Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 octombrie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., formulată de petentul A..
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă a reţinut că, prin raportare la condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a instanţei de control constituţional prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia a fost ridicată de către una dintre părţile din proces (petentul A.), în faţa unei instanţe judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei având ca obiect cererea formulată de acest petent privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti.
Totodată, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii din C. proc. pen. în vigoare, respectiv art. 272 din C. proc. pen., care reglementează acoperirea cheltuielilor judiciare.
Referitor la condiţia ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituţional, s-a constatat neîndoielnic îndeplinită această exigenţă.
Ca atare, s-a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către petentul A. îndeplineşte cerinţele de admisibilitate privind calitatea autorului excepţiei de a fi parte într-un proces în curs de soluţionare, aflarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate şi inexistenţa unei decizii prin care Curtea Constituţională să fi sancţionat anterior acest text de lege.
Cu toate acestea, secţia penală a instanţei supreme a constatat că nu este însă îndeplinită condiţia referitoare la "legătura" normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, s-a reţinut că, pentru a proceda la sesizarea Curţii Constituţionale, trebuie să existe o legătură între norma a cărei constituţionalitate se doreşte a fi verificată şi soluţionarea cauzei, astfel încât excepţia să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi asupra situaţiei petentului. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, instanţa supremă a constatat că prin cererea introductivă petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce are ca obiect o cerere de strămutare, motivat de faptul că împotriva sa "s-a creat un climat de respingere, de neacceptare a demersului său (...)", astfel încât nu va avea parte de un proces echitabil în faţa Curţii de Apel Ploieşti, unde este înregistrată strămutarea iniţială.
Aşadar, sub un prim aspect, s-a reţinut caracterul inadmisibil al cererii deduse judecăţii, în contextul în care obiectul cauzei este strămutarea unui dosar având ca obiect strămutare, împrejurare în care, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, este necesar ca aceasta să vizeze dispoziţiile legale ce stabilesc condiţiile de admisibilitate a cererii introductive.
În acest sens, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 427 din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M.Of. nr. 711/07.08.2020, în cuprinsul căreia s-a statuat că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză." .
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a subliniat faptul că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că statuarea asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen. nu ar avea aptitudinea de a influenţa hotărârea din prezenta cauză nici în privinţa soluţiei complementare asupra cheltuielilor judiciare, deoarece aceasta vizează exclusiv stabilirea sarcinii suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru efectuarea actelor de procedură, respectiv dacă rămân în sarcina statului sau urmează a fi plătite de parte. Or, textul indicat de petent prevede, cu valoare de principiu, că desfăşurarea procesului penal determină efectuarea unor cheltuieli care se avansează fie de către organele judiciare, fie de către părţi, precum şi sursa bugetară corespunzătoare, lipsa legăturii cu obiectul asupra cărora poartă deliberările fiind vădită.
De altfel, s-a reţinut şi faptul că invocarea încălcării art. 21 din Constituţia României este pur formală, în fapt, nemulţumirea petentului vizează lipsa unei dispoziţii similare cu art. 452 din C. proc. civ., privind modalitatea în care judecătorul stabileşte cuantumul cheltuielilor judiciare, argumente ce nu pot fi subsumate unor critici de constituţionalitate.
Împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, la data de 2 noiembrie 2020, petentul A. a declarat recurs, prin e-mail, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 ianuarie 2021, termen ce a fost preschimbat la data de 18 ianuarie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de petentul A., prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constată că acesta a fost tardiv formulat, din următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aceleaşi dispoziţii legale anterior menţionate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În prezenta cauză, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 30 octombrie 2020
Instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al activităţii judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.
De asemenea, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore nu se socoteşte ora la care începe să curgă termenul, nici ora la care acesta se împlineşte.
În acest context, se reţine că termenul pe ore va începe să curgă la cel din urmă moment la care putea să fie considerat că persoana în favoarea căruia este instituit termenul a luat cunoştinţă de pronunţarea soluţiei dispuse în respectiva cauză.
Prin urmare, cum nu a fost indicată ora pronunţării hotărârii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, se consideră că soluţia a fost pronunţată la ultima oră de la sfârşitul zilei de 30 octombrie 2020, respectiv la ora 24:00.
În aceste condiţii, termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la data de 31 octombrie 2020, la ora 01:00 AM şi s-a împlinit la data de 2 noiembrie 2020, ora 2:00 AM.
Verificând respectarea termenului de declarare a recursului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că petentul A. a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la data de 2 noiembrie 2020, orele 04:08 PM . Cum termenul de declarare a căii de atac s-a împlinit la data de 2 noiembrie 2020, orele 2:00 AM, se constată că petentul a exercitat calea de atac a recursului cu depăşirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Faţă de considerentele expuse anterior, constatând ca recursul a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.