Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţate de secţia penală a Curţii de Apel Braşov, în Dosarul nr. x/2016.
Împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2020, a fost pronunţată în procedura prevăzută de art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a recursului în casaţie după parcurgerea procedurii de filtru şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 440 din acelaşi cod.
Prin urmare, instanţa supremă a constatat că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs în casaţie nu este supusă niciunei căi ordinare sau extraordinare de atac, fiind definitivă, astfel că A. a învestit instanţa cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale şi nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Totodată, s-a reţinut că atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării niciunei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia recursului în casaţie, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Nu în ultimul rând, s-a reţinut în considerentele hotărârii contestate că apărarea a susţinut admisibilitatea căii de atac în modalitatea în care aceasta a fost formulată, în conformitate cu dispoziţiile 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Or, dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. reglementează contestaţia la executare, aceasta fiind un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Instanţa supremă a reţinut şi faptul că în situaţia prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
De asemenea, s-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 1128 din data de 9 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Braşov, în Dosarul nr. x/2016, s-a stabilit o pedeapsă totală de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost majorată de instanţa de apel la 5 ani şi 10 luni închisoare. Prin Decizia penală nr. 33/RC a fost respinsă calea extraordinară de atac formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, instanţa de recurs în casaţie confirmând, astfel, soluţia instanţei de apel.
Ca atare, instanţa supremă a apreciat că împotriva Deciziei penale nr. 33/RC nu se poate formula contestaţie la executare, întrucât hotărârea ce se execută este cea prin care s-a dispus condamnarea contestatorului, respectiv decizia pronunţată de instanţa de apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 5 aprilie 2021, termen la care s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 mai 2021 faţă de împrejurarea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul întrucât acesta a fost transferat la Penitenciarul Gherla.
La termenul de judecată din data de 10 mai 2021 au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de acelaşi contestator împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că, în ceea ce priveşte decizia prin care se soluţionează calea ordinară de atac a contestaţiei, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive şi nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiţii nereglementate de C. proc. pen.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2021.
GGC - GV