Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2019, reclamanta Obştea de Mosneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Vidra, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile în cuantum de 64.871 RON, cu titlu de subvenţii neîncasate de la APIA Vrancea pentru anul 2018, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 din C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6152 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea în pretenţii civile formulată de reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 120 din 02 aprilie 2020, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani împotriva sentinţei civile nr. 6152 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Focşani, şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani.
Prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani împotriva deciziei civile nr. 120 din 02 aprilie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, a casat în parte decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce priveşte soluţia dată ca urmare a judecăţii pe fond a cauzei şi, în consecinţă, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire şi la plata sumelor de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, 2250 RON, cheltuieli de judecată în apel şi 2403 RON, cheltuieli de judecată la fond.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire şi cerere de suspendare a executării pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vidra, în contradictoriu cu intimatele Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani şi Obştea de Moşneni în Devălmăşie Vidra, Scafari S.A..
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2020.
Prin decizia civilă nr. 314/R din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 231/2020 a Curţii de Apel Galaţi şi a cererii de suspendare a executării acestei decizii, formulate de U.A.T. Comuna Vidra.
2. Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, arătând că această din urmă decizie a înlăturat obligarea sa la plata sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile, iar prin decizia atacată a fost obligată la plata acestei sume.
Revizuenta a precizat că ambele dosare au acelaşi obiect, respectiv obligarea sa la plata sumei de 64.871 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar decizia nr. 592/2020 din data de 10 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a tranşat definitiv raporturile dintre părţi, dobândind autoritate de lucru judecat. Revizuenta a precizat că raţiunea reglementării revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se regăseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, situaţie în care este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv: să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente să fie potrivnice, care să fi fost pronunţate în acelaşi conflict juridic, dar în procese diferite şi în cea de-a doua cauză să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.
La aceeaşi dată, revizuenta a depus cerere de suspendare a executării deciziei atacate cu revizuire, în motivarea acesteia invocând faptul că intimata i-a transmis deja o notificare prin care a somat-o să achite suma de 64.871 RON şi cheltuielile de judecată, în termen de 15 zile de la primirea notificării, şi, deşi aceasta nu constituie un act de executare, date fiind raporturile dintre părţi, consideră că reprezintă primul pas în iniţierea procedurii de executare silită.
În dovedirea acestei cereri, revizuenta a depus înscrisuri privitoare la Bugetul UAT Vidra pe anul 2020, copia notificării primite de la intimată şi a cererii de revizuire. Ulterior a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON şi de consemnare a cauţiunii în cuantum de 3743,55 RON.
La data de 03 noiembrie 2020, intimata a depus prin fax întâmpinare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la achitarea unei cauţiuni şi a invocat faptul că notificarea este doar un act administrativ, revizuenta având un termen de graţie de 6 luni în care să îşi îndeplinească obligaţiile, suficient pentru a-şi le putea îndeplini, întrucât are suficiente resurse financiare. Cu privire la contrarietatea de hotărâri, intimata a precizat că nu există, întrucât cele două decizii sunt date în materii diferite, respectiv contencios administrativ şi materie civilă delictuală.
La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, prin decizia civilă nr. 314R din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020 şi a cererii de suspendare a executării acestei decizii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarele având ca obiect revizuire, respectiv cererea de suspendare a executării deciziei atacate, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 02 decembrie 2020, sub nr. x/2020 şi y/2020/a1, ambele primind termen de judecată la data de 17 februarie 2020.
La data de 17 decembrie 2020, revizuenta UAT Comuna Vidra a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat în cauza ce are ca obiect cererea de suspendare a executării deciziei de la 17 februarie 2020 la o dată mai apropiată, menţionând că notificarea primită de la intimată poate reprezenta începutul executării silite, precum şi faptul că nu deţine resursele financiare necesare pentru a face faţă acestei executări.
Această cerere a primit termen de judecată la 20 ianuarie 2021, termen care, din motive obiective, a fost preschimbat la data de 03 februarie 2021.
Prin încheierea din 03 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul asociat, a fost respinsă cererea de preschimbare a termenului stabilit pentru judecarea cererii de suspendare a executării deciziei.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, Înalta Curte urmează a o respinge având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că:
"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."
Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia:
"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia civilă nr. 231R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Astfel, prin decizia civilă nr. 592/2020 din 10 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul formulat de pârâta U.A.T. Vidra împotriva sentinţei nr. 49 din 18 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, având ca obiect obligaţia de a face, a fost casată sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.
În motivare, această instanţă a reţinut că reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Vidra să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte că este deţinătoarea suprafeţelor de păşune situate în blocurile fizice indicate, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005 al Comisiei locale Vidra de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum şi obligarea aceleeaşi pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvenţiilor APIA pentru terenurile în discuţie, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019.
S-a mai reţinut că intimatul a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume la nivelul subvenţiilor acordate de APIA reclamantei în anul 2017, fără a verifica identitatea de suprafaţă de teren pentru anii 2017 şi 2019, cu atât mai mult cu cât este există procese pe rolul instanţelor judecătoreşti privind blocurile fizice de teren, deţinute sau nu de către Obşte.
În cea de-a doua cauză, prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie Vidra, Scafari şi Călimani, a fost casată în parte decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte soluţia dată ca urmare a judecăţii pe fond a cauzei şi, în consecinţă, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta UAT Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire şi la plata sumei de 1020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a sumei de 2.250 RON, cheltuieli de judecată în apel şi 2.403 RON cheltuieli de judecată pentru fond.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât aceasta nu a eliberat în timp util o adeverinţă din care să rezulte că Obştea este deţinătoarea suprafeţelor de păşune situate în mai multe blocuri fizice pe raza UAT Vidra, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005, iar urmare a acestui impediment nu a putut accesa subvenţiile de la APIA pentru anul 2018.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, instanţa a avut în vedere că subvenţia din 2017 pentru aceeaşi suprafaţa de teren a fost de 64871 RON şi că potrivit prevederilor art. 1532 alin. (2) din C. civ., prejudiciul ce s-ar fi putut cauza prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj, poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului, motiv pentru care, la acordarea despăgubirilor solicitate pentru anul 2018, această instanţă s-a raportat la suma de 64871 RON, acordată cu titlu de subvenţii de la APIA în anul 2017.
Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte constată că aceste hotărâri nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvenţiilor APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019, iar în cel de-al doilea dosar, desfăşurat între aceleaşi părţi, reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor constând în subvenţiile APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2018, iar ultima instanţă sesizată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a avut în vedere subvenţiile acordate în anul 2017.
Astfel, Înalta Curte reţine că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situaţie nu poate exista în speţă, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicţie.
În aceste condiţii, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea împotriva deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Cu privire la cererea formulată de intimata Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, potrivit chitanţei seria x BIM nr. 0053 din 15 februarie 2021, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea la plata către intimata Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea împotriva deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Obligă pe revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea la plata către intimata Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra, Scafari şi Călimani a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.