Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 47 din data de 26 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 715 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac intitulată "contestaţie în anulare - tergiversare proces-cale de atac odată cu fondul cauzei - cale de excepţie pe incidenţă procedurală", în cuprinsul căreia şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţionarea anumitor cauze, penale şi civile, pe care le-a avut pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Examinând cauza din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de A., Înalta Curte a reţinut că din analiza dispoziţiilor legale care reglementează contestaţia în anulare (art. 426 şi urm. C. proc. pen.) rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Or, în speţă, a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac extraordinară. Respingerea ca inadmisibilă a unei căi extraordinare nu deschide calea declarării unei alte căi extraordinare de atac în aceleaşi condiţii ca şi calea extraordinară de atac respinsă anterior ca inadmisibilă. Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată nu poate fi supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu a soluţionat fondul cauzei.
Aşadar, s-a constatat că A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale, contestaţia în anulare dedusă judecăţii nefiind admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
II. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat calea de atac intitulată "plângere", reiterând motivele invocate în calea de atac iniţial formulată, solicitând, în esenţă admitere plângerii astfel cum a fost formulată.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Cum în prezenta cauză petentul a formulat plângere împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care, de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi petent împotriva Încheierii nr. 715 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţată de secţia penală a instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că hotărârea atacată nu are natura şi aptitudinea de a fi reformată pe calea plângerii. Decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În raport cu considerentele anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 47 din data de 26 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 47 din data de 26 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2021.
GGC - GV