatat că, din lecturarea transcrierii convorbirii telefonice, reiese că cei doi interlocutori au discutat despre mărimea unor containere (referirea la unul de 40, respectiv de 45 de picioare) şi stabilirea preţului pentru acestea ("astea de 40 tot cu 11, am înţeles"), referirea la hârtii neputând fi interpretată ca desemnând mita ce trebuia plătită lucrătorilor vamali, în contextul în care nu este relevat de Parchet niciun element probator care să demonstreze acest aspect. Mai mult decât atât, s-a apreciat că trimiterea făcută de procuror, în interpretarea cifrelor folosite de inculpaţi în cuprinsul convorbirii ("40 tot cu 11"), la argumentele relevate pentru actele materiale de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită în cazul inculpatului E., nu are nicio relevanţă sub aspect probator, având în vedere că instanţa a apreciat că nu a fost dovedită cu elemente probatorii concrete niciuna din acuzaţiile aduse acestui inculpat, precum şi interpretarea diferită dată de procuror valorii cifrelor folosite de inculpaţi în cadrul convorbirilor telefonice relevate de acuzare în contextul cuantificării valorii mitei pretinse/remise lucrătorilor vamali.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului convorbirii telefonice relevate în probaţiune, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din cuprinsul înregistrării audio, ce nu au fost înlăturate de acuzare prin alte elemente probatorii concrete, instanţa supremă, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.1. II.29 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KK., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 21.10.2010, ora 12^49:47.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul KK., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., acuzatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (23 acte materiale).

Totodată, a constatat că inculpatul KK. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 114 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 20 noiembrie 2011.

Faţă de soluţiile de achitare pronunţate în cauză pentru toate acuzaţiile aduse inculpatului, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus şi ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului KK., până la concurenţa sumei de 16.000 RON .

32. Inculpatul LL. (pct. D.2 din rechizitoriu)

32.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.2. I)

Instanţa de fond a considerat că acuzaţiile aduse inculpatului LL. cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal, în care a fost plasat de către Parchet.

Pentru a dovedi activitatea infracţională ce se pretinde că ar fi fost desfăşurată de inculpatul LL., lucrător vamal la Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în realizarea acţiunilor de aderare şi sprijinire a WWWWWW., Parchetul a făcut referire la relaţia pe care acuzatul a avut-o cu KK. (foşti colegi de serviciu), în virtutea căreia s-ar fi implicat în rezolvarea problemelor celui din urmă privind introducerea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unor containere, precum şi la raporturile statornicite cu alţi presupuşi membri ai grupului, respectiv cu inculpatul E., sens în care au fost redate două convorbiri telefonice din data de 30.09.2010, orele 13^:22:03 şi 16^:30:11, prima purtată de Tudoran cu G., iar cea de-a doua, de inculpat cu E., apreciindu-se acuzare că între respectivele înregistrări audio există o legătură. Tot în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpatului LL., procurorul a invocat şi cele două acte materiale reţinute în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare de mită, descrise la pct. D.2. II din rechizitoriu.

Din punct de vedere probator, instanţa supremă a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor LL., E., G., KK., OO., NN., U. şi MM., precum şi fişa postului acuzatului .

În consecinţă, având în vedere probele administrate în cauză cu privire la această acuzaţie, prima instanţă, ţinând seama şi de funcţia, locul de muncă şi atribuţiile de serviciu îndeplinite de inculpat în perioada de referinţă (lucrător vamal la Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa), nu poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune sau celor invocate în dovedirea actelor materiale din conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de luare de mită, pentru a demonstra o eventuală implicare a inculpatului LL. în activitatea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

32.2. Infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.2. II)

Cu titlu preliminar, s-a arătat că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, din oficiu, instanţa de fond a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969).

Analizând sub acest aspect actele şi lucrările dosarului, instanţa supremă a constatat că, în anul 2010, în care se reţine de către acuzare că ar fi comis, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de luare de mită, inculpatul LL. îndeplinea funcţia de inspector vamal, coordonator al Compartimentului Vămuire Interior din cadrul Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, exercitând, potrivit fişei postului nr. 600 din 31 octombrie 2008, atribuţii de coordonare, organizare şi control cu privire la activitatea desfăşurată de personalul din subordine, precum şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (punctele 1, 2 şi 33).

Ca urmare, constatând, în acord cu opinia Parchetului, că sunt aplicabile în privinţa inculpatului prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) şi cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de luare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 23.04.2010, inculpatul LL. a pretins de la inculpatul KK., comisionar vamal în cadrul S.C. FFF. S.R.L., o sumă de bani neprecizată, denumită în limbaj codat "amenda", pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al societăţii de comisionariat vamal le avea la instituţia vamală susmenţionată (pct. D.2. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.1 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a considerat că ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor LL. şi KK., înscrisurile încuviinţate şi administrate în apărare de aceştia, respectiv cererea formulată de S.C. UUUUUUUUUUU. S.R.L., înregistrată la D.J.A.O.V. Constanţa sub nr. x din 28 octombrie 2009, declaraţia sumară nr. 110 din 28 octombrie 2009 şi anexele acesteia (adresele D.J.A.O.V. Constanţa nr. x din 19.11.2009, nr. x din 14.12.2009 şi nr. 180 din 12.01.2010 privind prelungirea termenului de vămuire pentru declaraţia sumară nr. 110/28.10.2009), certificatul de aprobare de tip nr. x/10 din 28 ianuarie 2010 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, împreună cu anexele, cerere de abandon a 18 bucăţi de jocuri electronice, atestată de factura nr. x/09 din 20 octombrie 2009, procesul-verbal de distrugere nr. x din 23 aprilie 2010, declaraţia vamală de import nr. 1545 din 23 aprilie 2010, împreună cu anexele - filele x ds. instanţă, filele x ds. instanţă), nu confirmă susţinerile Parchetului referitoare la acest act material, acestea fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.04.2010, ora 10^03:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, dar neredată integral în conţinutul actului de sesizare, rezultă că cei doi interlocutori vorbesc despre o operaţiune de import a unor bunuri (jocuri de noroc) pentru care era necesară prelungirea termenului de vămuire, context în care LL. a afirmat că "luni e ultima ...." (adică ultima zi), iar nu inculpatul KK., aşa cum s-a transcris în rechizitoriu. Totodată, s-a reţinut că înscrisurile depuse de inculpaţi au făcut dovada că, pentru acele jocuri de noroc şi aparate destinate dotării unui cazinou, importate de S.C. UUUUUUUUUUU. S.R.L., era necesară obţinerea unui certificat de metrologie, iar, până la eliberarea lui, importatorul trebuia şi chiar s-a adresat Biroului Vamal Constanţa pentru prelungirea termenului de vămuire.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că inculpaţii LL. şi KK. au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "amendă" folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, precum şi împrejurarea că procurorul nu a identificat suma de bani ce ar fi fost pretinsă de lucrătorul vamal pentru introducerea în ţară a acelor bunuri, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.2. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LL., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

2). La data de 28.04.2010, inculpatul LL. a acceptat promisiunea făcută de inculpatul KK., comisionar vamal, de a i se da mită pentru rezolvarea unor probleme de natură vamală pe care le aveau unii clienţi noi ai S.C. FFF. S.R.L. (pct. D.2. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.3 din rechizitoriu).

Referitor la această acuzaţie, instanţa supremă a apreciat că prezintă relevanţă probatorie declaraţiile inculpaţilor LL. şi KK., precum şi conţinutul convorbirii telefonice din data de 28.04.2010, ora 14^18:19, redate integral la fila x din volumul 6 al dosarului de urmărire penală.

Ca urmare, având în vedere probatoriul administrat în cauză, împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, transcrisă integral în dosarul de urmărire penală, nu rezultă că inculpatul LL. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, dimpotrivă, discuţia vizând angajarea pe perioadă de probă a unor muncitori la o firmă la care inculpatul KK. era asociat cu fiica sa şi onorarea unei promisiuni făcută de cel din urmă de a-i da prietenului său o sticlă de rachiu, denumită "vechitură", cuvânt omis a fi redat în transcrierea convorbirii, precum şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise şi operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.2. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LL., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 28.04.2010, ora 14^18:19.

În consecinţă, constatând că pentru niciunul dintre actele materiale reţinute de Parchet nu există dovezi care să răstoarne prezumţia nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului LL., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

Totodată, a constatat că inculpatul LL. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 132 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

33. Inculpatul MM. (pct. D.3 din rechizitoriu)

33.1 Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.3. I)

În privinţa acestei fapte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că acuzaţiile aduse acuzatului cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost situat de către Parchet.

În dovedirea activităţii infracţionale ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul MM. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (prin reliefarea relaţiei importatorului cu un comisionar vamal agreat de grup, în acest caz cu inculpatul KK., mediată de un intermediar vamal, la rândul său, membru al WWWWWW., care prelua operaţiunile de import ale clienţilor, refăcea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar, alteori, direct lucrătorului vamal), acuzarea nu a relevat nicio faptă concretă, ci a făcut referire la actele materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. D.3. II din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, instanţa de fond a apreciat că activitatea infracţională ce ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de acelaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să susţină acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a pretinselor acte de sprijinire şi aderare a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului MM. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a mai constată că, deşi Parchetul a făcut trimitere şi la actele materiale reţinute în cazul inculpatului KK., circumscrise infracţiunii de dare de mită, pentru unele dintre acestea s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv inexistenţa faptelor, or, această ipoteză acceptată chiar de Parchet presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor şi, prin urmare, aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data aceasta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, deşi în secţiunea dedicată inculpatului KK., în care se precizează de către Parchet că au fost detaliate activităţile membrilor grupului, printre care şi a inculpatului MM., s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul lui KK. conversaţii telefonice şi întâlniri în municipiul Bucureşti care denotă un conţinut infracţional cu implicarea inculpaţilor CC., MM., NN. şi LL., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care ar contura acţiunile acuzaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au putut fi reţinute în reliefarea activităţilor desfăşurate de aceştia în cadrul WWWWWW., în lipsa unor elemente probatorii concrete care să susţină o asemenea interpretare.

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a considerat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor MM. şi KK., depoziţiile martorilor CCCC., HHHH., IIII., JJJJ., precum şi înscrisurile încuviinţate şi depuse la dosar, respectiv 9 chitanţe şi 120 de facturi traduse şi legalizate pentru operaţiunile efectuate în perioada de referinţă - filele x ds. Instanţă.

În ceea ce priveşte întâlnirile dintre inculpaţii MM. şi KK., supravegheate operativ în cauză, s-a constatat că, în lipsa altor elemente probatorii concrete, ele nu pot fundamenta interpretarea Parchetului în sensul că ar fi avut ca scop colectarea mitei de la importatori, prin mijlocirea intermediarului vamal, în condiţiile în care inculpaţii, deşi nu au negat realitatea întrevederilor, au arătat, în mod concordant, că acestea au fost iniţiate pentru a se discuta situaţia clienţilor rău platnici şi a sumelor de bani datorate S.C. FFF. S.R.L., reprezentând exclusiv contravaloarea serviciilor de comisionariat vamal şi a prestaţiilor de manipulare la rampa de control fizic, inculpatul KK. fiind persoana care se ocupa de recuperarea respectivelor debite, astfel cum rezultă din dovezile administrate în cauză.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente, precum şi faptul că, în cauză, nu s-a dovedit comiterea de către inculpatul MM. a vreuneia dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

33.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.3. II)

Inculpatul MM. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale - pct. D.3. II.A.1-4), şi art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (285 acte materiale - pct. D.3. II.B.1-285).

Referitor la această faptă, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2015 din 4 decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpatului din cele două infracţiuni de dare de mită menţionate anterior, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat şi la cererea formulată de Ministerul Public, instanţa de fond a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de dare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (deci fără reţinerea prevederilor art. 7 alin. (2) din legea specială).

Având în vedere descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MM., prima instanţă de judecată a constatat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile unităţii de subiect activ şi a pluralităţii actelor de executare omogene, reţinându-se, în esenţă, de către Parchet că, în intervalul mai 2010 - mai 2011, în calitate de intermediar vamal, ar fi săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, respectiv că a dat diverse sume de bani comisionarului vamal KK. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

Totodată, s-a apreciat că este întrunită şi condiţia unicităţii de rezoluţie, în sensul că a fost luată într-un moment anterior comiterii presupuselor acte reţinute de acuzare şi a fost menţinută pe întreaga durată a realizării acţiunilor, respectiv în perioada mai 2010 - mai 2011.

În plus, în acord cu opinia Parchetului, secţia penală a Înaltei Curţi a apreciat că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faţă de împrejurarea că actele de executare de care a fost acuzat inculpatul MM. se reţine de către procuror că ar fi fost realizate faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul MM. din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 289 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 29.05.2010, inculpatul MM., în calitate de reprezentant al S.C. OOOOOO. S.R.L., i-a promis inculpatului KK. plata unei sume de bani, definită codificat ca "8-9", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri (pct. D.3. II.A.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.11 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor MM. şi KK., convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi în ziua de 29.05.2010, ora 17^00:51- fila x d.u.p., înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse la dosar de inculpatul KK., respectiv registrul de evidenţă a bunurilor de import aparţinând S.C. FFF. S.R.L., - filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 29.05.2010, ora 17^00:51,fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că obiectul acesteia l-a constituit negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru favorizarea unor operaţiuni vamale, fiind o simplă supoziţie a acuzării, neconfirmată sub aspect probator. Astfel, s-a reţinut că, aşa cum au declarat, în mod concordant, cei doi inculpaţi, referirea la "8-9" a vizat numărul lucrărilor de import ce urmau a fi procesate pentru firmele intermediate de MM., susţinerile acuzaţilor fiind atestate şi de înscrisurile depuse, în apărare, de KK., din care rezultă că, în ziua de vineri, la S.C. FFF. S.R.L., s-au înregistrat 13 operaţiuni de import, iar, pe data de 1 iunie 2010, încă 9 asemenea lucrări.

Ca atare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.3. II.A.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MM., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

2). La data de 17.08.2010, inculpatul MM. a negociat cu inculpatul KK., comisionar vamal, plata unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri (pct. D.3. II.A.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.23 din rechizitoriu).

Având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul MM. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, reieşind că cei doi interlocutori au discutat despre valoarea contraprestaţiilor la rampă, în legătură cu care KK. a afirmat că "a crescut tonajul ...", precum şi faptul că inculpaţii au recunoscut folosirea acelor expresii din conţinutul convorbirii, dar în sensul lor propriu, real, că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.3. II.A.2 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului MM., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 17.08.2010, ora 12^04:21.

3). La data de 18.08.2010, inculpatul MM. i-a promis inculpatului KK., plata unei sume de 2.700 Ron, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container cu mărfuri, seria x, nr. x, ce conţinea în plus faţă de cele declarate în vamă o cantitate neprecizată de cuţite de strung (pct. D.3. II.A.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.24 din rechizitoriu),

Din punct de vedere probator, s-au considerat ca fiind relevante declaraţiile celoi doi acuzaţi, precum şi înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv declaraţia vamală de import nr. 10 x din 11.08.2010 întocmită de S.C. FFF. S.R.L. pentru S.C. IIIIIIIIIIII. S.R.L., copiile facturilor nr. x din 17.08.2010, în sumă de 2.765 RON, care atestă că, în containerul respectiv au fost 10 colete lame bărbierit, introduse legal în ţară şi faptul că s-a realizat plata facturilor de utilizare rampă pentru inspecţie vamală, contravalorea prestaţiilor la rampă fiind de 2.765 RON .

În consecinţă, având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul MM. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, faptul că inculpaţii, deşi au recunoscut folosirea acelor expresii în conţinutul convorbirii, au arătat că le-au utilizat în sensul lor propriu sau pe ton de glumă, că acuzarea nu a identificat persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), atribuţiile de serviciu în legătură cu care foloasele materiale necuvenite ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie, în contextul în care, din înscrisurile depuse de apărare, rezultă că au fost achitate taxele pentru importul respectiv şi nu au fost reţinute mărfuri pentru lipsa unor documente, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.3. II.A.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MM., neexistând, în cauză, dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

4). La data de 20.08.2010, inculpatul MM. i-a promis inculpatului KK., plata unei sume de 21 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container cu mărfuri (pct. D.3. II.A.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.26 din rechizitoriu).

Având în vedere probele administrate în cauză (declaraţiile acuzaţilor, înscrisurile depuse de inculpatul KK., respectiv facturile nr. x/18.08.2010, nr. x/19.08.2010, nr. x din 19.08.2010, în sumă de 2199,3 RON, reprezentând contravaloarea prestaţiilor la rampă efectuate pentru un client al inculpatului MM. - filele x ds. instanţă), instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material, fundamentate, exclusiv, pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 20.08.2010, ora 10^51:46, nu pot fi reţinute de instanţă, semnificaţia atribuită de acuzare replicilor celor doi interlocutori nefiind confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de Ministerul Public, nu rezultă că inculpatul MM. i-ar fi promis comisionarului vamal KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri, dimpotrivă, din dialogul purtat de interlocutori, reieşind că KK. i-a solicitat intermediarului vamal MM. să plătească facturile restante. Or, faţă de probele administrate de apărare, susţinerile inculpaţilor privind obiectul convorbirii telefonice, diferit faţă de cel indicat de procuror, apar ca fiind reale, în lipsa altor elemente probatorii concrete aduse de Parchet care să dovedească contrariul.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), societatea importatoare, natura mărfurilor introduse în ţară şi operaţiunea vamală ce s-ar fi realizat, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.3. II.A.4 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MM., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 20.08.2010, ora 10^51:46.

5). Tot în dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul MM., în perioada de referinţă, Parchetul a mai reţinut încă 285 de acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, în baza înscrisurilor olografe conţinând însemnările personale ale acuzatului, făcute în limba arabă, ridicate de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 23 mai 2011 (pct. D.3. II.B.1 - 285 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, s-au apreciat ca fiind relevante, sub aspect probator, declaraţiile inculpatului MM., precum şi cele ale martorilor JJJJ., IIII. şi HHHH..

Ca atare, s-a constatat că, în cauză, nu există nicio probă care să demonstreze că sumele de bani indicate în documentele olografe ar reprezenta, aşa cum susţine Parchetul, foloase materiale necuvenite remise, cu titlu de mită, lucrătorilor vamali, nefiind făcută nicio menţiune în acest sens în cuprinsul respectivelor înscrisuri şi nefiind audiat vreun inculpat sau martor care să confirme acest aspect. Mai mult decât atât, s-a remarcat faptul că acuzarea nu a reuşit să identifice realitatea operaţiunilor vamale, mărfurile introduse în ţară, natura ilicită a acestora, societatea importatoare şi, nu în ultimul rând, lucrătorii vamali care ar fi primit mita, dispunându-se disjungerea cauzei faţă de AN şi continuarea cercetărilor într-un dosar penal separat.

În plus, instanţa de fond a menţionat că, deşi se reţine de către acuzare că infracţiunea continuată de dare mită ar fi fost comisă în intervalul mai 2010 - mai 2011, anumite acte materiale exced perioadei infracţionale indicate, iar pentru altele nu a putut fi stabilită data săvârşirii lor, cum ar fi, spre exemplu, cele menţionate la punctele D.3. II.B.95, 209-223.

Aşadar, s-a constatat că interpretarea dată de procuror menţiunilor din documentele olografe ale acuzatului, bazată exclusiv, aşa cum s-a arătat în cuprinsul actului de sesizare, pe "datele criminologice existente în experienţa statelor contemporane", nu are susţinere în probatoriul administrat în cauză, astfel încât instanţa de fond a apreciat că apărarea inculpatului MM. privind semnificaţia însemnărilor sale din agendele şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţei domiciliare este pe deplin credibilă, în contextul în care nu a fost înlăturată de alte elemente probatorii concrete, ci, dimpotrivă, a fost confirmată de depoziţiile martorilor JJJJ., IIII. şi HHHH., date în ambele etape procesuale.

De asemenea, în opinia primei instanţe, aprecierea Parchetului în sensul că, în lipsa unor explicaţii plauzibile date de inculpat în legătură cu semnificaţia anumitor sume de bani indicate în notele olografe, acestea nu pot reprezenta decât cuantumul mitei plătite lucrătorilor vamali, nu poate justifica o acuzaţie de natură penală, în absenţa unor elemente probatorii concrete care să o susţină, având în vedere că sarcina probei nu incumbă persoanei trimisă în judecată, ci acuzării, inculpatul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie şi având dreptul de a nu contribui la propria acuzare (art. 99 C. proc. pen.).

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi modalitatea în care este formulată acuzaţia pentru toate cele 285 de acte materiale, nefiind indicate persoanele care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită, societăţile importatoare, operaţiunile vamale ce ar fi fost realizate, natura mărfurilor ilicite ce ar fost introduse în ţară şi, în unele cazuri, nici data comiterii prezumtivelor fapte, instanţa supremă a apreciat că actele materiale descrise la pct. D.3. II.B.1-285 nu pot contura conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MM., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror însemnărilor olografe ridicate de la acesta.

Constatând, aşadar, că, în cazul unora dintre actele materiale reţinute de Parchet, nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul MM., iar cu privire la alte fapte, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea lui, orice dubiu profitând, potrivit art. 4 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (289 acte materiale).

Totodată, s-a constatat că inculpatul MM. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 136 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

În considerarea soluţiilor de achitare dispuse în cauză cu privire la toate acuzaţiile aduse inculpatului, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus şi ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 2 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului MM., până la concurenţa sumei de 681.159 USD şi 24.800 RON, măsură adusă la îndeplinire conform procesului-verbal de sechestru nr. x/P/2010 din 4 august 2011 . Prin urmare, prima instanţă a dispus restituirea către acesta a sumei de 29.535 USD, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 5 august 2011 şi chitanţa nr. x din 5 august 2011, precum şi a sumei de 47.285 RON, consemnată la L. S.A. cu recipisa nr. x din 5 august 2011 şi chitanţa nr. x din 5 august 2011 .

34. Inculpatul NN. (pct. D.4. din rechizitoriu)

34.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.4. I)

Şi în cazul inculpatului NN., instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost situat de către Parchet.

În dovedirea activităţii infracţionale ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul NN. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (prin reliefarea relaţiei importatorului cu un comisionar vamal agreat de grup, în acest caz cu inculpatul KK., mediată de un intermediar vamal, la rândul său, membru al WWWWWW., care prelua operaţiunile de import ale clienţilor, refăcea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar, alteori, direct lucrătorului vamal), acuzarea nu a relevat nicio faptă concretă, ci a făcut referire la actele materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. D.4. II din rechizitoriu.

Având în vedere conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, instanţa supremă a apreciat că presupusa activitate infracţională desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de aceleaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Or, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de sprijinire şi aderare a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului NN. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a mai constatat că, deşi Parchetul a făcut trimitere şi la actele materiale reţinute în cazul inculpatului KK., circumscrise infracţiunii de dare de mită, pentru unele dintre acestea s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv inexistenţa faptelor, or, această ipoteză acceptată chiar de Parchet presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor şi, prin urmare, aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data aceasta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, deşi în secţiunea dedicată inculpatului KK., în care se precizează de către Parchet că au fost detaliate activităţile membrilor grupului, printre care şi a inculpatului NN., s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul lui KK. conversaţii telefonice şi întâlniri în municipiul Bucureşti care denotă un conţinut infracţional cu implicarea inculpaţilor CC., MM., NN. şi LL., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care ar contura acţiunile acuzaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au putut fi reţinute în reliefarea activităţilor desfăşurate de aceştia în cadrul WWWWWW., în lipsa unor elemente probatorii concrete care să susţină o asemenea interpretare.

În ceea ce priveşte această faptă, s-a constatat că afirmaţiile acuzării privind crearea unui hub comunicaţional în jurul inculpatului KK., cu referire şi la inculpatul NN., nu sunt susţinute de ansamblul probator adiminstrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor NN., KK., E. şi cele ale martorului CCCC.).

Din evaluarea actelor şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, deşi s-a realizat o supravehere operativă a inculpaţilor de aproximativ 1 an şi jumătate, cele mai multe convorbiri au fost purtate de KK. în virtutea calităţii lui de angajat al S.C. FFF. S.R.L., firmă de comisionariat vamal, a cărei activitate presupunea o relaţionare constantă atât cu alţi comisionari, cât şi cu intermediarii vamali, importatorii sau reprezentanţii acestora, cum era şi cazul inculpatului NN., precum şi cu lucrătorii vamali. Deopotrivă, s-a constatat că, deşi inculpatul KK., în perioada de referinţă, nu mai îndeplinea atribuţii de comisionar vamal, fiind angajat cu contract de muncă în funcţia de jurist al societăţii susmenţionate, din probele administrate (declaraţiile inculpaţilor MM., C., KK. şi a martorului CCCC.), rezultă că acesta se ocupa şi cu recuperarea sumelor restante de la clienţii S.C. FFF. S.R.L., sens în care stabilea şi întrevederi cu intermediarii vamali sau chiar direct cu importatorii, atunci când se deplasa în Bucureşti, context în care s-a întâlnit şi cu inculpatul NN..

Totodată, având în vedere şi probele administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că desemnarea inculpatului NN. cu apelativul "FFFFFFFFFFFF." de către persoanele din cercul său de apropiaţi şi de colegii de serviciu, nu poate susţine acuzaţia Parchetului privind participarea acestuia la presupusul grup infracţional organizat, în condiţiile în care acuzatul nu a negat faptul că este cunoscut cu respectiva poreclă, iar convorbirile relevate de procuror, în probaţiune, purtate cu alţi coinculpaţi din cauză (cele indicate la pct. D.4. II din rechizitoriu) nu au putut fi reţinute pentru dovedirea unor fapte de corupţie pretins a fi comise de inculpat.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi depoziţiile inculpaţilor şi ale martorului CCCC., care nu au fost infirmate de probe concrete administrate de Parchet, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului NN. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

34.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.4. II).

Cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul NN. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă că, în cursul anilor 2010 - 2011, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant al S.C. GGG. S.R.L. Pârscov, Buzău, societate aparţinând omului de afaceri chinez HHH., ar fi negociat cu inculpatul KK. plata unor sume de bani din partea societăţii pe care o reprezenta, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în vederea permiterii intrării în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri al căror import a fost intermediat de susmenţionata societate.

Totodată, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, raportat la modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare, instanţa de fond, din oficiu, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NN. din complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, în infracţiunea de dare de mită, în formă continuată.

În acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) C. pen., autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală, iar coautor persoana care, în mod nemijlocit, săvârşeşte aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. Spre deosebire de autor/coautor, care comit în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, complicele, astfel cum este definit în art. 48 C. pen., săvârşeşte fapta în mod mijlocit, prin autor, adică îndeplineşte o activitate indirectă şi mediată de autor/coautor.

Având în vedere modalitatea descrierii activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului NN., în sensul că ar fi negociat cu inculpatul KK. plata unor sume de bani, din partea societăţii pe care o reprezenta, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu, prima instanţă de judecată a apreciat că acţiunile pretins a fi întreprinse de inculpat au fost efectuate în realizarea aceleiaşi fapte prevăzută de legea penală, de dare de mită, şi nu pentru a ajuta la executarea activităţii tipice descrise de norma de incriminare (art. 255 C. pen.), în sensul actelor de complicitate. De altfel, s-a subliniat faptul că la formularea acuzaţiilor aduse inculpaţilor KK. şi E., chiar Parchetul reţine acte de coautorat/autorat pentru inculpatul NN., la comiterea infracţiunii de dare de mită.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, instanţa supremă a considerat că este justificată, raportat la împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 386 C. proc. pen., din oficiu, instanţa de fond, a dispus schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul NN., descrise la pct. D.4. II din actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 8 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 07.06.2010, inculpatul NN. a negociat cu inculpatul KK. plata unei sume de bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere (pct. D.4. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.15 din rechizitoriu).

În privinţa acestei acuzaţii, instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor NN. şi KK.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 07.06.2010, ora 14^13:25, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Totodată, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. ar fi negociat cu KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., dimpotrivă, reieşind că obiectul discuţiei a vizat remiterea unor documente/acte către comisionarul vamal, urmare plecării în concediu a inculpatului NN.. Totodată, s-a considerat că ticul verbal al inculpatului NN., constând în folosirea cuvântului "înţelegeţi" la finalul frazei, nu poate fundamenta interpretarea procurorului în sensul negocierii plăţii unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fapt ce ar fi justificat, în opinia acuzării, şi întâlnirea urgentă dintre inculpaţi în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care, chiar din procesele-verbale de supraveghere operativă, rezultă că respectiva întrevedere, în realitate, nu a avut loc, cei doi discutând doar la telefon şi stabilind o nouă întâlnire între KK. şi reprezentantul S.C. GGG. S.R.L., care urma să se realizeze în municipiul Constanţa.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "înţelegeţi", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.4. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NN., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 07.06.2010, ora 14^13:25.

2). La data de 08.06.2010, inculpatul NN., reprezentant al S.C. GGG. S.R.L., Pârscov, Buzău, a negociat cu inculpatul KK. oferirea unei sume de bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a nu face verificările vamale ce se impuneau, pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri (pct. D.4. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.16 din rechizitoriu).

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor NN. şi KK., instanţa de fond a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt fundamentate exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din zilele de 08.06.2010, ora 12^06:40, şi 09.06.2010, ora 09^44:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Totodată, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. ar fi negociat cu KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container ce conţinea mărfuri contrafăcute, ilicite, subevaluate sau interzise la import, fiind o simplă presupunere a acuzării, neconfirmată sub aspect probator. Astfel, s-a reţinut că, aşa cum reiese din notele de redare ataşate la dosar, prima convorbire telefonică s-a purtat în legătură cu efectuarea unui control fizic al unui container, sens în care inculpatul NN. i-a precizat interlocutorului său că este normal să fie aşa, dar este urgent a fi efectuate respectivele verificări, motiv pentru care i-a solicitat lui KK. să se intereseze de situaţia creată, iar cea de-a doua conversaţie, care nu este în continuarea celei invocate la pct. D.4. II.1, a vizat situaţia unor documente privind anumite mărfuri importate de firmele pentru care lucra NN. şi care au fost lăsate unui angajat al comisionarului vamal S.C. FFF. S.R.L. pentru a fi remise inculpatului KK.. Totodată, s-a opinat că ticul verbal al inculpatului NN., constând în folosirea cuvântului "înţelegeţi" la finalul frazei, nu poate fundamenta interpretarea procurorului în sensul negocierii plăţii unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, fapt ce ar fi justificat, în opinia acuzării, şi întâlnirea urgentă dintre inculpaţi în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care, chiar din procesele-verbale de supraveghere operativă, rezultă că respectiva întrevedere, în realitate, nu a avut loc, cei doi discutând doar la telefon şi stabilind o nouă întâlnire între KK. şi reprezentantul S.C. GGG. S.R.L., care urma să se realizeze în municipiul Constanţa.

Ca atare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "înţelegeţi", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice din 09.06.2010, ora 09^44:45, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor lor din conţinutul înregistrărilor audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea avantajelor patrimoniale necuvenite ce ar fi fost promise/remise acesteia, denumirea societăţii comerciale şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.4. II.2 nu poate fi reţinută în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NN., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 08.06.2010, ora 12^06:40, şi 09.06.2010, ora 09^44:45.

3). La data de 10.06.2010 (ora 08^52:39), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară a unui container ce conţinea marfă în plus faţă de cea declarată în vamă, respectiv 27 colete cu monitoare LCD (pct. D.4. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.17 din rechizitoriu).

În privinţa acestei fapte, s-a opinat că afirmaţiile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor NN. şi KK., actele încuviinţate de instanţă şi depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv adeverinţa nr. x din 11.06.2010 de reţinere a 27 de ecrane LCD importate de S.C. VVVVVVV. S.R.L., procesul-verbal de lăsare în custodie între JJJJJJ. şi S.C. FFF. S.R.L. a mărfurilor confiscate, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. x din 23.06.2010 emis de JJJJJJ. pentru S.C. VVVVVVV. S.R.L., copia OP nr. x din 07.07.2010 de achitare a sancţiunii contravenţionale, copii ale DVI nr. x din 09.06.2010 şi y din 11.06.2010, din care rezultă că s-a acordat liber de vamă la data de 14.06.2010 pentru import stâlpi şi grinzi oţel pentru structuri imobiliare efectuat de S.C. VVVVVVV. S.R.L. - filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 10.06.2010, orele 08^52:39 şi 17^49:41, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De asemenea, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. ar fi negociat cu KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru introducerea în ţară a unui container ce conţinea mărfuri nedeclarate, prima convorbire vizând, într-adevăr, 27 ecrane de televizoare (posibil cu cristale lichide) identificate de lucrătorii vamali, interesul interlocutorilor fiind, însă, de a se ambala marfa pentru a nu fi deteriorată, iar cea de-a doua referindu-se la importul de către firma cetăţeanului chinez HHH. a unor mărfuri şi la necesitatea obţinerii unor documente şi prezenţa unui arhitect în vamă.

Prin urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet expresiei "maşină stricată", susţinând că a fost folosită în sensul său propriu, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), valoarea acesteia, operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată ori natura mărfurilor nedeclarate, în contextul în care cele 27 de ecrane de televizor au fost confiscate de organele vamale şi lăsate în custodie firmei de comsionariat vamal, iar societatea importatoare a fost sancţionată contravenţional, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.4. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NN., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din ziua 10.06.2010, orele 08^52:39 şi 17^49:41.

4). La data de 19.08.2010, inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară, prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, a unui container conţinând 200 de colete din aproximativ 1.900 cu mărfuri contrafăcute, inscripţionate cu însemnele mărcii x (pct. D.4. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.25 din rechizitoriu).

Instanţa de fond a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile acuzaţilor, înscrisurile depuse de inculpatul KK., respectiv copie adeverinţă nr. x din 20.08.2010, din care rezultă că au fost de reţinute de vamă 2.680 tricouri inscripţionate cu însemnele mărcii x, copie adeverinţă nr. x din 20.08.2010, care atestă reţinerea a 365 tricouri cu însemnele aceleaşi mărci, adresa din 15.09.2010 a JJJJJJ. către S.C. FFF. S.R.L., din care reiese că bunurile reţinute sunt originale şi se pot vămui la import; DVI nr. x din 17.09.2010 pentru cele 2680 tricouri cu inscripţia mărcii x - filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 19.08.2010, ora 16^08:53, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a constatat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. i-ar fi cerut lui KK. să intervină la lucrătorii vamali pentru a permite intrarea în ţară a unor mărfuri pentru care exista suspiciunea încălcării dreptului de proprietate intelectuală, după cum nu reiese că s-ar fi discutat de plata vreunei sume de bani cu titlu de mită, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse) şi valoarea acesteia, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.4. II.4 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului NN., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 19.08.2010, ora 16^08:53.

5). La data de 23.09.2010, inculpatul NN. i-a precizat inculpatului KK. că îi va da o sumă de bani, denumită în limbaj codificat ca "8 seturi", pentru a fi oferită ca mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând ulei (pct. D.4. II.5).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.28 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa supremă a apreciat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor NN. şi KK.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 23.09.2010, ora 08^53:18, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. Dimpotrivă, s-a opinat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. i-ar fi promis lui KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei.

În consecinţă, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului convorbirii telefonice relevate de acuzare, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din cuprinsul înregistrării audio, ce nu au fost înlăturate de acuzare prin alte elemente probatorii concrete, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa supremă a apreciat că fapta descrisă la pct. D.4. II.5 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 23.09.2010, ora 08^53:18.

6). La data de 21.10.2010 (orele 12^49:47), inculpatul KK. a negociat cu inculpatul NN. introducerea în ţară a unor containere conţinând diverse mărfuri, prin plata unei sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea (pct. D.4. II.6).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.29 din rechizitoriu).

În raport cu declaraţiile inculpaţilor NN. şi KK., prima instanţă de judecată a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material se fundamentează exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 21.10.2010, ora 12^49:47, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De asemenea, s-a apreciat că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că inculpatul NN. ar fi negociat cu KK. plata vreunei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei. Totodată, s-a constatat că, din lecturarea transcrierii convorbirii telefonice, reiese că cei doi interlocutori au discutat despre mărimea unor containere (referirea la unul de 40, respectiv de 45 de picioare) şi stabilirea preţului pentru acestea ("astea de 40 tot cu 11, am înţeles"), referirea la hârtii neputând fi interpretată ca desemnând mita ce trebuia plătită lucrătorilor vamali, în contextul în care nu este relevat de Parchet niciun element probator care să demonstreze acest aspect. Mai mult decât atât, s-a opinat că trimiterea făcută de procuror, în interpretarea cifrelor folosite de inculpaţi în cuprinsul convorbirii ("40 tot cu 11"), la argumentele relevate pentru actele materiale de complicitate la infracţiunile de dare şi luare de mită în cazul inculpatului E., nu are nicio relevanţă sub aspect probator.

Prin urmare, având în vedere probatoriul administrat în cauză, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet conţinutului convorbirii telefonice relevate în probaţiune, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din cuprinsul înregistrării audio, ce nu au fost înlăturate de acuzare prin alte elemente probatorii concrete, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.4. II.6 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NN., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei

7). La data de 02.11.2010, inculpatul NN., reprezentant al S.C. VVVVVVV. S.R.L., i-a promis inculpatului E. o sumă de bani neprecizată, definită codat prin expresia "în condiţii normale", pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate x (pct. D.4. II.7).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, au fost trimişi în judecată şi inculpaţii E. şi S. (pct. A.1. II.17 şi pct. A.12. II.18 din rechizitoriu).

Având în vedere declaraţiile inculpaţilor NN., E., S., precum şi adresa din 24.10.2011 a D.R.A.O.V. Constanţa, instanţa supremă a constatat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material se fundamentează exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Pe cale de consecinţă, având în vedere de probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti în fond, împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirilor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul NN. i-ar fi promis lui E. vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor înregistrate x, faptul că pentru mărcile respective nu fusese introdusă cerere de intervenţie, nefiind protejate pe teritoriul României, deci nu exista posibilitatea de a se aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală, precum şi faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate (o sumă de bani neprecizată), atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost pretinse, respectiv promise şi nici operaţiunea vamală cu privire la care se realizase presupusa intervenţie, aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.4. II.7 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din datele de 01.11.2010, orele 10^18:54, 10^23:56, 10^37:06, 10^40:14, 15^42:34şi 02.11.2010, orele 10^32:26 şi 10^33:13.

8). La data de 06.12.2010, inculpatul NN., reprezentant al S.C. VVVVVVV. S.R.L., i-a promis inculpatului E. o sumă de bani neprecizată, definită codat prin expresia "2 tone pe bucată", cu titlu de mită, pentru a fi oferită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificaţia "CE" (pct. D.4. II.8).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunilor de complicitate la luare şi dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul E. (pct. A.1. II.33 din rechizitoriu).

În privinţa acestei acuzaţii, instanţa supremă a considerat că prezintă relevanţă probatorie declaraţiile inculpaţilor NN. şi E., documentele încuviinţate de instanţă şi depuse de primul acuzat la dosarul cauzei, respectiv adresa din 18.08.2015 a JJJJJJ. din care rezultă că pentru declaraţia vamală x a fost efectuat controlul fizic la ora 15⁰⁹, liberul de vamă a fost acordat la 15⁴⁹, anterior discuţiei de la ora 18¹⁰ relevată de procuror, prin urmare, mărfurile erau intrate în ţară, iar, pentru declaraţiile x a fost acordat liberul de vamă la 7.12. 2010 şi 8.12.2010, când s-a realizat şi controlul fizic, deci ulterior discuţiilor din 6.12.2010, doar la acest moment (al efectuării controlului fizic) putându-se constata lipsa inscripţiei CE pe mărfurile respective, declaraţia de conformitate din data de 29.11.2010 care face dovada existenţei inscripţiei CE pe acele televizoare.

Aşadar, s-a constatat că susţinerile acuzării referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din 06.12.2010, orele 18^10:44şi 18^13:1, fără ca respectiva interpretare să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

Astfel, faţă de toate aspectele anterior expuse şi având în vedere susţinerile celor doi inculpaţi referitoare la folosirea, în cuprinsul convorbirii telefonice din 06.12.2010, ora 18^10:44, a expresiei "Mie mi s-au comunicat câte două tone de bucată şi se rezolvă problema" în sensul ei propriu, iar nu pentru a indica o sumă de bani cu titlu de mită, neexistând nicio dovadă care să demonstreze, în cazul concret, utilizarea acestei sintagme cu înţelesul menţionat de acuzare, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. D.4. II.8 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul NN., cu atât mai mult cu cât dovezile administrate în cursul cercetării judecătoreşti au confirmat împrejurarea că liberul de vamă şi controlul fizic al containerelor a fost acordat/realizat la o dată anterioră sau ulterioară purtării celor două convorbiri telefonice, invocate de Parchet în susţinere acuzaţiei, iar mărfurile respective purtau inscripţia "CE", prin urmare, nu erau produse contrafăcute.

Faţă de toate aceste argumente, având în vedere că pentru niciuna dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului NN. nu au fost administrate de acuzare suficiente probe care să înlăture prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului şi pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (8 acte materiale).

Totodată, instanţa supremă a constatat că inculpatul NN. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 135 din 24 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 18 iulie 2011.

35. Inculpatul OO. (pct. D.5 din rechizitoriu)

35.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.5. I).

Şi în privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului OO. cu privire la infracţiunea de aderarea şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, unde este situat de Parchet, în ierarhia prezumtivului grup.

În dovedirea activităţii infracţionale ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul OO. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (constând în preluarea operaţiunilor de import ale clienţilor, refacerea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raportarea situaţiilor neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocierea mitei şi, în final, plata acesteia, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar, alteori, direct lucrătorului vamal), acuzarea nu a relevat nicio faptă concretă, ci a făcut referire la cele două acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunilor de luare şi dare de mită, în forma complicităţii, descrise la pct. D.5. II din rechizitoriu.

Raportat la conţinutul distinct şi autonom al infracţiunilor (aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat - complicitate la dare şi luare de mită), instanţa supremă a apreciat că activitatea infracţională ce ar fi fost desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de aceleaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunile de dare şi luare de mită. Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor acte de sprijinire şi aderare a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului OO. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a mai constatat că, deşi Parchetul a făcut trimitere şi la actele materiale reţinute în cazul inculpatului KK., circumscrise infracţiunii de dare de mită, pentru unele dintre acestea s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv inexistenţa faptelor, or, această ipoteză acceptată chiar de Parchet presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor şi, prin urmare, aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data aceasta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, deşi în secţiunea dedicată inculpatului KK., în care se precizează de către Parchet că au fost detaliate activităţile membrilor grupului, printre care şi a inculpatului OO., s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul lui KK. conversaţii telefonice şi întâlniri în municipiul Bucureşti care denotă un conţinut infracţional cu implicarea inculpaţilor CC., MM., NN. şi LL., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care ar contura acţiunile acuzaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au putut fi reţinute în reliefarea activităţilor desfăşurate de aceştia în cadrul WWWWWW., în lipsa unor elemente probatorii concrete care să susţină o asemenea interpretare.

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a considerat că afirmaţiile acuzării privind crearea unui hub comunicaţional în jurul inculpatului KK., cu referire şi la inculpatul OO., nu sunt susţinute de elementele probatorii administrate în cauză. Totodată, s-a reţinut că, din evaluarea actelor şi lucrările dosarului, rezultă că, deşi s-a realizat o supravehere operativă a inculpaţilor aproximativ 1 an şi jumătate, doar două convorbiri purtate de OO. cu inculpatul KK. au fost apreciate de Parchet relevante pentru conturarea presupusei activităţi infracţionale, or, cele două înregistrări audio, interceptate într-o perioadă atât de lungă de timp, nu pot demonstra participarea acuzatului la presupusul grup infracţional organizat şi nu pot susţine existenţa unei relaţionări constante între membrii asocierii.

Pentru toate aceste considerente şi având în vedere şi depoziţiile inculpaţilor OO., ordănescu KK. şi cele ale martorului CCCC., precum şi activităţile desfăşurate de acuzat prin intermediul S.C. PP. S.R.L. (firmă de transport), astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului OO. pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

35.2. Infracţiunile de complicitate la dare şi luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi, respectiv, de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.5. II).

Cu titlu preliminar, s-a constatat că, la termenul de judecată din 8 decembrie 2015, instanţa de fond a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul OO. a fost trimis în judecată, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită), respectiv a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a alin. (2) al art. 254 C. pen. din 1969 (în cazul complicităţii la infracţiunea de luare de mită).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa supremă a constatat, însă, că, în mod corect, Parchetul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la luare de mită), respectiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în cazul complicităţii la dare de mită), faţă de împrejurarea că actele de complicitate de care a fost acuzat inculpatul OO. se reţine de către procuror că ar fi fost realizate în săvârşirea unor fapte de corupţie de către sau, după caz, faţă de lucrători vamali care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de control (H.).

În ceea ce priveşte reţinerea prevederilor alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), prima instanţă a considerat că şi aceasta este justificată, în condiţiile în care acuzarea a susţinut că una dintre acţiunile de primire/pretindere (în numele vameşilor de la JJJJJJ.) pentru care inculpatul OO. a fost trimis în judecată, respectiv cea descrisă la pct. D.5. II.1, ar fi fost săvârşită cu ocazia comiterii unei infracţiuni de luare de mită de către H., funcţionar care, potrivit fişei postului, exercita atribuţii de control.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute câte 2 acte materiale ale infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 11.05.2010, inculpatul OO., administrator la S.C. PP. S.R.L., a negociat cu inculpatul KK. plata unei sume nedefinite, cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container (pct. D.5. II.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.7 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte această acuzaţie, instanţa supremă a opinat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor OO., KK. şi cele ale martorilor CCCC. şi DDDD.), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirilor telefonice din ziua de 11.05.2010, orele 13^23:27 şi 15^28:41, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul discuţiilor telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul KK. i-ar fi solicitat lui OO. plata unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container cu mărfuri, nefiind indicată valoarea avantajelor materiale necuvenite şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii lor. Totodată, s-a opinat că, din depoziţiile martorilor CCCC. şi DDDD., rezultă că inculpatul KK. dorea să vândă un autoturism x aparţinând S.C. FFF. S.R.L., astfel că susţinerile celor doi acuzaţi cu privire la obiectul primei conversaţii apar ca fiind credibile, cu atât mai mult cu cât Parchetul nu a administrat nicio altă probă care să dovedească contrariul. De asemenea, s-a reţinut că nici interpretarea procurorului că cea de-a doua convorbire telefonică purtată de inculpaţi este în continuarea primeia, nu este susţinută de vreun element probator, din chiar conţinutul acesteia rezultând că inculpatul OO. i-a comunicat interlocutorului său că cele două containere sunt supuse controlului fizic, în sensul că unul a fost deschis şi urmează şi al doilea, că se va scoate marfa, lucru care este normal, opinie exprimată chiar de OO. în conţinutul convorbirii.

În consecinţă, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet cuvântului "instrucţiuni", folosit în cuprinsul primei discuţii telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, dar şi identitatea persoanei identificată cu apelativul "otrăvitu" ca fiind numitul YYYYYYYYYYY., coleg al inculpatului OO., aspect confirmat şi de acesta din urmă, prima instanţă, constatând şi împrejurarea că procurorul, deşi a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins şi primit suma de bani cu titlu de mită ca fiind lucrătorul vamal H., a disjuns cercetările faţă de acesta, precum şi faptul că nu a identificat denumirea societăţii comerciale importatoare, natura mărfurilor, operaţiunea vamală realizată, cu toate că au fost relevate convorbiri care se referă la efectuarea unui control fizic în curs, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.5. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului OO., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din data de 11.05.2010, orele 13^23:27 şi 15^28:41.

2). La data de 16.05.2010, inculpatul OO. a negociat cu inculpatul KK. plata unei sume nedefinite, cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container (pct. D.5. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.8 din rechizitoriu).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor OO., KK. şi cele ale martorului UUUUU.), împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirii telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpatul OO. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunilor de dare şi luare de mită, în forma complicităţii, dimpotrivă, discuţia purtată cu interlocutorul său având loc într-o zi de duminică, când nu se desfăşura vreo activitate la compartimentul containere din cadrul JJJJJJ., şi vizând o chestiune privată legată de organizarea unei mese festive pentru serbarea zilei de naştere a fiicei acestuia, aspect confirmat atât de coinculpatul KK., cât şi de martorul UUUUU., administratorul resturantului din Mamaia, unde urma să aibă loc evenimentul, precum şi faptul că acuzarea nu a stabilit cuantumul sumei de bani sau a folosului necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.5. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei complicităţi la infracţiunile de dare şi luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 16.05.2010, ora 13^36:39.

În consecinţă, având în vedere că pentru niciunul dintre actele materiale reţinute de Parchet nu există dovezi care să demonstreze comiterea acestora de către inculpatul OO., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), precum şi pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

Totodată, s-a constatat că inculpatul OO. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 123 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

36. Inculpatul C. (pct. D.6 din rechizitoriu)

36.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. D.6. I).

Cu privire la această faptă, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse inculpatului C. cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie, în care a fost situat de către Parchet.

Pentru a dovedi activitatea infracţională ce se susţine că ar fi fost desfăşurată de inculpatul C. în acţiunea de aderare şi sprijinire a grupului (constând în preluarea operaţiunilor de import ale clienţilor, refacerea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raportarea situaţiilor neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocierea mitei şi, în final, plata acesteia, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar, alteori, direct lucrătorului vamal), acuzarea nu a relevat nicio faptă concretă, ci a făcut referire la cele patru acte materiale care compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, descrise la pct. D.6. II din rechizitoriu.

Raportat la conţinutul distinct şi autonom al celor două infracţiuni, prima instanţă a apreciat, însă, că presupusa activitate infracţională desfăşurată de inculpat în cadrul WWWWWW. nu poate fi reliefată de aceleaşi acte materiale ce compun conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită. Prin urmare, în lipsa unor mijloace de probă care să poată susţine acuzaţia Parchetului, simpla descriere a unei activităţi infracţionale nu poate argumenta existenţa în fapt a unor presupuse acte de sprijinire şi aderare a unui grup infracţional organizat şi nu are relevanţă în planul răspunderii penale, după cum nici nu poate fundamenta aprecierea procurorului privind situarea inculpatului C. în palierul de execuţie al WWWWWW..

Totodată, s-a mai constatat că, deşi Parchetul a făcut trimitere şi la actele materiale reţinute în cazul inculpatului KK., circumscrise infracţiunii de dare de mită, pentru unele dintre acestea s-au dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv inexistenţa faptelor, or, această ipoteză acceptată chiar de Parchet presupune că faptele nu au fost realizate în materialitatea lor şi, prin urmare, aceloraşi fapte nu li se poate da o nouă conotaţie penală, de data aceasta în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de aderare şi sprijinire a grupului infracţional organizat. De asemenea, s-a subliniat şi faptul că, deşi în secţiunea dedicată inculpatului KK., în care se precizează de către Parchet că au fost detaliate activităţile membrilor grupului, printre care şi a inculpatului C., s-au reţinut de procuror în cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul lui KK. conversaţii telefonice şi întâlniri în municipiul Bucureşti care denotă un conţinut infracţional cu implicarea inculpaţilor CC., MM., NN. şi LL., niciunul dintre actele materiale relevate de Parchet care ar contura acţiunile acuzaţilor în cadrul grupului infracţional organizat nu au putut fi reţinute în reliefarea activităţilor desfăşurate de aceştia în cadrul WWWWWW., în lipsa unor elemente probatorii concrete care să susţină o asemenea interpretare.

La analizarea acestei fapte, au fost avute în vedere declaraţiile inculpaţilor C. şi KK., depoziţia martorului CCCC., înscrisurile depuse de acuzat încă din cursul urmării penale (din conţinutul cărora rezultă că societatea KKKKKKKKKKKK. S.R.L. Suceava nu a efectuat importuri direct din China şi că era salariat al acestei societăţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar cetăţeanul chinez VVVVVVVVVVV. nu era angajat la acestei societăţi - filele x d.u.p.), declaraţia notarială a numitului VVVVVVVVVVV. (care confirmă împrejurarea că C. i l-a recomandat pe KK., reprezentant al S.C. FFF. S.R.L., ca şi comisionar vamal pentru importurile pe care acesta le-a realizat din China şi faptul că relaţiile de afaceri ale lui VVVVVVVVVVV. în România nu au legătură cu C. - filele x ds. instanţă).

Totodată, referitor la acest act material, s-a reţinut că, deşi se invocă de acuzare faptul că presupusa activitate infracţională a inculpatului C. în cadrul grupului rezultă cu evidenţă şi din întrevederile dintre acesta şi inculpatul KK. în municipiul Bucureşti, ce au fost supravegheate operativ, din conţinutul planşelor foto ataşate de Parchet, în probaţiune, rezultă doar că cei doi inculpaţi s-au întâlnit, însă nu în scopul arătat de procuror, şi anume pentru remiterea unor sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., element faptic ce nu a fost demonstrat de vreun mijloc de probă administrat în cauză, fiind o simplă afirmaţie a acuzării, neatestată de dovezile de la dosar. Or, în acest context, interpretarea Parchetului nu are o susţinere în plan probator, astfel că afirmaţiile inculpaţilor privind scopul acelor întâlniri - efectuarea unor demersuri pentru recuperarea sumelor de bani de la clienţii rău platnici ai S.C. FFF. S.R.L. - apar ca fiind credibile, în lipsa unor elemente care să dovedească contrariul.

Instanţa supremă, constatând că nu au fost administrate probe concrete care să înlăture prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului C., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

36.2. Infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pct. D.6. II).

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, instanţa supremă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În fapt, s-a reţinut de acuzare că, în intervalul 2010 - 2011, în calitate de intermediar vamal, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul C. ar fi promis, oferit sau, după caz, ar fi dat diverse sume de bani comisionarului vamal KK. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 4 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 28.04.2010, inculpatul C. i-a promis inculpatului KK., comisionar vamal, suma totală de 50 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri (pct. D.6. II.1).

Cauza a fost disjunsă faţă de AN, lucrător vamal în cadrul JJJJJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.2 din rechizitoriu).

Prima instanţă de judecată a considerat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor C. şi KK., înscrisurile încuviinţate de instanţă şi depuse de acesta din urmă la dosar, respectiv procesele-verbale de contravenţie nr. x din 27.04.2010, din care rezultă că au fost aplicate amenzi contravenţionale pentru lipsa unei autorizaţii de transport pentru tonaj mare sau în perimetrul respectiv de câte 1.500 RON fiecare, lui WWWWWWWWWWW. şi XXXXXXXXXXX., conducători auto ai celor două firme de transport menţionate de inculpat în cuprinsul declaraţiei - filele x ds. Instanţă, declaraţia notarială a numitului VVVVVVVVVVV. care relevă aceeaşi împrejurare - filele x ds. instanţă), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 28.04.2010, ora 12^34:57, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De asemenea, s-a remarcat faptul că, din cuprinsul conversaţiei telefonice invocată de acuzare, nu rezultă că s-ar fi discutat de plata vreunei sume de bani cu titlu de mită sau care ar fost deja remisă şi trebuia recuperată, nefiind indicată contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul acesteia, după cum nu reiese nici despre ce operaţiune de import era vorba. De altfel, s-a apreciat că, din probele administrate de apărare rezultă că cei doi conducători auto ("băieţii care au sosit") au fost sancţionaţi contravenţional de reprezentanţii Poliţiei Comunitare a jud. Ilfov pentru lipsa unor autorizaţii necesare accesului în anumite zone de circulaţie, iar inculpatul C. i l-a recomandat lui VVVVVVVVVVV. pe KK., reprezentant al S.C. FFF. S.R.L., ca şi comisionar vamal, pentru importurile pe care acesta le-a realizat din China, relaţiile de afaceri ale lui VVVVVVVVVVV. în România neavând legătură cu inculpatul C..

Ca urmare, faţă de toate aspectele anterior menţionate, având în vedere împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi pretins/primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii importatoare şi nici operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, precum şi modalitatea diferită în care acuzaţia a fost formulată (la inculpatul KK. s-a reţinut că mita a fost deja plătită lucrătorilor vamali, iar la inculpatul C. că ar fi promis plata sumei de 50 milioane RON pentru introducerea în ţară a celor două containere), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.6. II.1 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 28.04.2010, ora 12^34:57.

2). La data de 29.04.2010, inculpatul C. i-a promis inculpatului KK., comisionar vamal, o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri (pct. D.6. II.2).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.4 din rechizitoriu).

În raport cu probatoriul administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor C. şi KK., transcrierea integrală a convorbirii telefonice purtate de cei doi acuzaţi - fila x d.u.p.), instanţa supremă a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material se fundamentează exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 29.04.2010, ora 16^46:45, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar. De altfel, s-a subliniat faptul că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, redată integral la fila x, din vol. 6 al dosarului de urmărire penală, nu rezultă că inculpatul C. i-ar fi promis inculpatului KK. că va da mită pentru a obţine intrarea în ţară a unor mărfuri, nefiind indicată valoarea acesteia şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii ei, dimpotrivă, din conţinutul convorbirii, rezultă cu evidenţă că se discută de un ordin de plată ce trebuia transmis de C., în original, acesta urmând să-i comunice inculpatului KK. modalitatea aleasă pentru a i-l trimite.

Prin urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, precum şi faptul că cei doi inculpaţi au contestat înţelesul dat de Parchet sintagmei "alimentarea contului", folosită în cuprinsul discuţiei telefonice, oferind propriile explicaţii cu privire la sensul afirmaţiilor din conţinutul înregistrării audio, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, natura mărfurilor importate, suma ce ar fi trebuit dată cu titlu de mită (o sumă neprecizată) şi lucrătorul vamal ce trebuia să-şi îndeplinească sau să îşi încalce atribuţiile de serviciu în schimbul foloaselor necuvenite (cauza fiind disjunsă faţă de acesta), instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.6. II.2 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 29.04.2010, ora 16^46:45.

3). La data de 04.05.2010, inculpatul C. a dat o sumă de bani neprecizată inculpatului KK., pentru ca acesta, la rândul său, să o dea lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri. În această situaţie, inculpatul KK. i-a promis inculpatului C. că va verifica dacă suma de bani oferită ca mită a ajuns acolo unde trebuia (pct. D.6. II.3).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiuni de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.5 din rechizitoriu).

Cu privire la această acuzaţie, s-a constatat că susţinerile Parchetului referitoare la acest act material sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpaţilor C. şi KK., precum şi notele de redare a înregistrărilor audio invocate de apărarea inculpatului KK., privind convorbirile telefonice ulterioare, din data de 14 mai 2010), fundamentându-se exclusiv pe interpretarea dată de procuror conţinutului convorbirii telefonice din 04.05.2010, ora 13^05:02, fără ca semnificaţia atribuită replicilor celor doi interlocutori să fie confirmată de restul dovezilor de la dosar.

De altfel, s-a subliniat faptul că, din cuprinsul discuţiei telefonice invocate de acuzare, nu rezultă că inculpatul C. ar fi promis inculpatului KK. vreo sumă de bani pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ. pentru a permite intrarea în ţară a unor mărfuri, după cum nu rezultă valoarea mitei, operaţiunea vamală ce s-ar fi realizat, firma importatoare şi nici contraprestaţia ce ar fi fost realizată în schimbul remiterii foloaselor materiale necuvenite. De asemenea, s-a reţinut că întâlnirea de a doua zi cu KK., supravegheată operativ, nu face dovada colectării pretinsei mite pentru lucrătorii vamali de la JJJJJJ., nefiind identificată pe planşele foto realizate în cauză, imaginea cu momentul remiterii vreunei sume de bani între inculpaţi. Ca atare, s-a opinat de către prima instanţă de judecată că susţinerile apărării în sensul că acea întâlnire viza clarificarea unor aspecte legate de contravaloarea serviciilor de manipulare a mărfurilor la rampă pentru operaţiuni vamale realizate de S.C. FFF. S.R.L., pentru un client al său, apar ca fiind credibile, în lipsa altor elemente probatorii care să dovedesc contrariul.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a identificat identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), denumirea societăţii comerciale care a efectuat importul, operaţiunea vamală ce ar fi fost realizată, natura mărfurilor importate, valoarea mitei ce ar fi trebuit sau a fost dată pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către lucrătorul vamal, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. D.6. II.3 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în formă continuată, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din data de 04.05.2010, ora 13^05:02, şiîntâlnirii din 05.05.2010, ora 11^56:12, dintre cei doi inculpaţi.

4). La data de 12.09.2010, inculpatul C. i-a promis inculpatului KK. suma de 62 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri (pct. D.6. II.4).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.27 din rechizitoriu).

Referitor la această faptă, instanţa de fond a apreciat că prezintă relevanţă probatorie declaraţiile inculpaţilor C. şi KK. şi nu în ultimul rând şi actul de control efectuat la 17.09.2010 de reprezentanţii Gărzii Financiare împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră asupra unui autotren încărcat cu containerul de mărfuri nr. x (DEI x/15.09.2010 - filele x d.u.p.).

Prin urmare, s-a constatat că actul de control efectuat de Garda Financiară şi invocat de Parchet vizează alte infracţiuni decât cele deduse judecăţii (evaziune fiscală şi asociere în vedere comiterii de fapte de evaziune fiscală) şi nu poate fundamenta interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din data de 12.09.2010, ora 20^30:03, purtate de inculpaţii KK. şi C., în legătură cu operaţiuni vamale efectuate la JJJJJJ., când mărfurile nu au fost încă introduse în ţară, cu atât mai mult cu cât aspectele reţinute de organele de control abilitate au făcut obiectul altei cauze penale, iar, faţă de inculpatul C., a fost dispusă o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

Totodată, s-a constatat şi faptul că, din transcrierea integrală a convorbirii telefonice purtate de cei doi inculpaţi la 12.09.2010, nu rezultă negocierea vreunei sume de bani cu tilu de mită de către acuzaţi, dimpotrivă reiese că inculpatul C. a arătat că nu a făcut ordin de plată şi îi comunică interlocutorului că " (...) mai are unul care nu are LLLLLLLLLLLL.......", or, referirea la ordinul de plată nu poate justifica interpretarea dată de procuror conţinutului discuţiei, în sensul că s-ar referi la negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, context în care apărările inculpaţilor că suma de 6.200 RON reprezenta contravaloarea taxelor vamale aferente unui import apar ca fiind pe deplin credibile.

Ca urmare, având în vedere toate aspectele anterior menţionate şi probele administrate în cauză, constatând şi împrejurarea că procurorul nu a stabilit identitatea persoanei care ar fi primit suma de bani cu titlu de mită (faţă de care cercetările au fost disjunse), societatea importatoare, natura mărfurilor importate şi operaţiunea vamală ce urma să se realizeze, instanţa supremă a apreciat că nici fapta descrisă la pct. D.6. II.4 nu poate fi reţinută ca act material în conţinutul constitutiv al pretinsei infracţiuni de dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiei telefonice din 12.09.2010, ora 20^30:03.

În consecinţă, constatând că, pentru toate actele materiale reţinute de Parchet, probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului C., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (4 acte materiale).

De asemenea, instanţa supremă a constatat că inculpatul C. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 131 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 22 iulie 2011.

Având în vedere că, urmare a nerespectării obligaţiilor impuse de instanţă prin încheierea din data de 08 februarie 2013, prin care s-a încuviinţat părăsirea temporară a teritoriului României de către inculpatul C., a fost luată faţă de acesta, în lipsă, măsura arestării preventive, în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanţa de fond a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă faţă de acesta prin încheierea din 23 aprilie 2013 pronunţată în cauză. În acest sens, s-a dispus şi emiterea adreselor prevăzute de art. 241 alin. (4) C. proc. pen.

Faţă de soluţiile de achitare dispuse cu privire la toate acuzaţiile aduse inculpatului, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a dispus şi ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 160/P/2010 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului C., până la concurenţa sumei de 11.200 RON .

37. Inculpatul AA. (pct. D.7 din rechizitoriu)

Infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de constatare ori sancţionare a contravenţiilor, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În concret, în sarcina inculpatului, s-a reţinut că, în cursul lunii mai 2010, în două rânduri (la datele de 17.05.2010 şi 19.05.2010), în calitate de angajat al S.C. III. S.R.L, la insistenţele repetate ale inculpatului KK., a promis că va oferi, prin intermediul acestuia, mită, în sumă neprecizată, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere importate de S.C. III. S.R.L. sau, după caz, intermediate la import de această societate, precum şi că va plăti mita pe care a promis-o anterior, în cazul altor containere, care au fost deja introduse în ţară.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă tot infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul KK. (pct. D.1. II.9 din rechizitoriu).

În probaţiune, instanţa de fond a încuviinţat şi a administrat următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor AA. şi KK., înscrisurile depuse în apărare de inculpatul KK., respectiv facturile şi chitanţele care fac dovada plăţii de către S.C. ZZZZZZZZZZZ. S.R.L., precum şi adresa din 31 august 2015 emisă, la solicitarea instanţei, de Direcţia Generală a Vămilor, din care rezultă că, în anul 2010, S.C. III. S.R.L. nu a efectuat operaţiuni de import - export prin Biroul Vamal Constanţa Sud .

Ca atare, având în vedere împrejurarea că, din însuşi conţinutul convorbirlor telefonice invocate de procuror, nu rezultă că inculpaţii KK. şi AA. ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, dimpotrivă, probatoriul administrat dovedind, pe de o parte, că scopul convorbirii a vizat determinarea reprezentantului S.C. ZZZZZZZZZZZ. S.R.L., pe care inculpatul AA. îl cunoaştea, de a-şi achita datoriile restante către S.C. FFF. S.R.L., scop care a şi fost realizat potrivit înscrisurilor depuse de apărare la dosar, iar, pe de altă parte, că societatea III. S.R.L., reprezentată de AA. în relaţiile cu comisionarul vamal, nu a desfăşurat în perioada de referinţă activităţi vamale la JJJJJJ., instanţa de fond, ţinând seama şi de faptul că acuzarea nu a identificat suma de bani sau folosul necuvenit ce se susţine că ar fi format obiect al acţiunii incriminate, atribuţiile de serviciu în legătură cu care acestea ar fi fost promise, operaţiunea vamală cu privire la care s-ar fi realizat presupusa intervenţie şi nici persoana lucrătorului vamal (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti, a apreciat că fapta descrisă la pct. D.7 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului AA., neexistând, în cauză, dovezi care să confirme interpretarea dată de procuror discuţiilor telefonice din zilele de 17.05.2010, ora 14^01:03,şi 18.05.2010, ora 17^21:18.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că probele administrate în cauză nu fac dovada realizării de către S.C. III. S.R.L., în perioada de referinţă, a vreunei operaţiuni de import-export prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, astfel cum rezultă din adresa din 31 august 2015 emisă de autoritatea vamală, împrejurare ce atrage, implicit, inexistenţa vreunei fapte de dare de mită către vameşii din cadrul respectivului Birou vamal pentru favorizarea vreunor formalităţi vamale aparţinând acestei societăţi, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului AA. pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

38. Inculpatul QQ. (pct. E.1. din rechizitoriu)

Având în vedere, însă, modalitatea de descriere a acuzaţiei în cuprinsul actului de sesizare şi împrejurarea că se reţine de către Parchet comiterea faptelor faţă de persoane care, potrivit legii, aveau atribuţii de control, de constatare a infracţiunilor sau de constatare ori sancţionare a contravenţiilor (inculpatul RR. şi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea), instanţa supremă a apreciat că, în mod corect, s-a făcut de către procuror aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, nefiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.

În acest sens, s-a constată şi faptul că, din fişa postului nr. x din 17 martie 2010, semnată pe 19 aprilie 2010, rezultă că inculpatul RR., faţă de care se reţine comiterea actului material al infracţiunii de dare de mită din 2.06.2010 (pct. E.1.1), îndeplinea, în calitate de adjunct al şefului Grupului de Nave Constanţa, din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, aceleaşi atribuţii ce au fost stabilite şi prin fişa postului nr. x din 13 octombrie 2009, constând, printre altele, în exercitarea controlului asupra întregii activităţi a compartimentelor din subordine, obţinerea de informaţii de primă sesizare privind locurile şi mediile infracţionale, culegerea de informaţii, folosirea organizată şi calificată de tehnici, procedee, instrumente specifice pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere, dispunerea de măsuri informativ operative pentru prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi infracţionalităţii transfrontaliere în zona de competenţă, iar, ocazional, participarea şi conducerea activităţii pe linie de constatare şi instrumentare a faptelor de natură penală şi contravenţională, precum şi verificarea modului de întocmire a actelor de constatare a faptelor de natură penală.

În concret, în sarcina inculpatului, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că:

1). La data de 02.06.2010, inculpatul QQ., comerciant chinez şi intermediar vamal, acţionând în Portul Constanţa Sud Agigea, i-a promis ofiţerului de poliţie RR. favoruri materiale pentru acesta şi, după caz, pentru altul, urmând ca în schimbul acestora să beneficieze de protecţia ofiţerului de poliţie prin furnizarea de informaţii, dar şi prin protecţia efectivă a afacerilor sale ilegale faţă de eventuale controale ori anchete ale autorităţilor statului, fapte contrare atribuţiilor de serviciu ale acestuia din urmă (pct. E.1.1).

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de luare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul RR. (pct. E.2. II.1 din rechizitoriu).

Având în vedere că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor QQ., RR. şi cele ale martorei XXXXX.), nu demonstrează că acuzatul ar fi promis ofiţerului de poliţie RR. procurarea unor foloase materiale pentru sine şi/sau pentru altul cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care cel din urmă s-ar fi angajat să o aibă, respectiv în schimbul îndeplinirii de către acesta a unor acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, constând în furnizarea unor informaţii şi acordarea de protecţie faţă de eventuale controale sau anchete ale autorităţilor statului, instanţa de fond a apreciat că actul material descris la pct. E.1.1 nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de dare de mită pentru care inculpatul QQ. a fost trimis în judecată, interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 02.06.2010, ora 12^16:32, 23.07.2010, ora 16^42:40, 7.12.2010, ora 15^14:18, şi 13.01.2010, ora 10^39:40, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de restul dovezilor de la dosar.

2). La data de 07.01.2011, ora 15^10:47, inculpatul QQ. a negociat oferirea unui plic cu bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul numitului JJJ. şi a unui personaj descris ca KKK., pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri diverse şi lustre (pct. E.1.2).

Referitor la această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirii telefonice din 07.01.2011, ora 15^10:47, este infirmată de materialul probator administrat în cauză (declaraţiile inculpatului QQ. şi cele ale martorului JJJ., înscrisurile depuse de apărare la dosar, respectiv autorizaţie de funcţionare şi formular de înregistrare al companiilor de comerţ exterior aparţinând S.C. CCCCCCCCCCCC., documente emise de societate cu privire la atribuţiile de serviciu ale celor doi angajaţi - filele x ds.instanţă, factura nr. x din 6 ianuarie 2011 emisă de S.C. MMMMMMMMMMMM. S.R.L. către S.C. NNNNNNNNNNNN. S.R.L. - fila x ds.instanţă, precum şi documentul electronic de import nr. x invocat, în probaţiune, de acuzare - filele x d.u.p.), din care rezultă că obiectul acesteia nu l-a constituit negocierea unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri diverse şi lustre, ci informarea inculpatului QQ. de către colegul său, martorul JJJ., în legătură cu remiterea unui plic cu documente numitului DDD., angajat în calitate de şofer la firma de transport S.C. MMMMMMMMMMMM. S.R.L., pentru a fi predat reprezentanţilor societăţii importatoare S.C. NNNNNNNNNNNN. S.R.L., client al S.C. CCCCCCCCCCCC..

De altfel, s-a constatat că stabilirea de către cei doi interlocutori a unor foloase materiale necuvenite pentru vameşii din cadrul JJJJJJ. nu reiese nici din conţinutul înregistrării audio menţionate, concluzia acuzării bazându-se exclusiv pe folosirea, în cuprinsul convorbirii, a cuvântului "plic" care, în opinia Parchetului, ar desemna o anumită sumă de bani cu titlu de mită. Or, probele administrate în cauză nu au confirmat susţinerea procurorului referitoare la semnificaţia codificată a respectivului cuvânt, demonstrând, dimpotrivă, aşa cum s-a arătat anterior, că acesta a fost folosit în sensul lui propriu, atât inculpatul, cât şi martorul JJJ. declarând că în plicul respectiv nu se afla vreo sumă de bani, ci documente pentru firma importatoare. În plus, s-a reţinut că această afirmaţie este susţinută şi de faptul că, aşa cum au precizat cei doi interlocutori şi cum rezultă din transcrierea discuţiei telefonice, plicul a fost predat numitului DDD., persoană care apare menţionată la rubrica delegat în factura de transport emisă de S.C. MMMMMMMMMMMM. S.R.L.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea de către inculpatul QQ. a faptei descrise la pct. E.1.2 din rechizitoriu, neputând fi reţinut nici acest act material în conţinutul constitutiv al infracţiunii de corupţie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acuzatului. În plus, s-a remarcat faptul că Parchetul nu a stabilit cuantumul sumei de bani ce ar fi fost oferită cu titlu de mită, contraprestaţia ce ar fi trebuit realizată în schimbul acesteia şi nici identitatea lucrătorului vamal care ar fi primit-o (faţă de care cercetările au fost disjunse), aspecte ce nu au rezultat nici în urma cercetării judecătoreşti efectuată în cauză.

Constatând, aşadar, că probele administrate în cauză nu dovedesc săvârşirea de către inculpatul QQ. a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

Totodată, s-a constatat că inculpatul QQ. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 118 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 18 iulie 2011.

Cu toate că, în cuprinsul rechizitoriului, a fost redat şi conţinutul altor convorbiri telefonice, respectiv cele din data de 09.01.2011, orele 15^10:47 şi 22^03:08, menţionându-se că învinuitul VV. l-a avertizat pe QQ. că "afacerile lor ilicite sunt monitorizate", motiv pentru care cel din urmă "s-a angajat ca o vreme să nu continue activitatea infracţională", instanţa supremă a constatat că Parchetul nu a formulat nicio acuzaţie împotriva inculpatului în legătură cu acestea, precizând că, deşi respectivele conversaţii purtate de cei doi demonstrează, cu certitudine, implicarea lor în afaceri ilegale, "din datele anchetei nu au mai rezultat alte elemente care să permită clarificarea circumstanţelor acestora". Mai mult, instanţa reţine că, faţă de VV., s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968), sub aspectul infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În acest context, prima instanţă a considerat că nu se mai impune analizarea susţinerilor procurorului, fapta descrisă neavând legătură cu cele pentru care inculpatul QQ. a fost trimis în judecată. De altfel, s-a constatat că acesta, în declaraţia sa din 3 martie 2014, a arătat că discuţiile telefonice din 9.01.2011 nu au nicio conotaţie penală, referindu-se la o partidă de pescuit cu prietenul său, VV.. Totodată, cel din urmă, audiat fiind în calitate de martor în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat, cu privire la cele două convorbiri telefonice, că, prin expresia "să fim atenţi, cine prinde şi cine pescuieşte", QQ. s-a referit la faptul că sunt obosiţi şi trebuie să aibă grijă de sănătate, iar, prin îndemnul "OOOOOOOOOOOO. să stea culcat" i-a transmis că acesta trebuie să stea la pat (declaraţia din 10 octombrie 2014).

De asemenea, deşi procurorul a mai menţionat în actul de sesizare (fără legătură cu acuzaţiile aduse) că inculpatul QQ. ar fi intermediat importul în cazul unor containere cu mărfuri aparţinând S.C. PPPPPPPPPPPP. S.R.L., al căror transport ar fi fost interceptat de Brigada de Combatere a Infracţiunii Transfrontaliere din cadrul I.G.P.F. şi Garda Financiară, ocazie cu care s-ar fi constatat că acestea au fost în mod flagrant subevaluate, instanţa supremă a considerat că, din examinarea documentelor aflate în vol. 22 d.u.p. şi a menţiunilor făcute în rechizitoriu la filele x şi urm., nu rezultă veridicitatea respectivelor susţineri, nefiind, totodată, identificată la dosar nicio probă care să confirme afirmaţia acuzării că acesta presta servicii de intermediere vamală pentru S.C. PPPPPPPPPPPP. S.R.L.

39. Inculpatul RR. (pct. E.2 din rechizitoriu)

39.1. Infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. E.2. I)

În privinţa acestei fapte, instanţa de fond a constatat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de protecţie anti law enforcement, în care a fost plasat de către Parchet.

Astfel, deşi în cuprinsul actului de sesizare, se menţionează că, în calitatea sa de ofiţer de poliţie, adjunct al şefului Grupului de Nave Constanţa din cadrul I.G.P.F., inculpatul a furnizat informaţii secret de serviciu ori clasificate despre acţiunile desfăşurate în zona de interes a grupului infracţional din Portul Constanţa Sud Agigea de către diferite organe de control ale statului, precum I.G.P.F. şi Garda Financiară, s-a opinat că dovezile de la dosar nu demonstrează comiterea unor asemenea acţiuni de către acuzat, concluzia procurorului fundamentându-se exclusiv pe propria interpretare a unor convorbiri telefonice, nesusţinută, însă, de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În concret, cu privire la această acuzaţie, s-au reţinut următoarele:

1). În datele de 02.08.2010 şi 10.09.2010, inculpatul RR. a furnizat informaţii nedestinate publicului către inculpatul KK., referitor la acţiuni ale I.G.P.F. şi ale Gărzii Financiare, urmare cărora au fost identificate şi reţinute mai multe containere introduse în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud, de comisionarul vamal S.C. FFF. S.R.L., pentru intermediarul vamal MM.. În acelaşi context, inculpatul RR. i-a furnizat inculpatului KK. şi consultaţii de specialitate în sensul evitării unei eventuale răspunderi penale în cauză, sfătuindu-l, printre altele, să nu prezinte niciun act autorităţilor competente, legat de importurile respective.

Deşi în rechizitoriu nu sunt indicate mijloacele de probă care, în opinia procurorului, dovedesc comiterea acestei fapte, instanţa de fond a identificat convorbirile telefonice din 02.08.2010, ora 16^55:34 , şi 10.09.2010, orele 11^49:15 şi 11^58:23 al căror conţinut, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor RR. şi KK., cu depoziţiile martorilor BBBB., OOO. şi YYY., precum şi cu înscrisurile depuse la dosar de către cel din urmă, demonstrează netemeinicia acuzaţiilor formulate de Parchet.

Aşadar, s-a apreciat că dovezile de la dosar confirmă pe deplin apărările formulate de inculpatul RR., nerezultând din materialul probator administrat în cauză că acesta i-ar fi furnizat comisionarului vamal KK. informaţii nedestinate publicului referitoare la acţiuni ale I.G.P.F. şi Gărzii Financiare. Dimpotrivă, mijloacele de probă la care s-a făcut anterior trimitere demonstrează că inculpatul KK. a fost cel care l-a anunţat pe ofiţerul de poliţie despre operaţiunea în cauză, în care era implicată atât Poliţia de Frontieră, cât şi Garda Financiară, acesta cerându-i sprijinul doar în privinţa comunicării caracterului oficial sau neoficial al solicitării unor documente, oferirea unui răspuns în acest sens neputând constitui o informaţie nedestinată publicităţii, din moment ce operaţiunea de interceptare a containerelor şi de solicitare de documente a fost consemnată în acte aduse la cunoştinţa persoanelor implicate, care le-au şi semnat.

Deopotrivă, s-a constatat că nu corespunde realităţii nici afirmaţia procurorului că RR. i-ar fi dat inculpatului KK. consultaţii de specialitate în sensul evitării unei eventuale răspunderi penale şi i-a spus să nu prezinte acte autorităţilor, atâta timp cât, din chiar conţinutul convorbirilor telefonice rezultă contrariul, ofiţerul de poliţie comunicându-i comisionarului vamal să predea declaraţiile vamale în care apare numărul de înmatriculare al mijlocului de transport al containerelor, acesta fiind aspectul care interesează. Pe de altă parte, s-a reţinut că la acel moment nu se punea problema unei răspunderi penale a inculpatului KK. şi, oricum, inculpatul RR. nu avea cunoştinţă despre un asemenea aspect, din moment ce l-a întrebat pe interlocutorul său dacă containerele sunt cu probleme, acesta dându-i un răspuns negativ. În plus, s-a constatat că, în documentele ataşate la filele x d.u.p. şi în descrierea în cuprinsul actului de sesizare a controalelor Gărzii Financiare, nu apare nicio menţiune cu privire la efectuarea unei asemenea verificări şi la constatarea unor nereguli în legătură cu S.C. QQQQQQQQQQQQ. S.R.L.

2). La data de 16.07.2010, în contextul discuţiilor purtate între inculpatul KK. şi învinuitul UUU., referitoare la operaţiunea vamală a importatorului pentru care învinuitul UUU. a intervenit în repetate rânduri, s-a pus problema inclusiv a necesităţii de a se discuta cu inculpatul RR., pentru ca acesta să asigure protecţia necesară operaţiunii respective.

Cu toate că, nici în privinţa acestei fapte, în rechizitoriu nu au fost indicate mijloacele de probă care, în opinia procurorului, demonstrează comiterea ei, prima instanţă de judecată a identificat convorbirea telefonică din 16.07.2010, ora 10^42:38, invocată pentru dovedirea săvârşirii de către inculpatul KK. a actului material al infracţiunii continuate de dare de mită descris la pct. D.1. II.18, conţinutul acesteia, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor RR. şi KK., precum şi cu depoziţiile martorului UUU., atestând netemeinicia acuzaţiilor formulate de Parchet.

Or, în aceste condiţii, în lipsa oricăror dovezi, instanţa de fond a considerat că nu se poate stabili că martorul UUU. i-ar fi cerut interlocutorului său numărul de telefon al inculpatului RR. pentru a discuta cu acesta în vederea asigurării protecţiei necesare desfăşurării operaţiunii vamale respective, fiind o simplă supoziţie a procurorului, nesusţinută de niciun mijloc de probă. Oricum, dacă o astfel de convorbire ar fi avut loc, aceasta ar fi fost interceptată de organele de anchetă penală, însă la dosar nu a fost identificată transcrierea unei asemenea discuţii purtată de ofiţerul de poliţie cu martorul menţionat, aspect ce confirmă pe deplin apărările acuzatului.

Ca atare, având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a constatat că fapta reţinută de acuzare în sarcina inculpatului RR. nu este dovedită şi, pe cale de consecinţă, nu poate demonstra apartenenţa acestuia la presupusa asociere infracţională şi nici rolul atribuit de procuror în cadrul palierului de protecţie externă a prezumtivului grup.

3). La data de 22.09.2010, ora 09^26:55, inculpatul RR. i-a pretins inculpatului A., comisionar vamal, asociat la S.C. F. S.R.L., cu titlu de mită, o cantitate nedeterminată de alcool, precum şi o plimbare de agrement cu o ambarcaţiune, pe mare, pentru mai multe persoane venite într-o delegaţie la instituţia pe care o conduce.

Cu privire la această acuuzaţie, instanţa de fond, având în vedere declaraţiile inculpaţilor RR. şi A., împrejurarea că pentru fapta reţinută, astfel cum a fost descrisă anterior, Parchetul a dat o soluţie de netrimitere în judecată pentru infracţiunile de luare/dare de mită, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968), chiar procurorul menţionând, în motivare, că nu rezultă din convorbire încălcarea vreunei atribuţii de serviciu din partea ofiţerului de poliţie, în schimbul pretinderii bunurilor (pag. 773 din rechizitoriu), a apreciat că discuţia telefonică din data de 22.09.2010, ora 09^26:55, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul acuzaţiei formulate şi nu poate fi reţinută pentru a demonstra aderarea sau sprijinirea de către inculpatul RR. a presupusului grup infracţional organizat.

În plus, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de care este acuzat inculpatul, instanţa supremă a constatat că, deşi Parchetul a apreciat că rolul său în cadrul asocierii era acela de a furniza celorlalţi membri informaţii secret de serviciu ori clasificate despre acţiunile desfăşurate de diferite organe de control ale statului (I.G.P.F şi Garda Financiară), nu au fost identificate şi indicate acele informaţii ce ar fi fost divulgate altor inculpaţi, pentru a putea aprecia asupra caracterului lor confidenţial, date ce nu au rezultat nici din cercetarea judecătorească efectuată în cauză, care a confirmat lipsa de temeinicie a susţinerilor procurorului.

Prin urmare, având în vedere că pentru niciuna dintre faptele expuse la pct. E.2. I din rechizitoriu, instanţa de fond, în baza propriei analize a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare, a considerat că nu se poate reţine interpretarea dată de acuzare convorbirilor telefonice relevate în probaţiune (de altfel, singurele probe ale Parchetului), pentru a dovedi implicarea inculpatului RR. în activitatea de aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

39.2. Infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. E.2. II.1).

Deşi nu a fost formulată o cerere de schimbare a încadrării juridice în acest sens, iar instanţa nu a ridicat, din oficiu, o asemenea chestiune, cu titlu preliminar, instanţa de fond a reţinut că, în mod corect au fost reţinute, în încadrarea juridică a faptei, dispoziţiile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969) şi cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul RR. având, aşa cum rezultă din fişa postului nr. x din 17 martie 2010, semnată de acuzat pe 19 aprilie 2010, atribuţii de control cu privire la activitatea desfăşurată de personalul din subordine şi de constatare a infracţiunilor şi contravenţiilor.

În concret, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în calitate de ofiţer de poliţie, comandant "Grup de Nave" Constanţa, structură din cadrul I.G.P.F., a pretins de la inculpatul QQ., comerciant chinez, la data de 02.06.2010, favoruri materiale pentru sine ori, după caz, pentru alţii, oferindu-i în schimb informaţii de natură a-l proteja pe acesta de eventuale controale ale autorităţilor competente ale statului, precum şi protecţie efectivă faţă de eventuale anchete în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată.

Astfel, la data de 02.06.2010 (ora 12^16:32), inculpatul RR. a pretins de la QQ. ca acesta să-i facă rost, de la unul din clienţii săi, de o cantitate însemnată de marfă importată din R.P. Chineză, ce urma să fie comercializată prin magazinele unui prieten al lucrătorului de poliţie, urmând ca plata mărfii să se facă doar pe măsură ce aceasta va fi vândută.

S-a mai arătat că informarea inculpatului QQ. despre eventualele anchete la care ar fi putut fi supus ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de acesta, precum şi protecţia pe care urma să i-o asigure în astfel de situaţii, reprezintă acte contrare îndatoririlor de serviciu ale inculpatului RR., în calitate de lucrător de poliţie.

Pentru fapta anterior menţionată, circumscrisă infracţiunii de dare de mită, a fost trimis în judecată şi inculpatul QQ. (pct. E.1.1 din rechizitoriu).

Având în vedere că probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor RR., inculpatul QQ. şi cele ale martorei XXXXX., autorizaţie de funcţionare şi formular de înregistrare al companiilor de comerţ exterior aparţinând S.C. CCCCCCCCCCCC., convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi în zilele de 02.06.2010, ora 12^16:32, 23.07.2010, ora 16^42:40 şi 13.01.2010, ora 10^39:40), nu demonstrează că acuzatul ar fi pretins de la inculpatul QQ. procurarea unor foloase materiale pentru sine şi/sau pentru altul cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care s-ar fi angajat să o aibă, respectiv în schimbul îndeplinirii unor acte contrare atribuţiilor sale de serviciu, constând în furnizarea unor informaţii şi acordarea de protecţie faţă de eventuale controale sau anchete ale autorităţilor statului, instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă la pct. E.2. II.1 nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului RR., interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice din 02.06.2010, ora 12^16:32, 23.07.2010, ora 16^42:40, 7.12.2010, ora 15^14:18, şi 13.01.2010, ora 10^39:40, nerezultând din cuprinsul acestora şi nefiind confirmată nici de restul dovezilor de la dosar.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului RR. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, având în vedere soluţiile de achitare dispuse în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul RR. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa nr. 122 din 23 mai 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2010 şi arestat preventiv în perioada 25 mai 2011 - 23 iunie 2011.

Referitor la solicitările formulate, în principal sau în subsidiar, de inculpaţii E., G., H., I., K., O., Q., S., T., A., D., W., X., B., CC., DD., FF., GG., II., KK., LL., MM., OO., C., RR., M., P., U., Z., BB., EE., HH., NN. şi QQ. privind pronunţarea unor soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (inexistenţa faptei), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) sau art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege), instanţa de fond a reţinut următoarele:

Având în vedere că probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, nu a făcut dovada certă a comiterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi/sau de corupţie ce le-au fost reţinute în sarcină, precum şi împrejurarea că inculpaţii au recunoscut în parte existenţa convorbirilor telefonice invocate, în probaţiune, de Parchet, dar au combătut, prin mijloacele de probă încuviinţate de instanţă, împrejurările faptice relevate de procuror în acuzare (susţinând că sensul discuţiilor purtate a fost altul decât cel menţionat de Parchet sau că interlocutorul a fost o altă persoană decât cea indicată de acuzare ori că nu au purtat anumite conversaţii telefonice relevate în rechizitoriu), instanţa de fond a apreciat că nu se mai justifică analizarea elementelor constitutive ale infracţiunilor sau a formei de vinovăţie cerute de norma de incriminare raportat la concluziile instanţei care converg, în cazul inculpaţilor, către aprecierea că nu există probe că au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente, dar reţinând şi împrejurarea că, din probele administrate, a rezultat că inculpaţii menţionaţi au realizat activităţi specifice fie în sistemul vamal, fie în cadrul firmelor de comisionariat vamal ori, după caz, activităţi în legătură cu atribuţiile de serviciu ce le reveneau, precum şi în exercitarea unei funcţii publice, aspecte relevate chiar de aceştia în cuprinsul declaraţiilor date, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi reţinute ca temei juridic în fundamentarea unor soluţii de achitare, astfel cum a solicitat apărarea, nefiind incidentă ipoteza particulară a inexistenţei, în materialitatea lor, a faptelor, cu consecinţa neproducerii vreunei modificări fizice în realitatea obiectivă, singura situaţie care se circumscrie normei de procedură invocate, dar care nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă în privinţa acuzaţilor indicaţi.

În legătură cu solicitarea inculpatului K. de a se constata, în privinţa infracţiunii de dare de mită, existenţa unei cauze de neimputabilitate (constrângerea morală), cu consecinţa unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau a unei cauze speciale de nepedepsire (cea prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen. anterior), ce ar fi atras încetarea procesului penal conform art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că nu poate fi reţinută, având în vedere argumentele expuse cu ocazia analizării situaţiei juridice a acestuia şi care au justificat pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 5 C. pen., în condiţiile intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., instanţa de fond, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând, faţă de soluţiile de achitare pronunţate în cauză, o comparare teoretică a prevederilor din ambele Coduri şi din legile speciale în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, a constatat că mai favorabilă este legea penală anterioară, raportat la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor E., G., H., J., K., M., N., O., P., Q., S., T., U., A., D., X., B., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., KK., LL., MM., NN., OO., C., AA., QQ. şi RR..

Astfel, s-a constatat că, în noua codificare (art. 289 şi art. 290 C. pen.), sfera de cuprindere a infracţiunilor de luare şi dare de mită (reţinute de Parchet în forma autoratului, instigării sau, după caz, a complicităţii în sarcina a 31 de inculpaţi) este mai largă faţă de vechea reglementare, ce definea respectivele fapte de corupţie prin raportare la scop şi nu prevedea, în mod expres, posibilitatea ca pretinderea, primirea, acceptarea/promisiunea, oferirea, darea foloaselor necuvenite să se poată realiza şi în beneficiul unei alte persoane decât funcţionarul mituit, aceste infracţiuni fiind, de altfel, în prezent, şi mai aspru pedepsite. Sub acest aspect, s-a remarcat faptul că, în condiţiile aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000, limita minimă a pedepsei închisorii este mai redusă potrivit vechii reglementări, fiind de 6 luni închisoare (art. 255 C. pen. din 1969) şi, respectiv, 3 ani închisoare (art. 254 C. pen. din 1969), faţă de 2 ani şi, respectiv, 4 ani închisoare în actuala formă a legii penale.

De asemenea, s-a constatat şi faptul că, deşi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (reţinută de Parchet în forma instigării, complicităţii şi, respectiv, a autoratului în sarcina inculpaţilor K., M. şi N.), prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), nu a suferit modificări, la data de 1 februarie 2014, sub aspectul conţinutului constitutiv, totuşi actualul legiuitor a stabilit, în art. 322 C. pen., un tratament sancţionator mai aspru, respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, faţă de închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda în vechea codificare.

Deşi, în cele două legi penale succesive, modalitatea de incriminare este asemănătoare, noua reglementare (art. 291 şi art. 292 C. pen.) prevede, în cazul infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă (imputate, în condiţiile Legii nr. 78/2000, în sarcina a 4 şi, respectiv, 3 dintre inculpaţi), s-a constatat că unele elemente de diferenţiere, în principal stabilirea expresă a întinderii promisiunii traficantului de influenţă asupra comportamentului funcţionarului public în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, realizându-se, pe această cale, corelarea cu infracţiunea de luare de mită. În plus, s-a reţinut că noua codificare prevede pentru cele două infracţiuni un tratament sancţionator mai favorabil, întrucât, deşi limita minimă a pedepsei închisorii este aceeaşi (2 ani), limita maximă este una mai redusă (7 ani faţă de 10 ani sau, după caz, 12 ani, conform vechii reglementări).

Pe de altă parte, prima instanţă de judecată a constatat că, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, reţinută în forma prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru 4 inculpaţi (HH., E., GG. şi FF.), conţinutul constitutiv al acesteia a fost redat de actualul legiuitor într-o formulare simplificată, dar cuprinzătoare, în art. 297 alin. (1) C. pen., care prevede un tratament sancţionator mai blând (închisoare între 2 ani şi 7 ani, limite care, potrivit legii speciale, trebuie majorate cu o treime) faţă de reglementarea anterioară (în conformitate cu care limitele de pedeapsă aplicabile sunt cuprinse între 3 ani şi 15 ani închisoare).

În ceea ce priveşte infracţiunile de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, sancţionate anterior de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a subliniat faptul că acestea sunt incriminate în noua codificare în prevederile art. 367 C. pen., cu limite de pedeapsă cuprinse între 1 an şi 5 ani închisoare (alin. (1) şi, respectiv, între 3 ani şi 10 ani închisoare (alin. (2), deci mai reduse decât cele din vechea reglementare (închisoarea de la 5 ani la 20 de ani), însă, potrivit alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate (având în vedere că în sarcina unei părţi însemnate a inculpaţilor Parchetul a reţinut săvârşirea mai multor acte materiale de luare şi dare de mită în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale), instanţa de fond a remarcat că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător.

Aşadar, s-a constatat că, exceptând infracţiunile de luare şi dare de mită şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (în cazul cărora C. pen. anterior prevedea limite minime de pedeapsă mai reduse decât cele stabilite de legea în vigoare şi chiar o sferă mai mică de cuprindere în privinţa primelor două infracţiuni), pentru celelalte infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile dispoziţii ale legii penale apar ca fiind mai blânde sub aspectul regimului sancţionator.

Însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului (art. 39 C. pen.), care - spre deosebire de vechea codificare ce prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. din 1969) - instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu, instanţa supremă a constatat că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, ar conduce, teoretic, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţii menţionaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării cauzei.

Faţă de precizările făcute de persoana vătămată S.C. SS., prin reprezentant S.C. TT. S.R.L. prin adresa din 4 iulie 2011, în temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Având în vedere soluţiile de achitare pronunţate în cauză cu privire la toţi inculpaţii trimişi în judecată, în temeiul art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., instanţa supremă a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

Totodată, s-a stabilit că onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii J., K., C., BB., M. şi N., în sumă de câte 520 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

B. Împotriva sentinţei penale nr. 236 din data de 22 martie 2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012, au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii B., EE. şi T..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 27 noiembrie 2017, termen la care instanţa a admis cererile formulate de către inculpaţii K., B., II., KK., DD., AA., RR., Y. şi HH. pentru lipsă de apărare, respectiv pentru pregătirea apărării.

I. Prin apelul formulat, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărâre atacată sub aspectul netemeiniciei, apreciind că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor.

1. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului E..

1.1. Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, reţinută în sarcina inculpatului E., Ministerul Public a apreciat că probatoriul administrat în cauză este de natură să contureze existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit, în sarcina inculpaţilor judecaţi pentru comiterea infracţiunilor putându-se reţine şi săvârşirea infracţiunii examinate.

Ministerul Public a precizat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor din prezentul dosar au putut fi comise prin coordonarea unui număr de 39 persoane, care şi-au folosit priceperea, calitatea de foşti lucrători vamali, lucrători vamali, persoane cu funcţii de conducere în domeniul vamal şi chiar persoane cu influenţe în sfera politicului, care au pus cap la cap demersuri, acţiuni prin care au impus obţinerea unor sume de bani necuvenite pentru definitivarea unor operaţiuni vamale.

Potrivit atât noilor reglementări penale cuprinse în art. 367 alin. (1) C. pen., cât şi potrivit dispoziţiilor Legii 39/2003, identificată ca fiind lege penală mai favorabilă în prezenta cauză, este incriminată ca infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.

Totodată, Ministerul Public a precizat că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii. În primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

O altă condiţie esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat este ca acesta să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia.

În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, aceasta constă fie în acţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional, fie în acţiunea de aderare sau sprijinire a acestuia.

Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege.

Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop, în sensul că persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave şi trebuie să urmărească comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

Or, în speţa de faţă, din probele administrate rezultă în mod clar existenţa unui leader al grupului în persoana inculpatului GG., identificat în interceptările telefonice efectuate în cauză sub apelativul "Domnul".

Prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a reţinut faptul că pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale a grupului, în perioada în care acesta a fost monitorizat iar comunicaţiile au fost interceptate, s-au detectat schimburi de apeluri telefonice şi comunicaţii SMS practic între toţi membrii grupului, cu un accent deosebit pe formarea unor hub-uri de comunicare între diferitele paliere şi facţiuni ale grupului infracţional organizat.

Astfel de hub-uri comunicaţionale s-au creat în jurul inculpaţilor: E., CC., GG., KK..

În cadrul unui hub comunicaţional interacţionează, de obicei, cu o frecvenţă mai mare unii membri ai grupului, ale căror activităţi apar inter-relaţionate, fără a exclude însă comunicarea cu membrii altor paliere ori facţiuni ale grupului.

În cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul inculpatului E. apar, de exemplu, conversaţii telefonice extrem de frecvente, denotând un conţinut infracţional cu următorii membri ai grupului: GG., G., H., I., K., J., O., S., T., A., D., W., X., Q..

În cadrul hub-ului comunicaţional creat în jurul inculpatului CC. apar, în special, convorbiri telefonice frecvente cu inculpaţii: DD., KK., GG..

Hub-ul comunicaţional creat în jurul inculpatului GG. grupează,în special,convorbiri frecvente cu inculpatul FF. şi inculpaţii E., A., D..

Hub-ul comunicaţional creat în jurul inculpatului KK. grupează comunicaţii frecvente cu inculpaţii CC., NN., MM., C., LL..

Gruparea comunicării organizaţionale în jurul acestor personaje centrale reflectă, în mare parte, modalitatea de organizare a introducerii în ţară, de o manieră ilicită, prin manopere coruptive, a containerelor cu mărfuri importate în România, prin firmele de comisionariat vamal.

Astfel, inculpatul GG. are o putere absolută asupra următoarelor companii: S.C. F. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., V. S.R.L., în timp ce inculpatul CC. are autoritate, în special, asupra societăţii de comisionariat vamal S.C. FFF. S.R.L., în cadrul căreia activează inculpatul KK..

Totuşi, aceste zone de influenţă aparent distincte sunt interconectate în cadrul grupul infracţional organizat prin faptul că inculpatul CC., cu toate că are autoritate ostensibilă asupra unei zone diferite de cea a inculpatului GG., are, însă, concomitent, calitatea de administrator al S.C. F. S.R.L. Constanţa.

Mai mult, în vederea unor decizii majore ce privesc proiecte infracţionale de amploare ale grupului, în cadrul comunicaţiilor interceptate apar convorbiri frecvente între inculpatul CC. şi inculpatul GG., demonstrând o echipolenţă şi sinergie a puterii lor în cadrul grupului.

Zona de protecţie politică a grupului infracţional organizat a fost asigurată de doi oameni politici importanţi: senatorul FF. (anturat în special de hub-ul comunicaţional creat în jurul inculpatului GG.) şi inculpatul DD., Secretarul General al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la vremea desfăşurării faptelor aflat în conducerea Organizaţiei Municipiului Constanţa a unui partid politic (anturat în special de hub-ul comunicaţional creat în jurul inculpatului CC.).

Ambii politicieni provin din acelaşi partid politic, însă, pe parcursul dezvoltărilor din ultimii ani, au manifestat public, în mod continuu, o atitudine antagonică (aşa cum a fost situaţia în cazul alegerilor desfăşurate în luna iunie 2010 la nivelul Organizaţiei Municipale Constanţa a partidului politic în cauză).

Departe de a fi surprinzător, însă, activitatea publică a celor doi politicieni apare reunită în domeniul societăţii civile, în cazul unor O.N.G.-uri, printre care, KKKKKKKKKK., în cazul cărei, atât senatorul FF., cât şi inculpatul DD. au calitatea de membri fondatori, pecum şi în cadrul unei societăţi comerciale S.C. LLLLLLLLLL. S.R.L.

Referitor la inculpatul E., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, instanţa a apreciat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost plasat de către Parchet.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a procedat la propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare.

Astfel, pentru dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul E. în acţiunea de iniţiere şi constituire a grupului organizat (cu referire la rolul, funcţia, relaţiile structurale create şi întreţinute de inculpat în cadrul WWWWWW.), în rechizitoriu s-au invocat 15 convorbiri telefonice (pct. A.1.1.-A.1.15.) purtate de inculpatul E. cu alţi coinculpaţi din cauză, respectiv I. (6 convorbiri), G. (7 convorbiri) şi S. (2 convorbiri).

Instanţa a reţinut că o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe interceptările unor comunicări telefonice, fără alte probe care să le susţină, deşi în cauză mai existau şi alte probatorii care să ateste săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, respectiv declaraţiile inculpaţilor K. şi U., declaraţii care au fost pe larg detaliate mai sus, la expunerea generală privind acestă infracţiune.

Concretizând, instanţa de fond a procedat la analizarea fiecărei interceptări invocate în susţinerea acuzaţiei, acordând deplină eficienţă elementelor probatorii invocate de apărare şi apreciind că nu se poate acorda credibilitate declaraţiilor inculpaţilor K. şi U., care au confirmat calitatea de membru a grupului infracţional organizat a inculpatului E., principalul comisionar vamal.

Ministerul Public a precizat că nu numai cele 15 interceptări telefonice invocate în rechizitoriu atestă săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 de către inculpatul E., ci toate probele şi interceptările care demonstrează săvârşirea de către acesta şi a infracţiunilor continuate de complicitate la luare şi dare de mită şi a infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Faptul că nu s-a stabilit identitatea mituitorului, societatea comercială importatoare sau operaţiunea vamală nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunilor de complicitate de luare şi dare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E., legiuitorul incriminând acţiunea de a pretinde, primi ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, respectiv promisiunea, oferirea sau dare de bani ori alte foloase care nu i se cuvin. Or, din discuţiile invocate rezultă în mod clar că se negociază cuantumul unor sume de bani necuvenite destinate lucrătorilor vamali pentru a se permite intrarea în ţară a 78 şi respectiv 25 baxuri cu mărfuri.

1.2. Cu privire la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) Ministerul Public a apreciat că inculpatul E., în calitate de comisionar vamal, la cererea unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, printre care G., H., Y., LL. ş.a., a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali (J., K., O., NN., II.), ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.

Ministerul Public a arătat că în mod greşit instanţa de judecată a apreciat că nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunilor continuate de complicitate la dare şi luare de mită, neexistând în cauză dovezi care să confirme interpretările date de procuror şi a dat valoare probatorie înscrisurilor depuse de inculpatul E. în apărare Ministerul Public ca fiind dovedite toate actele material reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpatului E..

1.3. Cu privire la infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a arătat că, la solicitarea lui FF., transmisă prin intermediul lui GG., la data de 22 noiembrie 2010, inculpatul E. l-a determinat pe fratele său, HH., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil cu magazia de confiscări vamale, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin predarea către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic a cantităţilor de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi a 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată SS. şi WW.. şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective. Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul (inculpatul FF. şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a unui partid politic) un avantaj atât patrimonial (dobândirea bunurilor susmenţionate), cât şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa). În acest sens, s-a arătat că, la data de 17 decembrie 2010, respectivele bunuri (200 de treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS.", şi 200 de perechi de pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.") au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar, întocmindu-se o listă cuprinzând numele şi datele de identitate ale persoanelor care au beneficiat de cadourile respective. Relativ la această infracţiune, pe baza probatoriilor administrate în cursul judecăţii, Înalta Curte a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de existenţă ale instigării, nerezultând din actele dosarului că inculpatul E., la instigarea lui FF. şi GG. (instigare mediată), l-ar fi determinat, cu intenţie, pe HH. să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi să scoată din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea cantităţile de 200 treninguri şi 200 perechi pantofi sport purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a întocmi documentele aferente predării, în vederea obţinerii pentru FF., dar şi pentru Organizaţia Judeţeană Constanţa a partidului politic din care acesta făcea parte a unui avantaj patrimonial (constând în dobândirea bunurilor susmenţionate) şi nepatrimonial (constând în promovarea imaginii sale şi a formaţiunii politice faţă de membrii EEE. - Filiala Constanţa), în dauna intereselor legitime ale S.C. SS. şi WW..

A mai arătat Ministerul Public că instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele instigării nici sub aspectul conţinutului subiectiv al acesteia, întrucât E. nu a prevăzut că prin solicitarea sa adresată lui HH. îl determină pe acesta să comită o faptă prevăzută de legea penală. A mai arătat instanţa în motivarea hotărârii atacate că nu rezultă din dovezile de la dosar că inculpatul ar fi urmărit prin fapta sa procurarea unui folos de orice natură pentru FF. sau partidul politic din care făcea parte la acel moment, cunoscând doar că obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte vor fi preluate de martorul RRRR. pentru a fi donate unor asociaţii non profit, astfel Înalta Curte a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. La art. 246 C. pen. 1969 şi art. 13² Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, Ministerul Public, raportat la cele expuse anterior a solicit instanţei de control judiciar să procedeze la o reapreciere a probatoriului administrat în cauză cu privire la infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în cauză fiind întrunite toatele elementele de tipicitate pentru existenţa acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii subiective, cât şi sub aspectul laturii obiective.

2. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului G..

2.1. Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul în perioada 2010 - mai 2011, împreună cu alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane.

A mai apreciat Ministerul Public, că probatoriul administrat în cauză este de natură să contureze existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

Referitor la probatoriul care confirmă existenţa acestei infracţiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 şi apartenenţa inculpatului G. la WWWWWW. (declaraţiile inculpaţilor K., U. şi declaraţiile martorului SSSS.) au solicitat instanţei să re-aprecieze valoarea acestor mijloace de probă şi să procedeze la o analiză coroborată a acestora, instanţa de fond apreciind pentru fiecare dintre aceste declaraţii că nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză.

S-a mai arătat de asemenea că inculpatul K., a făcut o serie de dezvăluiri despre modul de funcţionare şi structurare a grupului infracţional organizat.

Ministerul Public a apreciat că în cauză există probe care demonstrează existenţa şi funcţionarea unui grup infracţional organizat din care făcea parte şi inculpatul G. şi au subliniat că, elementul colectiv din structura acestui grup infracţional organizat are o anumită semnificaţie socio-juridică. Astfel, dimensiunea colectivă supusă discuţiei aduce în prim plan un argument edificator, pornind de la premisa că o grupare reprezintă o entitate cu un impact social specific, chiar şi simpla existenţă, formare ori participare în cadrul acestora poate deveni relevantă din punct de vedere penal.

Cu privire la inculpatul G., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, instanţa a apreciat că acuzaţiile aduse acestuia cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului, în care a fost plasat de către Parchet.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a procedat la propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii concrete invocate de apărare.

Astfel, pentru dovedirea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul G. în acţiunea de iniţiere şi constituire a grupului organizat (cu referire la rolul, funcţia, relaţiile structurale create şi întreţinute de inculpat în cadrul WWWWWW.), în rechizitoriu s-au invocat nouă convorbiri telefonice purtate de inculpatul G. cu alţi coinculpaţi din cauză, în special cu inculpatul E..

A apreciat Ministerul Public faptul că nu numai cele nouă interceptări telefonice invocate în rechizitoriu atestă săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 de către inculpatul G., ci toate probele şi interceptările care demonstrează săvârşirea de către acesta a infracţiunii iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

2.2. Cu privire la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (18 acte materiale) şi Luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), Ministerul Public a arătat că inculpatul G., atât singur, cât şi împreună cu alţi lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, printre care J., K., O., Q., NN. şi alţii, prin intermediul comisionarului E., reprezentant al F. S.R.L. Constanţa, în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu. Astfel, împreună cu subordonaţii săi: H., Y., LL. ş.a., a permis intrarea în ţară a unor containere importate, ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate sau, în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun motiv plauzibil.

De asemenea, în schimbul unor sume de bani provenind de la comisionarii vamali, E., A., D. ş.a., bani strânşi de o manieră organizată şi colectivă de membrii grupului de criminalitate organizată din care face parte, inculpatul G. a pus în repetate rânduri la dispoziţia membrilor grupului informaţiile necesare desfăşurării activităţilor corupte la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi şi-a folosit, în acelaşi scop, prerogativele şi puterea managerială pe care o avea în calitate de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

Inculpatul s-a remarcat printr-o intensă activitate executivă în cadrul WWWWWW., ţinând legătura, în principal, cu inculpatul E., acesta acţionând, la rândul său, ca vector principal al inculpatului GG., leader-ul WWWWWW..

Activitatea concretă de sprijinire a WWWWWW. a acestui inculpat constă în preluarea input-urilor infracţionale de la comisionarii vamali (în special de la S.C. F. S.R.L., via E.) şi transmiterea acestora sub formă imperativă structurii vamale pe care o avea în subordine.

În concret, comisionarul vamal (de obicei E.) raporta situaţia containerelor cu nereguli (mărfuri în plus faţă de cele declarate, mărfuri contrafăcute sau interzise la import, etc.), se stabilea apoi, de comun acord cu reprezentantul comisionarului vamal şi, uneori, în urma unei negocieri, suma ce trebuia plătită sub formă de mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară a containerelor cu mărfurile respective şi pentru acordarea liberului de vamă; comisionarul vamal raporta cerinţele vameşilor, transmise prin intermediul inculpatului G., intermediarilor vamali, iar aceştia plăteau mita cerută, fie direct, fie prin intermediul comisionarilor.

Inculpatul G. îşi coordona acţiunile cu alţi membrii ai WWWWWW. pentru persecutarea intermediarilor vamali şi importatorilor care nu plăteau mita cerută sau care nu raportau cu exactitate natura şi cantitatea bunurilor problematice aflate în containerele importate, în vederea stabilirii cu exactitate a mitei ce trebuia plătită (a se vedea cazul represaliilor asupra intermediarului vamal II.).

Ca adjunct al Şefului BVCSA, inculpatul G. lua măsuri de retorsiune asupra lucrătorilor vamali în subordine în cazul în care aceştia îşi îndeplineau atribuţiunile de serviciu într-o manieră care încurca planurile infracţionale ale WWWWWW..

3. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului H..

3.1. Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu privire la această infracţiune Ministerul Public a arătat că inculpatul H. avea calitatea de lucrător vamal, îndeplinind funcţia de Controlor vamal - Şef compartiment control fizic containere în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

Prin rolul major pe care acest inculpat l-a avut în cadrul WWWWWW., era, practic, de neconceput constituirea şi funcţionarea grupului fără contribuţia acestuia. Astfel, inculpatul făcea parte din palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal, aflându-se într-o permanentă inter-relaţionare cu inculpaţii E., G. şi alţii.

Inculpatul s-a remarcat, printr-o intensă activitate executivă în cadrul WWWWWW., ţinând legătura, în principal, cu inculpatul E., acesta acţionând, la rândul său, ca vector principal al inculpatului GG., leader-ul WWWWWW..

Activitatea concretă de sprijinire a WWWWWW. a acestui inculpat consta în preluarea input-urilor infracţionale de la comisionarii vamali (în special de la S.C. F. S.R.L., via E.) şi executarea acestora.

În concret, comisionarul vamal (de obicei E.) raporta situaţia containerelor cu nereguli (mărfuri în plus faţă de cele declarate, mărfuri contrafăcute sau interzise la import, etc.), se stabilea apoi, de comun acord cu reprezentantul comisionarului vamal şi, uneori, în urma unei negocieri, suma ce trebuia plătită sub formă de mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară a containerelor cu mărfurile respective şi pentru acordarea liberului de vamă; comisionarul vamal raporta cerinţele vameşilor, transmise prin intermediul inculpatului H. sau, uneori, G., intermediarilor vamali, iar aceştia plăteau mita cerută, fie direct, fie prin intermediul comisionarilor.

Inculpatul H. îşi coordona acţiunile cu alţi membrii ai WWWWWW. pentru persecutarea intermediarilor vamali şi importatorilor care nu plăteau mita cerută sau care nu raportau cu exactitate natura şi cantitatea bunurilor problematice aflate în containerele importate, în vederea stabilirii cu exactitate a mitei ce trebuia plătită.

Relativ la această infracţiune, în consideraţiile de ordin general, Înalta Curte a apreciat în esenţă că materialul probator administrat în cauză nu este de natură să dovedească existenţa şi funcţionarea unui grup infracţional organizat.

În analiza materialului probator administrat în cauză, relativ la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, instanţa a apreciat că niciunul dintre martorii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, precum şi modalitatea de funcţionare, structura, practicile, regulile de acţiune şi eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, acesta reprezentând şi motivul pentru care, în susţinerea acuzaţiilor, nu au fost invocate de către Parchet, cu prilejul analizării în cuprinsul rechizitoriului a mijloacelor de probă, şi depoziţii de martori, cu singura excepţie a declaraţiei dată, în această calitate, de inculpatul U., cu privire la care, însă instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. pen. .

Ţinând cont de consideraţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în motivarea deciziei de achitare, Ministerul Public a înţeles să formuleze observaţii în susţinerea apelului lor.

Ministerul Public a apreciat în primul rând că probatoriul administrat în cauză este de natură să contureze existenţa unei structuri organizate, care acţiona coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat ori pe care sa o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. Referitor la probatoriul care confirmă existenţa acestei infracţiuni prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 i la apartenenţa la acest grup infracţional a inculpatului H. sunt declaraţiile inculpaţilor K., U. şi declaraţiile martorului SSSS..

Ministerul Public a solicitat instanţei de control să re-aprecieze valoarea mijloacelor de probă şi să procedeze la o analiză coroborată a acestora, instanţa de fond apreciind pentru fiecare dintre aceste declaraţii că nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză.

O analiză separată, neintegrată a acestor probatorii nu poate fi acceptată, câtă vreme cei doi inculpaţi K. şi U. confirmă existenţa unei grupări care acţionează în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.

A susţinut Ministerul Public, faptul că accentul iniţial nu trebuie pus pe actele individuale, ci pe însăşi existenţa entităţii colective. Aceasta deoarece, entitatea colectivă a dobândit personalitate proprie iar indivizii ce au compus-o sunt plasaţi pe plan principal sau secund în funcţie de acţiunile desfăşurate. De aceea, în baza tezei dimensiunii colective, aceste comportamente oferă conturul entităţii a cărei existenţă afectează ordinea juridică. Prin urmare, conduita inculpaţilor a depăşit sfera privată, şi de aceea reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.

Ministerul Public a concluzionat că în acest context, nu existenţa entităţii colective a afectat ordinea juridică, ci faptul că elementul colectiv în jurul căruia au acţionat cei 39 inculpaţi a reprezentat un atac asupra statului, prin instituirea unor reguli proprii de colectare a unor sume de bani necuvenite pentru efectuarea operaţiunilor vamale necesare pentru introducerea de bunuri în ţară. În speţa de faţă, inculpaţii comiţând fapta de iniţiere şi constituire/aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 (actualmente art. 367 C. pen.).

3.2. Cu privire la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale) şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), Ministerul Public a arătat că inculpatului H., a cerut diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali şi importatori, printre care J., K., O., Q., NN. şi alţii, prin intermediul comisionarului E., reprezentant al x S.R.L., în scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a permite intrarea în ţară a unor containere importate, ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri decât cele înscrise în declaraţia vamală de import sau mărfuri în alte cantităţi ori cu o altă valoare decât cele declarate sau în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu, prin procesarea respectivelor containere, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal.

În sarcina inculpatului H. s-au reţinut 9 acte materiale, însă instanţa de fond a considerat că nici din înregistrările audio şi nici din celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul H. ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă, precum şi faptul că nu s-a identificat cuantumul foloaselor materiale ce se susţine că ar fi fost remise lucrătorului vamal în schimbul încălcării îndatoririlor sale de serviciu.

Înalta Curte a apreciat că nici un act material nu poate fi reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

De asemenea, a mai arătat Ministerul Public că şi cu prilejul analizării altor acte materiale, existenţa infracţiunii de luare de mită nu este condiţionată de stabilirea cuantumului foloaselor materiale.

4. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului I..

4.1. Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 Ministerul Public a arătat că acesta îndeplinea la data săvârşirii faptelor funcţia de adjunct al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, fiind unul din membrii grupului infracţional organizat constituit la nivelul acestui birou vamal.

S-a reţinut că inculpatul I. făcea parte dintr-un grup infracţional organizat, respectiv din palierul de comandă şi coordonare la nivelul conducerii sistemului vamal, alături de inculpaţii W., X. şi G..

Ministerul Public, prin rechizitoriu a detaliat scopul grupului infracţional organizat, limbajul codificat folosit de membrii acestuia, structura determinată a asocierii, arătând că membrii acesteia au fost organizaţi pe şapte paliere (de conducere şi control, de protecţie externă, de protecţie anti law enforcement, de comandă şi coordonare, respectiv de execuţie la nivelul sistemului vamal şi de execuţie - comisionari vamali/angajaţi ai acestora şi intermediari vamali/oameni de afaceri/persoane fizice), în care fiecare îndeplinea anumite însărcinări şi roluri prestabilite, împrejurarea că numerele de telefon ale membrilor grupării erau schimbate frecvent.

Ministerul Public a mai arătat că, relativ la această infracţiune, în consideraţiile de ordin general, Înalta Curte a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu este de natură să dovedească existenţa şi funcţionarea unui grup infracţional organizat.

Totodată, instanţa a apreciat că în analiza probatoriului administrat cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu pot fi omise declaraţiile date în cauză de inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea acesteia (E., G., H., I., W., X., S., A., T., D., O., P., Q., Y., B., KK., LL., OO., MM., NN., DD., CC., II., GG., FF., HH., RR.), care nu au recunoscut acuzaţiile formulate de Parchet, arătând, în esenţă, că relaţionarea lor, în perioada de referinţă, a fost determinată de îndeplinirea unor atribuţii de serviciu ori s-a întemeiat pe legăturile de prietenie/amiciţie existente între ei, precum şi depoziţiile martorilor audiaţi de organele judiciare sub acest aspect, care nu au confirmat existenţa, în intervalul 2010-2011, a unei grupări de criminalitate organizată la nivelul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi în raza lui de activitate (comisionari în vamă, intermediari vamali, importatori).

Ministerul Public, a mai criticat şi aspectul că instanţa a apreciat că niciunul dintre martorii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, precum şi modalitatea de funcţionare, structura, practicile, regulile de acţiune şi eventualele roluri îndeplinite de membrii săi.

Având în vedere consideraţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în motivarea deciziei de achitare, Ministerul Public, în susţinerea apelului au formulat şi observaţia prin care au arătat că probatoriul administrat în cauză este de natură să contureze existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit, astfel că în sarcina inculpaţilor judecaţi pentru comiterea infracţiunilor se poate reţine şi săvârşirea infracţiunii examinate (infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003).

A mai solicitat Ministerul Public, instanţei de control să re-aprecieze mijloacele de probă (declaraţii de martori) şi să procedeze la o analiză coroborată a acestora, instanţa de fond apreciind că nu se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză.

În concluzie, Ministerul Public a apreciat că în virtutea funcţiei pe care o deţinea, inculpatul I. a sprijinit grupul infracţional organizat şi prin aceea că nu a luat măsurile care s-ar fi impus şi la care ar fi fost obligat prin prisma atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului.

5. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului J..

5.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministrul Public a precizat că inculpatul J. făcea parte dintr-un grup infracţional organizat, respectiv din palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal.

Inculpatul J. era unul din intermediarii vamali agreat de grupul infracţional organizat, în special de inculpatul E., reprezentantul celui mai portant comisionar vamal.

Ministerul Public a arătat că inculpatul J. s-a remarcat printr-o intensă activitate executivă în cadrul grupului infracţional organizat, ţinând legătura în principal cu inculpatul E., acesta acţionând la rândul său ca vector principal al inculpatului GG., leaderul grupului.

Activitatea concretă de sprijinire a WWWWWW. a acestui inculpat a constat în preluarea operaţiunilor de import ale clienţilor, refacerea documentelor de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raportarea situaţiilor neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, negocierea mitei şi achitarea acesteia.

Cu privire la această infracţiune, în consideraţiile de ordin general, Înalta Curte a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu este de natură să dovedească existenţa şi funcţionarea unui grup infracţional organizat, şi astfel Ministerul Public a înţeles să formuleze critici.

A apreciat Ministerul Public că probatoriul administrat în cauză este de natură să contureze existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

A mai precizat Ministerul Public şi faptul că prin coroborare toate declaraţiile formulate de acest inculpat, se poate concluziona faptul că acesta atesta atât oferirea unor sume de bani cu titlu de mită pentru finalizarea operaţiunilor vamale, cât şi faptul că în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea existau anumite "reguli" care atestau funcţionarea unei veritabile grupări.

Instanţa de fond a apreciat că pentru inculpatul J., în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, acuzaţiile aduse cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească activităţile sale în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii sau în îndeplinirea sarcinilor în cadrul palierului de execuţie al grupului. Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a procedat la propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului şi a elementelor probatorii.

5.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 Ministerul Public a arătat că în sarcina inculpatului, au fost reţinute 13 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită în intervalul octombrie 2010 februarie 2011. În calitate de intermediar vamal, inculpatul a promis, a oferit sau, după caz, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal E. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară (în loc să fie blocate în vamă), fără vreun temei legal.

6. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului K..

6.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul K. a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză şi a dat diverse sume de bani, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în principal inculpaţilor G. şi H., prin intermediul inculpaţilor J. şi E.. În declaraţiile date Inculpatul K. a explicat, pe larg, modul de structurare şi de funcţionare a WWWWWW.., a precizat că, în cazul în care intrau în vamă containere provenind din spaţiul extracomunitar trebuia luată legătura cu inculpatul A. care stabilea, împreună cu inculpatul G., sumele ce trebuiau date ca mită lucrătorilor vamali pentru a se acorda liberul de vamă în cazul respectivelor containere. De asemenea, în declaraţiile date, inculpatul K. a făcut referire cu privire la activitatea infracţională, în cadrul grupului şi a altor inculpaţi cum ar fi:inculpaţii KK., D., OO. ("mâna dreaptă" a lui KK. care rezolva toate "treburile murdare" ale acestuia).

6.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul public a apreciat că inculpatul K., în calitate de comisionar vamal, a promis, a oferit diferite sume de bani unor comisionari vamali (ex: inculpaţii E. şi KK.), pentru ca aceştia să remită respectivele sume lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal. Totodată inculpatul a recunoscut că, în repetate rânduri, a dat mită vameşilor pentru a obţine liberul de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri, la cererea expresă a inculpatului E. şi prin intermediul inculpatului J..

6.3. Cu privire la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969), Ministerul Public a apreciat că inculpatul K., i-a cerut numitei N., soţia lui M., să falsifice o factură externă şi un packing-list pentru un container ce urma să fie importat din Egipt. Infracţiune ce a reieşit din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpat şi N., angajată a comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., prin care i-a cerut să falsifice o factură externă şi un packing-list pentru un container cu mărfuri ce era importat din Egipt, înscriind valoarea mărfii - 6000 USD şi furnizorul - firma RRRRRRRRRRRR., Egipt, Cairo.

Acest lucru s-a făcut cu ştiinţa şi ajutorul inculpatului M., soţul numitei N..

7. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului M..

7.1. Cu privire la infracţiunea de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că M., care, fără a fi angajat al comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., desfăşura activităţi faptice în contul acestui comisionar vamal din cauza faptului că soţia sa, N. avea calitatea de comisionar vamal în cadrul respectivei societăţi). Astfel acesta a negociat cu K. introducerea în ţară şi obţinerea liberului de vamă pentru cinci containere cu pastă de roşii, prin darea de mită, în sumă neprecizată lucrătorilor vamali, precum a şi negociat cu alte ocazii cu inculpatul K. mita pentru lucrătorii vamali, pentru obţinerea liberului de vamă şi introducerea în tară a unor containere cu mărfuri.

Din actele dosarului a rezultat că numitul M. este, de fapt, M..

A mai arătat Ministerul Public că soţii M. şi N. apar ca principalii susţinători ai intereselor inculpatului K. în cadrul comisionarului S.C. F. S.R.L..

7.2. Cu privire la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că inculpatul a acordat sprijin şi ajutor, constând în transmiterea de informaţii necesare falsificării de către soţia sa, N., unei facturi externe şi a unui "packing list" referitoare la un import de produse din Egipt, documente ce au stat la baza redactării unei declaraţii vamale de import conţinând date nereale, folosite pentru obţinerea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri.

8. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatei N..

8.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Ministerul Public a apreciat că inculpata N. în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. F. S.R.L., la instigarea inculpatului K., a falsificat o factură externă şi un packing-list, prin plăsmuirea unor alte documente decât cele originale, având înscrisă ca valoare a mărfii suma de 6000 USD/container şi un alt furnizor al mărfii decât cel real, cele două documente stând la baza întocmirii declaraţiei vamale de import, ce a fost ulterior depusă la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în vederea obţinerii liberului de vamă pentru importul mărfurilor respective.

9. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului O..

9.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a apreciat că inculpatul O. a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză. El făcea parte din palierul de execuţie al WWWWWW., aparţinând categoriei intermediarilor vamali, membri ai WWWWWW., deci, prin urmare, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, membrii ai WWWWWW.. Inculpatul O., la fel ca şi ceilalţi intermediari vamali membrii ai WWWWWW., prelua operaţiunile de import ale clienţilor, le refăcea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar alteori, direct lucrătorului vamal.

9.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Ministerul Public a apreciat că inculpatul O. în calitate de intermediar vamal a promis, a oferit sau, după caz, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal E., pentru ca cesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

9.3. Cu privire la infracţiunea de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), Ministerul Public a arătat că P., reprezentantă a S.C. QQQQQQQQ. S.R.L., a dat mită suma de 4000 USD, prin intermediul inculpatului O., lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul a două containere. P. avea calitatea de manager la S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti, societate controlată de inculpatul O..

De altfel, inculpata era o persoană din cercul apropiaţilor acestui inculpat, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că, în momentul efectuării percheziţiei domiciliare la inculpatul O., aceasta a fost desemnată să participe la percheziţie şi să semneze procesul-verbal corespunzător. Raporturile dintre cei doi inculpaţi erau de tipul şef-subaltern (convorbire telefonică din 23.05.2011). Astfel din înscrisurile găsite cu ocazia percheziţiilor rezultă faptul că mita despre care se făcea referire a fost plătită de aceasta, pentru importator, prin intermediul inculpatului O..

10. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatei P..

10.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpata a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză. Inculpata reprezenta o firmă importatoare, implicată în mod constant în activitatea de introducere în România de mărfuri containerizate, prin sustragerea de la plata taxelor vamale, dar, mai ales, prin darea de mită lucrătorilor vamali în scopul obţinerii liberului de vamă pentru mărfurile respective. Folosind infrastructura relaţională dezvoltată de acesta, inculpata a intrat în relaţionare şi cu alţi membri ai WWWWWW., cum ar fi inculpatul Q. şi inculpatul D..

Inculpata P. avea calitatea de manager la S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti, societate controlată de inculpatul O. şi era o persoană din cercul apropiaţilor acestui inculpat. Raporturile dintre cei doi inculpaţi erau de tipul şef-subaltern, acest lucru rezultând din convorbirile telefonice interceptate în cauză .

10.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969) Ministerul public a apreciat că inculpata, în calitate de reprezentant al S.C. QQQQQQQQ. S.R.L. Bucureşti, a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită. Astfel, la solicitarea inculpatului Q., a fost de acord să remită suma de 1.900 USD cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul de a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă pentru un container cu mărfuri importate, precum şi a sumei de 8000 USD, mită dată, prin intermediul inculpatului O., lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă.

11. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului Q. .

11.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul Q. făcea parte din palierul de execuţie al WWWWWW., aparţinând categoriei intermediarilor vamali, deci, prin urmare, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, membri ai WWWWWW..

Inculpatul Q., la fel ca şi ceilalţi intermediari vamali, membri ai WWWWWW., prelua operaţiunile de import ale clienţilor, le refăcea documentele de origine ale mărfurilor, impunând ca importator fictiv o firmă fantomă, raporta situaţiile neconforme legii comisionarilor vamali şi vameşilor, pentru a permite stabilirea mitei ce trebuia plătită, conform mercurialelor nescrise ale grupului, negocia mita şi, în final, o plătea, uneori prin intermediul comisionarului vamal, iar alteori, direct lucrătorului vamal.

11.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Ministerul Public, a apreciat că inculpatul Q. în calitate de reprezentant legal al S.C. R. S.R.L., a promis, a oferit sau, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal E. pentru ca acesta să remită, la rândul său, respectivele sume de bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul ţării a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal.

11.3. Infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a apreciat că inculpatul Q. i-a pretins inculpatei P. suma de 1900 USD pentru ca aceşti bani să fie oferiţi, cu titlu de mită lucrătorilor vamali, în scopul de a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container conţinând mărfuri importate.

12. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului S..

12.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul S., în calitate de angajat al comisionarului vamal S.C. F., a avut un rol determinant în cadrul WWWWWW., fiind practic unul din instrumentele de lucru ale inculpatului E. în relaţia acestuia cu lucrătorii vamali şi cu intermediarii vamali.

Inculpatul făcea parte din palierul de execuţie al WWWWWW., îndeplinind sarcinile ce îi erau date de inculpatul E.: repartizarea periodică (aproximativ bimensuală) a aparatelor telefonice şi cartelelor telefonice pentru membrii WWWWWW., pentru ca aceştia să ţină legătura între ei, aparent fără riscul unor interceptări a convorbirilor telefonice, transmiterea mesajelor în legătură cu cantităţile şi natura mărfurilor ilicite introduse în România, între intermediarii vamali, comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, transmiterea pretenţiilor de mită dinspre lucrătorii vamali către comisionari şi intermediari.

Inculpatul, aflându-se în fiecare zi în Portul Constanţa Sud Agigea, avea asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu G., H., I. şi alţii), pentru ca discuţiile dintre lucrătorii vamali şi inculpatul E. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul evident de a proteja secretul discuţiilor respective şi de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective. Inculpatul S. îi transmitea lui E. informaţiile relevante despre problemele întâmpinate de clienţii societăţii în cadrul operaţiunilor de control vamal, comunicând, totodată, lucrătorilor vamali aspectele transmise de inculpatul E., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate. De asemenea, s-a reţinut că, în intervalul octombrie- decembrie 2010, a stabilit împreună cu alţi inculpaţi (E., respectiv A.), plata unor sume de bani cu titlu de mită către lucrătorii din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.

12.2. Cu privire la infracţiunile de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi, respectiv, de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că inculpatul S. în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal F. S.R.L. Constanţa, condusă de inculpatul E., a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, infracţiune săvârşită de mai mulţi lucrători vamali din Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, săvârşită de mai mulţi intermediari vamali.

În concret, inculpatul S. era angajatul S.C. F. S.R.L., ce îşi desfăşura activitatea în Portul Constanţa Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic şi control documentar. În această calitate, S. transmitea inculpatului E. informaţiile relevante culese de la faţa locului, despre problemele întâmpinate de clienţii S.C. F. S.R.L. în cadrul operaţiunilor de control vamal. Pe de altă parte, inculpatul transmitea lucrătorilor vamali informaţiile primite de la E., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate.

12.3. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a arătat că inculpatul a stabilit împreună cu E. plata sumei de 2.500 USD lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container ce conţinea mărfuri contrafăcute ce aparţineau intermediarului vamal II., a promis că va rezolva intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul a unui sau două containere cu mărfuri intermediate la import de un client numit codat "JJJJJJJJ.", urmând a se recupera ulterior de la acesta sumele datorate, incluzând şi contravaloarea mitei oferite lucrătorilor vamali, a stabilit cu A. să primească cu titlu de mită, o sumă de bani sau bunuri materiale, definite codat ca "3 sandvişuri" (adică 3 sticle de whisky sau aproximativ 150 euro), pentru ca acesta să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să nu sesizeze prezenţa în containerele controlate a unor mărfuri nedeclarate sau interzise la import.

13. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului T..

13.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul că a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză. Aflat în cadrul palierului de conducere la nivelul sistemului vamal, contribuţia acestuia era deosebit de valoroasă pentru operaţiunile membrilor WWWWWW. care nu se puteau finaliza, din diferite motive, în cadrul BVCSA. O bună parte din mărfurile ilicite care au intrat prin Portul Constanţa Sud Agigea au fost admise pe teritoriul României, în sistem de tranzit vamal, operaţiunile de import definitiv urmând a fi definitivate în birouri vamale de interior, în special în cadrul Biroului Vamal Slobozia, condus de inculpatul T..

13.2. Cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a apreciat că în calitate de şef al Biroului Vamal Slobozia, a primit de la inculpatul E. suma de 5.700 USD, colectată de la un client neidentificat al S.C. F. S.R.L. Constanţa, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu prin încheierea ilicită a şase operaţiuni de tranzit vamal.

14. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului U..

14.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul, urmare a unei asocieri între CC. şi QQQQQQQQQ., iar ulterior prin cooptarea lui GG. şi GGGGG., au luat fiinţă o serie de societăţi, dar cea mai importantă era S.C. F. (societate de comisionariat vamal). Totodată, aceştia coordonau şi controlau operaţiunile de import din Vama Constanţa Sud Agigea, prin intermediul acestei societăţi. Iniţial controlul şi coordonarea erau realizate de SSSSSSSSSSSS. şi QQQQQQQQQ. ulterior fiind cooptaţi GG. şi GGGGG..

Inculpatul a mai arătat că se făceau colectări de bani, cu titlu de mită, de la importatori şi intermediari vamali, pentru a li se facilita efectuarea importurilor şi chiar introducerea în România a unor mărfuri nedeclarate ori interzise şi chiar şi în situaţia în care importatorul îndeplinea toate condiţiile pentru efectuarea importului, se percepea o taxă pentru fiecare container. La şedinţele organizate de WWWWWW. participau GG., G., E., A. unde se comunicau membrilor grupului modalităţile de acţiune şi măsurile ce urmau să fie luate.

14.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a apreciat că inculpatul U. a promis că va plăti, iniţial suma de 1.500 USD, iar ulterior suma de 2.500 USD, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, prin intermediul inculpaţilor S. şi E., în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container, conţinând 45 de colete dintr-un total de peste 1.000 colete, cu mărfuri ilicite.

Inculpatul s-a implicat şi in intermedierea de operaţiuni vamale aferente importatorilor în domeniul produselor alimentare, provenind din spaţiul arab şi chinez şi, totodată inculpatul a recunoscut că a dat mită lucrătorilor vamali, prin intermediul comisionarului vamal E..

15. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului A..

15.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză şi făcea parte dintr-un cerc de relaţii complexe, alături de inculpaţii E., D., GG., supunându-se întocmai ordinelor date de acesta din urmă, în calitate de leader al WWWWWW..

15.2. Cu privire la infracţiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că inculpatul în calitate de comisionar vamal, asociat la S.C. F. S.R.L. Constanţa şi administrator la S.C. V. S.R.L., a promis, oferit sau dat diverse sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a unor containere cu mărfuri şi, respectiv, finalizarea unor operaţiuni de tranzit cu încălcarea reglementărilor vamale în vigoare. De asemenea, la solicitarea inculpaţilor CC., respectiv GG., inculpatul A. i-a dat directorului Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., XX., mai multe bunuri şi sume de bani, în schimbul unor servicii făcute S.C. F. S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică.

15.3. Cu privire la infracţiunile de complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi, respectiv, art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că, în intervalul octombrie 2010 - martie 2011, inculpatul a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali, ce au fost ulterior împărţite cu respectivii lucrători vamali, pentru ca aceştia să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal.

16. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului D..

16.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a arătat că inculpatul a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză.

Inculpatul se situa în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal, respectiv în categoria comisionarilor vamali membri ai WWWWWW., şi îşi desfăşura activitatea ca şi comisionar vamal în cadrul S.C. YY. S.R.L.

Inculpatul se găsea într-un cerc de relaţii complexe, alături de inculpaţii E., A., GG., supunându-se întocmai ordinelor date de acesta din urmă, în calitate de leader al WWWWWW.. Inculpatul D. s-a angajat să transmită o sumă foarte mare de bani de la K. către GG., reprezentând datorii acumulate, către grup de K. către grupul infracţional organizat constituit în cauză şi care includea conducerea şi numeroşi lucrători vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru serviciile ce i-au fost prestate de grupul infracţional în sensul permiterii accesului în ţară a unui mare număr de containere conţinând, după caz, mărfuri contrafăcute, subevaluate sau mărfuri în plus faţă de cele declarate în vamă(convorbire telefonică din 07.09.2010).

Convorbirea se coroborează cu declaraţiile inculpatului K. în care arata că sumele de bani reprezentau, parţial, costul transportului pentru containerele cu mărfuri, iar restul mită pentru lucrătorii vamali, aspect cunoscut de D. cu atât mai mult, cu cât acesta i-a spus, în repetate rânduri, că respectivele sume de bani trebuie date ca mită pentru că altfel containerele cu mărfuri pe care le intermedia nu vor primi liber de vamă.

Inculpatul D. avea o funcţie importantă în cadrul WWWWWW., în special în domeniul colectării sumelor de bani ce erau date ca mită lucrătorilor vamali pentru acordare liberului de vamă în cazul containerelor importate prin mai mulţi intermediari vamali. Societatea în care inculpatul D. avea calitatea de asociat şi îşi desfăşura în mod concret activitatea, S.C. YY. S.R.L., era una dintre cele mai importante din constelaţia de firme aparţinând WWWWWW..

16.2. Cu privire la infracţiunea de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a arătat ca inculpatul a fost înştiinţat de K. că va primi 100 milioane RON, pentru a fi oferiţi ca mită vameşilor de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru intrarea în ţară a unui container cu postav (convorbire telefonică din 23.09.2010), iar această sumă de bani era destinată, în final, inculpatului E. şi reprezenta parţial costul transporturilor mărfurilor, precum şi mita ce trebuia dată lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru acordarea liberului de vamă în cazul containerului respectiv. Inculpatul D. avea cunoştinţă despre natura respectivei sume de bani şi a negociat introducerea în ţară, prin oferirea de mită lucrătorilor vamali şi în special inculpatului G., a unui container cu marfă contrafăcută.

16.3. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a arătat că inculpatul D. l-a anunţat pe A. că i-a trimis o sumă de bani, "un plic cu încă 10", pe care să îi dea lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul de a înlocui manifestul introdus în vamă aferent unor mărfuri importate, cu un altul, falsificat, care să permită taxarea inferioară a mărfurilor respective.

17. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului W.

17.1. Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de Director al D.R.A.O.V. Constanţa, a aderat şi a sprijinit grupul infracţional. Deţinând o funcţie de conducere deosebit de importantă (cea mai înaltă din punct de vedere ierarhic la nivel teritorial în cadrul ANV), inculpatul W. s-a remarcat ca un membru important al WWWWWW., făcând parte din palierul de conducere al sistemului vamal.

Cu toate că a avut mai mult o contribuţie pasivă la activitatea WWWWWW., constând în tolerarea şi protejarea faptelor de corupţie săvârşite de membrii grupului aflaţi în subordinea sa, uneori inculpatul s-a implicat direct sau chiar a generat personal situaţii proactive.

Inculpatul a purtat numele conspirativ "T 3" în cadrul discuţiilor dintre membrii WWWWWW., nume datorat zonei din Municipiul Constanţa în care se găseşte sediul instituţiei pe care a condus-o:

"x".

18. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului X..

18.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de Şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză. Funcţia de Şef al Biroului Vamal Constanţa Sud, era o funcţie cheie, din care avea posibilitatea de a controla, supraveghea şi influenţa operaţiunile vamale care aveau loc în respectiva unitate vamală, în sensul dorit de WWWWWW..

Contribuţia acestuia la activitatea grupului a fost, mai degrabă, de factură pasivă, constând în principal în tolerarea activităţii corupte desfăşurate de cei doi adjuncţi ai săi (G. şi I.), precum şi a unora din lucrătorii vamali din subordine, deosebit de activi în activitatea infracţională, precum inculpaţii: H., Y.,etc.

Apartenenţa inculpatului X. la WWWWWW. era pusă în evidenţă şi de faptul că acesta poseda nume conspirative folosite de membrii WWWWWW. pentru a-l desemna:

Împreună cu GG., începând cu data de 27.10.2010, a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a mărfurilor de tip textile şi încălţăminte, iar apoi, peste câteva zile, a tuturor mărfurilor importate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ca măsură de retorsiune pentru neplata de către unii intermediari vamali, printre care, în special inculpaţii II. şi K., a taxelor cuvenite grupului infracţional organizat din care făcea parte, inclusiv a sumelor datorate cu titlu de mită către lucrătorii vamali. Această acţiune era menită a-i determina pe intermediarii vamali menţionaţi să achite aceste sume de bani.

Inculpatul X. era permanent informat de membrii grupului infracţional organizat despre acţiunile infracţionale desfăşurate în Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, solicitându-i-se acordul cu privire la acestea. Astfel, cu ocazia unor operaţiuni de tranzit vamal efectuate de intermediarul K. la data de 24.08.2010, în privinţa unor mărfuri introduse în ţară prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu destinaţia vamală Slobozia, pentru care s-a plătit mită lucrătorilor vamali prin intermediul inculpatului E., acesta l-a informat de cele întâmplate pe X..

18.2. Cu privire la infracţiunile de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 Ministerul Public, a precizat că inculpatul la data de 27.10.2010, a direcţionat un client către A., S. şi E., pentru ca aceştia să îi obţină liber de vamă pentru mai multe operaţiuni de import, inclusiv prin colectarea de mită de la acesta şi oferirea mitei lucrătorilor vamali.

18.3. Cu privire la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a precizat că inculpatul la data de 03.11.2010, a pretins o sumă "7-8 pe tonă" de la A. pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor mărfuri importate printr-un intermediar vamal numit "ZZ.".

19. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului Y..

19.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, sens în care a acordat liberul de vamă în cazul unui număr important de operaţiuni de import de mărfuri containerizate. Inculpatul Y. a acordat liberul de vamă personal, prin aplicarea ştampilei sale vamale, purtând nr. 069 a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a declaraţiilor vamale de import în cazul mai multor operaţiuni de import ilicite(documente vamale).

20. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului B.

20.1. Cu privire la infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a apreciat că inculpatul a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, iar în calitate de intermediar vamal, a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi, ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute ori subevaluate, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import.

Inculpatul aparţinea categoriei intermediarilor vamali, situându-se, astfel, în cadrul palierului de execuţie la nivelul sistemului vamal din cadrul WWWWWW.. Activitatea infracţională a acestuia apare relaţionată, în mod exclusiv, cu activitatea inculpatului A., însă această împrejurare nu exclude participarea inculpatului în cadrul mai larg, al WWWWWW..

20.2. Cu privire la infracţiunile de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi complicitate la luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de intermediar vamal, a pretins şi primit, în numele unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Biroului Vamal Slobozia, diverse sume de bani de la mai mulţi clienţi, ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute ori subevaluate, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import.

20.3. Cu privire la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Ministerul Public a precizat că inculpatul B. i-a promis suma de 500 USD inculpatului A. pentru ca acesta din urmă să o plătească cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea în schimbul permiterii introducerii în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri(probe: convorbiri telefonice, documente vamale).

21. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului Z..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale) de dare de mită în formă continuată, Ministerul public a apreciat că inculpatul, în calitate de om de afaceri şi intermediar vamal, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul inculpatului D., a oferit mită lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unor containere ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute sau în plus faţă de cele declarate.

22. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului AA..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (6 acte materiale) de dare de mită, în formă continuată, Ministerul public a reţinut că inculpatul în calitate de administrator la S.C. BBB. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi a negociat cu inculpatul D. plata unor sume de bani nedeterminate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul obţinerii permisiunii de introducere în ţară şi acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri.

23. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului BB..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de luare de mită, Ministerul Public a apreciat că inculpatul în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, a cerut cu titlu de mită de la inculpatul S., reprezentant al comisionarului vamal S.C. F. S.R.L., o sumă de bani neprecizată, pentru a permite intrarea în ţară a unor containere în regim de tranzit către Biroul Vamal Slobozia, cerere ce a fost comunicată inculpatului A., care a promis că o va transmite clientului.

De unde se poate observa că inculpatul BB. a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu pe care le avea, de primirea unei sume nedefinite de bani sau alte foloase materiale.

24. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului CC..

24.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat Ministerul Public a apreciat că inculpatul a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit de alţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, Ministerul Public a apreciat că inculpatul CC., zis "Alin",a fost, iniţiatorul primordial al WWWWWW., la conducerea căruia s-a alăturat apoi şi inculpatul GG., acesta din urmă dobândind un rol la fel de important cu cel al inculpatului CC..

Între CC. şi GG., ambii leaderi ai WWWWWW., iniţiatori şi organizatori ai grupului, s-a manifestat diacronic o anumită concurenţă, generată de faptul că, uneori, fiecare din ei se făcea exponentul intereselor unei alte facţiuni din interiorul grupului respectiv. Totuşi, în chestiunile fundamentale, ce afectau existenţa, securitatea şi buna funcţionare a WWWWWW. ca entitate de sine stătătoare, funcţiona între cei doi leaderi o solidaritate perfectă.

Din probele administrate a rezultat că, uneori, în lipsa inculpatului GG., inculpatul CC. era cel care dădea ordine cu un conţinut infracţional, în sectorul de activitate coordonat de cel dintâi (ex. convorbire telefonică purtată la data de 26.08.2010, inculpatul Pilcă i-a cerut lui A. să îi dea 3 "sandvişuri" lui XX. pentru că GG. lipsea.

Inculpatul CC. conducea şi coordona activitatea infracţională a facţiunii din cadrul grupului infracţional organizat alcătuit din comisionarul vamal KK. (SC FFF. SRL), intermediarii vamali: MM., NN., C., AA., OO. şi, în general, toate persoanele prezentate în carul prezentului rechizitoriu ca făcând parte din hub-ul comunicaţional al inculpatului KK..

La reîntoarcerea la Constanţa, după fiecare întâlnire cu alţi inculpaţi din prezenta cauză, KK. îl contacta telefonic pe CC. şi stabileau o întâlnire.

Inculpatul CC. a găzduit în locuinţa sa întâlniri de lucru ale celor mai importante personaje din cadrul WWWWWW. (rapoartele de supraveghere operativă cu privire la inculpaţii CC., GG. şi A.).

24.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 6¹ rap. la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 de cumpărare de influenţă, Ministerul Public a precizat că DD., în calitate de preşedinte al unui partid politic din Constanţa, i-a cerut inculpatului CC. suma de 80 milioane RON vechi pentru câştigarea alegerilor interne la nivelul acestei organizaţii. Inculpatul CC. i-a promis că îi va da suma de bani cerută.

Cu ocazia alegerilor interne desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a acelui partid politic, inculpatul DD. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei.

În schimbul sumei de bani plătite de inculpatul CC., inculpatul DD. a promis să îşi folosească influenţa politică, pe lângă factorii decizionali competenţi (Ministrul Transporturilor) pentru ca CC. să fie numit ca director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de el şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

24.3. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 pct. 1 C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 de complicitate la trafic de influenţă Ministerul Public a apreciat că inculpatul CC. a importat împreună cu EE., un container conţinând diverse mărfuri.

EE. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în ţară a containerului, iar CC. l-a sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp să intervină pe lângă inculpatul GG., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la BVCSA, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, GG. a primit o sumă de bani nedeterminată de la EE. (convorbiri telefonice, documente vamale ridicate de la inculpatul EE.).

24.4. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 dare de mită, Ministerul Public a apreciat că

CC. a cerut inculpatului A., ca în numele său, să dea unui lucrător vamal, numit în limbaj codat "Z", o sumă de bani cuantificată ca "3 sandvişuri" (ca recompensă pentru serviciile făcute comisionarului vamal S.C. CCC. S.R.L.. Inculpatul A. s-a conformat cererii inculpatului CC..

Din actele dosarului a rezultat că persoana care a primit "sandvişurile" respective nu este un lucrător vamal, ci este XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C.

25. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului DD..

25.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a apreciat că apartenenţa inculpatului DD. la WWWWWW. este legată de relaţia acestuia cu inculpatul CC., ale cărui interese le promova uzând de conexiunile şi relaţiile sale, în calitate de politician, cu diverse persoane influente sau aflate în posturi cheie în structurile statului (miniştri, secretari de stat, deputaţi, etc.).

Materialul probatoriu administrat în prezentul dosar nu a pus în evidenţă relaţionări infracţionale ale inculpatului cu alţi membrii ai WWWWWW., cu excepţia inculpatului CC.. Prin poziţia de leadership a acestuia din urmă, precum şi prin calitatea şi intensitatea relaţiei de sprijin faţă de interesele acestuia şi ale facţiunii din cadrul grupului infracţional organizat pe care o conducea, inculpatul DD. era, fără îndoială, unul din membrii marcanţi ai WWWWWW., aparţinând palierului de protecţie externă politică, iniţiator al WWWWWW., alături de colaboratorul său, inculpatul Pilcă.

25.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de trafic de influenţă, Ministerul Public a apreciat că inculpatul, în calitate de preşedinte al Organizaţiei municipale Constanţa a unui partid politic, i-a cerut inculpatului CC. suma de 80 milioane RON pentru câştigarea alegerilor interne la nivelul acestei organizaţii. Cu ocazia alegerilor interne desfăşurate la Organizaţia Municipală Constanţa a acelui partid, inculpatul DD. a fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei.

În schimbul sumei de bani plătite de CC., inculpatul DD. a promis să îşi folosească influenţa politică pentru ca acesta să fie numit ca director în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., pentru ca, ulterior, acesta să lase locul unei persoane alese de CC. şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional(convorbiri telefonice coroborate cu declaraţii martori).

26. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului EE..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000,de cumpărare de influenţă, Ministerul Public a apreciat că inculpatul EE., la îndemnul inculpatului CC., a intervenit la inculpatul GG., pentru ca acesta, în calitate de lider al grupului infracţional organizat, să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în scopul permiterii introducerii în ţară şi acordării liberului de vamă pentru un container cu mărfuri importate din Republica Populară Chineză (din care aproximativ 40% îi aparţineau inculpatului CC.), în schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi inculpatul GG. primind o sumă de bani nedeterminată de la EE..

27. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului FF..

27.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a precizat că inculpatul FF. avea o intensă susţinere a intereselor leaderului WWWWWW., inculpatul GG. şi, implicit a intereselor WWWWWW..

Între cei doi inculpaţi există un număr important de convorbiri telefonice interceptate în perioada de referinţă, în cadrul cărora se discuta, aproape exclusiv, despre intervenţii pe lângă diverse personaje politice sau manageriale, pentru susţinerea unor proiecte de afaceri comune, pentru influenţarea procesului legislativ de o manieră convenabilă intereselor WWWWWW., pentru blocarea unor reforme ale sistemului vamal ce ar fi constituit piedici importante în calea desfăşurării activităţii infracţionale a WWWWWW. ori pentru menţinerea sau promovarea unor persoane agreate de WWWWWW. în funcţii publice cheie pentru desfăşurarea activităţii coruptive a grupului. Activitatea infracţională a inculpatului FF. era aceea de folosire calităţii sale speciale de om politic, Senator al României şi concomitent, preşedinte al Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, pentru a asigura protecţia externă a WWWWWW., făcând din acest inculpat, alături de inculpatul DD., componenta esenţială a palierului de protecţie externă politică a WWWWWW..

Cu toate acestea, sprijinul acordat WWWWWW. nu s-a mărginit la susţinerea doar a intereselor inculpatului GG.. Din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că şi alţi membri importanţi ai WWWWWW., aparţinând facţiunii conduse de GG., au beneficiat de ajutorul inculpatului FF. prin influenţa politică exercitată de acesta. Un exemplu concludent îl constituie faptul că inculpatul FF. a facilitat primirea inculpatului D. de către secretarul de stat XXXX. din cadrul Ministerului Transporturilor.

27.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de trafic de influenţă Ministerul Public a precizat că FF., Senator al României, i-a pretins inculpatului GG., director al Direcţiei Domenii Portuare, din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., să îi procure cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport "SS." şi 200 de treninguri. În schimbul furnizării produselor, FF., i-a promis inculpatului GG. sprijinul, prin influenţa pe care o avea, în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia, precum şi a întregului grup infracţional condus de acesta. Pentru a realiza acest lucru, FF. a promis că va interveni pe lângă persoanele competente să realizeze cerinţele respective.

27.3. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi art. 13² din Legea nr. 78/2000 de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Ministerul Public a precizat că inculpatul HH. lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu pe care le avea în această calitate, şi-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuţiuni, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG. şi E., predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a FFFFFFFFFF., cantităţile de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective.

Fapta a avut ca şi consecinţă vătămarea intereselor legale ale titularilor de marcă înregistrată SS. şi WW.., iar inculpatul a obţinut pentru altul un avantaj atât patrimonial cât şi nepatrimonial.

În concluzie inculpatul FF. i-a cerut inculpatului GG. să-i facă rost de 200 perechi de pantofi sport şi 200 treninguri din magazia de confiscări vamale, împrejurare în care, GG. l-a instigat pe E., pentru a-l instiga apoi pe fratele său, HH., să scoată ilegal din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea bunurile respective, pe care să le predea reprezentanţilor inculpatului FF..

28. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului GG.

28.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că din ansamblul celor peste 2000 de convorbiri telefonice şi comunicaţii, purtate între membrii WWWWWW. rezultă rolul de conducător şi creator al grupului criminal organizat, pe care acest inculpat şi l-a asumat. Caracterul "organizat" al interacţiunii ierarhice dintre inculpatul GG. şi membrii WWWWWW. au rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice aflate la dosar. Convorbiri ce s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului K., care a arătat că i-a plătit de multe ori diverse sume de bani lui D., dar destinatarul final al acestor sume era GG., în calitate de şef al WWWWWW..

GG., în calitate de lider al grupului infracţional organizat, a primit de la K., prin intermediul inculpatului D., o sumă nedeterminată de bani, care "nu încăpea într-un plic", reprezentând datoriile acumulate acesta, faţă de grupul infracţional organizat, incluzând şi mita cuvenită lucrătorilor vamali pentru permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri intermediate de inculpatul K. (convorbire telefonică din 07.09.2010)

În calitate de leader al grupului infracţional organizat, începând cu data de 22.10.2010, a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a mărfurilor de tip textile şi încălţăminte, apoi, pentru câteva zile, a tuturor mărfurilor importate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, ca măsură de retorsiune pentru neplata de către unii intermediari vamali, printre care, în special, II. şi K. a taxelor cuvenite grupului criminal organizat, inclusiv a sumelor datorate cu titlu de mită către lucrătorii vamali. Această acţiune era menită a-i determina pe intermediarii vamali menţionaţi să achite aceste sume de bani (convorbiri din 22.10.2010 între GG. cu E. şi din 25.10.2010 între E. şi A.).

28.2. Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 6¹ raportat la art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 de cumpărare de influenţă şi art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. şi art. 13² din Legea nr. 78/2000 de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Ministerul Public a apreciat că GG., în calitate de director al Direcţiei Domenii Portuare, din cadrul C.N.A.P.M.C. S.A., i-a oferit inculpatului FF., Senator al României, la cererea acestuia, cu titlu gratuit, direct din magazia de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, 200 de perechi pantofi de sport "SS." şi 200 de treninguri. Aceste bunuri au fost puse la dispoziţia inculpatului FF., prin intermediul inculpaţilor:E.(comisionar vamal) şi HH., lucrător vamal în cadrul BVCSA, responsabil de confiscările vamale şi având gestiunea asupra magaziei de confiscări vamale. Respectivele bunuri au fost predate, în cadrul unei festivităţi ocazionate de apropierea Crăciunului, cu titlu gratuit, sub forma unor pachete de cadouri, membrilor EEE. - Filiala Constanţa care aveau nevoie de ajutor umanitar.

De asemenea, din verificarea documentelor aflate în evidenţele Biroului Confiscări din cadrul BVCSA nu a putut fi identificat niciun act de predare cu titlu gratuit a vreunui bun, indiferent de natura acestuia, către EEE. - Filiala Constanţa.

Aceasta demonstrează că inculpatul HH., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil la magazia de confiscări vamale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, prin aceea că a predat cu titlu gratuit, fără întocmirea documentelor corespunzătoare şi fără a fi întrunite cerinţele Legii nr. 344/2005, 200 de treninguri şi 200 de perechi de pantofi de sport, purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv, "WW.", unor persoane trimise de inculpatul FF. prin intermediul inculpatuli GG..

Ministerul Public a considerat că probele administrate au demonstrat că inculpatul HH., lucrător vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil la magazia de confiscări vamale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, prin aceea că a predat cu titlu gratuit, fără întocmirea documentelor corespunzătoare şi fără a fi întrunite cerinţele Legii nr. 344/2005, 200 de treninguri şi 200 de perechi de pantofi de sport, purtând ilegal însemnele mărcilor înregistrate "SS." şi, respectiv, "WW.", unor persoane trimise de inculpatul FF. prin intermediul inculpatului GG..

Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiunilor de serviciu în legătură cu predarea cu titlu gratuit a bunurilor respective au fost vătămate interesele legale ale titularilor drepturilor de marcă înregistrată asupra însemnelor "SS." şi "WW.", precum şi interesele legale ale consumatorilor.

Prin aceeaşi activitate materială incriminată, a fost obţinut un avantaj patrimonial pentru altul (respectiv pentru beneficiarii finali ai bunurilor contrafăcute), precum şi un avantaj nepatrimonial pentru inculpatul FF. (publicitatea politică pe care şi-a făcut-o în calitate de senator prin participarea la acţiunea umanitară respectivă).

Activitatea materială incriminată, săvârşită de inculpatul HH. a fost săvârşită la instigarea mediată a inculpatului GG. şi a fratelui său, inculpatul E..

În schimbul furnizării produselor, FF. îi promitea inculpatului GG. sprijinul, prin influenţa pe care o avea, în virtutea funcţiei deţinute, pentru a direcţiona diferite proiecte politico-administrative în sensul impus de interesele acestuia, precum şi a întregului grup infracţional condus de acesta.

Fapta corelativă a inculpatului GG. care, la cererea inculpatului FF., i-a dat acestuia, pentru altul, bunurile descrise mai sus, cerându-i în schimb să îşi folosească influenţa politică pe care o avea, în sensul celor arătate anterior realizează conţinutul infracţiunii de cumpărare de influenţă.

28.3. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 de instigare la dare de mită, Ministerul Public a precizat că inculpatul GG. l-a instigat pe A. să îi dea, cu titlu de mită, numitului XX., director al Sucursalei Energetice din cadrul C.N.A.P.M.C., suma de 900 USD şi o sticlă de whisky, pentru ajutorul ce urma să îl acorde S.C. x S.R.L. în probleme legate de funcţionarea sistemului de alimentare cu energie electrică (convorbiri telefonice din 29.10.2010).

Tot inculpatul GG. i-a ordonat lui A. să dea mită "două sandvişuri"(două sticle de whisky sau aproximativ 100 euro) numitului DDD. (comisar şef la Serviciul Regional de Poliţie Transporturi Constanţa), pentru servicii aduse de acesta grupului infracţional din care ambii făceau parte (convorbire telefonică din 23.12.2010).

28.4. Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de complicitate la dare de mită, în formă continuată şi, respectiv, art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de complicitate la luare de mită, în formă continuată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Ministerul Public a precizat că inculpatul GG. s-a implicat în medierea oferirii/luării de mită de către reprezentanţii S.C. x S.R.L. (inculpaţii E. şi A.) lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi în special conducerii acestei instituţii (inculpaţii X. şi G.) pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui client al S.C. x S.R.L., numit "ZZ.".

De asemenea E. şi A. au negociat suma de bani ce trebuia oferită ca mită lucrătorilor vamali şi, în special, inculpaţilor X. şi G. pentru introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui client. În intermedierea mitei a intervenit şi GG..

GG., în calitate de lider al grupului infracţional organizat, a primit de la K. prin intermediul inculpatului D., o sumă de bani, care "nu încăpea într-un plic", reprezentând datoriile acumulate de intermediarul vamal K. faţă de grupul infracţional organizat, incluzând şi mita cuvenită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru serviciile aduse, constând în permiterea intrării în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri intermediate de acesta.

A primit, prin intermediul inculpaţilor D. şi E. suma de 4.000 USD din partea inculpatului K. datorată de acesta grupului infracţional organizat, incluzând mita ce trebuia să ajungă la lucrătorii vamali din cadrul Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul unui container cu mărfuri.

28.5. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 257 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 3 din Legea ne. 78/2000 de trafic de influenţă Ministerul Public a apreciat că inculpatul şi-a folosit influenţa pe care o avea în calitate de lider al grupului infracţional organizat, asupra lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a obţine introducerea în ţară a unui container importat de EE., din conţinutul căruia, 40% din mărfuri îi aparţineau coinculpatului CC., primind în schimbul acestei prestaţii, o sumă de bani nedeterminată.

EE. i-a comunicat că lucrătorii vamali i-au cerut mită pentru introducerea în ţară a containerului, iar inculpatul TTTTTTTTTTTT. l-a sfătuit să accepte iniţial cererea, pe care ulterior să nu o onoreze, iar între timp să intervină pe lângă inculpatul. GG., care să îşi folosească influenţa pe lângă lucrătorii vamali de la BVCSA, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a mărfurilor respective. În schimbul traficării influenţei sale pe lângă vameşi, inculpatul. GG. a primit o sumă de bani nedeterminată de la EE..

29. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului HH..

29.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2000 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de lucrător vamal la BVCSA, responsabil al magaziei de confiscări vamale a acestei unităţi vamale, aparţinea WWWWWW. atât prin intermediul relaţiilor familiale (este fratele inculpatului E., poate cel mai activ şi mai implicat membru al WWWWWW., aflat în ambientul relaţional imediat al leaderului WWWWWW., inculpatul GG.), cât şi prin intermediul poziţiei pe care o avea în funcţionarea BVCSA, de responsabil al magaziei de confiscări vamale. Cu toate că din convorbirile telefonice interceptate în cauză nu au rezultat contingenţe semnificative ale inculpatului cu alţi membrii ai WWWWWW., prin intensitatea legăturii familiale, precum şi prin servilitatea cu care a executat ordinele inculpatului GG., leaderul WWWWWW., transmise prin intermediul fratelui său, Ministerul Public a considerat că apartenenţa la WWWWWW. şi sprijinirea acestuia sunt, dovedite.

Aceste aspecte rezultă din însăşi materialitatea faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârşită de acest inculpat, la ordinul leaderului WWWWWW., transmis prin intermediul fratelui său.

29.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, Ministerul Public a reţinut că inculpatul HH., lucrător vamal, responsabil al magaziei de confiscări vamale a Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu pe care le avea în această calitate, şi-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuţiuni, la instigarea mediată a inculpaţilor FF., GG., predând către reprezentanţii inculpatului FF. şi a Organizaţiei Judeţene Constanţa a unui partid politic, cantităţile de 200 treninguri, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "SS." şi 200 perechi pantofi sport, purtând ilegal însemnele mărcii înregistrate "WW.", fără respectarea condiţiilor impuse de titularii drepturilor de marcă înregistrată şi fără a se întocmi documentele aferente predării bunurilor respective.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea din verificarea documentelor nu a putut fi identificat niciun act de predare cu titlu gratuit a vreunui bun, indiferent de natura acestuia, către EEE. - Filiala Constanţa.

30. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului II..

30.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitatea deţinută, de intermediar vamal, acţionar la S.C. JJ. S.A., a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat. Astfel, inculpatul II. apărea în ipostaza unui intermediar vamal, asemănător prin natura relaţiilor funcţionale în ansamblul WWWWWW. cu inculpaţii J., K., O., etc.

A mai precizat Ministerul Public că, inculpatul a desfăşurat activitatea de intermediere vamală apelând la serviciile comisionarilor vamali aparţinând WWWWWW.: inculpaţii E. şi KK.. Din probele administrate a rezultat că au fost introduse containere cu mărfuri în ţară, intermediate de acest inculpat, prin metoda clasică a WWWWWW. a plăţii de către intermediar a unei sume de bani cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, sumă ce constituia, o formă de contribuţie la finanţarea WWWWWW..

30.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 de dare de mită, în formă continuată, Ministerul Public a apreciat că inculpatul II., iniţial unul dintre clienţii importanţi ai grupului infracţional organizat, a acumulat datorii importante către palierul de protecţie şi execuţie al grupului infracţional, constând atât din comisioane neplătite către S.C. F. S.R.L. Constanţa sau, după caz, YY. S.R.L., cât şi din sume de bani ce fuseseră deja plătite ca mită lucrătorilor vamali şi care trebuiau recuperate.

Această situaţie a fost cauzată de împrejurarea că, în luna septembrie 2010, au fost derulate mai multe controale ale Comisariatului General al Gărzii Financiare şi I.G.P.F., asupra unor containere cu mărfuri importate de unii agenţi economici care au apelat la serviciile intermediarilor vamali în cauză, printre care, în special II..

Urmare acestei situaţii. II. s-a găsit în imposibilitatea de a colecta şi a plăti efectiv banii datoraţi palierelor de protecţie şi execuţie vamală ale grupului infracţional organizat (inclusiv sumele de bani date deja ca mită în numele său de comisionarii vamali).

Pentru că nu i-au fost deblocate importurile (ca urmare a neachitării integrale a datoriei), acestea fiind reţinute şi pur şi simplu neprocesate de lucrătorii vamali II. a reclamat situaţia în mod direct Preşedintelui A.N.A.F., VVVV..

Realitatea operaţiunilor vamale referitoare la introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul containerelor importate de inculpatul II. a rezultat din conţinutul documentelor vamale ridicate cu ocazia percheziţiei.

31. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului KK..

30.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat Ministerul Public a apreciat că inculpatul făcea parte din palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal al WWWWWW., în calitatea acestuia de comisionar vamal, desfăşurându-şi activitatea în cadrul S.C. FFF. S.R.L. Din contractul de muncă al inculpatului, rezulta că acesta îndeplinea funcţia de consilier juridic, iar nu cea de comisionar vamal. Cu toate acestea, din convorbirile telefonice interceptate în perioada de referinţă rezultă că inculpatul desfăşura, în fapt, activităţi specifice profesiei de comisionar vamal, intrând în relaţii comerciale cu clienţii importatori şi intermediarii vamali, în special din comunitatea chineză şi arabă din România, dispunând personalului din subordine din cadrul societăţii întocmirea declaraţiilor vamale şi contactarea lucrătorilor vamali pentru soluţionarea diverselor probleme care apăreau pe parcursul procedurilor vamale desfăşurate în legătură cu importurile operate de clienţii S.C. FFF. S.R.L. Inculpatul era cunoscut în rândul membrilor WWWWWW. prin numele de cod:

KK..

KK. era subordonat direct şi avea o relaţie specială cu unul din leaderii WWWWWW., inculpatul CC..

În acest sens, din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că, la finalul fiecărei deplasări la Bucureşti a inculpatului KK., pentru a sta de vorbă cu intermediarii vamali (în special cu inculpaţii C., MM. şi NN.) şi pentru a colecta de la aceştia sumele de bani reprezentând mita pentru lucrătorii vamali dar şi contribuţiile financiare ale acestora pentru bugetul WWWWWW., inculpatul KK. s-a întâlnit personal cu inculpatul CC., pentru a-i raporta acestuia situaţia colectării mitei şi pentru a-i remite sumele de bani ce i se cuveneau în calitate de leader al WWWWWW..

Tot în cadrul colaborării infracţionale dintre inculpatul KK. şi CC., la data de 11.05.2010, CC. i-a comunicat inculpatului KK. lista cu vameşii de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea ce făceau parte din grupul infracţional şi care permiteau intrarea în ţară a containerelor clientelei lor contra mita ce le era plătită de inculpaţii KK. şi CC.. Aceşti vameşi fiind: H., LLLLLLL., EEEEEEEE., RRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSS., BBBBBBBBB., Volteanu, etc.

31.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de dare de mită, în formă continuată, Ministerul public a apreciat că inculpatul KK. a promis inculpatului LL., inspector vamal la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa o sumă de bani "amenda", pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al S.C. FFF." S.R.L. le avea la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

Astfel, în calitate de comisionar vamal în cadrul S.C. FFF. S.R.L., inculpatul, a oferit,a promis sau a dat lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea şi Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa diverse sume de bani, pretinse de la mai mulţi clienţi şi intermediari vamali, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.

32. ritici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului LL..

32.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de lucrător vamal la DJAOV Constanţa, făcea parte din palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal.

Principalul său contact în cadrul WWWWWW. îl era inculpatul KK., comisionar vamal, fost lucrător vamal şi coleg cu inculpatul LL..

Din materialul probator ce a fost administrat în cauză a rezultat o permanentă implicare a acestui inculpat în rezolvarea problemelor inculpatului KK. atunci când era vorba despre introducerea în ţară şi luarea liberului de vamă în cazul unor containere, inclusiv prin relaţionarea în acele situaţii cu alţi membrii ai WWWWWW., cum ar fi inculpatul E..

Inculpatul LL. a luat legătura cu E. pentru a interveni în favoarea inculpatului KK., atunci când acestuia i-a fost reţinut un container cu mărfuri în Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, de către inculpatul G..

32.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. (1969), de luare de mită, în formă continuată, Ministerul Public a precizat că inculpatului LL., inspector vamal la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa i s-a promis o sumă de bani "amenda", pentru rezolvarea unor probleme pe care un client al S.C. FFF." S.R.L. le avea la Direcţia Judeţeană Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, de către inculpatul KK.. Cu altă ocazie acelaşi inculpat KK., i-a promis o recompensă materială inculpatului LL. pentru nişte clienţi noi ai SC "FFF." S.R.L şi care necesitau protecţie din partea acestuia.

33. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului MM..

33.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul MM. a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, făcând parte din palierul de execuţie de la nivelul sistemului vamal, aparţinând categoriei intermediarilor vamali, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali membri ai grupării.

33.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, de dare de mită, în formă continuată Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de intermediar vamal, a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită. Inculpatul a dat diverse sume de bani comisionarului vamal KK. pentru ca acesta să le remită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.

34. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului NN..

34.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul NN. era angajat al S.C. GGG. S.R.L, aparţinând omului de afaceri chinez HHH., acţionând totodată ca intermediar vamal pentru S.C. AAAAAA. S.R.L. şi S.C. VVVVVVV. S.R.L. iar acesta a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, făcând parte din palierul de execuţie de la nivelul sistemului vamal, aparţinând categoriei intermediarilor vamali, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali membri ai grupării.

34.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, de dare de mită, în formă continuată, Ministerul Public a precizat că inculpatul a negociat cu inculpatul KK. plata unor sume de bani din partea societăţii pe care o reprezenta, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu, în vederea permiterii intrării în ţară şi a acordării liberului de vamă în cazul unor containere cu mărfuri al căror import a fost intermediat de susmenţionata societate.

35. ritici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului OO..

35.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul la data săvârşirii faptelor,deţinea funcţia de administrator la S.C. PP.. S.R.L.. Acesta a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, făcând parte din palierul de execuţie de la nivelul sistemului vamal, aparţinând categoriei intermediarilor vamali, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali membri ai grupării.

35.2. Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi, respectiv, de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 de complicitate la dare şi luare de mită, în formă continuată, Ministerul Public a precizat că inculpatul OO. a negociat cu inculpatul KK. plata unei sume nedefinite de bani, cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui container. De asemenea, tot inculpatul OO. a negociat cu inculpatul KK. plata unei sume nedefinite de bani, cu titlu de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi să acorde liberul de vamă în cazul unui alt container.

36. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului C..

Trebuie menţionat şi faptul că C. s-a sustras cercetării judecătoreşti, fiind dat în urmărire internaţională, urmare nerespectării obligaţiilor impuse de instanţă după încuviinţarea părăsirii temporare a teritoriului României.

36.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, făcând parte din palierul de execuţie de la nivelul sistemului vamal, aparţinând categoriei intermediarilor vamali, agreaţi să reprezinte interesele unor clienţi în relaţia cu comisionarii vamali şi lucrătorii vamali, membri ai grupării.

36.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 de dare de mită, în formă continuată Ministerul Public a apreciat că inculpatul a promis inculpatului KK., comisionar vamal, suma totală de 50 milioane RON vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri. Tot inculpatul C. cu altă ocazie a promis tot inculpatului KK., o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru ca lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul altor containere cu mărfuri.

La data de 04.05.2010 inculpatul a dat o sumă de bani neprecizată inculpatului KK., pentru ca acesta, la rândul său, să o dea lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri. În această situaţie, inculpatul KK. i-a promis inculpatului C. că va verifica dacă suma de bani oferită ca mită a ajuns acolo unde trebuia.

37. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului AA..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de dare de mită, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de angajat al S.C. III. S.R.L, la insistenţele repetate ale inculpatului KK., a promis că va oferi, prin intermediul acestuia, mită, în sumă neprecizată, lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere importate de S.C. III. S.R.L. sau, după caz, intermediate la import de această societate, precum şi că va plăti mita pe care a promis-o anterior, în cazul altor containere, care au fost deja introduse în ţară.

38. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului QQ..

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de dare de mită, în formă continuată Ministerul Public a precizat că în sarcina inculpatului, au fost reţinute 2 acte materiale ale infracţiunii continuate de dare de mită, constând în aceea că inculpatul QQ., comerciant chinez şi intermediar vamal, acţionând în Portul Constanţa Sud Agigea, i-a promis ofiţerului de poliţie RR. favoruri materiale pentru acesta şi, după caz, pentru altul, urmând ca în schimbul acestora să beneficieze de protecţia ofiţerului de poliţie prin furnizarea de informaţii, dar şi prin protecţia efectivă a afacerilor sale ilegale faţă de eventuale controale ori anchete ale autorităţilor statului, fapte contrare atribuţiilor de serviciu ale acestuia din urmă.

În concret, inculpatul i-a promis lui RR., la cererea acestuia, că îi va face rost de o cantitate semnificativă de mărfuri importate din R.P. Chineză, îmbrăcăminte şi încălţăminte de vară, pentru a fi comercializate prin magazinul unui prieten al ofiţerului de poliţie, în schimbul acestora inculpatul QQ. i-a cerut ajutorul inculpatului RR. pentru rezolvarea unor probleme apărute în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată, iar RR. l-a avertizat că are probleme cu autorităţile.

Al doilea act material de dare de mită a constat în aceea că inculpatul QQ. a negociat oferirea unui plic cu bani lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, prin intermediul numitului JJJ. şi a unui personaj descris ca KKK., pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri diverse şi lustre.

39. Critici formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind greşita achitare a inculpatului RR..

39.1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, Ministerul Public a precizat că inculpatul RR. deţinea funcţia de ofiţer de poliţie, Şef Adjunct Grup de Nave din cadrul IGPF ce a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, făcând parte din palierul de protecţie externă a grupului, rolul său fiind acela de a furniza informaţii despre acţiunile desfăşurate în zona de interes a grupului infracţional din Portul Constanţa Sud Agigea de către diferite organe de control ale statului. Această infracţiune a fost dovedită atât prin interceptările telefonice cât şi prin toate mijloacele de probă care atestă săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

39.2. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de luare de mită, Ministerul Public a precizat că inculpatul în calitate de ofiţer de poliţie, comandant "Grup de Nave" Constanţa, structură din cadrul I.G.P.F., a pretins de la inculpatul QQ., comerciant chinez, la data de 02.06.2010, favoruri materiale pentru sine ori, după caz, pentru alţii, oferindu-i în schimb informaţii de natură a-l proteja pe acesta de eventuale controale ale autorităţilor competente ale statului, precum şi protecţie efectivă faţă de eventuale anchete în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată.

În concluzie, faţă de împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, bazându-se pe o greşită apreciere a probatoriului, a dispus achitarea celor 39 de inculpaţi menţionaţi mai sus, Ministerul Public a solicitat instanţei de control judiciar să reevalueze probatoriul administrat în cauză, să constate caracterul neverosimil al declaraţiilor formulate în apărare, precum şi contradicţiile existente în susţinerile inculpaţilor şi totodată să dea eficienţă interceptărilor efectuate în cauză, declaraţiilor inculpaţilor K. şi U., precum şi a proceselor-verbale de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de inculpatul K..

Ministerul Public, a înţeles să invoce ca şi jurisprudenţă sentinţa penală nr. 427 din 26.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul x/2014, în care s-a dispus condamnarea inculpaţilor având în vedere contradicţiile constatate între susţinerile acestora.

În raport cu motivele de apel formulate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, de condamnare a inculpaţilor E., G., H., I., J., K., M., N., O., P., Q., S., T., U., A., D., W., X., Y., B., Z., AA., BB., CC., EE., DD., FF., GG., HH., II., KK., LL., MM., NN., OO., C., AA., QQ. şi RR. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei.

II. Prin apelurile formulate, inculpaţii B., EE. şi T. au criticat sentinţa apelată doar cu privire la temeiul achitării, apreciind că temeiul achitării ar fi trebuit să fie cel prevăzut de art. 16 lit. a) C. proc. pen., considerând că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

III. Procedura în faţa instanţei de apel

La termenul din 29 ianuarie 2018, instanţa a admis cererile de amânare formulate de apărătorii aleşi şi apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii prezenţi la acest termen, pentru le da posibilitatea să ia cunoştinţă de conţinutul cererii de probatorii depusă la data de 25 ianuarie 2018 de Ministerul Public, precum şi cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public pentru a-i da posibilitatea să ia cunoştinţă de motivele de apel şi de conţinutul cererilor de probatorii depuse până la acest moment în cauză.

La termenul din 26 martie 2018, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a admis cererile de amânare formulate de apărătorii aleşi ai intimaţilor inculpaţi E., HH., G., I. şi W., pentru ca aceştia să poată lua cunoştinţă de răspunsul Ministerului Public cu privire la cererile de probe formulate de inculpaţi şi a-şi pregăti apărarea, precum şi cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerul Public, pentru a lua cunoştinţă de cererea de probe depusă de apelantul intimat inculpat B..

La termenul din 23 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a pronunţat asupra cererilor în probaţiune formulate şi, în vederea începerii cercetării judecătoreşti, a stabilit următorul termen de judecată la 25 iunie 2018.

La termenul din 25 iunie 2018, a debutat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor MMM. şi NNNN..

La termenul din data de 24 septembrie 2018, cercetarea judecătorească a continuat cu audierea martorilor XXXXX., JJJJJ., GGGGG., EEEEE., CCCC..

La termenul din data de 22 octombrie 2018, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor SSSS., FFFFF. şi UUUUUUUUUUUU.. La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins proba testimonială şi proba cu înscrisuri, solicitate de către intimaţii inculpaţi G., I., W. şi HH. prin cererile formulate de aceştia la data de 23 ianuarie 2018, proba testimonială, proba cu efectuarea unei expertize tehnice a vocii şi vorbirii şi proba cu înscrisuri, solicitate de către intimatul inculpat E. la data de 23 ianuarie 2018, proba cu înscrisuri ce face obiectul cererii suplimentare de probatorii formulate la termenul de judecată din 24 septembrie 2018 de către intimatul inculpat E., proba cu înscrisuri solicitată la acest termen de către reprezentantul Ministerului Public, constând în declaraţiile de avere şi interese ale intimatului inculpat GG. pentru perioada 2009-2010. De asemenea, s-a luat act de manifestarea de voinţă a intimatului inculpat E., în sensul renunţării la proba testimonială solicitată prin cererea formulată la data de 23 ianuarie 2018. Totodată, s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public, ca în termen de 3 zile de la data şedinţei, să depună la dosar, în scris, în suficiente exemplare pentru a servi apărătorilor inculpaţilor, cererea suplimentară de probe formulată la acest termen de judecată, constând în înscrisuri şi proba testimonială, cu indicarea tezei probatorii invocate pentru fiecare dintre aceste probe.

La termenul din 19 noiembrie 2018, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea tuturor părţilor să ia cunoştinţă de conţinutul cererii de suplimentare a probatoriului formulată de Ministerul Public la acest termen.

Prin rezoluţia din data de 12.12.2018 a vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător VVVVVVVVVVVV., în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 06.12.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 05.12.2018, adoptată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu referire la efectele deciziei nr. 685/07.11.2018 a Curţii Constituţionale a României.

Urmare măsurilor administrative dispuse, dosarul nr. x/2017 a fost rerepartizat Completului de 5 Judecători Penal 3-2018 şi a primit nou termen de judecată la data de 20.12.2018, termen care a fost preschimbat la data de 19 decembrie 2018.

La termenul din 19 decembrie 2018, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a admis cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat H. pentru imposibilitate de prezentare. De asemenea, instanţa a pus în vedere apărătorilor aleşi şi reprezentantului Ministerului Public ca până la următorul termen de judecată să depună în scris opiniile dumnealor referitoare la limitele reluării probatoriului deja administrat în cauză raportat la Decizia nr. 685/2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

La termenul din data de 28 ianuarie 2019, instanţa de control judiciar, din oficiu, a amânat cauza având în vedere că la data de 31.01.2019 au fost convocate Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide dacă se modifică jurisprudenţa Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, subsumat regulii anualităţii ce guvernează activitatea acestor formaţiuni de judecată.

La termenul din data de 25 februarie 2019, instanţa s-a pronunţat asupra cererilor în probaţiune formulate.

Astfel, a admis, în parte, proba cu înscrisuri solicitată de inculpaţii B., FF., II., DD., RR., GG., X., E., HH., I., W., G., QQ., AA., H., OO., S. şi CC. şi a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a se comunica dacă au fost efectuate acte, în timpul urmăririi penale de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare (SRI, DIPI) sau alte instituţii, iar în caz afirmativ să precizeze în ce au constat aceste acte.

A admis proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpatul B..

A admis, în parte, proba testimonială solicitată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul intimat inculpat B. constând în reaudierea martorilor SSSS., NNNN., JJJJJ., GGGGG., MMM., EEEEE., CCCC., XXXXX., FFFFF. şi DDDDD. şi audierea martorului QQQQQQQQQ..

A respins proba testimonială cu martorii CCCCC., IIIII., MMMMM., VVV., SSS., WWW., OOOOO., DDD., DDDDD., VVVVV., WWWWW., PPPP., TTTT., UUUU., RRRR., KKKKK., VVVV., MMMM., JJJ. solicitată de parchet, cererea de audiere a martorilor UUUUUUUUUUUU. şi OOOOO. formulată de inculpatul B., precum şi proba testimonială constând în audierea martorului WWWWWWWWWWWW. formulată de inculpatul HH., întrucât a apreciat că sunt suficiente probe administrate la dosar pentru lămurirea aspectelor de fapt vizate de tezele probatorii indicate.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba cu înscrisuri constând în traficul de telefonie şi date din zilele de 8 octombrie 2010 şi 10 noiembrie 2010, extrasul ECRIS cu privire la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Buzău, articolul "x" pentru un buzunar de 5 stele din data de 03 mai 2010, apărut în ziarul Atitudinea, traducerea termenului "oasl" de către un traducător autorizat de limba arabă, emiterea unor adrese către: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Direcţia Generală a Vămilor (Autoritatea Naţională a Vămilor), Biroul Vamal Constanţa SUD Agigea, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Camera Notarilor Publici Constanţa şi S.C. F. S.R.L., precum şi efectuarea expertizei financiar contabile solicitate de Ministerul Public.

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins proba cu înscrisuri constând în declaraţia de avere a inculpatului GG.,

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt solicitată de inculpaţii B., E. şi HH..

A luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului E., de renunţare la proba testimonială solicitată, precum şi a inculpaţilor I., W. şi G. de a renunţa la cererile de probe formulate la data de 23 ianuarie 2018.

A prorogat pronunţarea asupra cererilor procurorului de audiere în şedinţă publică a convorbirilor telefonice indicate, cererii inculpaţilor E. şi B. de efectuare a unei expertize asupra vocii şi vorbirii convorbirilor menţionate, precum şi a celei de încuviinţare a expertizării suporturilor convorbirilor şi a expertizei tehnice formulate de inculpatul B. după depunerea relaţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la protocoalele încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Public.

La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2019 cauza a fost amânată pentru lipsa de procedură cu intimatul inculpat O.. De asemenea, a prorogat pronunţarea asupra cererilor procurorului de audiere în şedinţă publică a convorbirilor telefonice indicate, cererii inculpaţilor E. şi B. de efectuare a unei expertize asupra vocii şi vorbirii convorbirilor menţionate, precum şi a celei de încuviinţare a expertizării suporturilor convorbirilor şi a expertizei tehnice formulate de inculpatul B. după depunerea relaţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la protocoalele încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Public.

La termenul din data de 27 mai 2019 a debutat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor SSSS., NNNN., JJJJJ., GGGGG., MMM., EEEEE., CCCC., XXXXX. şi DDDDD..

La termenul din data de 24 iunie 2019, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a amânat cauza pentru asigurarea continuităţii completului de judecată, în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu administrarea probei testimoniale.

La termenul din data de 15 iulie 2019, instanţa de control judiciar, a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor FFFFF. şi QQQQQQQQQ., a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri.

În susţinerea motivelor de apel, reprezentantul Ministerului Public şi apelantul intimat inculpat B. au solicitat readministrarea unor probe administrate în faţa instanţei de fond şi administrarea unor probe noi.

Prin încheierea din 25 februarie 2019, instanţa de apel a admis, în parte, proba testimonială solicitată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul intimat inculpat B. constând în reaudierea martorilor SSSS., NNNN., JJJJJ., GGGGG., MMM., EEEEE., CCCC., XXXXX., FFFFF. şi DDDDD. şi audierea martorului QQQQQQQQQ..

Astfel, în şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul SSSS., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin toate declaraţiile date în prezenta cauză şi nu mai am nimic de adăugat faţă de ceea ce am declarat până în prezent.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Când v-aţi referit în declaraţiile anterioare la monopolul x ce aţi avut în vedere?

R: Îmi menţin ceea ce am declarat anterior în legătură cu acest aspect. x-ul avea muncitori, rampe pentru control fizic, comisionari vamali, oferind astfel o paletă largă de servicii. Aceste împrejurări îi ofereau un avantaj în raport cu ceilalţi comisionari care nu aveau muncitori sau rampe şi erau nevoiţi să apeleze la x.

Î. Ştiţi dacă domnul GG. să fi avut puterea de a controla x?

R: Eu aşa ştiam la acel moment. Mi-am dat seama de acest lucru în situaţiile în care clienţi de-ai mei nu-şi achitau datoriile reprezentând prestaţiile către x, şefii acestei societăţi îmi blocau lucrările, respectiv nu îmi dădeau declaraţia vamală finalizată până nu se achita respectiva datorie."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul CCCC., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date în prezenta cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Ce poreclă avea inculpatul KK.?

R: Nu am cunoştinţă să fi avut vreo poreclă.

Î: Cine suporta în primă fază costurile legate de depozitarea mărfurilor suspicionate de contrafacere?

R: Comisionarul vamal.

Î: De ce amenda contravenţională era multiplu de 500?

R: Pentru că aşa prevedea regulamentul vamal.

Î: Ştiţi de la cine a fost închiriată magazia de bunuri, bunuri reţinute şi confiscate de la vama Agigea?

R: De la BBBBBBB.."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul MMM., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile pe care le-am dat până în prezent, inclusiv ceea ce am declarat în legătură cu cele 5 sandwisuri care au făcut obiectul discuţiei telefonice din 14 octombrie 2010.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: În ce constau debitele clienţilor x, care era comisionarul lor vamal?

R: Debitele clienţilor x constau în sume neachitate. După procesarea declaraţiilor vamale trebuia încasată o anumită sumă de bani care reprezenta contravaloarea prestaţiei constând în întocmirea formalităţilor vamale pe care clientul respectiv trebuia să o plătească către x. În acea sumă intra şi contravaloarea controlului la rampă, însă se întocmea o singură factură pentru întreaga prestaţie, incluzând formalităţile vamale, liberul de la linia maritimă, precum şi alte documente care se luat de la autoritatea fitosanitară sau de la autoritatea sanitar - veterinară, după caz."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul JJJJJ., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date până în prezent în cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Care erau relaţiile dintre inculpaţii J. şi K.?

R: Din câte ştiu J. reprezenta un grup de firme, iar K. posibil să fi avut reprezentanţi în acel grup de firme reprezentate de J.. Alte aspecte nu cunosc, cum nu cunosc nici dacă între cei doi au existat relaţii contractuale.

Î: Puteţi enumera aceste firme?

R: S.C. DDDDDD., S.C. CCCCCC., S.C. WWWWWWW. S.R.L.. Nu-mi aduc aminte la acest moment dacă din acest grup făceau parte şi firmele PPPPPPP. şi XXXXXXXXXXXX. S.R.L..

Î: Dacă firmele din grupul menţionat erau bune sau rele platnice?

R: Da, erau momente când plăteau cash, dar şi momente când se înregistrau întârzieri, uneori se ajungea chiar la două luni.

Î: Dacă vameşii întocmeau în aceeaşi zi în care constatau anumite nereguli şi procesele-verbale de contravenţie?

R: În aceeaşi zi era foarte puţin probabil să se întocmească şi procesele-verbale de contravenţie întrucât după constatarea neregulii se întocmea un proces-verbal de custodie, comisionarul prelua marfa pe care o depozita în depozitul societăţii de comisionariat."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul DDDDD., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Precizez că GG. îmi este fin şi am fost bun prieten cu tatăl soţiei acestuia. L-am cunoscut pe GG. la cununie, iar tatăl soţiei acestuia, XXXXXXXX., a făcut parte din acţionariatul FFFFFFFFF..

Menţin declaraţiile date în prezenta cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Cât la sută din activitatea vamală a Biroului Vamal era acoperită de către x?

R: Precizez că eu nu coordonam x-ul, dar din câte cred, un procent de 20 % ar fi putut reprezenta serviciile de comisionare şi vămuire efectuate de x.

Î: De ce aţi apelat la inculpatul GG. în ceea ce priveşte activitatea x, inclusiv referitor la recuperarea datoriilor de la clienţi?

R: Până în anul 2009 când am venit eu administrator la cinci firme din grup, înaintea mea lucrase acolo domnul GG., nu ştiu pe ce funcţie şi atunci când aveam ceva probleme privind plata unor servicii prestate către agenţi economici, l-am întrebat de câteva ori dacă în activitatea lui anterioară avusese astfel de probleme cu respectivii agenţi economici şi dacă au fost rezolvate. Dacă primeam informaţii constructive, în sensul că plăteau, chiar dacă cu un pic de întârziere, rugam serviciul juridic să întocmească grafice de plată cu ei până la încasarea debitelor respective. Pentru cei rău platnici serviciul juridic îi acţiona în instanţă.

Î: L-aţi rugat pe domnul GG. să intervină pe lângă KK. pentru a clarifica situaţia debitelor restante?

R: L-am întrebat şi de KK., dar din păcate, nu m-a putut ajuta. Nici măcar serviciul juridic nu a putut obţine acoperirea debitului de 86.000 RON în instanţă, în prezent suma fiind înscrisă în masa credală.

Î: Ce firmă din cadrul FFFFFFFFF. era proprietara unică a platformelor de control fizic a mărfurile puse la dispoziţia x?

R: Proprietara platformelor era firma CCC. şi făcea servicii nu numai pentru x şi pentru alte firme, inclusiv pentru firma domnului KK..

Î: Cine era asociat la CCC.?

R: La vremea acea era 50% domnul XXXXXXXX. şi 50 % QQQQQQQQQ..

Î: Ce ne puteţi spune despre întâlnirea din 08 ianuarie 2011 de la Cabinetul doctorului XXXXXXXX.?

R: La acel moment cabinetul medical aparţinea fiului şi norei lui XXXXXXXX., aceasta din urmă fiind medic cardiolog. Obişnuiam să merg la consultaţie la doamna doctor când aveam probleme cu inima. La acea dată i-am chemat şi pe cei doi directori ai x, domnul A. şi domnul E., pentru că fusesem informat că au fost ridicate nişte dosare de la firmele lor şi să îi întreb dacă s-a întâmplat ceva deosebit. M-am intâlnit cu ei la cabinetul medical pentru că intenţionat să discut şi cu XXXXXXXX., acţionar în cadrul grupului de firme. Avusesem o discuţie anterior cu XXXXXXXX. şi îi spusesem că vin la un consult medical la nora lui, prilej cu care vroiam să discuta cu el, cu A. şi cu Tudoran despre ridicarea acelor documente.

Am mers să discutăm în cabinetul medical pentru că obişnuiam să procedez în acest fel atunci când voiam să discut cu XXXXXXXX. despre mersul afacerilor, acesta obişnuind să stea mai mult la cabinet."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martora XXXXX., fiind reaudiată de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date în prezenta cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Îl cunoaşteţi pe QQ.?

R: Nu, nu îl cunosc. Este adevărat că l-am întrebat pe RR. dacă cunoaşte pe cineva care livrează marfă cu plata la vânzare pentru o prietenă de a mea care avea un magazin şi avea probleme de sănătate. Pentru a mă ajuta, RR. a dat un telefon, dar nu ştiu cu cine a purtat acea discuţie. În orice caz, discuţia nu s-a concretizat, în sensul că nu mi-a promis că mă va ajuta şi nici nu am mai reluat vreodată acea discuţie."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul NNNN., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date anterior în cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Ce tip de activităţi efectua în calitate de operator portuar CCC.?

R: Încărcam containere pentru export (ţeavă, cherestea) şi făceam control fizic vamal pentru mărfurile de import care venea în containere.

Î: Ce ne puteţi spune despre relaţia CCC. şi x?

R x-ul era firmă de comisionari vamali care se prezentau cu actele de proveninţă a mărfurilor la biroul vamal din teren şi de acolo plecau la rampa x unde se deschideau respectivele containere, adică se tăia sigiliul. Acolo vameşul hotăra cum va efectua în mod concret verificarea containerelor.

CCC. era operator portuar care asigura muncitorii şi utilajele, dacă era cazul, pentru a scoate marfa din containere.

Î: Erau condiţionate operaţiunile de cântărire fizică de plata debitelor comisionarilor vamali către CCC.?

R: Nu hotăram noi, angajaţii CCC.. Pe cântarul de 60 tone numai vameşul solicita comisionarului vamal să cântărească respectivul container. Este adevărat că primeam de la contabilitate lista firmelor cu debite către CCC. şi nu primeam la rampă acele societăţi cu datorii.

Î: Dacă incidentul pe care l-a relatat în cadrul audierii anterioare legat de blocatul camioanelor şi altercaţia fizică a fost un incident real sau inventat?

R: A fost un incident real generat de blocarea rampelor de către firma domnului B. care a adus maşini cu care a blocat aceste rampe până in jurul orelor 10:30-11:00, deşi nu deţinea documente care să justifice ocuparea acestora.

Î: Câte palme i-aţi dat domnului B. şi ce înseamnă palmele respective?

R: Nu i-am dat numai palme, ci şi două şuturi, semnificaţia fiind aceea că l-am bătut, adică semnificaţia proprie termenilor."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul GGGGG., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date anterior în cauză, întrucât corespund adevărului şi nu am aspecte noi de relatat.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: În perioada în care aţi fost şef Birou Vamal Constanţa Sud Agigea, mai precis în anul 2010, pe cine aţi avut ca adjuncţi?

R: Am fost şef al Biroului Vamal Constanţa din anul 2001 până în mai 2010. În cursul anului 2010 adjuncţii mei erau domnii I. şi G..

Î: În 2010 câte rampe control fizic existau în vama Agigea?

R: Cred că existau 5 sau 6 rampe de control.

Î: Puteţi preciza cum se determina în mod concret valoarea în vamă a mărfurilor?

R: Valoarea în vamă a mărfii era constituită din valoarea facturată a produselor plus cheltuielile aferente transportului în parcursul extern.

Î: Cum se stabilea realitatea declaraţiei vamale: pe cantitate, valoarea, calitate, originea mărfurilor?

R: O declaraţie pentru a fi finalizată parcurgea mai multe etape. Prima etapă era verificarea consemnului vamal şi consemnul altor organe de poliţie, după care se înregistra declaraţia vamală şi se distribuia la control documentar. În timpul controlului documentar lucrătorul vamal verifica corelaţia între greutăţi, cantitate, număr de bucăţi, verifica valoarea mărfurilor. În cazul în care existau suspiciuni cu privire la felul produselor, spre exemplu mărfuri contrafăcute, comunica şefului de compartiment care lua decizia controlului fizic asupra mărfurilor, după care era nominalizat un alt lucrător vamal decât cel care a făcut documentaţia să verifice fizic mărfurile. În acest caz se deschidea containerul şi existau trei moduri de control fizic: prin observare, control fizic parţial, sau control fizic total. Erau cazuri în care se impunea scanarea containerului şi în acest caz, înainte de controlul fizic, containerul trecea pe la scanner şi se identifica diferite elemente după care erau introduse în rampa de control.

Î: Când existau bănuieli de contrafacere sau exista bănuiala că este o altă cantitate decât cea declarată, care erau procedurile?

R: În momentul în care se constata marfă în plus faţă de cea declarată se trecea la confiscarea mărfurilor nedeclarate după care se aplica o sancţiune contravenţională. Dacă aveam dubii cu privire la concordanţa dintre tipul de marfă declarată şi cea aflată efectiv în container anunţam organele de poliţie pentru a efectua cercetări. Pentru mărfurile contrafăcute, dacă existau suspiciuni că se aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală se indisponibilizau acele mărfuri şi se întocmea o adresă către proprietarii mărcii respective.

Î: Ce puteţi spune despre întâlnirea din 8 ianuarie 2011 de la Cabinetul medical al defunctului XXXXXXXX. la care au participat mai multe persoane printre care GG., A., CC., E.?

R: Cabinetul medical funcţionează la parterul blocului la care locuiesc şi este compus din 2 cabinete, unul de cardiologie şi unul ginecologic. În ambele cabinete îşi desfăşura activitatea fiul şi nora defunctului XXXXXXXX.. În seara de 8 ianuarie am parcat maşina în garaj şi pe scările blocului, urcând către locuinţa mea, m-am întâlnit cu unele dintre persoanele nominalizate în întrebarea procurorului, dar nu mai pot preciza cu exactitate cu care dintre acestea. Acele persoane mi-au spus că a avut loc o percheziţie în port, iar administratorul de la BBBBBBB., care avea probleme cu inima, venise la cabinetul de cardiologie. Atunci am intrat şi eu în cabinet, am aflat amănunte cu privire la acţiunea din ziua respectivă şi am stat de vorbă cu acele persoane în cabinet în aşteptarea doamnei doctor. Toate acele persoane, şi cred că erau vreo 5 persoane, erau îngrijorate de starea de sănătate a administratorului de la BBBBBBB. . Nu i-am invitat în locuinţa mea să discutăm acele aspecte legate de percheziţia din port, întrucât motivul prezenţei acelor persoane în acel loc a fost generată de starea de sănătate a administratorului de la BBBBBBB. şi nu de acţiunea desfăşurată în acea zi în port. Am părăsit cabinetul înainte de a veni doamna doctor pentru că am condus-o afară pe una dintre persoanele aflate în cabinet după care am mers în locuinţa mea. Persoana era din grupul celor cinci şi nu-mi explic de ce a ales să părăsească cabinetul înaintea consultului medical al persoanei pentru care venise în acel loc.

Î: Care a fost conduita autorităţii vamale în legătură cu cele 2400 de facturi externe care, conform declaraţiilor dvs. anterioare, au făcut obiectul verificărilor la autorităţile chineze cu privire la autenticitatea şi corectitudinea lor?

R: La vremea respectivă se invocau tot felul de ipoteze cu privire la valoarea în vamă: că este mică, că nu corespunde cu cea din declaraţiile vamale de export din China în ciuda faptului că unii dintre importatori prezentau şi declaraţia vamală de export în care figurau aceleaşi valori ale mărfii: În acest context, am luat hotărârea să trimitem spre verificare un număr de facturi aferente unor declaraţii de export în China pentru a verifica corelaţia dintre declaraţia de export şi valoarea facturii din declaraţia de import. În acest sens, am făcut o adresă la Direcţia Generală a Vămilor şi am trimis coletul cu cele 2.400 de facturi externe. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu toate acele facturi, însă pentru unele s-a primit răspuns că nu există neconcordanţe, împrejurare ce ne-a fost comunicată şi nouă de către Direcţia Generală a Vămilor.

Întrebări formulate de apărătorul ales al inculpatului G.:

Î: Dacă în decembrie 2009 a fost desfiinţat postul de adjunct, ocupat de inculpatul G., moment în care acesta a devenit simplu inspector vamal?

R: Revin şi arăt că în anul 2010 G. nu mai era adjunctul meu întrucât în decembrie 2009 acest post fusese desfiinţat."

În şedinţa din data de 27 mai 2019, martorul EEEEE., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date până în prezent in prezenta cauză.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Puteţi reitera limbajul folosit în convorbirile telefonice cu inculpatul GG., «săculeţ cu verzi», «două lădiţe cu galbeni»?

R: «săculeţ cu verzi» însemna săculeţi cu castraveţi şi «două lădiţe cu galbeni» însemna două lădiţe cu ardei galbeni. Această marfă urma să o achiziţionez pentru Hotelul x din Eforie Sud deţinut de soţia domnului GG.. Eu nu mă ocupam de astfel de achiziţii, însă îl ajutam pe domnul Eugen."

În şedinţa din data de 15 iulie 2019, martorul FFFFF., fiind reaudiat de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Menţin declaraţiile date în faţa primei instanţe întrucât corespund adevărului. Nu am de făcut completări ori rectificări."

În şedinţa din data de 15 iulie 2019, martorul QQQQQQQQQ., fiind audiat, pentru prima dată, de către instanţa de apel, a declarat următoarele:

"Am fost în relaţii de colegialitate la Serviciul Vamal - Direcţia Generală a Vămilor cu domnii TTTTTTTTTTTT., GG., I., Tudoran şi cu alţii din prezenta cauză, dar nu le mai cunosc numele.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Care este raportul dintre dvs. în calitate de asociat/acţionari Grupul FFFFFFFFF.?

R: Entitatea nu există din punct de vedere juridic. Este un brand de marcă. Acest grup, ca şi denumire, are intenţia, din punct de vedere a marketingului de a cuprinde sub umbrela lui un grup de firme cu activităţi comerciale complementare, respectiv CCC., activitate de manipulare/depozitare marfă, YYYYYYYYYYYY. S.R.L. - activitate depozitare marfă, F. - declarant vamal, comisionar vamal, ZZZZZZZZZZZZ. - activitate de închiriere spaţiu birouri, AAAAAAAAAAAAA. - activităţi de depozitare marfă. Cele 5 companii se găsesc ca entităţi juridice separate şi totuşi sub umbrela aceluiaşi nume - FFFFFFFFF., datorită specificului zonei în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv zona portuară ce este administrată de Administraţia Porturilor Maritime Constanţa - Regia Autonomă ce obligă respectarea unor reguli în interiorul zonei portuare, respectiv contracte de cesiune, închiriere, licenţe şi aceste reguli nu permite unirea acestor activităţi. Este o stare de fapt cu care societăţile noastre şi toţi operatorii portuari ne luptăm pe căile legale pentru a o normaliza aşa cum credem noi. Deocamdată nu am reuşit. În momentul de faţă deţin acţiuni la CCC. - 25 %, F. - 18,5 %, la restul societăţilor menţionate nu am cifrele exacte.

Î: Aţi discutat cu GG. problematica de afaceri a firmei S.C. F. S.R.L. şi CCC. în perioada 2010 - 2011?

R: Cu GG. acest subiect nu aveam motive să-l discut, dar având în vedere la ce perioadă se face referire, sincer să fiu, nu am cum să răspund la această întrebare. Nu pot să spun nimic cert în acest moment, având în vedere perioada vizată. Este posibil să mă fi întâlnit la vreun eveniment şi într-o discuţie politicoasă şi prietenoasă să mă fi întrebat despre ceva.

Î: Dacă în afară de relaţia de colegialitate dintre dvs. şi inculpatul GG., ştiţi că GG. a lucrat la S.C. F. S.R.L., anterior anului 2011?

R: Nu-mi aduc aminte, însă există registru de resurse umane din care se poate obţine informaţia exactă. Având în vedere numărul oamenilor ce deţin contract de muncă în acest grup de firme, ce depăşeşte 200 de angajaţi, plus aspectul fluctuaţiei de personal, consider imposibil să răspund în termeni exacţi, cu asumarea răspunderii asupra răspunsului meu la această întrebare.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului TTTTTTTTTTTT.:

Î Dacă în perioada 2010 -2011, inculpatul CC. era implicat în activitatea operativă a societăţii x?

R: Nu cred că era implicat, dar menţionez că societatea S.C. F. S.R.L. avea management desemnat cu fişa postului, cu organigramă, răspunderea acestuia fiind gestionarea activităţii companiei prin respectarea normelor legale în vigoare şi cred că acest management poate veni cu detalii la această întrebare."

Cu ocazia reaudierii martorilor de către instanţa de apel, aceştia şi-au menţinut declaraţiile date în cursul procesului penal, declaraţii care, alături de celelalte probe administrate în cauză, înscrisuri ori probe ştiinţifice, au format convingerea instanţei de fond în sensul că nu sunt decelate condiţiile angajării răspunderii penale. Nici unicul martor audiat pentru prima dată de către instanţa de control judiciar nu a prezentat elemente apte a susţine acuzaţiile formulate sau care să conducă instanţa de control judiciar la o altă situaţie de fapt ori să impună o nouă evaluare în drept.

Inculpaţii B., FF., II., DD., RR., GG., X., E., HH., I., W., G., QQ., AA., H., OO., S. şi CC., au invocat nulitatea absolută a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză, motivat de faptul că au fost efectuate de către angajaţi ai Serviciului Român de Informaţii, care nu aveau calitatea de organe de urmărire penală.

În esenţă, argumentele invocate au vizat faptul că mandatele de supraveghere tehnică, inclusiv autorizaţiile de interceptare a convorbirilor tehnice au fost puse în executare, respectiv au fost efectuate, urmare dispoziţiilor date de procuror, de către S.R.I., instituţie care nu face parte din categoria organelor de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei judiciare, astfel cum a apreciat Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2016.

În dovedirea acestui aspect, inculpaţii au solicitat efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a se comunica dacă au fost efectuate acte, în timpul urmăririi penale, de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare (SRI, DIPI) sau alte instituţii, iar în caz afirmativ să precizeze în ce au constat aceste acte.

Ca urmare a încuviinţării acestei adrese, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis adresa din 6 iunie 2019 prin care a arătat:

"(...) vă comunicăm că în urma verificării urmei dosarului nr. x/2010, s-a constatat că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală procesuale sau procedurale de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare.

De asemenea, nu au fost administrate probe de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare (S.R.I., D.I.P.I., alte instituţii).

La dosarul cauzei, la volumele 3-22, 28 există note de redare a convorbirilor telefonice, acestea fiind individualizate şi în rechizitoriul întocmit la 19.03.2012, la capitolul "mijloace de probă", note ce au fost întocmite de către lucrători din cadru Serviciului Român de Informaţii."

IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, Înalta Curte -Completul de 5 Judecători apreciază că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii B., EE. şi T. împotriva sentinţei penale nr. 236 din data de 22 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012 sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Principiile evaluate şi aplicate de instanţa de control judiciar

Prioritar, instanţa de control judiciar reţine că unul dintre drepturile procesuale, garantate de Constituţia României în art. 23 alin. (11) şi transpus ca principiu de bază al procesului penal este prezumţia de nevinovăţie, potrivit căreia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă (art. 4 alin. (1) C. proc. pen.). Această regulă constituie, totodată, o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, valorificnd criteriile dezvoltate de jurisprudenţa aferentă aplicării art. 6 parag. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Prezumţia de nevinovăţie este în interdependenţă cu principiul aflării adevărului în procesul penal, consacrat de art. 5 C. proc. pen., care presupune dovedirea, pe baza unor probe pertinente, utile, suficiente şi fiabile, a tuturor împrejurărilor specifice cauzei. Soluţia procesului penal şi, în special, cea de condamnare sau tragerea la răspundere penală a unei persoane, nu se poate pronunţa decât după strângerea şi administrarea legală şi loială a probelor, de către organele judiciare, în limitele şi cu respectarea competenţei lor, asigurându-se acuzatului posibilitatea reală, efectivă şi eficientă a combaterii probelor în acuzare. Pertineţa contraargumentelor, eficienţa probelor, strategia apărării sunt chestiuni ce ţin de apărarea calificată ori în persoană proprie.

Potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ..pen., prezumţia de nevinovăţie generează în favoarea suspectului sau inculpatului un important beneficiu, urmând a ieşi din pasivitate doar în cazul existenţei probelor în acuzare şi numai dacă nu valorifică dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acţiunea penală (art. 99 alin. (1) C. proc. pen.), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect obiectiv şi subiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen.

Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut de art. 103 alin. (1) C. proc. pen. recunoaşte în favoarea organelor judiciare dreptul de a stabili, în urma evaluării ansamblului materialului probatoriu din cauză, atât valoarea probantă a fiecărei probe, individual şi coroborat, cu accent pe cele administrate nemijlocit. Interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, iar concluziile nu sunt imuabile, ci suportă modificări odată cu evoluţia ansamblului probator până la rămânerea definitivă.

Pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, legiuitorul a instituit, însă, standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului. Art. 103 alin. (2) C. proc. pen., stabileşte că, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când judecătorul are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. În mod similar, art. 396 alin. (2) C. proc. pen., prevede că instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din toate probatoriile administrate în cauză, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Dacă în urma demersului de interpretare şi apreciere a probelor administrate, subzistă o îndoială cu privire la vreunul din elementele necesare tragerii la răspundere penală a persoanei cercetate, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, iar dubiul existent va profita acuzatului, urmând a fi valorificat în favoarea sa. In dubio pro reo presupune că orice îndoială se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului (art. 4 alin. (2) C. proc. pen.,).

Aşadar, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe dovezi temeinice, neîndoielnice şi convingătoare, de natură să genereze certitudinea cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, în cazul existenţei unui dubiu ce nu a fost înlăturat prin probe, urmând a se pronunţa o soluţie de achitare, în considerarea art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În jurisprudenţa sa constantă anterioară, Înalta Curte a arătat că "Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului ... se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite . . . . . . . . . .Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori, pur şi simplu, nu mai există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat" (decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a secţiei penale); " . . . . . . . . . .săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală ... trebuie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăţie trebuie a fi certă, aşa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăţiei, doar acea persoană care a comis o infracţiune . . . . . . . . . .prezumţia de nevinovăţie nu poate fi anulată decât prin certitudinea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului, certitudine bazată pe probe neîndoielnice, aşa încât, atâta vreme cât nu s-au stabilit cu certitudine temeiurile răspunderii penale, aceasta nu poate avea loc" (decizia nr. 3418 din 18 iunie 2004 a secţiei penale, în acelaşi sens fiind şi decizia nr. 122 din 27 martie 2006 a Completului de 9 judecători).

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 324 din 24 aprilie 2019: 22. (...) Curtea a constatat că soluţia legislativă constituie transpunerea în dreptul pozitiv a exigenţelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, asigurând dreptul inculpatului la un proces echitabil. Astfel, având competenţa de a aprecia diferitele elemente de probă, în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului, instanţa de apel nu poate pronunţa hotărârea de condamnare decât după readministrarea obligatorie a declaraţiilor pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare şi care au fost suficiente pentru a-l determina pe judecătorul primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei şi să motiveze achitarea acestuia. (...)

24. Astfel, potrivit art. 420 alin. (4) şi (5) din C. proc. pen., instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond, poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe noi, în condiţiile art. 100 din acelaşi act normativ. Totodată, potrivit art. 420 alin. (8) din C. proc. pen., instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel, iar, potrivit art. 420 alin. (9) din acelaşi act normativ, în vederea soluţionării apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.

Ca atare, în situaţia în care instanţa de fond a dispus o soluţie de achitare, instanţa de apel poate să decidă asupra vinovăţiei inculpaţilor doar în urma administrării nemijlocite şi contradictorii a audierii acestora şi a martorilor (faţă de care este posibil demersul), urmând ca soluţia să se fundamenteze pe aceste probe şi, în evaluare coroborată, pe cele ştiinţifice ori pe înscrisurile depuse în dosar, în orice faza procesuală, întrucat aceste din urmă mijloace de probă conservă în mod obiectiv datele cu relevanţă atestate, fiind exclus subiectivismul în mecanismele intrinseci specifice audierilor.

În acest context, referitor la apelurile inculpaţilor B., EE. şi T., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sunt nefondate.

Astfel, prin apelurile formulate, inculpaţii B., EE. şi T. au criticat temeiul în baza căruia instanţa de fond a dispus achitarea acestora, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, motiv pentru care s-ar impune schimbarea temeiului achitării din art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea) în art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).

În mod evident, cele două temeiuri de achitare vizează cazuri diferite: în cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este vorba despre situaţia în care, în urma analizării materialului probator administrat în cauză se stabileşte cu certitudine că fapta nu există, pe când achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se dispune când fapta în materialitatea ei a fost comisă, dar nu de persoana trimisă în judecată sau atunci când probele sunt insuficiente pentru a concluziona, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta a fost săvârşită de această persoană.

În acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de menţionat fiind decizia penală nr. 80/2018 (definitivă) a Completului de 5 Judecători prin care s-a constatat că în situaţia în care dubiul poartă asupra persoanei, temeiul achitării este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.:

"... întrucât dubiul nu poartă asupra faptei . . . . . . . . . ., ci asupra persoanei/persoanelor ..., Înalta Curte - Completul de 5 judecători, constată că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este corectă. ..."

Or, în speţa de faţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor B., EE. şi T. există, însă probele administrate nu sunt de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie şi a dovedi, dincolo de orice dubiu, că inculpaţii sunt cei care au săvârşit aceste fapte, iar potrivit principiului in dubio pro reo, orice îndoială se interpretează în favoarea acestora.

În atare situaţie, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi reţinute ca temei juridic în fundamentarea soluţiilor de achitare, nefiind incidentă ipoteza particulară a inexistenţei faptelor descrise de verbum regens, singura situaţie care se circumscrie normei de procedură invocate, dar care nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă în privinţa acuzaţilor indicaţi.

Probe administrate în apel

În prezenta cauză, în calea de atac a apelului, reprezentantul Ministerului Public, în dovedirea acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpaţilor, în faţa instanţei de control judiciar, a solicitat readministrarea unor probe administrate în faţa instanţei de fond şi administrarea unor probe noi.

De asemenea, a admis, în parte, proba cu înscrisuri solicitată de inculpaţii B., FF., II., DD., RR., GG., X., E., HH., I., W., G., QQ., AA., H., OO., S. şi CC., probă constând în efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a se comunica dacă au fost efectuate acte, în timpul urmăririi penale de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare (SRI, DIPI) sau alte instituţii, iar în caz afirmativ să precizeze în ce au constat aceste acte.

Cu ocazia reaudierii martorilor de către instanţa de apel, aceştia şi-au menţinut declaraţiile în limitele celor relatate în faţa primei instanţe, astfel că acestea nu au avut aptitudinea de a modifica evaluarea instanţei de fond. Nici martorul audiat pentru prima dată de către instanţa de control judiciar nu a prezentat elemente care să susţină acuzaţiile formulate prin rechizitoriu sau care să conducă instanţa de control judiciar la o altă situaţie de fapt faţă de cea reţinută de către instanţa de fond ori la o altă concluzie în drept.

Infracţiunea de grup infracţional organizat

Inculpaţii E., G., H., I., S., W., CC., DD., FF., GG. şi KK. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, iar inculpaţii J., K., O., P., Q., T., U., A., D., X., Y., B., HH., II., LL., MM., NN., OO., C. şi RR., au fost trimişi în judecată pentru aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti efectuate în apel, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, au fost reaudiaţi martorii SSSS., GGGGG., CCCC., FFFFF. şi DDDDD. şi a fost audiat, pentru prima dată, martorul QQQQQQQQQ..

Astfel, în timpul reaudierii martorului SSSS., reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări relevante cu privire la dovedirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, deşi una dintre tezele probatorie ce au stat la baza admiterii acestui martor a vizat această infracţiune.

Cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire, a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpaţilor E. şi H., martorul GGGGG., fiind întrebat punctual, de către procurorul de şedinţă despre întâlnirea din 8 ianuarie 2011 de la Cabinetul medical al defunctului XXXXXXXX., acesta a precizat:

"Cabinetul medical funcţionează la parterul blocului la care locuiesc şi este compus din 2 cabinete, unul de cardiologie şi unul ginecologic. În ambele cabinete îşi desfăşura activitatea fiul şi nora defunctului XXXXXXXX.. În seara de 8 ianuarie am parcat maşina în garaj şi pe scările blocului, urcând către locuinţa mea, m-am întâlnit cu unele dintre persoanele nominalizate în întrebarea procurorului, dar nu mai pot preciza cu exactitate cu care dintre acestea. Acele persoane mi-au spus că a avut loc o percheziţie în port, iar administratorul de la BBBBBBB., care avea probleme cu inima, venise la cabinetul de cardiologie. Atunci am intrat şi eu în cabinet, am aflat amănunte cu privire la acţiunea din ziua respectivă şi am stat de vorbă cu acele persoane în cabinet în aşteptarea doamnei doctor. Toate acele persoane, şi cred că erau vreo 5 persoane, erau îngrijorate de starea de sănătate a administratorului de la BBBBBBB.. Nu i-am invitat în locuinţa mea să discutăm acele aspecte legate de percheziţia din port, întrucât motivul prezenţei acelor persoane în acel loc a fost generată de starea de sănătate a administratorului de la BBBBBBB. şi nu de acţiunea desfăşurată în acea zi în port. Am părăsit cabinetul înainte de a veni doamna doctor pentru că am condus-o afară pe una dintre persoanele aflate în cabinet după care am mers în locuinţa mea. Persoana era din grupul celor cinci şi nu-mi explic de ce a ales să părăsească cabinetul înaintea consultului medical al persoanei pentru care venise în acel loc."

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceste aspecte au fost relatate de martor şi cu ocazia audierii de către instanţa de fond, iar procurorul de şdinţă nu a formulat alte întrebări relevante tezei pobante declarate şi urmărite.

De asemenea, la solicitarea procurorului de şedinţă, instanţa de control judiciar a admis reaudierea martorului CCCC., cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului KK., inclusiv pentru dovedirea infracţiunii de iniţiere şi constituire, a unui grup infracţional organizat, însă, cu ocazia reaudierii, procurorul a formulat o singură întrebare referitoare la această infracţiune ce nu a condus la aflarea unor elemente relevate (întrebarea a vizat porecla inculpatului KK., despre care martorul nu avea ştiinţă).

Deşi instanţa de apel a admis reaudierea martorului FFFFF. inclusiv cu privire la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpatului S., reprezentantul Ministerului Public nu a formulat nicio întrebare pentru a valorifica declaraţia acestuia în dovedirea elementelor constitutive ale infracţiunii menţionate.

Cu privire la martorul DDDDD., admis expresiss verbis, la solicitarea procurorului, pentru dovedirea infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, instanţa de control judiciar constată că reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări care să conducă la dovedirea unor elemente utile acestei infracţiuni ori situaţiei de fapt relevante în considerarea sa. Singura întrebare formulată procuror cu privire la infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat a fost cea referitoare la întâlnirea din 08 ianuarie 2011 de la Cabinetul doctorului XXXXXXXX., matorul relevând aceleaşi aspecte ca cele iterate în faţa instanţei de fond:

"La acel moment cabinetul medical aparţinea fiului şi norei lui XXXXXXXX., aceasta din urmă fiind medic cardiolog. Obişnuiam să merg la consultaţie la doamna doctor când aveam probleme cu inima. La acea dată i-am chemat şi pe cei doi directori ai x, domnul A. şi domnul E., pentru că fusesem informat că au fost ridicate nişte dosare de la firmele lor şi să îi întreb dacă s-a întâmplat ceva deosebit. M-am întâlnit cu ei la cabinetul medical pentru că intenţionat să discut şi cu XXXXXXXX., acţionar în cadrul grupului de firme. Avusesem o discuţie anterior cu XXXXXXXX. şi îi spusesem că vin la un consult medical la nora lui, prilej cu care voiam să discuta cu el, cu A. şi cu Tudoran despre ridicarea acelor documente.

Se constată că legatura cu alţi participanţi atestată de declaraţie nu vizeză elemente utile reperului infracţional, ci se plasează în timp ulterior percheziţiilor şi vizează elemente legate de consecinţele ridicării unor seturi importante de înscrisuri aparţinând persoanelor juridice, necesare activităţii acestora.

Tot sub aspectul dovedirii infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat a fost audiat în faţa instanţei de apel, pentru prima dată, martorul QQQQQQQQQ., însă relatările acestuia nu au condus la probarea elementelor specifice infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dimpotrivă, relatările acestuia au evidenţiat desfăşurarea unor activităţi comerciale licite, însă martorul a evocat şi trecerea timpului ca motiv al lipsei amintitilor (a fost audiat în 15 iulie 2019 despre fapte din perioada 2010-2011).

De asemenea, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevante şi declaraţiile date în cauză de inculpaţii E., G., H., I., W., X., S., A., T., D., O., P., Q., Y., B., KK., LL., OO., MM., NN., DD., CC., II., GG., FF., HH., RR., prin care au negat acuzaţiile formulate de Parchet, arătând, în esenţă, că relaţionarea lor, în perioada de referinţă, a fost determinată de îndeplinirea unor atribuţii de serviciu ori s-a întemeiat pe legăturile de prietenie/amiciţie.

Instanţa de control judiciar constată ca nici martorii audiaţi nu au descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, precum şi modalitatea de funcţionare, structura, practicile, regulile de acţiune şi eventualele roluri îndeplinite de membrii săi.

Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul procesului penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi au condus la reţinerea unor împrejurări de fapt din care rezultă limitele desfăsurării activităţii şi interacţiunii în desfăşurarea sarcinilor individuale, fără a fi dovedită conduita ilicit penală.

În concluzie, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că probele administrate în faţa instanţei de apel, cu privire la infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare şi/sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, sunt insuficiente calitativ (din perspectiva informaţiilor furnizate) pentru a conduce la răsturnarea concluziei primei instanţe.

Referitor la infracţiunile luare/dare de mită, sub forma autoratului, a instigării sau a complicităţii, reţinute în sarcina inculpaţilor E., G., H., J., K., M., O., P., Q., S., T., U., A., D., X., B., Z., AA., BB., CC., GG., II., KK., LL., MM., NN., OO., C., AA., QQ. şi RR., au fost reaudiaţi martorii SSSS., JJJJJ., GGGGG., MMM., EEEEE., CCCC., XXXXX. şi FFFFF..

Martorul SSSS., propus de procuror, în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar nu a relevat aspecte utile legate de infracţiunile de luare/dare de mită, iar reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări relevante prin intermediul cărora martorul să relateze aspecte în dovedirea acestor infracţiuni. Cu ocazia reaudierii, martorul SSSS. a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, inclusiv declaraţie dată în faţa instanţei de fond în data de 9 decembrie 2014, prin care a relatat, în mod expres, că nu i s-a solicitat vreo sumă de bani cu titlu de mită pentru operaţiunile vamale:

"... Nu au existat niciodată, pe durarea colaborării mele cu x-ul, situaţii în care reprezentanţii comisionarului să-mi perceapă mie, în numele clienţilor, şi alte sume de bani decât cele percepute în mod legal, respectiv nu mi s-a cerut niciodată mită pentru a fi dată lucrătorilor vamali în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu. ..."

Martorul JJJJJ., propus de procuror, în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar nu a relevat aspecte legate de infracţiunile de luare/dare de mită, iar reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări apte să conducă la declararea de către martor a unor aspecte de natură a fi valorificate în dovedirea acestor infracţiuni.

Cu ocazia reaudierii, martorul JJJJJ. a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, inclusiv declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în data de 5 mai 2015, prin care martorul a evidenţiat că, nici personal şi nici angajaţilor săi, nu li s-au solicitat bani cu titlu de mită pentru operaţiunile vamale:

"... Nu am cunoştinţă de săvârşirea unor fapte de luare de mită de către lucrătorii de la BVCSA pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, mie personal sau angajaţilor mei nu mi s-au cerut astfel de sume de bani cu titlu de mită . . . . . . . . . ."

Martorul GGGGG., propus de procuror pentru dovedirea infracţiunilor de luare/dare de mită, reţinute în sarcina inculpaţilor E. şi H., în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar nu a relevat aspecte referitoare la aceste infracţiuni, iar reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări pertinente care să conducă la relatarea ori evocarea de date apte să dovedească acţiunile ce pot constitui elementul material al acestor infracţiuni. Cu ocazia reaudierii, martorul GGGGG. a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, inclusiv declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în data de 24 martie 2015, prin care arătase, în mod expres că, în perioada în care a condus JJJJJJ., nu a avut cunoştinţă ca vreunul dintre subordonaţi să fi solicitat sume de bani cu titlu de mită pentru efectuarea operaţiunilor vamale:

"... În perioada în care am condus JJJJJJ. nu am primit nicio reclamaţie şi nici nu am constatat personal săvârşirea vreunor fapte ilicite de către subordonaţii mei, de genul primirii sau pretinderii vreunei sume de bani pentru a-şi îndeplini sau a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu. Cu toate acestea, pot menţiona că atât în anul 2009 cât şi în februarie 2010, pentru a pune capăt poveştilor în legătură cu subevaluarea mărfurilor, am trimis 2400 facturi externe pentru a fi verificate la autoritatea vamală din China cu privire la autenticitatea lor şi corectitudinea privind calitatea, cantitatea şi originea mărfurilor, însă nu am primit niciun răspuns. ..."

De asemenea, martorul MMM., propus de parchet pentru dovedirea infracţiunilor de corupţie, reţinute în sarcina inculpatului A., în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar nu a relevat aspecte legate de infracţiunile de luare/dare de mită. Reprezentantul Ministerului Public nu a înţeles să valorifice reaudierea martorului, limitându-se la o singură întrebare (în ce constau debitele clienţilor x, care era comisionarul lor vamal), ce nu a condus la relatarea din partea martorului a unor aspecte de natură să schimbe situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond. Mai mult, cu ocazia reaudierii în faţa instanţei de apel, martorul BBBBBBBBBBBBB. a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză. În faţa instanţei de fond, în data de 16 iunie 2014, martorul a precizat că nu cunoaşte să fi existat o practică de oferire către lucrătorii vamali constând în sume de bani sau alte bunuri pentru a le capta bună-voinţa în realizarea operaţiunilor vamale:

"... Cât am lucrat la x nu a existat vreo practica în sensul oferirii unor mici atenţii lucrătorilor vamali, constând în sume de bani sau alte bunuri, cu ocazia sărbătorilor sau cu alte ocazii, pentru a le capta bunăvoinţa în ce priveşte realizarea operaţiunilor vamale în care era implicată firma la care lucram. Nu mi s-a cerut niciodată de către inc. A. să dau vreo suma de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali pentru ca aceştia să îşi îndeplinească sau nu atribuţiile de serviciu, şi cu atât mai puţin lucrătorilor vamali din cadrul BVCSA, având in vedere, aşa cum am arătat, că nu îmi desfăşuram activitatea la acest birou vamal, ci la Biroul Vamal Constanţa Port. Discuţia din 14.10.2010 am purtat-o cu A. dar nu în legătură cu plata vreunei sume de bani cu titlu de mită, asa cum s-a reţinut, ci în legătură cu cumpărarea unor produse alimentare, respectiv 5 sandvişuri şi a unor sucuri pentru lucrătorii care îşi desfăşurau activitatea la rampa de control fizic din portul Constanţa. ..."

Martorul CCCC., propus pentru dovedirea infracţiunii de dare de mită, reţinute în sarcina inculpatului KK., în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar nu a relevat aspecte legate de această infracţiune, iar întrebările formulate de procuror nu au fost apte să conducă la relatarea unor elemente utile. Cu ocazia reaudierii, martorul a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, inclusiv declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în data de 17 septembrie 2014, prin care a arătat că nu i s-au solicitat bani cu titlu de mită pentru operaţiunile vamale:

"... Mie personal sau colegilor mei nu mi s-au cerut şi nici nu am dat sume de bani sau alte bunuri lucrătorilor vamali de la JJJJJJ. în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor de serviciu. Nu am auzit ca lucrătorii de la JJJJJJ. să fi perceput altor importatori sume de bani sau bunuri cu titlu de mită. ..."

Martorul NNNN., fiind reaudiat de către instanţa de apel, nu a precizat aspecte relevante cu privire la dovedirea acuzaţiilor, declarând următoarele: ... Încărcam containere pentru export (ţeavă, cherestea) şi făceam control fizic vamal pentru mărfurile de import care venea în containere... x-ul era firmă de comisionari vamali care se prezentau cu actele de proveninţă a mărfurilor la biroul vamal din teren şi de acolo plecau la rampa x unde se deschideau respectivele containere, adică se tăia sigiliul. Acolo vameşul hotăra cum va efectua în mod concret verificarea containerelor. CCC. era operator portuar care asigura muncitorii şi utilajele, dacă era cazul, pentru a scoate marfa din containere.

... Nu hotăram noi, angajaţii CCC.. Pe cântarul de 60 tone numai vameşul solicita comisionarului vamal să cântărească respectivul container. Este adevărat că primeam de la contabilitate lista firmelor cu debite către CCC. şi nu primeam la rampă acele societăţi cu datorii.

... A fost un incident real generat de blocarea rampelor de către firma domnului B. care a adus maşini cu care a blocat aceste rampe până in jurul orelor 10:30-11:00, deşi nu deţinea documente care să justifice ocuparea acestora.

... Nu i-am dat numai palme, ci şi două şuturi, semnificaţia fiind aceea că l-am bătut, adică semnificaţia proprie termenilor.

În faţa instanţei de control judiciar, martora XXXXX., propusă pentru dovedirea infracţiuni de luare, reţinute în sarcina inculpatului RR., şi-a menţinut declaraţiile date în cauză, precizând următoarele:

"... Este adevărat că l-am întrebat pe RR. dacă cunoaşte pe cineva care livrează marfă cu plata la vânzare pentru o prietenă de a mea care avea un magazin şi avea probleme de sănătate. Pentru a mă ajuta, RR. a dat un telefon, dar nu ştiu cu cine a purtat acea discuţie. În orice caz, discuţia nu s-a concretizat, în sensul că nu mi-a promis că mă va ajuta şi nici nu am mai reluat vreodată acea discuţie. ..." Martora a menţinut declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în data de 8 septembrie 2015, prin care a precizat aceleaşi aspecte.

Martorul FFFFF., de asemenea solicitat de procuror pentru a fi audiat în raport cu infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului S., în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar a precizat că îşi menţine cele relatate anterior în cauză şi nu mai are de făcut menţiuni suplimentare. În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, în data de 3 martie 2015, martorul FFFFF. nu a relevat aspecte utile susţinerii acuzaţiilor, precizând următoarele:

"... La nivelul anului 2010, societatea înregistra facturi neîncasate în suma de aprox. 700 mii RON, reprezentând contravaloarea facturilor de prestări servicii şi manipulare la rampă. Prin clienţi rău platnici înţeleg acei clienţi ai societăţii care după epuizarea termenului de plata de 30 zile de la emiterea facturii nu achitau contravaloarea acesteia. Situaţia cu clienţii restanţi la plată era întocmită de mine săptămânal şi era prezentată atât celor 2 directori cât şi inc. S., şef de birou, care urma să verifice dacă respectivele societăţi mai aveau operaţiuni în lucru la x căci, în caz afirmativ, efectuarea în continuarea a lucrărilor era condiţionată de plata datoriilor restante. Arat că s-a ajuns la această soluţie întrucât anterior s-a procedat la emiterea unor somaţii către firmele debitoare, însă de cele mai multe ori acestea nu ajungeau la destinatar pentru că nu avea cine să le primească şi astfel demersul a rămas fără rezultat. Nu îmi mai aduc aminte dacă în perioada în care inc. GG. a fost director general s-a urmat aceeaşi procedură pentru că abia în anul 2010 s-a înregistrat acea datorie foarte mare a clienţilor către x. S-a ajuns la urmarea acestei proceduri la iniţiativa conducerii firmei, respectiv a inculpaţilor E., A. şi S., având în vedere şi faptul că anterior, se încercase, după emiterea acelor somaţii, şi varianta unor acţiuni în justiţie, variantă care a fost însă abandonată întrucât procesele durau foarte mult iar recuperarea debitelor se făcea târziu. În urma situaţiilor săptămânale întocmite de mine şi ulterior verificărilor efectuate de inc. S., în privinţa clienţilor care în acel moment nu aveau operaţiuni în lucru la x, se proceda la apelarea telefonică a acestora de către inc. E. şi toţi comisionarii vamali, spunandu-se clientului respectiv (intermediar vamal) că dacă nu îşi achita datoriile, nu va mai lucra cu x. Acest .procedeu era unul ce a dat rezultate pentru că jumătate din clienţii contactaţi achitau integral debitul, în cazul altora se proceda la reeşalonarea datoriei iar în privinţa celor ce nu plăteau deloc x refuza a le mai presta servicii. Arat că eu eram cel care mă ocupam şi de plata amenzilor contravenţionale atunci când x-ul, cu ocazia efectuării unor operaţiuni de tranzit, era sancţionat în calitate de obligat principal. Documentul pe baza căruia se efectua plata amenzii era procesul-verbal de contravenţie. În cazul în care încălcarea dispoziţiilor legale ce au atras aplicarea sancţiunii era imputabilă importatorului, x-ul, la rândul său, factura acestuia contravaloarea amenzii. ..."

Totodată, în analiza probatoriului administrat cu privire la infracţiunile de luare/dare de mită (în forma autoratului, instigării sau complicităţii), Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, aminteşte că în declaraţiile date în cauză de inculpaţii E., G., H., M., O., P., Q., S., T., U., A., D., X., B., Z., AA., BB., CC., GG., II., KK., LL., OO., MM., NN., AA., QQ., RR., aceştia au negat acuzaţiile, arătând, în esenţă, că nu au desfăşurat nicio activitate care ar putea fi circumscrisă elementului material al infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina lor şi că discuţiile purtate nu au avut ca obiect pretinderea, promisiunea sau oferirea unor sume de bani cu titlu de mită.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că probele administrate în faţa instanţei de control judiciar nu sunt de natură să schimbe situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi concluzia la care aceasta a ajuns (în urma analizării materialului probator administrat în cauză) şi nu sunt de natură să dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, comiterea acestor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor şi să determine răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sub forma instigării, reţinută în sarcina inculpatului E., infracţiunea de cumpărare de influenţă şi complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului CC., infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului DD., infracţiunea de cumpărare de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului EE., infracţiunea de trafic de influenţă şi instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reţinute în sarcina inculpatului FF., infracţiunea de cumpărare de influenţă, instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de trafic de influenţă, reţinute în sarcina inculpatului GG., şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reţinută în sarcina inculpatului HH., în faţa instanţei de apel au fost reaudiaţi martorii SSSS., JJJJJ., GGGGG., MMM., CCCC., EEEEE., DDDDD. şi FFFFF. şi a fost audiat martorul QQQQQQQQQ., însă declaraţiile acestora nu au relevate aspecte care să conducă la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de fond, iar reprezentantul Ministerului Public nu a formulat întrebări pertinente care să conducă la relatarea unor aspecte relevante.

Astfel, martorul SSSS., fiind reaudiat în faţa instanţa de apel, nu a relatat aspecte de noutate care să susţină acuzaţiile parchetului, precizând următoarele:"...Îmi menţin ceea ce am declarat anterior în legătură cu acest aspect. x-ul avea muncitori, rampe pentru control fizic, comisionari vamali, oferind astfel o paletă largă de servicii. Aceste împrejurări îi ofereau un avantaj în raport cu ceilalţi comisionari care nu aveau muncitori sau rampe şi erau nevoiţi să apeleze la x.

... Eu aşa ştiam la acel moment. Mi-am dat seama de acest lucru în situaţiile în care clienţi de-ai mei nu-şi achitau datoriile reprezentând prestaţiile către x, şefii acestei societăţi îmi blocau lucrările, respectiv nu îmi dădeau declaraţia vamală finalizată până nu se achita respectiva datorie."

Martorul JJJJJ., în faţa instanţei de apel a declarat următoarele:

"...Din câte ştiu J. reprezenta un grup de firme, iar K. posibil să fi avut reprezentanţi în acel grup de firme reprezentate de J.. Alte aspecte nu cunosc, cum nu cunosc nici dacă între cei doi au existat relaţii contractuale.

... S.C. DDDDDD., S.C. CCCCCC., S.C. WWWWWWW. S.R.L.. Nu-mi aduc aminte la acest moment dacă din acest grup făceau parte şi firmele PPPPPPP. şi XXXXXXXXXXXX. S.R.L..

... Da, erau momente când plăteau cash, dar şi momente când se înregistrau întârzieri, uneori se ajungea chiar la două luni.

... În aceeaşi zi era foarte puţin probabil să se întocmească şi procesele-verbale de contravenţie întrucât după constatarea neregulii se întocmea un proces-verbal de custodie, comisionarul prelua marfa pe care o depozita în depozitul societăţii de comisionariat.

Martorul GGGGG., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

... Î: În 2010 câte rampe control fizic existau în vama Agigea?

R: Cred că existau 5 sau 6 rampe de control.

Î: Puteţi preciza cum se determina în mod concret valoarea în vamă a mărfurilor?

R: Valoarea în vamă a mărfii era constituită din valoarea facturată a produselor plus cheltuielile aferente transportului în parcursul extern.

Î: Cum se stabilea realitatea declaraţiei vamale: pe cantitate, valoarea, calitate, originea mărfurilor?

Î: Când existau bănuieli de contrafacere sau exista bănuiala că este o altă cantitate decât cea declarată, care erau procedurile?

Martorul MMM., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele: ...Debitele clienţilor x constau în sume neachitate. După procesarea declaraţiilor vamale trebuia încasată o anumită sumă de bani care reprezenta contravaloarea prestaţiei constând în întocmirea formalităţilor vamale pe care clientul respectiv trebuia să o plătească către x. În acea sumă intra şi contravaloarea controlului la rampă, însă se întocmea o singură factură pentru întreaga prestaţie, incluzând formalităţile vamale, liberul de la linia maritimă, precum şi alte documente care se luat de la autoritatea fitosanitară sau de la autoritatea sanitar - veterinară, după caz."

Martorul CCCC., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

"... Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Cine suporta în primă fază costurile legate de depozitarea mărfurilor suspicionate de contrafacere?

R: Comisionarul vamal.

Î: De ce amenda contravenţională era multiplu de 500?

R: Pentru că aşa prevedea regulamentul vamal.

Î: Ştiţi de la cine a fost închiriată magazia de bunuri, bunuri reţinute şi confiscate de la vama Agigea?

R: De la BBBBBBB.."

Martorul DDDDD., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

"... Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Cât la sută din activitatea vamală a Biroului Vamal era acoperită de către x?

R: Precizez că eu nu coordonam x-ul, dar din câte cred, un procent de 20 % ar fi putut reprezenta serviciile de comisionare şi vămuire efectuate de x.

Î: De ce aţi apelat la inculpatul GG. în ceea ce priveşte activitatea x, inclusiv referitor la recuperarea datoriilor de la clienţi?

Î: L-aţi rugat pe domnul GG. să intervină pe lângă KK. pentru a clarifica situaţia debitelor restante?

Î: Ce firmă din cadrul FFFFFFFFF. era proprietara unică a platformelor de control fizic a mărfurile puse la dispoziţia x?

R: Proprietara platformelor era firma CCC. şi făcea servicii nu numai pentru x şi pentru alte firme, inclusiv pentru firma domnului KK..

Î: Cine era asociat la CCC.?

R: La vremea acea era 50% domnul XXXXXXXX. şi 50 % QQQQQQQQQ.."

Martorul EEEEE., în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

"...«săculeţ cu verzi» însemna săculeţi cu castraveţi şi «două lădiţe cu galbeni» însemna două lădiţe cu ardei galbeni. Această marfă urma să o achiziţionez pentru x din Eforie Sud deţinut de soţia domnului GG.. Eu nu mă ocupam de astfel de achiziţii, însă îl ajutam pe domnul Eugen."

Martorul QQQQQQQQQ., fiind audiat, pentru prima dată, în faţa instanţei de apel, a declarat următoarele:

"Am fost în relaţii de colegialitate la Serviciul Vamal - Direcţia Generală a Vămilor cu domnii TTTTTTTTTTTT., GG., I., Tudoran şi cu alţii din prezenta cauză, dar nu le mai cunosc numele.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Care este raportul dintre dvs. în calitate de asociat/acţionari Grupul FFFFFFFFF.?

Î: Aţi discutat cu GG. problematica de afaceri a firmei S.C. F. S.R.L. şi CCC. în perioada 2010 - 2011?

Î: Dacă în afară de relaţia de colegialitate dintre dvs. şi inculpatul GG., ştiţi că GG. a lucrat la S.C. F. S.R.L., anterior anului 2011?

Martorul FFFFF., în faţa instanţei de apel, a menţionat că îşi menţine declaraţiile date în cauză, fără a relata alte aspecte.

Văzând conţinutul informaţional al acestor mijloace de probă şi infracţiunile vizate, instanţa de control judiciar constată insuficienţa calitativă, respectiv inabilitatea de a schimba situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi concluzia la care aceasta a ajuns în analiza sa.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în forma autoratului, instigării sau complicităţii), reţinută în sarcina inculpaţilor N., K. şi M., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu au fost administrate probe în faţa instanţei de apel, astfel încât concluzia instanţei de fond nu poate fi răsturnată.

Referitor la solicitarea inculpaţilor B., FF., II., DD., RR., GG., X., E., HH., I., W., G., QQ., AA., H., OO., S. şi CC., de a se constata nulitatea absolută a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză, se constată că argumentele invocate au vizat faptul că mandatele de supraveghere tehnică, inclusiv autorizaţiile de interceptare a convorbirilor tehnice au fost puse în executare, respectiv au fost efectuate, urmare dispoziţiilor date de procuror, de către S.R.I., instituţie care nu face parte din categoria organelor de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei judiciare, astfel cum a apreciat Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2016.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, prin decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională.

"32....Curtea conchide că procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală, conform art. 143 din C. proc. pen., în care sunt consemnate rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică efectuate constituie un mijloc de probă. Prin urmare, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 (par. 21), Curtea constată că nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancţiunea nulităţii absolute sau relative, potrivit distincţiilor 15 prevăzute la art. 281 şi 282 din C. proc. pen. Aşa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute la art. 138-146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi, în consecinţă, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) din C. proc. pen.

33. În acest sens, Curtea reţine că activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică prevăzută la art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este realizată prin acte procesuale/procedurale. Cu alte cuvinte, art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. nu vizează activităţile tehnice, acestea fiind prevăzute la art. 142 alin. (2) din C. proc. pen., care face referire la persoanele obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, respectiv la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare.

34. Aşa fiind, Curtea conchide că actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen. reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţii de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale.

35. Referitor la asigurarea suportului tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică, aşa cum Curtea a reţinut la par. 26, sunt obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală, la punerea în executare a mandatului de supraveghere, persoanele prevăzute la art. 142 alin. (2) din C. proc. pen., iar acestea sunt specificate în mod clar şi neechivoc în cuprinsul dispoziţiei legale anterior referite, prin sintagma "furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de 16 comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare".

37. ...Curtea constată că legiuitorul a inclus, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., pe lângă procuror, organul de cercetare penală şi lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei şi a altor organe specializate ale statului. Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite, nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul C. proc. pen. De asemenea, norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condiţiile în care, în România, activează, potrivit unor reglementări speciale, numeroase organe specializate în diverse domenii. Astfel, în afara Serviciului Român de Informaţii, la care fac referire autorii excepţiei, care, potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, şi art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2014, are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală, conform art. 13 din Legea nr. 14/1992, există şi alte servicii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuţii în varii domenii, cum sunt, cu titlu exemplificativ, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Consiliul Concurenţei sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, niciuna dintre acestea neavând atribuţii de cercetare penală.

38. Având în vedere aceste argumente, Curtea reţine că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" apare ca fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

48. Având în vedere aceste argumente şi caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, Curtea constată că este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei. Este îndeobşte admis că drepturile prevăzute la art. 26 şi art. 28 din Constituţie nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

49. Prin urmare, Curtea reţine că este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din C. proc. pen., precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din C. proc. pen. Această opţiune nu se justifică, însă, în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., a sintagmei "alte organe specializate ale statului", neprecizate în cuprinsul C. proc. pen. sau în cuprinsul altor legi speciale. 24

50. Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţenilor şi în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii.

52. Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea aminteşte caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituţie. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-de, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată [a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, (par. 28)]."

De asemenea, în ceea ce priveşte competenţa angajaţilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii de a efectua acte de urmărire penală, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, "Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest. Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din C. proc. pen. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din C. proc. pen."

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, urmare pronunţării Deciziei nr. 51/2016 de către Curtea Constituţională, jurisprudenţa conturată la nivelul instanţei supreme este în sensul înlăturării probelor administrate ori efectuate cu sprijinul tehnic al SRI. În acest sens, sunt de menţionat Încheierea Judecătorului de Cameră preliminară nr. 31/C din 27.09.2018 (definitivă), prin care a fost admisă contestaţia inculpatului împotriva încheierilor din 12 februarie 2018 şi din 17 aprilie 2018, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a desfiinţat în parte încheierile şi, rejudecând, a admis excepţia invocată de inculpat şi a constatat nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică încuviinţate şi/sau prelungite şi au fost excluse din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică; decizia penală nr. x din 30 mai 2018 (definitivă) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, prin care s-a dispus înlăturarea probelor administrate de alte organe decât cele judiciare, în analiza acuzaţiei nefiind avute în vedere interceptările efectuate în mediu ambiental, cu suportul tehnic al SRI, precum şi procesele-verbale de redare a interceptărilor.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că, în urma analizării materialului probator, prima instanţă a apreciat că înregistrările comunicărilor telefonice nu sunt apte să demonstreze acuzaţiile reţinute în sarcina inculpaţilor fiind vagi, imprecise, confuze şi susceptibile de diverse interpretări. În contextul unor asemenea ambiguităţi, o parte dintre persoanele trimise în judecată au contestat autenticitatea unora dintre înregistrările audio şi apartenenţa vocii interlocutorilor din conţinutul lor. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 28 mai 2015 întocmit, la solicitarea instanţei de fond, de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, completat prin lucrarea nr. 334 din 29 septembrie 2015 a aceleiaşi instituţii, s-a arătat că, deşi nu se poate stabili dacă înregistrările au fost efectuate simultan cu evenimentele acustice conţinute pe suporţii optici, în urma examinării acestora "nu au fost identificate eventuale urme de alterare, respectiv ştersături, înserări/adăugiri, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere", cei doi indicatori (simultaneitatea înregistrărilor şi inexistenţa unor intervenţii asupra acestora) reprezentând, conform opiniei expertului, cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru constatarea autenticităţii înregistrărilor audio pe suport magnetic. De asemenea, prin aceleaşi lucrări de specialitate anterior menţionate, s-a constatat, cu privire la convorbirile telefonice contestate sub aspectul vocii şi vorbirii, că "acestea nu aparţin inculpaţilor indicaţi ca interlocutori de către acuzare."

Ca urmare a solicitării instanţei de control judiciar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis adresa din 6 iunie 2019 prin care a arătat:

De asemenea, nu au fost administrate probe de către lucrători din alte structuri care nu aveau calitatea de organe judiciare (S.R.I., D.I.P.I., alte instituţii).

Instanţa de control judiciar constată că, în cursul urmăririi penale, ca urmare a cererilor formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul art. 91¹ şi art. 91⁴ din C. proc. pen., prin încheierile din 28 octombrie 2010 şi 12 noiembrie 2010 ale Tribunalului Bucureşti şi încheierile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 64 din 11 noiembrie 2010, nr. 65 din 11 noiembrie 2010, nr. 67 din 16 noiembrie 2010, nr. 69 din 25 noiembrie 2010, nr. 74 din 10 decembrie 2010 şi nr. 75 din 15 decembrie 2010, faţă de inculpaţi au fost dispuse măsuri de supraveghere constând în interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice.

Astfel, prin cererea din 27 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Tribunalului Bucureşti autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare, în mod direct, de SRI şi serviciul tehnic DNA . Prin încheierea din 28 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti a admis cererea şi a emis 83 de autorizaţii cu nr. x/28.10.2010, autorizaţii .

Prin cererea din 11 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare, în mod direct de SRI . Prin încheierea nr. 64 din 11 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea şi a emis autorizaţiile de la nr. 199, la nr. 201, din aceeaşi dată .

Prin cererea din 11 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare, în mod direct de SRI . Prin încheierea nr. 65 din 11 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea şi a emis autorizaţiile de la nr. 202 la nr. 204 din aceeaşi dată .

De asemenea, prin cererea din 12 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Tribunalului Bucureşti confirmarea Ordonanţei procurorului nr. 160/P/2010 din 10 noiembrie 2010, în temeiul căreia au fost emise autorizaţiile nr. x/10.11.2010, nr. y/10.11.2010, nr. z/10.11.2010, nr. w/10.11.2010 şi nr. 36/10.11.2010, precum şi autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare, în mod direct de SRI . Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de confirmare a Ordonanţei procurorului nr. 160/P/2010 din 10 noiembrie 2010 şi s-a dispus distrugerea acelor înregistrări . Prin aceeaşi încheiere a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi au fost emise două autorizaţii cu nr. x/12.11.2010.

Prin cererile din 16 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare în mod direct de SRI . Prin încheierea nr. 67 din 16 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererile şi a emis autorizaţiile de la nr. 205 la nr. 220 din aceeaşi dată .

Prin cererea din 25 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prelungirea unor autorizaţii de interceptare şi înregistrare de convorbiri telefonice şi ambientale. Prin încheierea nr. 69 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea şi a emis autorizaţiile de la nr. 225 la nr. 255 din aceeaşi dată .

Prin cererea din 10 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. Prin încheierea nr. 74 din 10 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea şi a emis autorizaţiile de la nr. 289 la nr. 294 din aceeaşi dată .

Prin cererea din 15 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prelungirea unor autorizări a unor interceptări şi înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale. În cuprinsul cererii, a fost menţionat, în mod expres, că autorizaţiile eliberate vor fi puse în executare, în mod direct de SRI . Prin încheierea nr. 75 din 15 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea şi a emis autorizaţiile de la nr. 295 la nr. 300 din aceeaşi dată .

Având în vedere că, încă din cererile de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut menţiunea că autorizaţiile vor fi puse în executare de către Serviciul Român de Informaţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în cauză, măsurile de supraveghere au fost puse în executare ori au beneficiat de suportul tehnic al Serviciului Român de Informaţii, ceea ce echivalează cu implicarea Serviciului Român de Informaţii în activitatea de cercetare penală, mai precis, în etapa obţinerii şi administrării.

Deşi faţă de cererile din datele de 25 noiembrie 2010 şi 10 decembrie 2010 nu există menţiune că autorizaţiile sunt puse în executare de către Serviciul Român de Informaţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că potrivit adresei nr. x/2010 din 6 iunie 2019, notele de redare a convorbirlor interceptate şi înregistrate au fost efectuate de către Serviciul Român de Informaţii, aspect care conduce la aceeaşi concluzie, în sensul că SRI a ajutat la administrarea probei. Procesul-verbal de redare/consemnare a conţinutului comunicărilor interceptate se realizează numai de către organul judiciar, procuror sau organ de cercetare penală.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituţională a statuat în sensul că "actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţii de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale" (paragraf 34).

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, în vigoare la momentul punerii în executare a autorizaţiilor de supraveghere tehnică şi văzând obiectul prezentei cauze, Serviciului Român de Informaţii nu avea competenţa funcţională de a efectua acte de cercetare penală în prezenta cauză.

Ca urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în raport cu considerentele mai sus menţionate, precum şi în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, va exclude din ansamblul probator interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, precum şi notele de redare ale acestora.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul Y., prin apărătorul ales, a solicitat să se constate că măsura preventivă privativă de libertate sub puterea căreia s-a aflat la în faza iniţială a urmăririi penale a fost dispusă în mod nelegal, dată fiind soluţia ce s-a dispus în ceea ce-l priveşte.

Analizându-se actele şi lucrările dosarului se constată că, iniţial, în faza instrucţiei penale, s-a dispus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpaţilor E., G., H., I., K., O., Q., S., T., A., D., W., X., Y., B., CC., DD., GG., HH., KK., LL., MM., NN., OO., C., QQ. şi RR., ulterior, măsură preventivă privativă de libertate fiind înlocuită cu cea a controlului judiciar, sub puterea căreia au fost trimişi în judecată aceştia.

Măsurile preventive luate şi menţinute pe durata urmăririi penale faţă de inculpaţii menţionaţi s-au fundamentat pe probele administrate în cauză până la momentul dispunerii acestor măsuri, mijloace de probe din care a rezultat existenţa unor indicii temeinice care au conturat presupunerea rezonabilă că inculpaţii erau implicaţi în activităţile infracţionale pentru care erau cercetaţi, fiind, totodată, necesare respectivele măsuri în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.

Este de menţionat că procesul penal presupune o evoluţie a probatoriului cu fiecare fază procesuală parcursă şi finalizată, astfel că ceea ce este atestat probator la un anumit moment procesual poate a fi contestat eficient sau probat suplimentar la un moment sau o etapă procesuală următoare. Consecinţa modificării cantitative ori calitative a probatoriului, ca urmare a evoluţiei procesual penale, se va observa sau va radia şi asupra necesităţii ori proporţionalităţii măsurii preventive, fără ca temeiul de fapt ori de drept anterior, iniţial, să devină nejustificat, lipsit de consistenţă ori nelegal.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, reţine că la momentul dispunerii, respectiv, prelungirii măsurilor preventive, instanţele investite cu asemenea cereri au avut în vedere, în primul rând, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor din mediu ambiental, interceptări efectuate în cauză în baza mandatelor emise de judecător, precum şi declaraţiile date, în calitate de martor, de U., care a oferit informaţii cu privire la limbajul codificat rezultat din înregistrări.

Însă, ulterior, ca urmare a dobândirii calităţii de inculpat de către martorul U., instanţele chemate să dezlege fondul cauzei au fost în imposibilitate obiectivă să mai valorifice declaraţiile sale testimoniale, la momentul când au făcut aprecieri asupra vinovăţiei inculpaţilor din perspectiva acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu.

Astfel, potrivit art. 118 din C. proc. pen., declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa sau a celorlalţi inculpaţi din cauză.

În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, relevante fiind hotărârile pronunţate în cauzele Saunders împotriva Regatului Unit, U. şi alţii împotriva Regatului Unit; Brusco şi Serves, ambele împotriva Franţei.

Totodată, Curtea Constituţionala, prin Decizia nr. 51/2016, a constatat în legătură cu punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională, motiv pentru care interceptările convorbirilor telefonice şi din mediul ambiental, efectuate în cauză de Serviciul Român de Informaţii şi care au fost avute în vedere la luarea şi prelungirea măsurilor preventive faţă de inculpaţii anterior menţionaţi, nu au mai putut fi analizate la momentul deliberării, în apel, pe fondul cauzei şi, astfel, să servească la susţinerea acuzaţiilor formulate împotriva acestora prin rechizitoriu.

Astfel, din perspectivă cantitativă probele au suferit modificări, atât ca urmare a punerii sub învinuire a martorului U. şi a efectuării cercetării judecătoreşti, dar şi ca o consecinţă a Deciziei nr. 51/2016 pronunţată de instanţa de control constituţional (hotărâre ce a impus excluderea interceptărilor convorbirilor telefonice şi ambientale), motiv pentru care, în final, aşa cum rezultă din dezvoltările anterioare, s-a apreciat că probele legal şi loial administrate, rămase în cauză, nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, constatarea finală asupra temeiniciei fondului acuzaţiilor aduse inculpaţilor fiind distinctă şi fără legătură cu necesitatea luării/menţinerii/înlocuirii/revocării măsurilor preventive din cursul procesului penal.

Deci, simpla împrejurare că, în cauză, sunt pronunţate soluţii de achitare, indiferent de temeiul de drept pe care se fundamentează, nu conduce automat la concluzia că măsurile preventive luate şi menţinute pe parcursul procedurii judiciare sunt nelegale.

Sub acest aspect, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători subliniază că, în privinţa măsurilor preventive dispuse pe parcursul instrumentării unei cauze penale, judecătorul nu este chemat să răspundă asupra unor chestiuni cu caracter decisiv pentru hotărârea finală.

În luarea unei decizii referitoare la arestarea preventivă sau a altor decizii de acest fel, premergătoare judecăţii în fond, judecătorul evaluează sumar datele disponibile pentru a aprecia dacă se impune privarea de libertate a acuzatului pe toată durata procesului sau numai pentru o perioadă limitată în timp.

Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse poate justifica chiar o reapreciere a probelor administrate şi dezbătute la termenele anterioare, soluţiile pronunţate în această materie neavând legătură directă cu decizia finală a procesului.

Prin urmare, pronunţarea unei soluţii de achitare nu atrage nelegalitatea măsurilor preventive a căror justificare este aceea de a asigura buna desfăşurare a procesul, în condiţiile în care judecătorul la momentul dispunerii acestora are în vedere mijloacele de probă existente la dosar, fără să-i fie imputabilă modificarea lor cantitativă generată atât de dinamica procesului penal cât şi de deciziile altor autorităţi, care însă au efecte directe şi obligatorii asupra prevederilor care reglementează diferite instituţii procesual penale.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii B., EE. şi T. împotriva sentinţei penale nr. 236 din data de 22 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi B., EE. şi T. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B., EE. şi T. şi pentru intimaţii inculpaţi U., MM., K., FF., P., GG., I., D., W., NN., Q., LL., II., X., QQ., M., N., KK., Z., H., DD., O., AA., AA., G., RR., OO., S., CC., BB., Y., E., HH., A. şi C., în sumă de câte 600 RON şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpatul J., în sumă de 1253 RON, vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite interpreţilor de limbă arabă şi limbă chineză se vor suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii B., EE. şi T. împotriva sentinţei penale nr. 236 din data de 22 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelanţii intimaţi inculpaţi B., EE. şi T. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite interpreţilor de limbă arabă şi limbă chineză se suportă din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2019.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj