Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 48 din 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate tot în revizuire, care nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind vreuna din hotărârile strict şi limitativ prevăzute de textul legal împotriva cărora se poate formula cerere de revizuire.
S-a mai arătat că decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de a fi supusă unui nou control judiciar specific căii de retractare, întrucât nu întruneşte condiţia evocării fondului.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază calea de atac.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că cererea sa revizuire a fost întemeiată pe motivul contrarietăţii de hotărâri reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu privire la care alin. (2) al aceluiaşi articol nu impune condiţia evocării fondului.
A mai arătat că, în urma modificării art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., motivul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri sancţionează şi încălcarea a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Intimatele nu au formulat întâmpinări.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin cererea de recurs au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva considerentelor care vizează neîndeplinirea cerinţei privind evocarea fondului, susţinând că pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este prevăzută această cerinţă, conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
Referitor la aceste critici, se constată că în motivarea deciziei recurate s-a reţinut, într-adevăr, că nu este întrunită cerinţa evocării fondului.
Considerentele referitoare la neîntrunirea cerinţei evocării fondului nu sunt însă decizorii în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.. Din analiza acestui text de lege rezultă că sunt decizorii numai acele considerente care sprijină şi justifică soluţia din dispozitiv, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuirii s-a fundamentat în principal pe considerentul conform căruia, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate tot în revizuire. Or, acest din urmă considerent, necriticat prin cererea de recurs, sprijină şi justifică soluţia din dispozitivul deciziei atacate, fiind astfel decizoriu în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.
În consecinţă, deşi criticile vizând considerentele prin care s-a reţinut că nu este întrunită cerinţa evocării fondului sunt fondate faţă de exceptarea de la această cerinţă a motivului privind contraritatea de hotărâri conform art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., acestea nu au aptitudinea de a conduce la casarea hotărârii recurate, de vreme ce considerentele respective nu sprijină şi nu justifică soluţia din dispozitiv.
Prin urmare, înlăturarea considerentelor referitoare la neîntrunirea cerinţei evocării fondului nu este de natură a afecta soluţia cuprinsă în dispozitivul deciziei recurate, întrucât acestea nu au caracter decizoriu în sensul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.
Faţă de legalitatea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, devină inutilă examinarea criticilor referitoare la pretinsa încălcare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2306 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 aprilie 2021.
GGC - GV