Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/22.07.2014, reclamanţii A., B., C., D., E., au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 1682/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timişoara, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1041/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiş, precum şi anularea Deciziei nr. 1041 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului A., emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea prezentei cauze şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Tribunalul Timiş, având în vedere că, în speţă, competenţa materială nu se stabileşte după criteriul valoric, ci prin raportare la dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competenţa de soluţionare a litigiilor în raport cu rangul de competenţă funcţională a autorităţii chemată în judecată.
Tot pe cale de excepţie, pârâta a invocat lipsa de interes în formularea acţiunii de către reclamanţii D., B., E. si C., ţinând cont de faptul că decizia de antrenare a răspunderii solidare a cărei anulare se solicită, îl priveşte doar pe reclamantul A..
Pentru termenul de judecată stabilit la 26 noiembrie 2014, reclamanţii au formulat o cerere de chemare în garanţie a contabilului societăţii, numitul F..
La acelaşi termen de judecată, instanţa a constatat competenţa sa materială în soluţionarea cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ţinând cont de cuantumul sumei pentru care s-a antrenat răspunderea (4.169.655 RON), apreciind că, raportat la obiectul cauzei, criteriul valoric este cel care determină competenţa materială. Totodată, instanţa a dispus şi comunicarea cererii de chemare în garanţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2015, instanţa, prin încheiere, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată, iar la data de 31 martie 2015, în temeiul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 64 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitată împotriva acestei soluţii.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 18 mai 2017, ca urmare a soluţionării căii de atac - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respingând, prin decizia nr. 3624/15 decembrie 2016, recursul declarat de reclamanţi.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/22.07.2014, aceiaşi reclamanţi au solicitat în contradictoriu cu aceeaşi instituţie pârâtă, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 1684/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timişoara, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1043/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiş, precum şi anularea Deciziei nr. 1043 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului D., emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată;
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepţia de conexitate invocată de reclamanţi şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/22.07.2014, aceiaşi reclamanţi au solicitat în contradictoriu cu aceeaşi instituţie pârâtă, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 1686/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timişoara, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1045/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiş, precum şi anularea Deciziei nr. 1045 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului C., emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş;
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepţia de conexitate invocată de reclamanţi şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/22.07.2014, aceiaşi reclamanţi au solicitat în contradictoriu cu aceeaşi instituţie pârâtă, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 1683/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timişoara, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1044/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiş, precum şi anularea Deciziei nr. 1044 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului E., emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş;
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepţia de conexitate invocată de reclamanţi şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/22.07.2014, aceiaşi reclamanţi au solicitat în contradictoriu cu aceeaşi instituţie pârâtă, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 1685/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timişoara, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1042/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiş, precum şi anularea Deciziei nr. 1042 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului B., emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş;
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2015, în acest dosar, s-a admis excepţia de conexitate invocată de reclamanţi şi s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.
La termenul de judecată din data de 14.12.2017, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în ceea ce priveşte Decizia nr. 1682/09.07.2014 şi Decizia nr. 1041/05.05.2011, cu referire strictă la reclamantul A., în sensul că, în situaţia în care se va aprecia că excepţia de nedepunere în termen a contestaţiei administrative este neîntemeiată, urmând a se adopta o soluţie de respingere a excepţiei, se impune ca organul de soluţionare a contestaţiei să fie obligat la soluţionarea pe fond a acesteia.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes în formularea acţiunilor reclamanţilor, invocată de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA, a admis, în parte, acţiunile conexate, formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA, şi, în consecinţă: a dispus anularea Deciziei nr. 1682/09.07.2014 emisă de pârâtă, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor B., C., D., E., precum şi a excepţiei de tardivitate a contestaţiei formulate de contestatorul A.; a admis pe fond contestaţia şi a anulat decizia nr. 1041/05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare emisă de pârâtă; a dispus anularea Deciziilor nr. 1683, 1684, 1685, 1686 emise la data de 09.07.2014, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor şi a admiterii pe fond, a contestaţiilor administrative formulate de aceştia; a dispus anularea Deciziilor privind atragerea răspunderii solidare nr. 1042, 1043, 1044, 1045 emise toate în data de 05.05.2011, de către pârâtă; a respins, în rest, acţiunea reclamanţilor; a obligat pârâta la plata către reclamanţi, a sumei de 7200 RON cheltuieli de judecată.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii ca nefondată.
3. Decizia instanţei de recurs
3.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile sale nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menţionat.
3.2. Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Astfel, nu se poate considera că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
3.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.
Având în vedere că prin soluţia preconizată a se da recursului se face dovada deplină a culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciate ca necesare şi dovedite în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei nr. 382 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-pârâta la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.