Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia nr. 367 din 12 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3170 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privind existenţa unor "hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", în raport cu cele două hotărâri pe care revizuentul le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul, invocând dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate sunt reiterate apărări şi argumente referitoare la fondul cauzei, recurentul făcând o retrospectivă a hotărârilor pronunţate în diferite cicluri procesuale ale litigiului şi a criticilor aduse acestora.
În ceea ce priveşte hotărârea atacată în această fază procesuală, recurentul susţine că instanţa de revizuire "nu a respectat normele de procedură", întrucât "nu a comunicat întâmpinările, obligaţie impusă de art. 201 C. proc. civ., în condiţiile art. 206 (2) Cpc" şi "nu a respectat principii fundamentale ale procesului civil: dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi principiul contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.)", întrucât "nu prezintă apărările intimaţilor în contradictoriu cu cererea înaintată Înaltei Curţi".
3. Procedura de filtrare a recursurilor
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că, în legătură cu acesta, este incidentă sancţiunea nulităţii.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, actul fiind comunicat părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sunt incidente dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 486. - Cererea de recurs
(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
(…)
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
(…)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. (…)"
"Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Se constată că cererea de recurs nu răspunde exigenţelor impuse de dispoziţiile legale citate, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, la pct. I.2., susţinerile formulate de recurent, pe de o parte, nu menţionează pe care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. este întemeiată calea de atac şi, pe de altă parte, nu reprezintă critici reale la adresa hotărârii atacate, care să vizeze soluţia dată cererii sale de revizuire şi argumentele pe care se întemeiază aceasta ori modul de aplicare la speţă de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., incidente în cauză.
Afirmaţiile referitoare la pretinsa încălcare a normelor de procedură şi a principiilor fundamentale ale procesului civil au caracter general, nefiind însoţite de argumente care să le susţină.
III. Concluzii.
Faţă de cele prezentate, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în cauză, lipsa cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., atrăgând sancţiunea nulităţii, prevăzută de dispoziţiile de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va anula recursul declarat în cauză.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere cererea intimatului B., recurentul va fi obligat la plata către acesta a cheltuielilor de judecată.
Constatând că la dosarul cauzei se află chitanţa nr. x din 26.05.2020, emisă de Cabinet Individual Avocat C., în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON în favoarea intimatului B., cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 367 din 12 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul la plata către intimatul B. a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţa publică din 14 decembrie 2020.