Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Încheierea din data de 13 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.1 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 348 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat ca fiind legală şi temeinică măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A. şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că măsura arestării preventive a fost luată faţă de inculpatul A. prin Încheierea nr. 496 din data de 20 decembrie 2019 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Încheierea nr. 40 din 30 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019), apreciindu-se că sunt întrunite exigenţele prevăzute de art. 202 alin. (1) şi art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât există standardul probator care să susţină suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal şi pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a mai reţinut că această măsură preventivă a fost dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi ca urmare a înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar, după ce inculpatul A., pus sub acuzare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 332 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, în perioada 9 noiembrie 2019 - 23 noiembrie 2019, s-a presupus că a comis din nou infracţiunea prevăzută de art. 332 alin. (4) din Legea nr. 535/2004, iar la data de 3 decembrie 2019, că ar fi accesat şi, ulterior, postat pe contul său de x un material video care conţinea instrucţiuni de constituire a unui dispozitiv explozibil improvizat, faptă care constituie infracţiunea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, măsura fiind prelungită succesiv de instanţa supremă.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se menţin neschimbate temeiurile prevăzute de art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., atât sub aspectul persistenţei suspiciunii rezonabile că inculpatul A. s-a implicat în derularea unor activităţi care s-ar putea circumscrie infracţiunilor de terorism pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, cât şi al exigenţelor de proporţionalitate şi necesitate expres prevăzute de lege.
S-a reţinut şi că nu există elemente noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii, şi nici date care să releve caracterul suficient al unei măsuri preventive mai uşoare, astfel că menţinerea detenţiei preventive faţă de inculpat este singura măsură aptă să asigure prezervarea ordinii publice, fiind asigurat în continuare justul echilibru între necesitatea de apărare a interesului public într-o societate democratică şi importanţa respectării dreptului fundamental la libertate al inculpatului.
II. Împotriva Încheierii din data de 13 martie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1, în termen legal, a formulat contestaţie inculpatul A..
Prin Încheierea nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 13 martie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A. în sensul că, probele administrate în cauză oferă date concrete care confirmă existenţa suspiciunii rezonabile de săvârşire a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, neintervenind până în prezent elemente noi care să înlăture această concluzie.
Totodată, s-a apreciat a fi îndeplinită, în continuare, şi cea de-a doua cerinţă cumulativă prevăzută de art. 223 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., deoarece infracţiunile de care este acuzat inculpatul fac parte din enumerarea exhaustivă prevăzută de acest text de lege, iar lăsarea acestuia în libertate este de natură a genera o stare de pericol ridicat pentru ordinea publică, măsura arestării preventive a inculpatului A. fiind în continuare proporţională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale şi necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, menţinerea inculpatului în stare de detenţie preventivă fiind singura măsură aptă să asigure prezervarea ordinii publice, fără ca prin aceasta să se încalce prezumţia de nevinovăţie, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său.
III. Împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. a formulat contestaţie petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2020, fiind stabilit, în mod aleatoriu, prim termen la data de 19 octombrie 2020, când instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de contestator, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind redate în considerentele prezentei decizii.
Examinând actele dosarului şi încheierea contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, constată inadmisibilitatea contestaţiei promovate de către inculpatul A., din următoarele considerente:
Căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală sunt reglementate expres de normele de procedură, regula generală a dublului grad de jurisdicţie cunoscând o serie de excepţii limitativ instituite de lege, când hotărârea primei instanţe este definitivă la data pronunţării ei.
În materia măsurilor preventive legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării controlului de legalitate şi temeinicie asupra încheierii prin care se statuează cu privire la menţinerea arestării preventive, în procedura de cameră preliminară, în cuprinsul dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din C. proc. pen., încheierea astfel pronunţată având caracter definitiv de la data pronunţată
O atare încheiere nu poate fi supusă, la rândul său, unei noi cenzuri într-o a doua jurisdicţie, deoarece s-ar nesocoti astfel natura juridică atribuită în mod expres de legiuitor încheierii pronunţate potrivit dispoziţiilor legale antemenţionate, respectiv aceea de cale de atac.
În plus, a admite ipoteza admisibilităţii contestării acestei încheieri echivalează cu a accepta că legiuitorul ar fi recunoscut unui număr de trei autorităţi dreptul de a statua, în mod succesiv, asupra legalităţii/necesităţii măsurii preventive, respectiv judecătorului de cameră preliminară, completului care soluţionează contestaţia şi unei a treia, completul de 5 judecători în materie penală, în cauza de faţă.
De altfel, legiuitorul a optat pentru a disciplina unitar căile de atac împotriva actelor procesuale prin care se dispune asupra măsurilor preventive în faza de cameră preliminară, reglementând (fără excepţii derogatorii) regula unei singure astfel de căi de atac.
În contextul acestor argumente teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, constată că, împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1. inculpatul A. nu avea posibilitatea legală de a exercita calea de atac a contestaţiei, impunându-se, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a acesteia.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 12/C din 19 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.1.1.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2020.
GGC - CP