Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de sub nr. x/2017 la data de 29.11.2017, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară - Serviciul de Inspecţie Fonduri Europene a formulat plângere împotriva Deciziei 11/CA/31.05.2017 a Ministerului Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de AJOFM Arad împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5017/13.03.2017 prin care s-a aplicat o corecţie financiară în sarcina reclamantei în sumă totală de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) a contractelor de furnizare echipamente nr. 37/16.07.2015, nr. 128/18.08.2015 şi 10/21.09.2015 încheiate în cadrul proiectului A. de către AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov, distribuită după cum urmează:
-299.832 RON inclusă în CR 6 din care 224.874 tei reprezentând 75% contribuţie publică UE (FSE) şi 74.958 RON reprezentând 25%, contribuţie proprie;
-145.731 RON inclusă în CR 10 din care 109.298,25 RON reprezentând 75% contribuţie publică UE (FSE) şi 36.432,75 RON reprezentând 25%, contribuţie proprie, solicitând instanţei ca, prin decizia pe care o va pronunţa, să dispună admiterea plângerii şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea Deciziei 11/CA/31.05.2017 a Ministerului Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de AJOFM Arad împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care s-a respins contestaţia administrativă nr. 3392/11.04.2017 formulată de reclamantă împotriva notei de constatare antemenţionate şi, prin urmare, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care se propune aplicarea unei corecţii financiare totale de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) aferentă contractelor de furnizare echipamente încheiate în cadrul proiectului A. de AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 155 din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară - Serviciul de Inspecţie Fonduri Europene.
A fost anulată Decizia 11/CA/31.05.2017 a Ministerului Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de AJOFM Arad şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care se propune aplicarea unei corecţii financiare totale de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) aferentă contractelor de furnizare echipamente încheiate în cadrul proiectului A. de AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 100 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 155 din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în numele şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În contextul unei prezentări ample a situaţiei de fapt expusă şi prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că este eronată reţinerea instanţei de fond în sensul că prin semnarea acordului de parteneriat în cadrul proiectului A. între AJOFM Arad, AJOFM Braşov, AJOFM Bihor, B. şi C. S.R.L. nu s-a creat o nouă autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, iar contrar reţinerilor instanţei de fond, în mod corect organele de control au reţinut că divizarea în trei contracte este artificială, fiind vădită intenţia autorităţilor contractante de a evita procedura obligatorie în acest caz.
Astfel, având în vedere că obiectul contractelor era identic ca şi specificaţii tehnice şi beneficiarii achiziţiei erau strict cele trei autorităţi contractante, în virtutea obligaţiei implementării proiectului cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare, contractanţii trebuiau să ia toate măsurile în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu.
De asemenea, a susţinut recurentul că sunt greşite şi reţinerile primei instanţe prin care infirmă obligaţia publicării unui singur anunţ de participare şi a aplicării procedurii de licitaţie deschisă printr-o singură procedură derulată de AJOFM Arad, întrucât valoarea cumulată la nivelul AJOFM Arad, AJOFM Braşov şi AJOFM Bihor este 331664,67 Euro, cu privire la acest aspect invocând dispoziţiile art. 8 lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 34/2006.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 28 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 iunie 2020.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de aceasta este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.
Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.
Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material izvor al litigiului din motivarea actului administrativ contestat, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurentă.
Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
În acest context, deşi aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva indicării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.
Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.
În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurenta-pârâtă susţine că sunt eronate reţinerile primei instanţe potrivit cărora prin semnarea acordului de parteneriat în cadrul proiectului A. între AJOFM Arad, AJOFM Braşov, AJOFM Bihor, B. şi C. S.R.L. nu s-a creat o nouă autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, iar contrar reţinerilor instanţei de fond, în mod corect organele de control au reţinut că divizarea în trei contracte este artificială, fiind vădită intenţia autorităţilor contractante de a evita procedura obligatorie în acest caz, precum şi reţinerile primei instanţe prin care infirmă obligaţia publicării unui singur anunţ de participare şi a aplicării procedurii de licitaţie deschisă printr-o singură procedură derulată de AJOFM Arad, întrucât valoarea cumulată la nivelul AJOFM Arad, AJOFM Braşov şi AJOFM Bihor este 331664,67 Euro, cu privire la acest aspect invocând dispoziţiile art. 8 lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 34/2006.
Or, aceasta este tocmai motivarea autorităţii pentru respingerea contestaţiei formulată de Agenţia Judeţeană pentru ocuparea Forţei de Muncă rad împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, menţionată în cuprinsul Deciziei nr. 11/CA/31.05.2017, aspecte care în această formă au fost supuse controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizat de către aceasta, astfel că prin reluarea motivării actului contestat în cuprinsul cererii de recurs, nu se încearcă decât o efectuare a unei reapreciei de către instanţa de control judiciar, neconstituind o veritabilă critică adusă hotărârii atacate.
Astfel, prima instanţă a reţinut caracterul întemeiat al susţinerilor reclamantei potrivit cărora prin semnarea acordului de parteneriat în cadrul proiectului A., între AJOFM Arad, AJOFM Braşov, AJOFM Bihor, B. şi S.C. C. S.R.L., nu s-a creat o nouă autoritate contractantă în înţelesul art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, aşa încât, în mod implicit, în mod nelegal a fost constatată şi sancţionată neregula potrivit căreia autoritatea contractantă formată din asocierea celor 5 părţi în parteneriatul creat în vederea implementării proiectului A. avea obligaţia publicării unui anunţ de participare şi a aplicării procedurii de licitaţie deschisă printr-o singură procedură derulată de AJOFM Arad, întrucât valoarea estimată cumulată pentru furnizarea de produse în vederea implementării unui sistem de arhivă electronică la nivelul AJOFM ARAD, AJOFM BIHOR, AJOFM BRAŞOV este de 331.664,67 euro, în conformitate cu art. 55 alin. (2) lit. a) şi art. 74 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere atât voinţa reală a părţilor consemnată în cuprinsul acordului de parteneriat, prevederile contractului de finanţare si ale anexelor la acesta, cât şi dispoziţiile legale incidente în materie, pe care le-a expus în interpretarea care a condus la soluţia adoptată.
Totodată, s-a reţinut de judecătorul forndului că în condiţiile în care procedurile de achiziţie publică derulate de 3 autorităţi contractante distincte nu depăşesc pragul prevăzut de art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006, a fost în mod corect aleasă procedura cererii de oferte, procedură ce îndeplineşte la rândul ei cerinţa competitivităţii, întrucât toate cele 3 proceduri de cerere de oferte au fost postate pe SEAP, cuprinzând invitaţie de participare ce conţine elementele anunţului de participare specific licitaţiilor deschise, proceduri supuse controlului ANRMAP sub aspectul legalităţii criteriilor de selecţie şi al criteriului de atribuire.
Or, tocmai aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-pârâtă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, susţinând în mod formal că reţinerile instanţei de fond sunt eronate, iar reţinerile organului fiscal de control sunt corecte, reiterând motivarea expusă în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei în discuţie.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de anulare a Deciziei 11/CA/31.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de AJOFM Arad şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care se propune aplicarea unei corecţii financiare totale de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 10 (CR 6 şi CR 10) aferentă contractelor de furnizare echipamente încheiate în cadrul proiectului A. de AJOFM Arad, AJOFM Bihor şi AJOFM Braşov nu au fost contestate, pe calea recursului, de către pârâtă.
Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.
În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nul recursul declarat şi va menţine în întregime hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în numele şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 155 din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.