Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului şi Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
- anularea Adresei nr. x/06.04.2016 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, înregistrată sub nr. x/13.04.2016 la reclamantă, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x/4.03.2016, având ca obiect Notificarea referitoare la situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015;
- admiterea contestaţiei administrative nr. 4414/4.03.2016;
- anularea, în parte, a Notificării emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice sub nr. x/4.02.2016, privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015, cu referire la măsura de respingere a plăţii sumei de 132.699,34 RON;
- anularea măsurii aplicării corecţiei financiare în cuantum de 132.699,34 RON (inclusiv TVA) şi obligarea pârâtelor la plata acestei sume;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 213 din 08.12.2016:
- a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Iaşi;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului;
- a respins acţiunea formulată de către reclamanta Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii;
- a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, şi Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice;
- a anulat, în parte, Notificarea emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice sub nr. x/4.02.2016, privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015, referitor la respingerea plăţii pentru suma de 132.699,34 RON, precum şi Adresa nr. x/6.04.2016 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/4.03.2016;
- a anulat corecţia financiară aplicată reclamantei şi a obligat pârâţii să îi achite suma de 132.699,34 RON.
- a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent, Ministerul Fondurilor Europene) şi Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent, Ministerul Educaţiei şi Cercetării), care au solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea memoriilor de recurs, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Având în vedere faptul că părţile au formulat critici de nelegalitate comune cu privire la sentinţa contestată, instanţa va proceda la prezentarea acestora în mod grupat.
În concret, recurenţii au susţinut că hotărârea judecătorească atacată este nelegală, în raport de aspectele ce vor fi prezentate în continuare.
3.1. Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la principiile nediscriminării şi tratamentului egal, raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Aceste principii au fost încălcate prin:
- cerinţa de calificare nr. 2, când au fost solicitate de către autoritatea contractantă "atestate pentru proiectare şi executare instalaţii electrice exterioare/interioare pentru incinte/construcţii civile şi industriale, branşamente aeriene şi subterane, la tensiunea normală de 0,4 kV, emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - Ordin ANRE nr. 23/2013" fără a cuprinde în cerinţele de calificare şi selecţie menţiunea "sau echivalent";
- cerinţa nr. 3 cuprinsă în Fişa de date a achiziţiei, privind prezentarea autorizaţiei "pentru efectuarea lucrărilor de instalare şi întreţinere a sistemelor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, conform Legii nr. 307/2006, OMAI 163/2007 privind aprobare norme de apărare incendii, OMAI 87/2010 - autorizare persoane care efectuează lucrări în domeniul producerii incendiilor NP/18/2-02 proiectare şi execuţie instalaţii de semnalizare incendii, fără formularea în conformitate cu prevederile legale;
- cerinţa nr. 4 "Licenţă pentru activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere sisteme de alarmare împotriva efracţiei, conform H.G. nr. 301/2012", fără precizarea menţiunii "sau echivalent",
Este eronată concluzia instanţei de fond în sensul că principiile aflate în discuţie nu au fost eludate în condiţiile în care nu a existat niciun indiciu concret în sensul că cel puţin un ofertant străin ar fi fost împiedicat în mod efectiv să participe la procedură din acest motiv. Intimata avea obligaţia legală de a lua toate măsurile pentru a permite participarea la procedura de atribuire a tuturor operatorilor economici care îndeplineau cerinţele prevăzute în Ordinul nr. 23/2013. Acelaşi raţionament se aplică şi în privinţa celorlalte două cerinţe aflate în discuţie.
De asemenea, absenţa cererilor de solicitări de clarificări din partea unor ofertanţi şi validarea documentaţiei de atribuire de către ANRMAP nu pot constitui argumente care să justifice existenţa unor cerinţe nelegale. Pe acest aspect, se impune a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 321 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale.
În plus de aceasta, nerespectarea legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale. Prejudiciul se referă la sume de bani plătite necuvenit beneficiarului ca urmare a identificării unor încălcări a legislaţiei în domeniu.
3.2. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că nici cu privire la cea de-a doua neregulă indicată în actul administrativ contestat nu rezultă încălcarea principiului transparenţei şi nici prejudicierea bugetului UE sau a bugetului naţional. În concret, prin acceptarea ofertei analizate, intimata nu avea niciun fel de garanţii în privinţa îndeplinirii contractului în bune condiţii. Aceasta întrucât nici ofertantul A. nu a prezentat şi nici intimata - în calitate de autoritate contractantă - nu a solicitat prezentarea certificatului constatator de la Registrul Comerţului. Procedând astfel, autoritatea contractantă a încălcat propria cerinţa prevăzută în documentaţia de atribuire referitoare la prezentarea documentelor din care să reiasă faptul că operatorul economic - ofertantul - deţine codul activităţii în baza căruia poate desfăşura activitatea. Totodată, nici certificatul constatator al subcontractantului B. nu prezintă garanţii privind buna îndeplinire a contractului.
În condiţiile în care operatorul economic S.C. A. S.R.L. a depus la oferta sa o declaraţie privind implicarea exclusivă a sediului în executarea contractului, în cuprinsul certificatului constatator ataşat ofertei ar fi trebuit să fie menţionat "sedii şi/sau activităţi autorizate, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004", activităţile corespunzătoare obiectului contractului ce urma să fii atribuit, şi anume furnizare de tunele şi lucrări de montaj, ca fiind autorizate la sediul social al acestui operator economic.
Nu poate fi reţinută afirmaţia instanţei potrivit căreia nu există coduri CAEN aferente obiectului procedurii pentru faptul că orice activitate economică derulată de o persoană juridică se încadrează într-un cod CAEN, iar încadrarea se face printr-o corespondenţă clară între activitate şi cod, iar în alte cazuri în mod indirect prin interpretarea clasificării CAEN.
Operatorul economic S.C. A. S.R.L. nu a dovedit dreptul de derulare a activităţilor corespunzătoare obiectului procedurii, motiv pentru care oferta sa trebuia respinsă de către autoritatea contractantă.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimata Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru argumentele prezentate la dosar.
4.2. Recurentul Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent, Ministerul Educaţiei şi Cercetării) a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, precum şi concluzii scrise .
4.3. Recurentul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent, Ministerul Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare în care a solicitat admiterea recursului Ministerului Cercetării şi Inovării .
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, intimata Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:
- Notificarea nr. x/04.02.2016 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice privind situaţia Cererii de rambursare nr. x/24.11.2015, cu referire la măsura de respingere a plăţii sumei de 132.699,34 RON;
- Adresa nr. x/06.04.2016 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x/4.03.2016, având ca obiect Notificarea anterior arătată.
Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea reclamantei, după cum s-a prezentat la pct. 2 al prezentei decizii.
Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în cele două memorii de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele:
Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi este beneficiara Contractului de finanţare nr. x/21.12.2012 prin care a primit o finanţare nerambursabilă în valoare de 51.031.879 RON pentru implementarea Proiectului intitulat "Dezvoltarea platformei de cercetare pentru energie eficientă şi durabilă".
Prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015 în valoare de 2.285.491,44 RON, apreciate ca şi cheltuieli eligibile, a fost aplicată o corecţie financiară totală de 132.699,34 RON, din care:
- 14.996,63 RON, cu 3.599,19 RON TVA, aplicată la factura nr. x/22.09.2015 emisă în baza contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. C. S.R.L.;
- 35.663,24 RON, cu 8.559,18 RON TVA, aplicată la factura nr. x/18.11.2015 emisă în baza Contractului de achiziţie publică anterior arătat;
- 56.355,72 RON, cu 13.525,38 RON TVA, aplicată la facturile nr. x/18.11.2015 şi nr. x/18.11.2015 emise în baza Contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu furnizorul S.C. A. S.R.L..
5.1. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 3.1. din decizie este fondată.
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile normative aflate în discuţie sunt:
* Art. 177 O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie publică analizată):
"(1) Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standarde europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare şi selecţie formulate în conformitate cu prevederile art. 176.
(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaţilor/ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia din urmă având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe. (…)."
*Art. 23 din Instrucţiunea nr. 1/2013 emisă de ANRMAP în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) şi art. 188 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare:
"(1) Pentru operatorii economici care prezintă experţi străini ce deţin certificat/atestat echivalent emis de autorităţile de certificare abilitate din alt stat nu se va impune obţinerea atestatului/certificatului recunoscut de autorităţile române la momentul depunerii ofertelor/candidaturilor.
(2) În baza principiului recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente.
(3) Operatorul economic trebuie să întreprindă, acolo unde legislaţia naţională impune, demersurile necesare pentru a putea prezenta la momentul semnării contractului de achiziţie publică atestatul recunoscut de autorităţile române."
Prima neregulă reţinută în Notificarea contestată vizează facturile nr. x/22.09.2015 şi y/18.11.2015, aferente Contractului nr. x/17.04.2015.
În concret, s-au reţinut următoarele:
* Beneficiarul a solicitat în Fişa de date a achiziţiei, pct. III 2.1. b. - cerinţa de calificare şi selecţie nr. 2: "Atestate pentru proiectare şi executare instalaţii electrice exterioare/interioare pentru incinte/construcţii civile şi industriale, branşamente aeriene şi subterane, la tensiunea nominală de 0,4 KV, emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - Ordin ANRE nr. 23/2013", fără menţiunea "sau echivalent".
Înalta Curte apreciază că este greşită concluzia primei instanţe în sensul că cerinţa în discuţie nu este restrictivă.
Ordinul nr. 23/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută şi verifică instalaţii electrice, precizează, în Anexa 1 la art. 5 alin. (2) faptul că: "Operatorul economic, persoană juridică străină, înregistrată într-o ţară membră UE/SEE/Elveţia, poate presta servicii transfrontaliere, cu caracter ocazional/temporar, pentru realizarea de lucrări la instalaţii electrice din cadrul SEN sau al celor izolate, dacă deţine un document echivalent (corespunzător tipurilor de atestate menţionate în prezentul Regulament) emis de un organism similar din ţara de origine, caz în care va transmite la ANRE o traducere informală a documentului respectiv şi un memoriu care să facă referire la capabilitatea tehnică şi profesională a prestatorului pentru desfăşurarea de lucrări în instalaţiile electrice din cadrul SEN sau al celor izolate."
Prin modalitatea de formulare a cerinţei aflate în discuţie, intimata a exclus din procedura de achiziţie publică potenţialii ofertanţi care deţineau un document echivalent emis de un organism similar din ţara de origine.
Împrejurarea că în cuprinsul cerinţei s-a făcut referire la Ordinul ANRE nr. 23/2013 nu este de natură să înlăture caracterul restrictiv al acesteia, deoarece s-a solicitat în mod expres prezentarea unui atestat emis de ANRE.
Argumentul primei instanţe potrivit căruia ar fi trebuit să fie "un indiciu concret în sensul că ar fi existat măcar un ofertant străin împiedicat să participe efectiv din acest motiv la procedură" nu poate fi primit. Astfel, intimata avea obligaţia să întreprindă toate demersurile necesare pentru a permite participarea la procedura de atribuire a tuturor operatorilor economici care îndeplineau cerinţele prevăzute de Ordinul ANRE nr. 23/2013.
În concluzie, cerinţa de calificare şi selecţie nr. 2 are un caracter restrictiv, fiind emisă cu încălcarea principiilor nediscriminării şi tratamentului egal.
* Beneficiarul a solicitat în Fişa de date a achiziţiei, pct. III 2.1. b. - cerinţa de calificare şi selecţie nr. 3:
"Autorizaţie pentru efectuarea lucrărilor de instalare şi întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, conform Legii 307/2006, apărare contra incendiilor, O.M.A.I. 163/2007, privind aprobarea normelor de apărare incendiu, O.M.A.I. 87/2010 - autorizare persoane ce efectuează lucrări în domeniul protecţiei contra incendiilor NP/18/2-02 proiectare şi execuţie instalaţii de semnalizare incendii."
Este lipsită de fundament susţinerea primei instanţe în sensul că cerinţa anterior enunţată nu are un caracter restrictiv, în condiţiile în care nu cuprinde menţiunea "sau echivalent". Pe acest aspect, prezintă relevanţă art. 18 alin. (1) din Metodologia de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor din 06.04.2010 inclusă în O.M.A.I. 87/2010 - "Persoanele autorizate într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European pot să efectueze lucrările în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzute la art. 1 alin. (2), în regimul transfrontalier în România numai după notificarea prealabilă a Centrului Naţional pentru fiecare lucrare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10."
* Beneficiarul a solicitat în Fişa de date a achiziţiei, pct. III 2.1. b. - cerinţa de calificare şi selecţie nr. 4:
""Licenţa pentru activităţile de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere sisteme de alarmare împotriva efracţiei, conform H.G. nr. 301/2012."
Contrar celor reţinute de prima instanţă, şi această cerinţă are un caracter restrictiv, fiind emisă cu încălcarea principiilor nediscriminării şi tratamentului egal, în condiţiile în care nu se prevede posibilitatea de a se depune documente echivalente.
* Într-adevăr, conform susţinerii recurentelor, împrejurarea că nu au fost solicitate clarificări de către potenţialii ofertanţi sau validarea documentaţiei de atribuire de către ANRMAP nu pot reprezenta argumente care să justifice existenţa unor cerinţe nelegale. Relevante în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 321 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale în care se menţionează faptul că autoritatea de management are competenţa de a efectua verificări asupra modului în care au fost respectate normele comunitare şi naţionale privind achiziţiile publice, iar acestea pot avea ca obiect şi elemente verificate anterior de către ANRMAP.
* În mod indiscutabil, nerespectarea legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice constituie o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
* În speţă, nu se poate reţine inexistenţa unui prejudiciu constând în obţinerea unui avantaj cu încălcarea normelor privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, de vreme ce una dintre neregulile analizate vizează impunerea unor cerinţe de calificare restrictive. De altfel, în acelaşi sens, a fost adoptată şi soluţia de principiu de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 24.11.2014, în care s-a considerat că, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului. Prin urmare, obligaţia de restituire sau de recuperare a fondurilor UE, precum şi a fondurilor naţionale există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli. Prejudiciul se referă la sume de bani plătite necuvenit beneficiarului ca urmare a identificării unor încălcări ale legislaţiei în domeniu.
5.2. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 3.2. din decizie este nefondată.
A doua neregulă reţinută în Notificarea contestată vizează facturile nr. x/18.11.2015 şi nr. x/18.11.2015 aferente Contractului nr. x/3.11.2015, având ca furnizor SC "A." S.R.L.. În concret, s-a reţinut faptul că oferta a fost în mod nelegal acceptată de către beneficiar, în lipsa certificatului constatator şi a informaţiilor extinse emise de Registrul Comerţului cu privire la obiectele de activitate corespondente cerinţei din Fişa de date a achiziţiei - "În cazul în care furnizarea produselor solicitate nu este activitatea principală, operatorul economic are obligaţia de a sublinia codul activităţii în baza căruia poate desfăşura în mod legal activitatea".
Obiectul contractului încheiat între intimată şi SC "A." S.R.L. îl constituia furnizarea unui "tunel aerodinamic", definit ca "instalaţie experimentală pentru determinarea forţelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor modele, machete sau părţi componente ale acestora, permiţând aprecierea de ansamblu a caracteristicilor operatorului de zbor în curs de finalizare, înainte ca acesta să fie încercat în zbor. Tunelul aerodinamic este compus din: camera de încercare (în interiorul ei se introduc macheta sau modelul legat de o balanţă aerodinamică), candele şi ajutaje de aer şi ventilator (care antrenează curentul de aer)".
Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe în sensul că, pornind de la specificul activităţii beneficiarului şi de la definiţia de mai sus, coroborat cu lipsa reală şi dovedită a existenţei unui Cod CAEN pentru activitatea de furnizare şi montaj tunel aerodinamic, societatea A. se afla în imposibilitate obiectivă de a avea "obiectele de activitate autorizate la sediu în baza art. 15 din Legea 359/2004".
Relevant este si faptul că SC "A." S.R.L., având ca subcontractant pe SC "B." S.R.L., a probat faptul că poate executa lucrarea, furnizând şi asamblând componentele tunelului aerodinamic. În plus de aceasta, SC "B." S.R.L. avea o serie de activităţi autorizate cărora le corespund Coduri CAEN compatibile cu activitatea complexă şi nedefinită expres în coduri, de constituire şi montare a tunelului aerodinamic, precum: 3320 - instalare maşini şi echipamente industriale; 4614 - intermediere, comerţ cu maşini, echipamente industriale, nave şi avioane; 4669 - comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente; 4321 - lucrări de instalaţii electrice; 4322 - lucrări de instalaţii sanitare de încălzire şi de aer condiţionat; 4329 - alte lucrări de instalaţii pentru construcţii; 4652 - comerţ cu ridicata componente şi echipamente electronice şi telecomunicaţii; 4690 - comerţ cu ridicata nespecializat.
Înalta Curte apreciază că este corectă argumentaţia primei instanţe potrivit căreia beneficiarul lucrării, ca unitate de învăţământ superior, trebuia să găsească o modalitate de a achiziţiona acest produs, acceptând o ofertă care să-i asigure garanţii în privinţa executării acestuia, chiar dacă nu poate fi încadrat într-un anumit tipar al Codurilor CAEN.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite, în parte, acţiunea reclamantei, va anula Notificarea nr. x/04.02.2016 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015 şi Adresa nr. x/06.04.2016, ambele emise Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, în privinţa sumei de 56.355,72 RON cu 13.525,38 RON TVA, reprezentând corecţia de 10 % aplicată la facturile nr. x/18.11.2015 şi y/18.11.2015 aferente Contractului nr. x/03.11.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L., va respinge, în rest, acţiunea ca neîntemeiată. Totodată, va obliga pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 175 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi va menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Cercetării şi Inovării şi Ministerul Finanţelor Publice - în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 213/2016 din 8 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:
Admite, în parte, acţiunea reclamantei Universitatea Tehnică Gh. Asachi din Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare şi Ministerul Fondurilor Europene.
Anulează Notificarea nr. x/04.02.2016 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/24.11.2015 şi Adresa nr. x/06.04.2016, ambele emise Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, în privinţa sumei de 56.355,72 RON cu 13.525,38 RON TVA, reprezentând corecţia de 10 % aplicată la facturile nr. x/18.11.2015 şi y/18.11.2015 aferente Contractului nr. x/03.11.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L..
Respinge, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.
Obligă pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 175 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea excepţiilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2020.