Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 4P din 24 iunie 2020, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) şi m) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 303/2004.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că textele legale invocate de Inspecţia Judiciară nu sunt aplicabile în cauză, argumentarea acesteia fiind eronată, iar raţionamentul logico-juridic folosit pentru reţinerea în sarcina pârâtului a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 contravine, în mare parte, conţinutului acestei abateri, nerespectarea prevederilor legale şi regulamentare în materie de atribuţii manageriale de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, A., putând intra eventual în conţinutul altor abateri, nicidecum să contureze o atitudine nedemnă; în cauză, pârâtul procuror a respectat în totalitate standardele de conduită aferente, Inspecţia Judiciară făcând, de altfel, confuzie între acestea şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege.
Totodată, s-a evidenţiat, în raport de abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, că pârâtul procuror A. a acţionat în continuarea practicilor deja implementate la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în scopul folosirii adecvate a resurselor umane şi materiale, iar Inspecţia Judiciară a reţinut secvenţial elemente faptice în sarcina pârâtului procuror, fără a le analiza prin raportare la prevederile legale incidente, urmărind imputarea pârâtului procuror a unor acţiuni scoase din contextul real în care s-a emis Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Inspecţia Judiciară, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare, cu consecinţa aplicării unei sancţiuni disciplinare, invocând drept temei prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, s-a arătat că au fost ignorate probele administrate atât în procedura administrativă de către inspectorul judiciar desemnat, cât şi în faza judecării acţiunii, din declaraţiile concrete, clare şi concordante existente la dosarul cauzei rezultând o încălcare a standardelor de conduită impuse magistraţilor de către domnul prim-procuror A.
S-a menţionat, de asemenea, că secţia pentru procurori în materie disciplinară avea posibilitatea, în raport de considerentele expuse în hotărârea atacată, de a realiza încadrarea juridică a abaterii, conform propriilor interpretări, iar nu să dispună respingerea acţiunii în condiţiile în care considera că faptele imputate nu pot fi sancţionate conform art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 303/2004, s-a învederat că, pe de o parte, domnul procuror nu a respectat dispoziţia regulamentară de a asigura condiţiile necesare bunei desfăşurări a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, iar pe de altă parte, a exercitat o atribuţie neconferită de lege/regulament, respectiv a infirmat o notă emisă de un prim-procuror egal în grad şi a dispus atribuţii conducătorului auto B., care nu figurează în schema de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a susţinut că motivarea instanţei de disciplină este contradictorie practicii în materie şi nu permite urmărirea raţionamentului care a condus la pronunţarea soluţiei, analizându-se în mod eronat atribuţiile conferite prin regulament prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale. S-a mai arătat că nu este explicată legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a subiectului activ şi urmarea produsă, dovedită în cauză.
Analizând recursul formulat, întâmpinarea depusă şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei Inspecţia Judiciară nu pot fi primite.
Cu titlu prealabil, având în vedere specificitatea cauzelor în materia contenciosului disciplinar al magistraţilor, precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completele de 5 judecători în alte materii decât cea penală, în deplin acord cu orientarea jurisprudenţială stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi cu Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, fiindu-i conferită căii de atac intitulate "recurs", prevăzută de textul legal în discuţie, caracter devolutiv, trebuie precizat faptul că, în cele ce succed, vor fi analizate inclusiv criticile formulate din perspectiva netemeiniciei hotărârii atacate, considerându-se că, în realitate, susţinerile respective vizează, mai mult sau mai puţin explicit, aspecte de nelegalitate a hotărârii.
Astfel, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii".
Potrivit art. 90 din Legea nr. 303/2004, "(1) Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate. (2) Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă."
Art. 104 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei statuează:
"Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natura să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia".
Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Conform art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, magistraţii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate, iar art. 18 din acelaşi act stabileşte că relaţiile magistraţilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de funcţia acestora.
Din interpretarea literală, sistematică şi teleologică a tuturor textelor normative mai sus menţionate, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora, implică respectarea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei, responsabilitatea în menţinerea imaginii justiţiei şi a statutului magistratului fiind o îndatorire profesională.
În speţă, se impută intimatului atitudinea contrară standardelor de conduită impuse magistraţilor în relaţiile profesionale - respectiv atitudinea adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în circumstanţele emiterii Ordinului nr. 75 din 24 septembrie 2019, faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, C., ce ar rezulta din declaraţiile victimei înseşi şi ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi din referatul întocmit de grefierul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Relativ la existenţa faptei reţinute în sarcina procurorului, Înalta Curte constată că instanţa disciplinară a făcut o apreciere corectă şi completă a materialului probator administrat nemijlocit, ca şi a celui rezultat în faza cercetării prealabile. Prin urmare, situaţia de fapt a fost în mod just stabilită şi a rămas neschimbată în recurs, ceea ce a reliefat clar conduita licită a intimatului, conformă dispoziţiilor legale incidente sus-citate.
Pentru a fi atrasă răspunderea disciplinară în acest caz, era necesar ca recurenta să probeze atât latura obiectivă a abaterii pentru care s-a pornit cercetarea disciplinară, mai precis o acţiune în contradicţie cu standardele de conduită prevăzute pentru magistraţi, dar şi pe cea subiectivă, şi anume o atitudine nedemnă a prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, art. 86 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, având denumirea generică "Atribuţiile prim-procurorului" statuează că prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal are următoarele atribuţii: a) organizează şi conduce întreaga activitate a parchetului, potrivit legii şi ordinelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, răspunzând de îndeplinirea sarcinilor ce revin unităţii; coordonează activitatea parchetelor din circumscripţie; [...] t) repartizează personalul în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate; u) asigură organizarea judicioasă a muncii şi folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale; v) [...] răspunde de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget, de integritatea bunurilor încredinţate parchetului de pe lângă tribunal [...]; x) asigură administrarea corespunzătoare a sediului parchetului unde funcţionează, precum şi a parchetelor din circumscripţie.
Art. 93, referitor la Parchetele de pe lângă tribunalele specializate pentru minori şi familie, stabileşte următoarele: (1) Dispoziţiile art. 85 alin. (1), (4) şi (5) din prezentul regulament privind conducerea parchetelor de pe lângă tribunale se aplică în mod corespunzător şi parchetelor de pe lângă tribunalele specializate pentru minori şi familie. (2) Prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunalul specializat pentru minori şi familie exercită, după caz, atribuţiile prevăzute de art. 86 din prezentul regulament. (3) Activitatea economico-financiară a parchetelor de pe lângă tribunalele specializate pentru minori şi familie este realizată de parchetele de pe lângă tribunale în circumscripţia cărora îşi desfăşoară activitatea.
Din interpretarea coroborată a prevederilor legale anterior expuse, rezultă că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în speţă, intimatul, are atribuţii, instituite de lege în mod imperativ, de organizare şi conducere, respectiv de administrare a parchetelor din circumscripţie, inclusiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, cum, în mod judicios, a reţinut şi secţia pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, alocarea funcţională a unui conducător auto de la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, pe o perioadă determinată, pentru a acoperi nevoile Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, constituie un atribut al funcţiei prim-procurorului parchetului de pe lângă tribunal.
În acest context, nu se poate considera că intimatul, în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, a adoptat o atitudine nedemnă în raport cu colegul său de la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov la momentul emiterii Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019, "în exces de autoritate" cum susţine recurenta, în condiţiile existenţei unei stări de urgenţă, care împiedica normala funcţionare a unei unităţi de parchet din subordinea sa.
Pe de altă parte, maniera în care a fost iniţiată şi desfăşurată întâlnirea dintre cei doi reprezentanţi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov nu este de natură a confirma elementele laturii obiective ori subiective a abaterii disciplinare invocate de recurentă, în măsura în care din probatoriul administrat a rezultat necesitatea promovării acestui demers (în situaţia unei note anterioare emise de către prim-procurorul C.), dar şi utilizarea unui limbaj corespunzător la această discuţie (nefiind de faţă, depoziţiile martorilor propuşi de recurentă au fost înlăturate din ansamblul probator administrat secţia pentru procurori în materie disciplinară).
Relativ la anumite afirmaţii ireverenţioase sau atitudini nepotrivite faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, având în vedere că nu a rezultat cu certitudine contextul, dar şi lipsa caracterului indubitabil al existenţei unor situaţii de fapt expuse - aspecte judicios deduse din analiza coroborată a declaraţiilor testimoniale administrate - în mod just s-a apreciat că respectiva situaţie nu poate constitui latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, nu orice dezbatere a unor probleme administrative, ivite în activitatea unor unităţi de parchet, chiar cu opinii divergente, intră, inevitabil în componenţa elementului material al abaterii menţionate.
În legătură cu solicitarea intimatului adresată grefierului şef de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, privind emiterea unui referat care să ateste că această unitate de parchet nu avea disponibil, la acel moment, un conducător auto, Înalta Curte apreciază, în acord cu secţia pentru procurori în materie disciplinară, că nu reprezintă unul dintre elementele materiale ce conturează săvârşirea unei abateri disciplinare de natura celei invocate de recurentă. În situaţia de faţă, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a acţionat conform atribuţiilor instituite de Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.
În raport cu cele expuse, nu se poate stabili că, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de disciplină ar fi dat o greşită încadrare faptelor în discuţie.
Se constată, aşadar, că faptele reproşate intimatului nu intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, după cum în mod just a fost reţinut de către instanţa de disciplină, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei şi natura relaţiilor interumane.
Referitor la împrejurarea conform căreia secţia pentru procurori în materie disciplinară avea posibilitatea, în măsura în care aprecia că faptele imputate intimatului ar fi putut intra în conţinutul altor abateri, să procedeze la încadrarea lor juridică, conform propriei interpretări, şi să dispună sancţionarea, Înalta Curte consideră că instanţa disciplinară avea a decela în legătură cu faptele materiale şi conduită magistratului în raport de conţinutul actului de sesizare, pentru care s-a administrat în cauză probatoriul invocat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 99 lit. m) Legea nr. 303/2004, se reţine că reprezintă abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.
În speţă, s-a invocat faptul că intimatul nu a respectat dispoziţia regulamentară de a asigura condiţiile necesare bunei desfăşurări a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, iar pe de altă parte, a exercitat o atribuţie neconferită de lege/regulament, respectiv a infirmat o notă emisă de un prim-procuror egal în grad şi a dispus atribuţii conducătorului auto B., care nu figurează în schema de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Din analiza probelor administrate, se reţine că planificarea serviciilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov se realiza de către intimat conform Ordinului nr. 192/2010 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modificat prin Ordinul nr. 252/2011, în limita schemei de personal existente la nivelul acestei unităţi de parchet.
Excepţia a reprezentat-o programarea realizată prin Ordinul nr. 75 din 24 septembrie 2019, având la bază procedura anterioară de organizare a activităţii personalului conex, cunoscută şi avizată încă din anul 2015.
Procedând în acest fel, nu i se poate imputa intimatului nerespectarea dispoziţie regulamentare de a asigura condiţiile necesare bunei desfăşurări a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, după cum nici infirmarea unui act emis de un prim-procuror de la o altă unitate de parchet.
În aceste condiţii, datorită modului particular în care s-au desfăşurat evenimentele şi a circumstanţelor speciale preexistente la nivelul unităţilor de parchet anterior învederate, se constată că intimatul a dat eficienţă prevederilor legale care îi guvernează activitatea în măsurile adoptate, instanţa de disciplină dând o apreciere corectă textelor legal incidente.
În concluzie, se observă că secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a realizat o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza I şi a II-a din Legea nr. 303/2004.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Şi în ceea ce priveşte criticile expuse din perspectiva ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul lor nefondat.
Motivul de nelegalitate invocat are în vedere situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Argumentele susţinute de recurentă sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată, fiind contrazise de conţinutul hotărârii, care îndeplineşte exigenţele unei motivări corespunzătoare.
Astfel, examinând modul în care instanţa de disciplină a analizat acţiunea disciplinară şi apărările pârâtului procuror, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la descrierea faptelor, la încadrarea juridică a acestora în abaterile disciplinare vizate, la temeiurile de drept ale aplicării sancţiunilor şi la motivele care au stat la baza înlăturării aplicării lor, precum şi la motivele pentru care au fost înlăturare susţinerile reclamantei privind încadrarea actelor materiale în abaterile disciplinare invocate, argumentarea fiind, contrar afirmaţiilor recurentei, logică şi coerentă, precum şi în acord cu normele legale incidente.
Prin considerentele hotărârii recurate, secţia pentru procurori a prezentat în mod detaliat şi explicit faptele, astfel cum au fost deduse din interpretarea întregului material probator administrat, reţinând însă că acuzaţiile formulate sunt neîntemeiate.
Faptul că, referitor la atitudinea şi limbajul intimatului faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, instanţa de disciplină a apreciat că materialul probator nu atestă indubitabil situaţia factuală invocată ori că trebuie avute în vedere şi atribuţiile conferite prin regulament prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale, nu are semnificaţia unei motivări contradictorii, după cum pretinde recurenta.
Cât priveşte valorificarea probelor avute în vedere la stabilirea lipsei caracterului culpabil al unei anume conduite, se constată că această chestiune vizează exclusiv modul de apreciere concretă a dovezilor administrate, aspect ce nu poate fi reproşat, de asemenea, din perspectiva unei nemotivări corespunzătoare.
Ca urmare, se reţine că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permiţând verificarea conformităţii hotărârii atacate cu legea.
În consecinţă, în temeiul art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Inspecţia Judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 4P din 24 iunie 2020, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 14 decembrie 2020.
GGC - NN