Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

2. Soluţia instanţei de disciplină

Prin Hotărârea nr. 14P din 2 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A..

Pentru a hotărî astfel, instanţa disciplinară a reţinut că prin sesizarea înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 20 decembrie 2018 sub nr. x/2018, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a solicitat efectuarea de verificări cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din Legea nr. 303/2004, respectiv manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, fapte săvârşite de către procurorul A..

În cadrul verificărilor efectuate cu privire la aspectele sesizate, inspectorii judiciari desemnaţi s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la situaţia de fapt, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că pârâta procuror A. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, în perioada 1 decembrie 2010 - 1 decembrie 2018, iar în intervalul 3 martie 2014 - 23 octombrie 2018 a ocupat prin delegare/numire funcţia de procuror şef al Serviciului de combatere a corupţiei în justiţie din cadrul secţiei de combatere a corupţiei - Direcţia Naţională Anticorupţie.

La data de 31 octombrie 2018, procurorul A. a emis rechizitoriul în cauza nr. x/P/2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care a dispus trimiterea în judecată a 15 inculpaţi, clasarea faţă de 7 suspecţi şi inculpaţi şi renunţarea la urmărirea penală faţă de un suspect.

În procedura de verificare a legalităţii şi temeiniciei actului procedural menţionat, prin ordonanţa nr. x/II-1/2018 din data de 9 noiembrie 2018, procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B., a dispus: infirmarea în totalitate a dispoziţiei de trimitere în judecată a celor 15 inculpaţi formulată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 31 octombrie 2018 şi clasarea cauzei faţă de aceştia; infirmarea în totalitate a dispoziţiei de renunţare la urmărirea penală faţă de un suspect şi clasarea cauzei faţă de acesta; menţinerea dispoziţiei de clasare dată prin rechizitoriul respectiv.

La data de 24 noiembrie 2018 pe pagina online https://www.x.ro au apărut public pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În aceste circumstanţe, la data de 29 noiembrie 2018, procurorul pârât A., a transmis de pe emailul său x@x.ro procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - structura centrală şi structurile teritoriale, următorul mesaj:

"Dragi colegi, având în vedere că mai mulţi procurori m-au întrebat ce este cu această speţă, relaţionată cu hotărârea mea de a pleca din DNA, vă las să judecaţi singuri, întrucât funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale,

În rest, mulţumesc tuturor colegilor cu care am lucrat, a fost o plăcere şi onoare să îmi desfăşor activitatea aici şi vă urez succes în continuare, cu încrederea că această instituţie este încă tânără şi mai are multe de realizat! A.".

La acest mesaj a fost ataşat rechizitoriul nr. x/2016 întocmit de pârâta procuror la data de 31 octombrie 2018.

Ulterior acestor evenimente, procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B., prin referatul nr. x/1-3/29 noiembrie 2018, a sesizat conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, solicitând "să se aprecieze cu privire la măsurile care se impun", pe considerentul că mesajul transmis de către pârâta procuror A. reprezintă o manifestare care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale sau prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu. La referatul respectiv, procurorul B. a ataşat şi articolul din data de 24 noiembrie 2018 publicat pe pagina online https://www.x.ro "EXCLUSIV: Şefii serviciului secret al MAI tocau pe petreceri, băuturi şi parfumuri de lux banii destinaţi descoperii faptelor de corupţie/SURSE ce conţine rechizitoriul infirmat al procuroarei A.", apreciind că au fost făcute publice pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 octombrie 2018, în condiţiile în care acest document nu era public. Acest referat a fost însuşit de conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a sesizat Inspecţia Judiciară la data de 20 decembrie 2018.

La data 10 decembrie 2018, procurorul A. a formulat o plângere, în temeiul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) şi art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva ordonanţei nr. x/II-1/2018 emisă de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B., prin care fusese infirmat rechizitoriul nr. x/2016. Prin ordonanţa nr. x/C2/2018, din data de 28 decembrie 2018, procurorul şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, C., a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de procurorul A., soluţia fiind comunicată acesteia.

La data de 8 ianuarie 2019 procurorul A. a formulat plângere, în temeiul 340 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, împotriva ordonanţei nr. x/II-1/2018 din data de 9 noiembrie 2018 emisă de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În conţinutul acestei plângeri, pârâta procuror a menţionat, printre altele, că "în speţă este vorba de infirmarea şi clasarea cauzei de către un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat şi care nu a susţinut niciun examen pentru obţinerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcţiei manageriale exercitate, versus procurorul care a efectuat întreaga urmărire penală, procuror care a promovat 2 examene de obţinere a gradului profesional (corespunzătoare tribunalelor şi respectiv, curţilor de apel)." Aceste menţiuni au atras sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare, în sensul că ar reprezenta o apreciere "cu privire la lipsa de profesionalism a domnului procuror B.".

Prin Încheierea nr. 68 din data de 14 februarie 2019 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus respingerea plângerii menţionate, ca inadmisibilă.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cu unanimitate, a reţinut următoarele:

I. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Astfel, transmiterea unui email cu conţinut axiomatic şi menţiunile cu caracter general cu privire la cariera magistraţilor, făcute în cuprinsul mesajului transmis, nu constituie manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, neputându-se reţine că pârâta procuror a încălcat standardele de conduită universal acceptate.

Faptul că procurorul ierarhic superior s-a simţit lezat de afirmaţia pârâtei procuror din mesajul transmis colegilor, referitoare la faptul că "funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale", deşi pârâta nu a făcut trimitere la persoana acestuia şi nu a făcut aprecieri cu privire la pregătirea sa profesională, nu conduce în mod automat la înscrierea conduitei pârâtei într-o manifestare care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu.

Pe de altă parte, argumentele pârâtei procuror, care au stat la baza motivării plângerii formulată în temeiul art. 340 din C. proc. pen., de asemenea, nu pot constitui manifestări care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale, cu atât mai mult cu cât Inspecţia Judiciară a scos din context parag. ce a fost atribuit pârâtei, ca fiind o acţiune ce s-ar încadra în latura obiectivă a abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Cu privire la abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, secţia a constatat că singura dovadă ce ar putea contura abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 este transmiterea de către pârâta procuror către toţi colegii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unui email conţinând un mesaj scris la care era ataşat rechizitoriul nr. x/2016, la dosar neexistând dovada publicării de către pârâtă, în reţeaua de intranet a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a acestui rechizitoriu.

În plus, şi sesizarea Inspecţiei Judiciare de către Direcţia Naţională Anticorupţie a avut în vedere tot aceeaşi împrejurare, respectiv a transmiterii unui email de către pârâtă.

Totodată, sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare din data de 11 martie 2019, în ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j), s)-a făcut pentru transmiterea de către pârâta procuror către toţi colegii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unui email conţinând un mesaj scris la care era ataşat rechizitoriul nr. x/2016.

În aceste condiţii, este inexplicabilă şi fără corespondent în actele dosarului acţiunea reţinută în sarcina pârâtei procuror de către Inspecţia Judiciară, respectiv cea a publicării în reţeaua de intranet a Direcţiei Naţionale Anticorupţie a rechizitoriului nr. x/P/2016.

În analizarea acestei abateri disciplinare, secţia a constatat că rechizitoriul nr. x/2016 a fost infirmat prin ordonanţa nr. x/II/1/2018, la data de 9 noiembrie 2018, de către procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B.

La aceeaşi dată, un exemplar al ordonanţei a fost comunicat la cabinetul procurorului şef direcţie, respectiv doamnei procuror şef D., iar la data de 23 noiembrie 2019 părţilor din dosar.

Secţia a constatat că, înainte de infirmarea soluţiei, respectiv la data de 31 octombrie 2018, procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B., competent în verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului menţionat anterior, a întocmit un referat şi a solicitat exprimarea unor opinii juridice de către conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În acest sens, au fost exprimate opinii de către E., procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, F., procuror şef secţie judiciară şi C., procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

La data de 9 noiembrie 2018, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, D., i-a transmis pârâtei un mesaj tip SMS cu următorul conţinut "Am primit azi ordonanţa de infirmare. Am cerut încă o opinie. Aştept şi un punct de vedere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

La data de 24 noiembrie 2018, pe pagina online https://www.x.ro, au apărut pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 al DNA din data de 31 octombrie 2018, în condiţiile în care acest document nu era public .

În aceste împrejurări, la data de 26 noiembrie 2018, pârâta procuror a formulat o cerere către procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei prin care, printre altele, a solicitat comunicarea unui exemplar al ordonanţei de infirmare, în considerarea faptului că a aflat din presă despre infirmarea rechizitoriului .

De menţionat este faptul că, anterior formulării acestei cereri, pârâta a purtat o corespondenţă scrisă cu G., consilierul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceasta din urmă sfătuind-o să formuleze o cerere scrisă pentru a i se comunica ordonanţa de infirmare, având în vedere că a aflat din spaţiul public de infirmarea rechizitoriului.

Ulterior, la data de 27 noiembrie 2018, ordonanţa de infirmare a rechizitoriului a fost publicată în integralitatea ei pe site-ul "x.ro", fiind ataşată articolului:

"A. a vrut să destructureze serviciul secret al Internelor, a fost infirmat în totalitate de şeful ei. Procurorul B. i-a făcut praf "opera" lui A.. "Nu există probe că inculpaţii şi-au însuşit bani sau bunuri... O persoana care urmăreşte să-şi delapideze unitatea nu prezintă documente justificative reale". Clasare a primit şi ex ministrul de interne H. (Ordonanţa)".

Pornind de la discuţiile generate în spaţiul public de publicarea ordonanţei de infirmare a rechizitoriului, pârâta procuror, la data de 29 noiembrie 2018, cu o zi înainte de încetarea activităţii la Direcţia Naţională Anticorupţie, a transmis de pe e-mailul său x@x.ro tuturor colegilor din cadrul DNA - structura centrală şi teritorială un mesaj în care le solicita să judece singuri o speţă (rechizitoriul nr. x/2016-DIPI-2 pe care l-a ataşat), care i-a fost infirmată de către procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, B..

La acest mesaj a fost ataşat şi rechizitoriul nr. x/2016.

Având în vedere cronologia faptelor şi contextul în care a fost transmis procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie rechizitoriul nr. x/2016 de către pârâta procuror, secţia a constatat că sub raportul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, neputând fi reţinută în sarcina pârâtei ca formă de vinovăţie nici intenţia, nici culpa, din moment ce aducerea la cunoştinţa unor persoane neautorizate a unor informaţii confidenţiale sau care nu erau destinate publicităţii s-a produs nu prin acţiunea acesteia, ci anterior trimiterii rechizitoriului prin email, ele fiind aduse la cunoştinţa publicului prin apariţia lor în mass-media.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut că latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă într-o acţiune sau inacţiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în conduita procurorului de a nu respecta obligaţiile de natură administrativă prevăzute în legislaţia principală sau secundară ori în actele emise de conducerea parchetului în conformitate cu legea.

Inspecţia Judiciară a reţinut că pârâta A., procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie la acel moment, şi-a transferat, la datele de 6 noiembrie 2018 şi 22 noiembrie 2018, de pe emailul de serviciu pe emailul personal, documente, printre care şi cele legate de Dosarul nr. x/2016, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 1 - 4 din Ordinul nr. 81 din 25.04.2016, emis de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Ordinul nr. 81/25.04.2016 a fost emis în dezvoltarea dispoziţiilor Regulamentului de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2632/C/2014 şi vizează, în esenţă, protecţia confidenţialităţii datelor şi informaţiilor cuprinse în lucrările proprii, sub forma protecţiei fizice a documentelor şi protecţiei împotriva diseminării neautorizate.

La data de 25 noiembrie 2020, secţia a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenţei pârâtei A. din luna noiembrie 2018 de pe adresa de e-mail x@x.ro şi, pe cale de consecinţă, a respins solicitarea Inspecţiei Judiciare de încuviinţare a probei cu înscrisuri, constând în listingul corespondenţei electronice al pârâtei procuror.

În aceste condiţii, acţiunea pârâtei procuror reţinută de Inspecţia Judiciară ca fiind elementul material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m), nu este dovedită.

În plus, se poate constata că Inspecţia Judiciară a extras o prezumţie cu privire la conţinutul documentelor transmise între cele două adrese de email, aparţinând pârâtei procuror, din simpla denumire a fişierului transferat în ataşamentul corespondenţei electronice.

Secţia a constatat că pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinară să întrunească elementele constitutive cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă şi legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi rezultatul produs, iar în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta trebuie constatată în mod cert în baza probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, numai îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare şi inexistenţa unei cauze de exonerare legitimează angajarea răspunderii disciplinare.

Pentru toate considerentele expuse anterior, secţia a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtei A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Inspecţia Judiciară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta a făcut o prezentare concomitentă a celor două motive de casare, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004, care au făcut obiectul acţiunii disciplinare, susţinând că secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a pronunţat o hotărâre nelegală, ignorând probele cu martori şi cu înscrisuri administrate nemijlocit de către inspectorii judiciari în faza de cercetare disciplinară şi în faţa secţiei, fără a motiva înlăturarea acestora, şi dând relevanţă juridică doar unora din declaraţiile date în instanţă de procurorul pârât, direct interesat în a nu atrage asupra propriei persoane răspunderea disciplinară.

Incidenţa primului motiv atrage, pe cale de consecinţă, încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv ale art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a susţinut că afirmaţiile menţionate, în contextul postării aşa zisului rechizitoriu, "ca să judece colegii că funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale" şi persistenţa de a menţiona deosebirea dintre "un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat şi care nu a susţinut niciun examen pentru obţinerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcţiei manageriale exercitate, versus procurorul care a efectuat întreaga urmărire penală, procuror care a promovat 2 examene de obţinere a gradului profesional (corespunzătoare tribunalelor şi respectiv, curţilor de apel)", în cadrul depunerii plângerii împotriva soluţiei la instanţă, nu au cum să nu se circumscrie laturii obiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, ca de altfel şi laturii subiective, care este mai mult decât evidentă, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte rezultă atât din declaraţiile persoanei vătămate - procurorul B., care a şi formulat sesizarea, dar şi a martorilor audiaţi, care susţin acelaşi lucru, respectiv că procurorul B. a fost foarte afectat de aceste afirmaţii referitoare la probitatea sa profesională.

În concluzie, procurorul A. a săvârşit abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, având o conduită ilicită faţă de colegul procuror B., de încălcare a obligaţiilor stabilite prin legi şi regulamente, respectiv art. 17, art. 18 pct. 1 şi pct. 2 din Codul deontologic.

Mai mult decât atât, în conformitate cu Declaraţia privind etica judiciară de la Londra (2010), probitatea impune magistratului să se abţină de la orice comportament lipsit de tact şi delicateţe şi nu doar de la cel care este contrar legii.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, recurenta a susţinut că procurorul A. nu avea dreptul să introducă un rechizitoriu pe Intranet, pe de o parte, iar pe de altă parte, ce a postat pe intranet la data de 29.11.2018 (fără să posteze şi ordonanţa de infirmare) nu era un rechizitoriu, confirmat de procurorul şef, scăzut din evidenţele DNA şi trimis la instanţă, ci un document care fusese infirmat la data de 9.11.2018 şi care nu mai conţinea dispoziţia de trimitere în judecată, întrucât se dispusese clasarea faţă de toate persoanele cercetate, fiind astfel un document nedestinat publicităţii, inclusiv faţă de procurorii DNA, care pe Intranet aveau acces la rechizitorii doar în condiţii de publicitate ca orice altă persoană, pentru practica judiciară, după confirmarea, scăderea din evidenţele DNA şi trimiterea la instanţă a dosarului, nerespectându-se astfel confidenţialitatea lucrărilor şi a altor informaţii de aceeaşi natură.

Secţia a reţinut, în mod eronat şi contrazis de probe şi de martori, că procurorul A. nu a postat pe intranet rechizitoriul, ci a transmis un email tuturor colegilor din DNA - atât structura centrală cât şi structurilor teritoriale - ceea ce nu ar echivala cu postarea pe intranet a acestui rechizitoriu, din punct de vedere tehnic cele două operaţiuni presupunând acţiuni materiale diferite, cu consecinţe diferite, fără a explica însă de ce sunt diferite consecinţele, deoarece fie postarea pe intranet, fie trimiterea emailului cu acelaşi conţinut a avut şi are acelaşi efect, respectiv aducerea la cunoştinţa publicului a datelor şi informaţiilor nepublice, confidenţiale, care nu sunt destinate prin lege publicităţii fiind vorba de o ordonanţa de clasare care priveşte exclusiv doar părţile din dosar.

Cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, recurenta a susţinut că încheierea din data de 25.11.2020 a secţiei pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenţei pe luna noiembrie 2018, nu este legală, întrucât excedează scopului Legii nr. 677/2001.

Cu ocazia verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară în legătură cu sesizarea conducerii DNA a apariţiei în presă a unor informaţii şi pasaje din rechizitoriul nr. x/2016 la data de 24.11.2018 (rechizitoriul fiind infirmat la data de 9.11.2018), s-a solicitat la data de 30.01.2019 să se verifice de pe serverul de email al DNA - (nu de pe calculatorul procurorului care este sigilat), listingul corespondenţei pe luna noiembrie 2018, ocazie cu care au fost printate un număr de 12 pagini în care, în cea mai mare parte nu se specifică şi nu se poate cunoaşte ce anume documente au fost transmise, deoarece nu s-a intrat în conţinutul emailurilor, tocmai pentru a nu se încălca confidenţialitatea corespondenţei.

Pentru motivul de mai sus, la data de 21.03.2019 a fost încheiat un proces-verbal, prin care s-a solicitat specialistului I.T. să procedeze la conservarea corespondenţei desfăşurate de către procurorul A. în luna noiembrie 2018, în vederea punerii la dispoziţia secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în măsura în care aceste instituţii le vor solicita, în situaţia în care apreciază că le sunt utile, deoarece Inspecţia Judiciară se află în imposibilitate de a efectua o percheziţie informatică asupra calculatorului procurorului, întrucât procedura disciplinară nu prevede nicio normă care să reglementeze o astfel de situaţie şi nici nu ne aflăm într-o procedură penală în care să se solicite o astfel de autorizaţie de la instanţă.

Conform listingului de pe serverul de email al DNA, la data de 6.11. 2018 s-a transmis către emailul personal al procurorului A. şi I. "ceva" numit dosar DIPI2, iar la data de 22.11.2018 "ceva" legat de Dosarul nr. x/2016.

La data de 25.11.2018 s-a mai transmis "ceva" legat de Dosarul nr. x/2017, iar din fişa electronică a dosarului a rezultat că în cauză au lucrat mai mulţi procurori, respectiv A., J., K., L., B., dosarul fiind finalizat prin rechizitoriul emis la data de 10.07.2018.

De asemenea se observă că au mai fost transmise: la data de 25.11.2018, o listă actualizată cu telefoane de serviciu, o listă actualizată suspecţi/inculpaţi/avocaţi, o declaraţie a fiicei pacientei M., o declaraţie soţie N., o situaţie volum de date - percheziţii informatice în Dosar nr. x/2017 - dosarul fiind trimis la instanţă din data de 10.07.2018, o copie CI procuror L. etc.

În consecinţă, prin transmiterea de pe emailul instituţiei, al DNA, fără drept, pe emailul personal, (în afara instituţiei deoarece emailul personal nu este o prelungire a emailului instituţiei) a unor documente aparţinând instituţiei, procurorul A. a săvârşit cu certitudine abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, respectiv nu a respectat, în mod nejustificat, dispoziţiile ori deciziile cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, care interzic scoaterea de date şi informaţii care au conţinut lizibil şi care permit identificarea unor persoane/situaţii prin care se dezvăluie date confidenţiale.

Recurenta a susţinut că în cadrul cercetării disciplinare au fost respectate toate dispoziţiile legale ce reglementează această materie şi, pe cale de consecinţă, secţia pentru procurori în materie disciplinară nu putea constata nulitatea actului procedural prin care s-a obţinut listingul de pe serverul de email al DNA, cu atât mai mult cu cât nu s-a intrat în interiorul corespondenţei pentru a fi vizualizată, ci doar s-au ridicat înscrisuri şi s-au obţinut probe legale în vederea verificării sesizării privind scurgerile de informaţii.

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prevede că prelucrarea datelor cu caracter personal se poate face, conform art. 7 alin. (2) lit. a), când persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul pentru o astfel de prelucrare, dar şi când prelucrarea este necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiţie, conform art. 7 alin. (2) lit. f), cum este în speţa de faţă, astfel că în mod eronat secţia a apreciat că proba cu înscrisuri, respectiv listingul de pe emailul DNA ar fi fost obţinută nelegal.

Nu se poate vorbi de nelegalitatea acestui mijloc de probă, în condiţiile în care acesta a fost obţinut de pe serverul de email al Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu acceptul conducerii instituţiei, care a şi sesizat scurgerea de informaţii în presă.

În speţa de faţă nu este vorba despre emailul personal al procurorului A., ci de emailul DNA, ca entitate, iar datele nu sunt personale ci privesc informaţii secret de serviciu, secret de stat, secret de stat de importanţă deosebită, de aceea sunt protejate prin mai multe norme, cum ar fi art. 15 alin. (2) din Codul deontologic, Ordinul nr. 81/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care se menţionează măsurile privind protecţia documentelor create şi gestionate de parchete şi în care sunt definite astfel de documente şi lucrări, art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al DNA.

4. Întâmpinarea formulată în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în situaţia din cauză, era necesară o dezbatere profesională cu procurorii care desfăşoară, în mod curent, anchetele penale, nu numai cu cei aflaţi la conducerea instituţiei, că aceasta nu are legătură cu persoana domnului procuror B., ci cu rezultatul experienţei profesionale a intimatei, de procuror care a desfăşurat neîntrerupt activitatea de urmărire penală, începând cu 01.01.1999, având un volum de peste 3.000 de inculpaţi trimişi în judecată, din care au fost achitaţi mai puţin de 10 inculpaţi, niciodată pentru motivul că i-ar fi acuzat de fapte inexistente.

Intimata apreciază că este relevant că şi-a exprimat în mod public convingerea despre maniera în care trebuie să se exercite controlul ierarhic de câte ori a avut ocazia, acţionând întotdeauna ca un procuror independent.

Cu privire la conţinutul mesajului ce i se impută, a susţinut că afirmaţia "funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale" are un caracter general, este axiomatică, de un adevăr incontestabil în orice domeniu de activitate profesională, din instituţii publice sau unităţi private, este un truism şi nu are aptitudinea să aducă atingere prestigiului justiţiei în general ori vreunei persoane în particular.

A arătat că pe reţeaua intranet a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se află aplicaţia "RECHIZITORII DNA", în care sunt implementate toate rechizitoriile şi acordurile de recunoaştere a vinovăţiei, emise de procurorii D.N.A.

Începând cel puţin cu anul 2014, fiecare procuror anticorupţie a avut acces neîngrădit la orice rechizitoriu emis de către un alt procuror din D.N.A., fapt dovedit cu actele depuse la dosar.

În concluzie, rechizitoriile emise de procurorii D.N.A., infirmate sau verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, nu aveau caracter confidenţial în raport cu ceilalţi procurori din D.N.A., situaţie premisă în raport cu care nu i se poate reţine intenţia de a încălca caracterul confidenţial al lucrărilor.

Cât priveşte transmiterea rechizitoriului către presă, din modul de derulare a evenimentelor, se observă că nu există dovezi că articolele din presă, referitoare la conţinutul rechizitoriului nr. x, au avut la bază chiar documentul în cauză, întrucât acesta nu a fost înfăţişat, în copie sau în facsimil, în mass-media, iar informaţiile publicate despre conţinutul rechizitoriului se regăsesc în cuprinsul ordonanţei de infirmare care, potrivit probelor, a intrat efectiv în posesia jurnaliştilor, ordonanţa fiind făcută publică, în parte, în facsimil, în televiziune şi în presa online.

Cu privire la motivul de recurs privind pretinsa săvârşire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, intimata a susţinut că Inspecţia Judiciară nu a precizat ce anume din fraza imputată are un conţinut defăimător, toate aspectele relevate fiind elemente ce ţin de CV-ul procurorului respectiv (neparticiparea la examenele de promovare profesională, interviul fiind o altă modalitate de promovare profesională în funcţii de execuţie, care, în prezent, nu mai este recunoscută ele lege, obţinerea funcţiei manageriale prin delegare, nu prin concurs) sau de conţinutul dosarului nr. x/2016 (în care nu există niciun act de urmărire penală întocmit de procurorul care a infirmat rechizitoriul).

Fraza în cauză a fost desprinsă din context de către Inspecţia Judiciară, fiind vorba de argumente cuprinse în conţinutul plângerii formulate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva ordonanţei prin care s-a dispus clasarea cauzei în Dosarul nr. x/2016.

Chiar şi în situaţia în care citatul ce i se impută este desprins din context, nu conţine nimic denigrator, ci reflectă o realitate: procurorul care a dispus clasarea cauzei nu a efectuat niciun act de urmărire penală în cauza respectivă şi nu a susţinut niciun examen de promovare profesională. În afara acestor afirmaţii, orice deducţie cu privire la părerea sa despre persoana în cauză este pur speculativă.

Cu privire la motivul de recurs privind pretinsa abatere disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, din conţinutul rezoluţiei Inspecţiei Judiciare din 14.03.2019 rezultă că abaterea ar consta în faptul că intimata ar fi redirecţionat nişte email-uri de pe contul de serviciu x@x.ro, către adresa de e-mail x@x.com.

Aceasta susţine că, din punct de vedere formal, nu s-a precizat care a fost procedeul probatoriu prin care s-a accesat corespondenţa sa electronică, iar din datele prezentate în rezoluţia Inspecţiei Judiciare nu rezultă că această informaţie ar fi fost obţinută în mod legal, motiv pentru care a invocat nulitatea mijlocului de probă.

Indiferent de mediul de stocare a corespondenţei electronice (serverul instituţiei, hardul din dotarea procurorului, interceptare online etc.), conţinutul acesteia (inclusiv listingul expediţiilor şi primirilor de corespondenţă electronică) nu poate fi accesat fără drept. În caz contrar, nelegalitatea procedeului probatoriu este contaminantă pentru proba obţinută în această modalitate.

Pe de altă parte, accesarea fără drept a corespondenţei electronice poate atrage consecinţe juridice pentru persoana care a procedat într-o asemenea manieră nelegală.

Împrejurarea că Inspecţia Judiciară nu are mijlocul procedural legal de a accesa email-urile în procedura disciplinară nu justifică intruziunea fără drept în corespondenţa electronică. Emiterea unui mandat de către un judecător este necesară nu numai pentru a se verifica proporţionalitatea dintre fapta cercetată şi nivelul intruziunii, dar şi pentru a se oferi garanţiile procesuale că au fost obţinute datele reale, indiferent de caracterul penal sau civil al procedurii judiciare.

În cauză, nu există nicio garanţie procesuală că administratorul reţelei din Direcţia Naţională Anticorupţie a accesat listingul de pe serverul instituţiei, acesta având posibilitatea de a reactiva contul de email, de a schimba parola şi de a obţine datele în această modalitate, care permite şi alterarea. De asemenea, administratorul reţelei poale face o regulă în exchange şi toate email-urile trimise/primite de la o adresă să fie expediate şi către alţii.

Cu privire la fondul pretinsei abateri disciplinare, susţine că nu s-a precizat ce anume din listingul corespondenţei electronice accesate ilegal vizează informaţii sau lucrări de serviciu. Nu s-au menţionat nici informaţiile sau lucrările care ar fi ajuns în posesia unor persoane care nu ar avea dreptul să cunoască respectivele informaţii.

Întreaga problematică pusă în discuţie este teoretică şi ipotetică, întrucât Inspecţia Judiciară nu a precizat în concret despre ce informaţii este vorba, nici dacă acele informaţii au ajuns în posesia unor persoane care nu aveau dreptul să le cunoască ori în spaţiul public.

Intimata susţine că lucrările concepute în activitatea de procuror îi aparţin, cu condiţia respectării confidenţialităţii lor, ele ţin de portofoliul profesional, aspect care se desprinde şi din exigenţa de a se depune lucrări reprezentative, cu prilejul participării la un anumit tip de interviuri de promovare profesională şi că nu există nicio dovadă că ar fi încălcat obligaţia de păstrare a confidenţialităţii lucrărilor Ministerului Public.

Inspecţia Judiciară nu a dovedit că intimata ar fi avut cunoştinţă de ordinele de serviciu pe care le-a invocat ca fiind nerespectate de aceasta, ele nu sunt publice şi nu au fost prelucrate în activitatea sa de procuror, iar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu a existat practica prelucrării ordinelor de serviciu în şedinţe de lucru. De asemenea, nu poate preciza dacă listingul de trimiteri online, existent la dosarul cauzei, este real, dacă şi cine a expediat emailurile din lista furnizată de Direcţia Naţională Anticorupţie.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, se observă că recurenta Inspecţia Judiciară a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., înţelegând să le analizeze concomitent, din perspectiva abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

În acord cu cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634/20.07.2017, în sensul că, în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, recursul nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de C. proc. civ., ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar, Înalta Curte va proceda atât la verificarea legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare.

Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a reţinut în sarcina pârâtei A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), j) şi m) din Legea nr. 303/2004.

Analizând aceste abateri, instanţa de disciplină a respins, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară exercitată.

Astfel, în ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a reţinut că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Critica recurentei Inspecţia Judiciară, sub aspect, vizează, în esenţă, împrejurarea că afirmaţiile făcute de pârâta procuror, cu ocazia postării emailului din data de 29.11.2018 adresat tuturor procurorilor din cadrul DNA şi cu ocazia motivării plângerii formulate în baza art. 340 din C. proc. pen., prin construcţia frazelor şi prin termenii utilizaţi, conduc cu certitudine la mesajul pe care procurorul a dorit să-l transmită receptorilor şi care vizează pregătirea profesională a procurorului ierarhic superior.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004: "Constituie abateri disciplinare: a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Încălcarea dispoziţiilor anterior redate poate, însă, atrage răspunderea disciplinară a magistraţilor numai în condiţiile determinate de lege, respectiv dacă şi numai dacă sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii disciplinare.

Astfel, pentru a se stabili dacă o faptă poate fi calificată ca abatere disciplinară, se impune a se verifica dacă întruneşte elementele constitutive ale acesteia şi anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Raportat la ipoteza normei prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, se constată, însă, că recurenta a apreciat în mod greşit că fapta reţinută în sarcina intimatei-pârâte este de natură a atrage răspunderea disciplinară a acesteia.

Ceea ce i se impută pârâtei este faptul că, în cele două împrejurări amintite, a afirmat că "funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale" şi că "în speţă este vorba despre infirmarea şi clasarea cauzei de către un procuror care nu a efectuat niciun act de urmărire penală în dosarul infirmat şi care nu a susţinut niciun examen pentru obţinerea gradului profesional ori pentru exercitarea funcţiei manageriale".

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate constă în manifestările subiectului activ, care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, manifestări reprezentând comportamentul sau atitudinea magistratului în raport cu normele legale sau regulamentare care reglementează valorile sociale şi morale amintite, atât în exercitarea, cât şi în afara exercitării atribuţiilor de serviciu.

Or, aşa cum corect a reţinut instanţa disciplinară, niciuna dintre cele două manifestări imputate nu pot constitui element material al acestei abateri disciplinare.

Astfel, transmiterea emailului din data de 29.11.2018, adresat tuturor procurorilor din cadrul DNA, în cuprinsul căruia a afirmat că "funcţia managerială nu constituie o garanţie a superiorităţii profesionale", nu poate fi calificată drept conduită ilicită, de natură a aduce atingere onoarei, probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, în accepţiunea art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Afirmaţia în sine, cu un evident caracter general, aplicabilă în orice situaţie, nu aduce atingere standardelor de conduită unanim acceptate şi nici nu prejudiciază reputaţia sistemului judiciar în ansamblul său, ori a procurorului ierarhic superior, aşa cum susţine recurenta.

În acelaşi mod, argumentul cuprins în calea de atac exercitată împotriva ordonanţei de infirmare a rechizitoriului a fost corect evaluat de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care a plasat-o în contextul obiectiv al tuturor argumentelor aduse de pârâtă. Astfel, în plângerea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 340 din C. proc. pen., pârâta-procuror şi-a explicat aserţiunea, arătând că, în Ministerul Public, ierarhia profesională nu corespunde cu ierarhia funcţiilor, astfel încât unui procuror cu grad profesional superior i se pot infirma actele de către un procuror cu grad profesional mai mic, dar care exercită o funcţie managerială.

Or, aceasta nu poate fi catalogată drept afirmaţie defăimătoare, de natură a aduce atingere onoarei şi probităţii profesionale a procurorului ierarhic superior, astfel încât Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 17 şi 18 pct. 1 şi 2 din Codul deontologic, invocate de recurentă.

Reţinând neîndeplinirea condiţiei referitoare la obiectul abaterii disciplinare, nu se mai impune analiza celorlalte elemente constitutive, pentru că numai întrunirea cumulativă a acestor elemente conduce la concluzia existenţei abaterii.

Recurenta impută pârâtei procuror şi săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, referitoare la "nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie infracţiune".

În concret, se pretinde că pârâta a transmis de pe emailul său x@x.ro tuturor colegilor din cadrul DNA - structura centrală şi teritorială - un mesaj în care le solicită acestora să judece singuri un rechizitoriu ce i-a fost infirmat de procurorul ierarhic superior, arătându-se că fapta constă în postarea rechizitoriului pe reţeaua de intranet, la data de 29 noiembrie 2018.

Înalta Curte are, aşadar, de analizat dacă această transmitere a emailului ori de postare pe intranetul instituţiei reprezintă o încălcare a confidenţialităţii, în sensul vizat de textul care consacră abaterea disciplinară.

Obiectul juridic al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004 îl constituie relaţiile sociale protejate prin normele juridice referitoare la realizarea activităţii în justiţie, în special la păstrarea secretului deliberării, la respectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi la respectarea caracterului secret sau confidenţial al altor informaţii de care magistratul a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

Obligaţia respectării caracterului confidenţial al lucrărilor rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 şi Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor. Astfel, conform art. 4 din lege, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte Codul deontologic, iar conform art. 15 din Cod, au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi, pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate. Încălcarea acestei obligaţii se realizează prin aducerea la cunoştinţa persoanelor care nu sunt îndreptăţite sau la cunoştinţa publicului a datelor sau informaţiilor din cuprinsul lucrărilor confidenţiale, cu consecinţa deteriorării încrederii şi respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, având ca rezultat afectarea imaginii şi prestigiului justiţiei în ansamblul său.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa disciplinară, în cauză nu poate fi reţinută în sarcina pârâtei, ca formă de vinovăţie, nici intenţia şi nici culpa.

Acţiunea pârâtei procuror de a trimite pe intranetul instituţiei, tuturor colegilor, rechizitoriul infirmat de procurorul ierarhic superior a intervenit după ce au fost exprimate opinii juridice, la solicitarea procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei, de către mai mulţi procurori din conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv după ce, la data de 24 noiembrie 2018, pe pagina online https://www.x.ro au apărut pasaje din rechizitoriul în discuţie, în condiţiile în care acest document nu era public.

Ulterior, la 26 noiembrie 2018, pârâta a formulat o cerere către procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei, prin care a solicitat şi comunicarea unui exemplar al ordonanţei de infirmare, despre care aflase din presă.

La data de 27 noiembrie 2018 ordonanţa de infirmare a rechizitoriului a fost publicată integral pe site-ul x.ro.

Abia după aceste evenimente, la 29 noiembrie 2018, pârâta procuror a transmis colegilor emailul la care a fost ataşat rechizitoriul nr. x/2016.

Această cronologie, stabilită în mod obiectiv, nu a fost contestată de niciuna dintre părţile din dosar.

Concluzia ce se impune din analiza probelor şi a contextului faptic este aceea că aducerea la cunoştinţa unor persoane neautorizate a informaţiilor cuprinse în rechizitoriu, care aveau caracter confidenţial sau nu erau destinate publicităţii, nu s-a produs prin acţiunea pârâtei procuror de a trimite documentul colegilor prin email, ci a intervenit anterior, prin apariţia documentului în mass-media.

Pe de altă parte, punerea în dezbaterea profesională a colegilor a modului de soluţionare a unei probleme de drept, despre care pârâta procuror a opinat că putea schimba practica instituţiei, nu poate constitui abatere disciplinară.

Susţinerea pârâtei că, începând cu anul 2014, fiecare procuror anticorupţie a avut acces neîngrădit la orice rechizitoriu emis de către un alt procuror din D.N.A. şi că acest fapt a fost dovedit cu actele depuse la dosar, nu a fost contrazisă de recurenta Inspecţia Judiciară, concluzia firească fiind aceea că rechizitoriile emise de procurorii D.N.A., infirmate sau verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, nu aveau caracter confidenţial în raport cu ceilalţi procurori din D.N.A. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru orice procuror există obligaţia de confidenţialitate în raport cu toate dosarele instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.

De altfel, este un fapt cunoscut că, la nivelul instanţelor şi parchetelor, procurorii şi judecătorii dezbat soluţiile asupra problemelor de drept, dezideratul unei practici unitare fiind reglementat la nivel legislativ, atât în C. proc. civ., cât şi în C. proc. pen., iar cunoaşterea practicii judiciare reprezintă o obligaţie profesională a oricărui magistrat.

Rezultă, aşadar, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de ipoteza normei juridice pentru ca fapta imputată intimatei să constituie abatere disciplinară, anume acelea care impun ca nerespectarea confidenţialităţii să fie făcută în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei şi faţă de persoane care nu sunt îndreptăţite.

Cât priveşte abaterea disciplinară prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, referitoare la "nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente", pârâtei procuror i s-a imputat că, la datele de 6 noiembrie şi 22 noiembrie 2018, aceasta şi-a transferat de pe emailul de serviciu pe emailul personal o serie de documente din dosare, încălcând dispoziţiile art. 1 - 4 din Ordinul nr. 81/25.04.2016 emis de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi art. 147 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În analiza acestei abateri disciplinare, trebuie avută în vedere principala critică promovată de recurentă, potrivit căreia încheierea din data de 25.11.2020 a secţiei pentru procurori în materie disciplinară, prin care s-a constatat nelegalitatea mijlocului de probă constând în listingul corespondenţei pe luna noiembrie 2018, nu este legală, întrucât excedează scopului Legii nr. 677/2001.

Prin încheierea recurată s-a reţinut că listingul corespondenţei aferent lunii noiembrie 2018, de pe adresa de email x@x.ro, a fost extras şi ataşat la dosarul disciplinar după încetarea activităţii pârâtei procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi că acesta conţine informaţii atât cu privire la adrese de email aparţinând altor persoane sau instituţii, cât şi cu privire la subiectul mesajului din email, aspecte circumscrise noţiunii de corespondenţă şi, implicit, datelor cu caracter personal. Cum, în cauză, corespondenţa electronică a pârâtei a fost accesată fără informarea prealabilă a acesteia, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat nelegalitatea mijlocului de probă şi a respins solicitarea Inspecţiei Judiciare de încuviinţare a probei cu acest înscris.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 677/2001, invocate de recurentă, "Prezenta lege are ca scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal".

Or, încheierea recurată, prin care se analizează modul în care Inspecţia Judiciară a derulat procedura administrativă de extragere a datelor şi de ataşare a listingului aparţinând adresei de email x@x.ro, cu încălcarea normelor privind ocrotirea corespondenţei electronice private, este fondată tocmai pe scopul reglementat de legiuitor prin art. 1 din Legea nr. 677/2001, acţionând ca o veritabilă garanţie a dreptului la viaţa privată.

De altfel, recurenta se mulţumeşte să enunţe că hotărârea atacată este contară scopului Legii nr. 677/2001 şi să redea împrejurările de fapt, fără a arăta în ce mod ar încălca dispoziţiile legale invocate.

Susţinerea că, în cauză, este vorba despre emailul instituţiei, ca entitate, iar nu despre emailul personal al pârâtei procuror nu poate fi primită.

Adresa de email x@x.ro nu este adresa de email a Direcţiei Generale Anticorupţie, ci este adresa de email a procurorului A., alocată de angajator.

Or, angajatul trebuie să aibă garanţia ocrotirii corespondenţei electronice la locul de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi al Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date.

În concluzie, constatarea nelegalităţii mijlocului de probă de către instanţa disciplinară s-a făcut în condiţiile respectării tuturor dispoziţiilor legale în materie, cu consecinţa nedovedirii elementului material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.

Pentru toate aceste considerente,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14/P din 2 decembrie 2020, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV