Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea nr. 1282 din camera de consiliu de la 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
2. Recursul exercitat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1 a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 3021 şi ar. 304 din C. proc. civ. din 1865 şi art. 129 din Constituţie, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte nesoluţionarea, înainte de soluţionarea strămutării, a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru şi a cererii de ajutor public judiciar în dosarul nr. x/2020, precum şi a cererii de ataşare a dosarului nr. x/2012 şi susţinând că nu a fost citată şi nu a fost reprezentată la termenul la care a fost soluţionată cererea de strămutare.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Oraşul Năsăud, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, motivat de faptul că hotărârea atacată a fost dată fără cale de atac.
4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În dosarul nr. x/2020, prin cererea de recurs, recurenta S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865.
Prin notele de şedinţă înregistrate la dosar la 7 septembrie 2020, recurenta a solicitat, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Prin încheierea pronunţată în dosarul asociat nr. x/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a admis cererea formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, invocată de recurentă.
II. Considerentele Înaltei Curţi
1. Asupra cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile procedurale, întrucât soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, nefiind o judecată în cadrul căreia instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra existenţei sau inexistenţei unui drept. Pe de altă parte, este avut în vedere remediul reglementat de art. 322 pct. 10 din acelaşi cod, potrivit căruia partea are deschisă calea revizuirii în ipoteza în care ar fi admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă cererea formulată de recurentă privind suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză.
2. Asupra admisibilităţii căii de atac exercitate în cauză
În dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte rămâne în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură care, potrivit art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, în cauză, recursul a fost exercitat împotriva unei încheieri prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare în privinţa căreia sunt incidente dispoziţiile art. 40 alin. (4) teza întâi din C. proc. civ. din 1865, conform cărora "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac.".
Astfel, hotărârea pronunţată în strămutare, fiind dată fără nicio cale de atac, nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului potrivit art. 299 alin. (1) teza întâi din acelaşi cod, care prevede că sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Recunoaşterea unei căi de atac, cum este în speţă recursul declarat împotriva unei hotărâri date fără nicio cale de atac, contravine principiului legalităţii căii de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (4) teza întâi şi art. 299 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a judecăţii, formulată de recurenta S.C. A. S.R.L.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 1282 din camera de consiliu de la 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 septembrie 2020.