Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamantul M.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11448 din 15 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1540 din 15 decembrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit statutul de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu, cu cel al părinților săi.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu are calitatea de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002.
S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la 21 mai 1942, în localitatea Deva, unde părinții săi s-au refugiat din orașul Dej, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește invocarea în considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1540 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.