Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 25 din 9 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a anulat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut, în esenţă, că cererea de recurs a fost depusă prin e-mail, iar recurentul, deşi a fost citat cu menţiunea semnării cererii, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., fără a depune, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.
3. Hotărârea instanţei de recurs
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 27 şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru calea de atac exercitată se plăteşte taxă judiciară de timbru, dovada achitării acesteia ataşându-se, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 25 din 9 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 2020.