Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, are ca obiect cererile de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a Deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, şi a Sentinţei nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2011.
Prin Încheierea şedinţei publice din 4 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a amânat judecata cauzei la 17 septembrie 2019, punând în vedere revizuentului să depună la dosar precizări clare cu privire la înscrisurile noi descoperite şi hotărârile contradictorii deciziei atacate cu revizuire, cu două săptămâni anterior termenului de judecată acordat, sub sancţiunea suspendării cererii în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.
Prin Încheierea din 17 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a dispus, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, suspendarea judecării cererilor de revizuire formulate de A., constatând faptul că revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de la termenul din 4 iunie 2019, în sensul de a depune la dosar precizări necesare pentru lămurirea cadrului procesual.
II. Cererea de recurs
Revizuentul A. a declarat recurs împotriva "Încheierii din data de 4 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care instanţa a suspendat judecata cererii de revizuire", solicitând "anularea suspendării ca netemeinică şi nelegală".
Susţine recurentul că toate cererile de revizuire conţin elementele şi documentele în considerarea cărora a formulat calea de atac, astfel că toate datele solicitate prin Încheierea din 4 iunie 2019 sunt cuprinse în cererile depuse la dosar, motiv pentru care dispoziţia instanţei este rămasă fără obiect.
Totodată, recurentul arată că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă pentru motivul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin Încheierea din 4 iunie 2019, deşi, după această dată, au mai fost depuse şi alte cereri de revizuire, care au fost conexate la acelaşi dosar, iar solicitarea de a formula precizări nu se poate referi la cererile ulterioare.
În concluzie, recurentul susţine că solicitările instanţei sunt nejustificate şi, invocând Decizia de recurs în interesul Legii nr. 32/2019, argumentează că magistraţii din cauza de faţă nu aveau dreptul să participe la judecarea admisibilităţii în principiu a acestei căi de atac şi nu puteau să dispună în cauză măsuri sau sarcini, fiind incompatibili, iar un magistrat care a judecat cererea de recurs nu poate să îşi aprecieze propria decizie în calea de atac a revizuirii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2020.
III. Derularea procedurii judiciare în dosarul nr. x/2020
La termenul din 6 iulie 2020, recurentul A. a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului intimaţilor, iar judecata cauzei a fost amânată la 7 septembrie 2020 pentru ca apărătorul intimaţilor să prezinte, în original, contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială în baza cărora asigură reprezentarea părţilor pentru care a răspuns la apelul nominal.
Prin notele de şedinţă înregistrate la dosar la 4 septembrie 2020, în susţinerea excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului intimaţilor, recurentul prezintă situaţia unor dosare în care s-a constatat lipsa calităţii B. şi Asociaţii de reprezentant al C. SRL, pentru lipsa mandatului, fiind anulate actele de procedură.
La termenul din 7 septembrie 2020, a fost prezentat contractul de asistenţă juridică şi a fost depusă la dosar Împuternicirea avocaţială seria x nr. x/2020, conform căreia societatea de avocatură reprezintă pe intimata C. SRL. Instanţa a amânat judecata cauzei la 2 noiembrie 2020, pentru lipsă de procedură cu intimatul D., şi a fost prorogată discutarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului intimaţilor şi discutarea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu.
Prin cererea înregistrată la dosar la 29 octombrie 2020, intimat C. SRL a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu.
La termenul din 2 noiembrie 2020, judecata cauzei a fost amânată la 7 decembrie 2020, ca urmare a cererii formulate de recurent pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.
IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
1. Precizări prealabile
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că recurentul a declarat formal recurs împotriva Încheierii din 4 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, deşi calea de atac şi criticile formulate în susţinerea acesteia vizează soluţia de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, dispusă de instanţă prin Încheierea din 17 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
2. Asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului intimaţilor
Art. 111 din C. proc. civ. din 1865 dispune în sensul că "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept".
Prin interes, condiţie de formulare a cererilor procesuale, se înţelege folosul practic, material sau moral urmărit de cel care formulează cererea, în accepţiunea de beneficiu efectiv pe care partea l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii.
În cauză, recurentul a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii B. şi Asociaţii de reprezentant al intimaţilor C. SRL şi D.
Conform celor menţionate în Încheierea de la 7 septembrie 2020, instanţa a constatat că, potrivit contractului de asistenţă juridică prezentat şi Împuternicirii avocaţiale seria x nr. x/2020, societatea de avocatură reprezintă numai pe intimata C. SRL, iar nu şi pe intimatul D.
Potrivit susţinerilor orale din şedinţa publică de la termenul de astăzi, 7 decembrie 2020, recurentul justifică interesul şi scopul excepţiei invocate prin faptul că, în ipoteza admiterii excepţiei, ar fi anulate actele de procedură întocmite de societatea de avocatură în numele intimaţilor şi, astfel, ar fi înlăturate excepţiile invocate de intimaţi.
Raportat la interesul şi scopul expuse de recurent, se constată că, în cauză, singurul înscris depus la dosarul cauzei de intimata C. SRL este cererea de judecare a cauzei în lipsă, în cuprinsul căreia solicită formal admiterea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a recursului, excepţie invocată de instanţă din oficiu formal, fără a expune argumente ori apărări nici cu privire la excepţie şi nici cu privire la fondul recursului.
Astfel fiind, se reţine că nu există un folos practic şi efectiv care să poată fi obţinut de recurent în ipoteza admiterii excepţiei - cum ar fi: anularea actelor de procedură întocmite, înlăturarea excepţiilor şi, eventual, a apărărilor formulate de societatea de avocatură în reprezentarea intimaţilor - întrucât, în cauză, C. SRL nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţii.
În concluzie, se reţine că recurentul nu justifică un interes în susţinerea excepţiei pe care a invocat-o.
În acelaşi sens, se cuvine a fi menţionat faptul că interesul în susţinerea excepţiei nu subzistă nici în contextul în care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, excepţie de procedură de ordine publică şi dirimantă, care, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865, face de prisos analiza în tot a criticilor şi apărărilor formulate pe fondul recursului.
3. Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului
Conform celor expuse la pct. 1 şi 2 din prezenta decizie, litigiul de faţă are ca obiect recursul exercitat împotriva unei încheieri prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire, a dispus, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865, suspendarea judecării cauzei, constatând că revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a depune la dosar precizări necesare pentru lămurirea cadrului procesual.
Conform art. 1551 din C. proc. civ. din 1865:
"Art. 1551. - Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 1083 sunt aplicabile.
La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. (2) se aplică în mod corespunzător."
Potrivit art. 2441 din C. proc. civ. din 1865:
"Art. 2441. - Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."
În cauză, încheierea de suspendare a judecăţii în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un dosar de revizuire, în care hotărârea prin care se soluţionează cauza este o hotărâre irevocabilă, potrivit art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, conform căruia:
"Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 328 alin. (2) coroborat cu art. 2441 din C. proc. civ. din 1865, având în vedere caracterul irevocabil al hotărârii pronunţate de Înalta Curte în revizuire, este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii premergătoare prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.
Sub acest aspect, este de observat că, în reglementarea C. proc. civ. din 1865, nu era prevăzută nicio cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care să fie dată în competenţa Completului de 5 judecători.
În sensul celor arătate, este avută în vedere şi jurisprudenţa anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Încheierea civilă nr. 222 din 8 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. din 1865, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsită de interes, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de recurentul A..
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii din 17 septembrie 2019 prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în dosarul nr. x/2018 (eronat menţionată în cererea de recurs ca fiind încheierea din 4 iunie 2019), pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2020.
GGC - CP