Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 286 din 16 decembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2019.
S-a reţinut, în esenţă, că decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., care prevăd că o astfel de hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestaţiei în anulare.
2. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, A. a formulat, din nou, contestaţie în anulare.
3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, contestaţia în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători s-a pronunţat asupra aceleiaşi căi de atac, formulată împotriva unei decizii pronunţate în procedura de filtrare, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., conform căruia:
"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. (…)" [alin. (5)].
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestaţii în anulare, decizia de inadmisibilitate pronunţată într-o astfel de cale de atac fiind, la rândul său, neatacabilă, în raport cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) din acelaşi cod, conform cărora "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Aceasta, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate anterior, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.
Pentru considerentele prezentate, constatând că este inadmisibilă calea de atac formulată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) şi art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 25 ianuarie 2021.