Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 41 din data de 9 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie petentul A..
Prin încheierea penală nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
Împotriva încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunţate de secţia penală a instanţei supreme în dosarul nr. x/2018.
Împotriva deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casaţie.
Prin încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunţate de Completul de Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.
Împotriva încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat revizuire.
Prin decizia penală nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al instanţei supreme în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
Împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2019.
Împotriva deciziei penale nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 Judecători al instanţei supreme în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, instanţa supremă a făcut referire la dispoziţiile art. 4251 din C. proc. pen. potrivit cărora calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În acest context, s-a apreciat că, în speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii definitive (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire) nesusceptibilă de a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac în condiţiile reglementate de legea procesual penală.
Împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Completul de 5 Judecători al instanţei supreme în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020 primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 ianuarie 2021, termen ce a fost preschimbat în data de 18 ianuarie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, hotărâre prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
De asemenea, instanţa supremă reţine că, potrivit 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei cai de atac.
În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că, în ceea ce priveşte decizia prin care se soluţionează calea ordinară de atac a contestaţiei, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.
Ca atare, hotărârea recurată în prezenta cauză nu este susceptibilă a fi atacată, fiind definitivă, calea de atac exercitată fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 125 din 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 125 din 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.