Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, instanţa supremă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva hotărârii anterior menţionate, a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.
La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia perimării, pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi analiza lucrărilor cauzei şi a criticilor din cererea de recurs.
În raport cu circumstanţele cauzei, sunt incidente următoarele dispoziţii procedurale:
"Art. 416. - (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
Art. 417. - Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Având în vedere că, prin încheierea din 21 septembrie 2020, instanţa a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii, termenul de perimare a început să curgă de la data pronunţării încheierii.
Astfel, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 21 martie 2021.
Se constată că, în termenul de perimare, nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în sensul art. 417 din C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancţiunea perimării de drept a cererii de recurs, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 17 mai 2021.
GGC - NN