Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea recurată
Prin încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de A., reţinându-se că a fost depăşit termenul de 3 zile de la comunicarea taxei judiciare de timbru datorate, prevăzut de art. 39 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
Prin Decizia civilă nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 113 din 13 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, reţinându-se că revizuentul nu a îndeplinit obligaţia legală de a timbra, nici ulterior respingerii cererii de reexaminare, deşi a fost încunoştinţat cu privire la acest aspect.
II. Cererea de recurs
Atât împotriva încheierii, cât şi împotriva deciziei a declarat recurs A., apreciind că sunt nelegale şi că s-a recurs la această soluţie pentru a nu se mai da un răspuns pe fondul cauzei. A solicitat casarea deciziei recurate şi judecarea pe fond a cauzei, arătând că instanţa nu a analizat încălcarea regulilor de procedură săvârşite de instanţa care a pronunţat încheierea de respingere a cererii de reexaminare.
III. Întâmpinarea formulată
Intimata Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, faţă de dispoziţiile art. 39 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
IV. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând încheierea şi decizia recurată, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea în condiţiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, şi să respingă orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunţate asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, "Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă."
De asemenea, revizuentul a înţeles să declare recurs şi împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire exercitată împotriva unei decizii pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Or, dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., statuează că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că atât încheierea, cât şi decizia recurate în cauză, sunt hotărâri definitive, care nu se circumscriu categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte dispoziţii legale speciale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020 şi a Deciziei civile nr. 256 din 14 decembrie 2020, pronunţate în Dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2021.
GGC - NN