Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3555 din 7 aprilie 2004 și emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască dreptul de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 25 august 1941, în localitatea Mociu, în timpul refugiului părinților, unde a locuit până în anul 1945, când s-a înapoiat împreună cu familia, la fostul domiciliu din orașul Bistrița.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 105/F/CA din 7 decembrie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 3555 din 7 aprilie 2004 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 august 1941 - 6 martie 1945, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, astfel că dobândește și ea, calitatea de persoană refugiată, conform art. 100 C. fam. și art. 14 din Decretul nr. 31/1954, care stabilesc că minorul locuiește la părinții săi.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat, actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În acest sens a precizat că statutul de persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și nu poate fi valorificat de urmașii acestuia.
Cum în momentul refugierii reclamanta nu a fost născută și nici concepută, nu poate fi considerată ca fiind refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la 25 august 1941, în localitatea Mociu - Sărmaș, județul Turda, unde părinții săi s-au refugiat din Bistrița Năsăud, potrivit dovezilor prezentate, curtea de apel a apreciat în mod corect, că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
În consecință, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 105/F/CA din 7 decembrie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.