Asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Sentinţa penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de Statele Unite ale Americii şi s-a dispus extrădarea şi predarea către acest stat a cetăţeanului britanic şi neozeelandez A., cu menţinerea faţă de acesta a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
S-a constatat că acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu, în procedura de extrădare, începând cu data de 19 noiembrie 2020 până la zi.
Împotriva Sentinţei penale nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, persoana extrădată a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădată împotriva acestei sentinţe incluzând şi dispoziţia de menţinere a arestării persoanei extrădate, până la predare, rămânând astfel definitivă.
Potrivit informaţiilor comunicate de către Biroul Naţional Interpol, a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autorităţile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021.
Între timp, la data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.
La data de 05 mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia, astfel cum Ministerul Afacerilor Externe din România, Agentul Guvernamental a informat Ministerul Justiţiei din România, prin Adresa nr. x din data de 06 mai 2021.
Raportat la această situaţie, la data de 07 mai 2021, Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, formându-se Dosarul nr. x/2021.
2. Prin Sentinţa penală nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la persoana extrădată A.
S-a constată ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în cauza Johnson împotriva României, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia.
A fost menţinută măsura arestării persoanei extrădate, în vederea predării.
Împotriva Sentinţei penale nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, persoana extrădabilă A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 fost respinsă, ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., împotriva sus- menţionatei sentinţe.
*****
La data de 07.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentinţa penală nr. 55/F din data de 5 martie 2021, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 25.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana solicitată A. (arestat în baza mandatului de arestare provizorie, în vederea extrădării nr. 4 din 19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2021.
Judecătorul delegat, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlineşte termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat instanţei să aprecieze dacă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa sa, reprezintă un caz de forţă majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (republicată).
Prin Sentinţa penală nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a constatat că măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Johnson contra României (nr. 20085/21) nu reprezintă un caz de forţă majoră în sensul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana extrădabilă A. (arestat în baza Mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 4 din 19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală), va înceta de drept la data de 10.06.2021 ora 24:00, conform art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate (la data stabilită iniţial, n.n.), autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că singurul act normativ care defineşte conceptul de forţă majoră este C. civ., în cuprinsul dispoziţiilor art. 1351 alin. (2), care prevăd că forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
Raportat la conţinutul acestei dispoziţii legale, s-a reţinut că măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în baza art. 39 din Regulamentul de procedură al acesteia constând în neîndepărtarea persoanei extrădabile de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa Curţii reprezintă un eveniment extern, absolut invincibil şi inevitabil, care a împiedicat autorităţile române să procedeze la predarea persoanei extrădabile la data iniţial stabilită (12.05.2021).
Instanţa de fond a constatat că măsura dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu întruneşte condiţia imprevizibilităţii, pentru a se putea reţine în cauză incidenţa unui caz de forţă majoră.
Astfel, prin Legea nr. 30/1994, statul român a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, precum şi protocoalele adiţionale la aceasta, şi a recunoscut dreptul la recursul individual în faţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisdicţia obligatorie a Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa drepturilor cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi în Protocolul nr. 4 recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în convenţie şi în primul Protocol adiţional al convenţiei, Strasbourg, 16 septembrie 1963, şi în Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine după intrarea lor în vigoare pentru România.
S-a arătat că nu se poate aprecia că o măsură dispusă de o instanţă internaţională, a cărei jurisdicţie se aplică României încă din anul 1994, reprezintă un eveniment care nu putea fi prevăzut de autorităţile române.
Simplul fapt că până în prezent acest tip de măsură nu a fost dispusă faţă de statul român nu echivalează cu imprevizibilitatea acesteia, în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus până în prezent măsuri similare în cauze implicând alte state europene, în domenii strict limitate, cum sunt extrădarea sau expulzarea unei persoane.
Practic, posibilitatea ca măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana extrădabilă să înceteze de drept este determinată nu de măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci de nereglementarea în cuprinsul legislaţiei române a măsurilor care se pot dispune într-o asemenea situaţie faţă de persoana extrădabilă.
Instanţa de fond a constatat că în cauza de faţă nu sunt întrunite condiţiile unui caz de forţă majoră, astfel că, implicit, arestarea în vederea predării dispusă faţă de persoana extrădabilă va înceta de drept la expirarea termenului de 30 de zile de la data stabilită pentru predare, conform dispoziţiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, termen care în cauza de faţă se va împlini la finalul zilei de 10.06.2021 (ora 24.00).
Cu privire la posibilitatea luării faţă de persoana extrădabilă a unei alte măsuri preventive, s-a arătat că măsura arestării în vederea predării este intrată în puterea lucrului judecat, iar legea nu reglementează posibilitatea luării unei măsuri alternative.
Împotriva Sentinţei penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat contestaţie, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, să se constate că în cauză măsura provizorie dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un caz de forţă majoră în sensul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 cu consecinţa menţinerii arestării până la predare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2021.
Examinând, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A., Înalta Curte constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a hotărât, între altele, urmare a admiterii cererii formulate de Statele Unite ale Americii, extrădarea şi predarea către acest stat a cetăţeanului britanic şi neozeelandez A., cu menţinerea faţă de acesta a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, constatându-se că a fost reţinut şi arestat provizoriu, în procedura de extrădare, începând cu data de 19 noiembrie 2020 până la zi.
Contestaţia formulată de persoana extrădată împotriva acestei sentinţe a fost respinsă, ca nefondată, la data de 25 martie 2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 260/2021, hotărârea de extrădare, incluzând şi dispoziţia de menţinere a arestării persoanei extrădate, până la predare, rămânând astfel definitivă.
După rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autorităţile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021, astfel cum rezultă din informaţiile comunicate de către Biroul Naţional Interpol.
La data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.
La data de 05 mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia, aspect comunicat Ministerului Justiţiei din România, prin Adresa nr. x din data de 06 mai 2021.
Prin Sentinţa penală nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la persoana extrădată A.
S-a constatat ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260 din data de 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în cauza Johnson împotriva României, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia.
Prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., împotriva sus-menţionatei sentinţe.
Înalta Curte constată că, şi în cauza precedentă, contestaţia la executare a fost întemeiată tot pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. şi a avut în vedere aceiaşi cauză de împiedicare a executării Sentinţei penale nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a admis cererea de extrădare şi anume că, în cauza Johnson împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la data de 05 mai 2021, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată A. să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia.
Singurul aspect cu caracter aparent diferit îl constituie faptul că, promovarea acelei contestaţii la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată iar în prezenta cauză, promovarea contestaţiei la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată).
Înalta Curte observă, astfel cum rezultă din considerentele celor două hotărâri mai sus menţionate că, existenţa cauzei de împiedicare a fost analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciindu-se cu titlu definitiv, că există o cauză de împiedicare, dispoziţia legală mai sus menţionată fiind singura în raport de care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentinţe prin care s-a admis cererea de extrădare.
În consecinţă, Înalta Curte reliefează că aspectul ce s-a considerat a fi necesar a fi lămurit şi anume existenţa sau inexistenţa unui caz de forţă majoră a fost lămurit, cu titlu definitiv, prin cele două hotărâri la care am făcut referire.
Înalta Curte reţine că, prin aceleaşi hotărâri la care s-a făcut trimitere, s-a stabilit, cu titlu definitiv şi faptul că decizia din data de 05 mai 2021 a Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Johnson împotriva României nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menţinută de instanţa română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.
Totodată, arătăm că art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăşte admiterea cererii de extrădare, instanţa dispune, totodată, menţinerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege cum, în speţă, s-a şi dispus prin sentinţa definitivă de extrădare.
Art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiaşi articol, (referitor la cazul de forţă majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.
În raport de această dispoziţie legală, se constată că, numai în situaţia în care nu ar interveni un caz de forţă majoră, se poate dispune punerea în libertate a persoanei extrădate la expirarea termenului maxim de 30 de zile, ori, în speţă, s-a constatat, anterior, intervenirea unui caz de forţă majoră, situaţie în care faţă de persoana extrădată este incidentă, în continuare dispoziţia de menţinere a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, din Sentinţa penală nr. 55/F din data de 05 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei penale nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2021 potrivit cu care "Odată admisă cererea de extrădare, cum s-a hotărât în speţă, prin sentinţa definitivă a instanţei române, s-a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), plasate după şi în continuarea celor anterior menţionate, care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării şi, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege."
Reliefăm astfel că, a fost lămurit, cu titlu definitiv, şi faptul că, fiind definitivă hotărârea de extrădare, hotărâre prin care s-a dispus menţinerea arestării persoanei extrădate, până la predare, această dispoziţie continuă să producă efecte şi la acest moment), şi că, doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 05 mai 2021.
Faţă de aspectele prezentate, se constată că măsura arestării în vederea predării nu încetează de drept la data de 10.06.2021, fiind, în continuare, incident impedimentul la executare constatat prin Sentinţa penală nr. 95/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2021.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A., va desfiinţa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana extrădabilă A., în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 109/F din data de 08 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- penală, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul persoana extrădabilă A.
Desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana extrădabilă A., în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2021.
GGC - NN