Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 18 februarie 2003, Direcția Silvică Caraș Severin a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 532/2002 (M. Of. nr. 541 bis/24.07.2002), respectiv a poziției nr. 10 a anexei la acest act administrativ, ca nelegală.
Este vorba de bunurile imobile - terenuri forestiere și construcții, despre care reclamanta a arătat că îi aparțin, în baza art. 5 din Legea nr. 15/1990 și prin urmare, ele nu trebuiau incluse în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei Târnova, județul Caraș-Severin.
La termenul din 25 martie 2003, pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, a Consiliului Local Târnova și a Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru ca hotărârea ce va fi pronunțată, să fie opozabilă și acestor autorități ale administrației publice și a li se da, astfel, posibilitatea de a-și formula apărările necesare în proces.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 337 din 3 octombrie 2003, a admis în parte, acțiunea și a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicțional, numai în partea care se referă la cantonul silvic Seleștiuța.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Instanța a reținut că bunurile imobile în discuție, cu excepția cantonului silvic menționat mai sus, fac parte din fondul forestier național, astfel cum a fost definit prin art. 1 din Legea nr. 26/1996, fond constituit din păduri, terenuri destinate împăduririi și cele care servesc nevoilor de producție ori administrare silvică, iazurile, albiile pâraielor, pășunile incluse în amenajările silvice, inclusiv din terenurile ocupate de construcții, cu construcțiile aferente, drumuri și căi ferate silvice [art. 3 lit. c) din lege].
În realitate, asupra acelor bunuri, reclamanta are doar un drept de administrare, iar statul, în calitate de titular al dreptului de proprietate, poate să decidă, în condițiile stabilite de Legea nr. 213/1998, defalcarea unor bunuri din domeniul public de interes național, în domeniul public al unităților sale administrativ-teritoriale.
Cât privește cantonul silvic Seleștiuța, s-a precizat că acesta aparține reclamantei, așa cum rezultă din extrasul C.F. nr. 3129 al comunei Târnova și prin urmare, se justifică cererea de anulare a actului administrativ, în limita arătată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Guvernul României.
Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a admis în parte, acțiunea, deoarece reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept subiectiv legitim, prin hotărârea guvernamentală supusă controlului judecătoresc. Că o atare hotărâre nu are efect constitutiv de noi drepturi în favoarea unității administrativ-teritoriale și oricum, pentru apărarea pretinsului drept încălcat, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni civile în revendicare, ce atrage competența materială a instanțelor judecătorești de drept comun, iar nu pe aceea a instanțelor de contencios administrativ.
S-a mai susținut că instanța de fond a greșit și datorită modului de soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare, dar care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Dreptul de administrare al reclamantei Direcția Silvică Caraș-Severin, asupra bunurilor imobile care fac obiectul reglementării conținute prin H.G. nr. 532/2002, nu este contestat de către pârât.
Dar existența unui simplu drept de administrare nu poate fi opusă Guvernului, care în virtutea prerogativelor conferite de lege, poate dispune trecerea unui bun din domeniul public al statului, în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, la cererea consiliului local interesat [art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia].
Tot Guvernului îi revine competența de a atesta, prin hotărâre, apartenența bunurilor, la domeniul public județean sau local, pe baza inventarelor însușite de consiliile județene sau de consiliile locale [art. 19 alin. (1) din aceeași lege].
Rezultă, deci, că hotărârea guvernamentală, care formează obiectul litigiului dintre părți, mai puțin partea ce se referă la cantonul silvic Seleștiuța, este legală, în limitele stabilite de sentință.
Ca unitate fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția Silvică Caraș-Severin dispune de o capacitate administrativă proprie, care îi conferă și dreptul de administrare efectivă a bunurilor mobile și imobile încredințate, inclusiv a celor care aparțin fondului forestier național, definit prin art. 1 C. silvic.
Ea justifică, prin urmare și interesul legitim în promovarea acțiunii, având calitate procesuală activă și putând acționa în nume propriu, în justiție.
Pe de altă parte, acțiunea îndreptată împotriva unui act administrativ de autoritate prin care se stabilește un anumit regim juridic al unor bunuri imobile, nu era tardiv introdusă, deoarece reclamanta a formulat plângerea administrativă prealabilă, la data de 23 decembrie 2002, înregistrată sub nr. 6149 și întrucât nu a primit răspuns din partea Guvernului României, la 18 martie 2003 s-a adresat instanței de judecată competentă.
Se cuvine menționată, însă, împrejurarea că Anexele nr. 1 - 78 ale hotărârii guvernamentale, au fost comunicate doar persoanelor interesate și că, urmare a demersurilor făcute, reclamanta a putut studia aceste anexe, numai la sediul Consiliului Județean Caraș-Severin, în ziua de 3 decembrie 2002.
Ținând seama de această împrejurare, se apreciază că existau temeiuri pentru a se concluziona că reclamanta s-a încadrat atât în termenul de 30 de zile, cât și în termenul de un an, prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, pentru exercitarea dreptului la acțiune, având ca obiect, anularea parțială a actului administrativ.
În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 337 din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.