Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petenta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfantul Stefan Primul Martir privind recuzarea membrilor Completului nr. 9 şi a magistratului-asistent desemnat să participe la şedinţele completului.
Împotriva încheierii menţionate, a declarat recurs petenta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfantul Stefan Primul Martir, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.
În dosarul nr. x/2021, intimatul Statul Român, prin Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând că, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., nu este supusă recursului încheierea prin care se respinge recuzarea, pronunţată într-un dosar soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizie definitivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi
La termenul de judecată de astăzi, 22 martie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac exercitate în cauză, invocată de intimat prin întâmpinare, excepţie de procedură ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora indiferent de menţiunile din dispozitivul hotărârii atacate.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formaţiuni de judecată cu o competenţă specifică, nefiind o instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.
Un argument în acest sens, îl reprezintă şi faptul că, atunci când a reglementat competenţa Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluţionarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul a făcut-o în mod expres şi limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.
La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudenţă reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021.
În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepţia peremptorie a inadmisibilităţii recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu celelalte excepţii şi cereri care nu se mai impun a fi analizate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir împotriva încheierii din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 22 martie 2021.